Cu toţii ne aflăm în această lume ca într-o barcă în mijlocul unui ocean cuprins de furtună şi dacă nu-ţi îndeplineşi funcţia, nu aduci niciun beneficiu. Dacă nu munceşti să întinzi pânzele, să ţii cârma, să evacuezi apa, şi dacă nu vâsleşti, atunci vei scufunda toată barca.

Eşti inclus în sistemul general şi trebuie să-ţi îndeplineşti funcţia, şi dacă nu funcţionezi le faci rău tuturor, ca un tranzistor care este ars într-un circuit electric complex şi este dezactivat, sau asemenea corzii unei chitări care zgârâie. Cu siguranţă, poţi să cânţi în continuare la chitară chiar fără această coardă, dar cum va suna muzica?

Cuvântul „sistem” cuprinde un sens puternic şi trezeşte teamă într-o persoană. Din moment ce mă aflu într-un sistem, depind în proporţie de sută la sută de toţi ceilalţi. Eu însumi nu sunt gata să fac nimic. Nu pot să te lovesc, să te ucid sau să te constrâng, cu forţa sau cu ameninţări, să te schimbi. Asta pentru că legătura dintre noi este una interioară, în inima mea, şi nu sunt familiarizat cu inima ta! Tu poţi pune la cale tot felul de probleme pentru mine cu ajutorul dorinţelor din inima ta, şi eu ce pot să fac? Sunt cu adevărat neajutorat.

Asta înseamnă să te afli în mijlocul unui singur sistem. Nu depind de nu ştiu ce terorist sau dictator, ci mai degrabă de oricare persoană din lume şi, în special, de prietenii cei mai apropiaţi. Întreaga mea viaţă spirituală depinde de ei şi pentru mine nu există nicio posibilitate să-i influenţez! Nici măcar nu sunt gata să verific ce este în inima lor ca să înţeleg cât de fideli sunt ei în îndeplinirea funcţiei lor în cadrul sistemului general. Poate că, de fapt, îl distrug.

Sistemul integral care se descoperă acum în faţa noastră este cu adevărat înspăimântător. Ştiţi cum suntem conectaţi şi de ce? A avut loc dintr-o dată un potop în Europa sau un val de căldură neobişnuit în America? Nu ştim cauza şi nici care va fi rezultatul final. În sistemul integral, totul este legat, şi aceste legături dispar din faţa ochilor noştri din moment ce noi nu suntem „integrali”. Noi nu acţionăm conform acelui plan, acelui aranjament.

Până acum, ne-am dezvoltat potrivit naturii, ca animalele, doar că mai evoluaţi, dar această evoluţie s-a oprit. Am ajuns la o conexiune integrală care ni se revelează. Contribuţia noastră la sistem este modul în care ne descurcăm cu întregul sistem. De aceea, trebuie să descoperim cum să-l gestionăm şi să ne îndeplinim munca în calitate de componente integrale în cadrul sistemului.

Trebuie să fie clar pentru fiecare ce rol are. Este ca un dispozitiv eletronic care include sistemele cele mai complexe şi care nu mai merge deloc din cauza unui singur tranzistor ars.

Este foarte important să înţelegem asta în cadrul funcţiei noastre. Odată, lucrurile erau diferite şi totul depindea de individul însuşi, dacă era mare sau mic. Există o poveste despre acest lucru – a fost pierdut un război din cauza unei singuri unghii: potcovarului îi lipsea o unghie şi nu a fixat bine potcoava; potcoava a căzut, calul s-a împiedicat, comandantul a căzut de pe cal, inamicul a văzut acest lucru, s-a grăbit să atace şi a câştigat lupta.

Astfel, au câştigat lupta fără niciun temei logic, doar din cauza unei unghii, şi nici măcar din cauza acesteia, ci pentru că toate evenimentele s-au desfăşurat linear, ca într-un lanţ, până s-a ajuns la comandantul suprem de care depindea totul. Totuşi, noi am lăsat de-o parte sistemul ierarhic, un sistem rotund funcţionează azi. De aceea, este imposibil de găsit motivul original de care depinde totul. Mai degrabă totul depinde de toată lumea şi toţi sunt legaţi unul de altul şi consideraţi egali, atât cel mare cât şi cel mic, şi acest lucru reprezintă o problemă foarte mare.

Am început deja să înţelegem că ceea ce ne va da forma spirituală este chiar conexiunea.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În dezvoltarea noastră, trebuie să trecem printr-o stare în care pierdem forma noastră precedentă. Este ca un bob de grâu plantat în pământ şi care se descompune complet. Doar un Reshimo (memorie) rămâne, în timp ce substanţa se transformă în cenuşă, se transformă pentru a deveni hrană pentru noua formă care apare după descompunere.

Adică, o coborâre din starea anterioară are loc şi, după aceasta, o ascensiune spre noua stare. Şi, în cel mai mic punct al rupturii, un singur Reshimo rămâne şi se transformă într-un nou Reshimo, într-o genă a noii stări. Modul corect de a se naşte şi de a creşte este astfel, atât pentru plante şi animale, cât şi pentru persoana din lumea noastră şi, de asemenea la fel, în spiritualitate.

În caz contrar, nu vom putea trece de la o stare la alta. Trebuie să existe o transformare aici, zece noi Sefirot. Din precedentul Partzuf de zece Sefirot, la noul Partzuf de zece Sefirot, doar Reshimot trece. Este ceea ce se întâmplă în lumea noastră, deoarece rădăcina spirituală se dezvăluie în ramura fizică şi la fel, în dezvoltarea noastră interioară. Aceeaşi lege acţionează în toate. Rezultă că fiecare nouă stare este atinsă doar prin abandonarea stării anterioare schimbând conştiinţa noastră, înţelegerea noastră şi apropierea noastră de ceea ce a fost resimţit în noi ca fiind incorect, inadecvat şi deci, ne ducem la un nou nivel.

În spiritualitate este mult mai important decât în planul material. Dacă în planul material, persoana nu schimbă conştiinţa sa, viziunea sa asupra lumii, opinia sa, atunci ea nu creşte. Ea nu face decât să adauge la conştiinţa precedentă şi deci, acelaşi mic copil rămâne, cu mai multe dimensiuni. Semnul că persoana a crescut este că ea dobândeşte în înţelegere, în conştiinţă, în efort.

Ea obţine controlul acestor stări şi se aduce la o stare în care, brusc, întreg controlul său precedent, întreaga abordare precedentă, dispar. Ea nu mai este în măsură să rămână în această stare şi se simte neajutorată, pierdută, neştiind ce să facă mai departe. Pe drumul spiritual noi numim această stare, o coborâre. Ne simţim confuzi, nu înţelegem ce ni se întâmplă şi apoi, ajungem la o nouă stare. În general, în viaţa normală, transformări de acest gen nu apar şi persoana avansează simplu, şi adaugă la vechiul bagaj şi deci ea, nu obţine niciodată o nouă formă, astfel că rămâne acelaşi copil la bătrâneţe.

A patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.08.2013, Scrierile lui baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii care au ajuns la o înţelegere interioară a lumii au descris întreaga creaţie ca fiind multidimensională, compusă din mai multe „lumi”: de fapt, despre asta încep să vorbească astăzi atât fizicienii cât şi psihologii.

Lumea „multidimensională” este compusă din cercuri concentrice pe care le analizăm din interiorul lumii noastre care se află în mijlocul punctului lor central.

Marele cabalist, Ari, scrie că după ce totul s-a contractat, o rază de lumină a fost trasă şi au fost create toate lumile, de sus până la lumea noastră, care este ultima dintre toate şi se află în interiorul vidului gol care s-a căscat. Doar un canal strâmt de Lumină trece din lumea Infinităţii (simbolul  ∞) în lumea noastră.

Potrivit astronomiei, dezvoltarea noastră a început din punctul ei central prin forţa unei exploziei, prin care toată materia a fost creată. Potrivit înţelepciunii Cabala, materia a fost creată ca rezultat al unei contracţii care a avut loc înainte de explozie.

Lumea noastră este în totalitate opusă faţă de tot ceea ce există în afara ei. Şi de aceea nu simţim tot ceea ce se află în afara ei. Pe lângă asta, noi simţim ceea ce percepem cu ajutorul celor 5 simţuri şi, pornind de aici, descriem pentru noi înşine imaginea lumii. Asta avem.

Întreaga creaţie a fost formată printr-o contracţie puternică de sus în jos. Adică, toate cercurile au fost contractate treptat până când zona contracţiei s-a spart într-o multitudine de părţi sub influenţa Luminii. De aceea, în interiorul materiei (dorinţa de a primi), caracteristicile Luminii au apărut, doar că într-o formă opusă.

Dacă proprietatea Luminii este de a dărui, de a umple, de a iubi, de a conecta, de a îmbogăţi, de a crea, adică de a face totul pentru a fi benefic, bun şi veşnic, atunci când intră şi sparge materie, o divide într-o mulţime de părţi şi produce în acest loc caracteristici care sunt opusul ei, caracteristicile de primire, egoism, constrângere, ură şi respingere; astea se află în interiorul emoţiilor noastre negative, deşi le folosim pentru că au devenit natura noastră şi astfel suntem construiţi.

Tot ceea ce ne separă (aşa-numitul „Faraon”) este reprezentat de caracteristicile negative ale Luminii, opusul ei. Şi de la ele putem învăţa, putem să ni le explicăm invers tot timpul şi putem să vedem ce se întâmplă.

De aceea, munca noastră se face prin „credinţă deasupra raţiunii”, ceea ce înseamnă cu dăruire deasupra primirii, cu dorinţă pentru legătură, conexiune şi iubire, ridicându-ne peste noi înşine, deasupra naturii. Astfel, este posibil să mergem mai departe.

Noi singuri putem să facem doar eforturi mărunte şi, în plus, cei care sunt gata pentru asta sunt numai oamenii care au un „punct în inimă”, începutul proprietăţii de dăruire.

În principiu, această scânteie există în oricine; doar că este descoperită treptat, începând cu oamenii care sunt mai subtili şi apoi de oamenii obişnuiţi. În acelaşi timp, cu cât o persoană este mai comună, cu atât potenţialul ei este mai mare. Tocmai pentru că este dificil pentru un astfel de om să se corecteze, intensitatea descoperirii înălţimii lui spirituale va fi şi ea mai mare. De aceea, cei care vor fi corectaţi după noi vor adăuga Lumină imensă la percepţia noastră.

Să spunem că, per total, ajungem la nivelul Nefesh şi apoi, când acesta trece la ei, ei ajung la nivelele Ruach, Neshama, Haya şi Yechida. Fiecare generaţie ajunge la un anumit nivel şi următoarea generaţie care o înlocuieşte ajunge la înălţimi mai mari. Ne dezvoltăm într-un mod identic.

Dezvoltarea noastră este treptată. Cei în care s-a trezit punctul din inimă sunt înclinaţi să caute sensul vieţii. Ei nu sunt influenţaţi de nicio religie, ceea ce-i interesează este dobândirea, adică o umplere reală cu cunoaştere, emoţie şi capacitatea de „a lua” întreaga lume, de a o descoperi complet, de a o simţi în interiorul lor, şi într-un mod real, tangibil, să se simtă pe ei înşişi în interiorul ei. Punctul din inimă îi împinge către asta.

Dar punctul din inimă singur nu este de ajuns pentru asta, este nevoie de ajutorul reciproc al celorlalte părţi sparte al dorinţelor colective sau de cel puţin o parte dintre ele. Astfel, se adună grupul.

Mai mult, nu noi adunăm grupul. Se adună ca şi cum este creat din întâmplare. Ideea este că, în jurul nostru, există o Lumină mai înaltă care umple vidul care a fost format (îl numim vid gol pentru că noi nu simţim de fapt Lumina) şi acţionează asupra noastră în măsura în care ne dorim proprietatea ei.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia a treia

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot sa fac să nu fiu niciodată detaşat de Creator?
Răspuns: Dacă nu îl simt pe Creator, dacă între mine şi El este o separare completă, înseamnă că m-am întors la starea de animal şi nu pot să fac nimic cu propriile puteri. Aşadar, îmi trebuie un program zilnic, o muncă regulată pe care să o fac. Apoi, acest nivel mineral, programul meu, mă va aduce la viaţă. Voi începe să citesc, să studiez şi să iau parte la anumite acţiuni şi astfel mă voi reface. Nu voi putea să fac asta eu însumi şi astfel nu m-aş mai putea întoarce niciodată la Creator.

Aşadar, cu toţii ar trebui să vă organizaţi voi înşivă activităţi obligatorii în timpul zilei, care atunci când trebuie vă aduc înapoi la o anumită conexiune cu managementul superior. Iar după ce am recâştigat conexiunea, (după ce am lucrat la un articol, am vorbit cu cineva, am făcut ceva), mă întorc la spiritualitate, chiar dacă nu încă în sentimente şi în inimă, cel puţin în gânduri, cu mintea.

Citesc, editez texte, le studiez, îmi fac partea mea. Nu am încă un simţ al conexiuni cu Creatorul, dar datorită mediului care mă inspiră şi mă trage cu el, încep să mă trezesc şi să revin la viaţă. Iar inima şi mintea încep să mă aducă înapoi la munca spirituală. Înţeleg că trebui să îl descopăr pe Creator, managementul superior, în tot ceea ce văd înaintea mea.

Cineva ţipă la mine, acasă sunt anumite probleme, la  muncă la fel, iar eu încerc să îl recunosc pe Creator în spatele tuturor acestor oameni şi evenimente, astfel încât imaginea externă a realităţii să nu îl umbrească pe El şi să nu devină acea „barieră de oţel” dintre noi, despre care scrie Baal HaSulam. Vreau ca această imagine pe care o văd să mă ajute să îl descopăr pe Creator, în loc ca ea să îl ascundă. Aceasta este diferenţa dintre ecranul care ascunde şi cel care revelează: totul depinde de cum pot eu să îl schimb pe unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/7/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu putem corecta inima de piatră?

Răspuns: Este imposibil a corecta inima de piatră, deoarece este vorba despre o diferenţă dintre „existenţa din existenţă” şi „existenţa din absenţă”. Nu pot semăna Creatorului. A semăna, înseamnă a forma deasupra mea, toate formele Creatorului pe care le văd. Apoi, dorinţa de primire ia diferite forme de dăruire. Asta înseamnă că pot să-I semăn ca un actor, dar nu pot să-I semăn în ansamblul interiorului meu.

Numai prin toate corecţiile mele, atunci când toate luminile pe care le atrag vin împreună, când ele vor face să funcţioneze sistemul şi mă vor influenţa prin Lumina care corectează inima de piatră. Eu generez acest proces indirect.

Din a doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 04.08.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Într-un grup cabalist, dobândim iubirea pentru celălalt când nu mai dăm atenţie doar externalităţii prietenilor, doar aspectului lor fizic, ci şi potenţialului lor interior, pentru că toate acestea se amestecă şi fiecare lucrează în cadrul alteia.

Până acum, am vorbit nu doar o dată despre asta, că nu am în mine acele dorinţe pe care să pot să le împlinesc prin Lumina superioară, prin Creator, prin dobândirea lumii superioare. Toate se găsesc în tine, în timp ce în mine, nu există. Există doar un punct în mine şi nimic mai mult.

În măsura în care primesc în mine dorinţele tale, „să-ţi iubeşti prietenul ca pe tine însuţi”, aşa primesc acel Kli, acele dorinţe pe care pot să le împlinesc. Şi, prin împlinirea lor, mă împlinesc pe mine.

Odată cu asta, ne transformăm în egoişti foarte mari, numai că asta nu se mai numeşte „egoism” pentru că vezi că am trecut peste măruntul meu ego fizic pentru a dobândi o dorinţă uriaşă care este umplută de Lumină prin prezenţa Creatorului. Şi toate astea sunt ale mele!

Dar nu vă separaţi de nimic, nu fugiţi de nimic, nu sacrificaţi nimic şi nu pretindeţi că sunteţi eroi. Dimpotrivă, vă apropiaţi de o primire foarte mare a Ein Sof, de aceea această înţelepciune se numeşte „ştiinţa primirii”.

Singurul lucru, după cum spune Baal HaSulam, este că există un mic tertip psihologic aici, unde trebuie să trecem peste o barieră psihologică, aceea că eu „ca şi cum” îi împlinesc pe alţii în raport cu eul meu prezent.

Dar imediat ce încep să simt, treptat, pentru grup, la fel cum o mamă simte pentru copilul ei, că este al meu, atunci, imediat îmi devine clar că este cu adevărat al meu. Aceasta este achiziţia mea, Kelim-ul meu. Şi gata! Aceasta este lumea voatră de infinitate. Vă rog, fiţi asemenea Creatorului, puneţi stăpânire pe ea, o veţi primi şi bucuraţi-vă de ea!

Pentru că, scopul creaţiei, care este? Să vă bucuraţi! De aceea, nu faceţi din voi înşivă nişte sfinţi martiri. Sacrificăm cel mai mărunt ego pentru a-l părăsi şi pentru a dobândi un Kli fără limite, umplut cu plăcere infinită.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia ¤

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o problemă în a atrage publicul pentru educaţia integrală. Din ceea ce ştiu, oamenii vor să înveţe ceva, să primească cunoştinţe şi nu vor să fie educaţi.

Este corect a camufla cursurile noastre ca fiind psihologie sau un alt tip de curs pentru a atrage oamenii şi apoi a-l prezenta ca un instrument pentru unitate? Adică, a prezenta o instruire completă într-un pachet.

Răspuns: Nu vă înţeleg, să minţim oamenii? Prin ce este diferită instruirea noastră de orice altă pregătire psihologică?

Noi ne reunim în grupuri de zece, în mese rotunde şi le dăm o pregătire psihologică. Le arătăm că, prin conexiunea şi unitatea dintre noi şi muncind conform sistemului de conexiune, când ei nu se resping reciproc, ci se susţin, când ei încearcă să găsească o soluţie comună – brusc, descoperă o anumită forţă particulară interioară. Este vorba despre o pregătire psihologică.

Există sute, mii de laboratoare de pregătire ca acesta, care tratează acest lucru, peste tot în lume. De ce vreţi să ne distingem ca fiind un soi de grup mistic, care nu este clar cu privire la ceea ce tratează şi care nu ştie ce diseminează?

Şi voi puteţi să o numiţi educaţie integrală, deoarece noi dorim să schimbăm o persoană, este preferabil a se adapta la o lume în care trăieşte. În principiu, nu contează cum numim cursul nostru – chiar şi „metoda de dezvoltare integrală”, deoarece nu este diferită de orice psihologie.

Cursul nostru psihologic este numit educaţie integrală. La fel, puteţi să-l numiţi curs de creştere integrală deoarece cu el, dorim să schimbăm persoana, pentru ca să se adapteze mai bine la lumea în care trăieşte. În principiu, nu contează cum numeşti cursul nostru, chiar şi „metoda de dezvoltare integrală”, deoarece nu este diferit de orice altă psihologie.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, Shamati 59, Despre toiag şi şarpe

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Ne pregătim pentru asta de multă vreme şi astăzi Cabala practică este împlinită, ceea ce înseamnă că începe corecţia autentică. Cabala este metoda revelării Creatorului în această lume pentru fiinţele create. Această lume se referă la relaţiile corupte dintre noi, iar lumea următoare este reprezentată de relaţiile corectate.

Dacă privim lumea astfel, nu vedem în ea corpurile oamenilor, ci legăturile dintre ele, legăturile unei singure dorinţe în care Creatorul este revelat. Deci, diseminarea este sută la sută muncă spirituală. Nu faci nimănui o favoare, munceşti de fapt la sufletul tău.

O persoană trebuie să înţeleagă că totul depinde de ea şi nu trebuie să aştepte milă sau acte de caritate din partea nimănui. Va găsi sursa vieţii în relaţiile cu ceilalţi când începe să-şi aranjeze relaţiile reciproce cu oameni de pe stradă, din cartier. Va descoperi că nu depinde de nimeni, din moment ce primeşte o forţă care este mai puternică decât guvernarea. Acum o vedem peste tot şi nu trebuie să ne îndreptăm spre autorităţi ci către noi înşine. Nu trebuie să ne aşteptăm de la ele să facă vreo schimbare. Orice-ar face ele, va fi împotriva intereselor noastre.

Când stăm de vorbă cu oamenii, simţim disperarea lor. Ei nu simt că lucrurile se pot schimba în vreun fel în bine. Înainte, aveau speranţa că anumite mişcări sau anumiţi lideri vor fi capabili să schimbe ceva, dar astăzi nimeni nu-şi mai pune speranţele în asta, având în vedere că această minciună a fost revelată deja. Nu e nimeni vinovat, din moment ce aceasta este natura umană. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni, dar trebuie să decidem pur şi simplu cum să ne schimbăm vieţile aici şi acum, fiecare în locul lui, în familia lui, în oraşul lui sau pe strada pe care locuieşte.

Ne întoarcem spre oamenii obişnuiţi şi dacă îi ghidăm corect, astfel corectăm părţi ale sufletului nostru. Astăzi, avem oportunităţi pe care nu le-am avut niciodată până acum. Cererea pentru acest lucru se simte peste tot. Nu există alte mijloace pentru a corecta lucrurile. Toate sursele exterioare au fost stoarse, criza globală a curăţat zona şi a spălat-o ca un val al unui tsunami. A mai rămas doar o sursă de viaţă, sursa forţei şi a schimbării care se află în legătura dintre oameni. Nimeni nu poate construi din nou această legătură fără educaţia integrală.

Chiar dacă cineva aude despre asta şi vrea să o reconstruiască, nu va reuşi. Va reuşi doar dacă vine de la noi. Noi am fost aleşi de Creator pentru această misiune, ca „un regat de preoţi şi o naţiune sfântă”, şi este obligaţia noastră să presărăm această informaţie în lumea întreagă. Doar o persoană care cunoaşte această metodă poate să instruiască lumea şi să o aducă la corectare.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 26.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Singurul motiv pentru care ne aflăm în această lume este să-L revelăm pe Creator în timpul existenţei noastre. Aceasta este definiţia înţelepciunii Cabala, metoda revelării Creatorului de către fiinţa creată în această lume, şi lumea va exista până când toate fiinţele Îl vor revela pe Creator. Toţi simt această realitate până când Îl revelează pe Creator în toate dorinţele lor. De aceea există lumea.

Astfel, în final, ajungem la munca Creatorului, adică, revelarea Sa. Revelarea Creatorului înseamnă revelarea proprietăţii de iubire şi dăruire, opusă naturii noastre, pe care o vedem în jurul nostru şi o descoperim în interiorul nostru.

Revelarea naturii Creatorului este posibilă doar la cererea noastră, din nevoia şi dorinţa noastră. De aceea, pe măsură ce o persoană studiază ştiinţa Cabala, începe să simtă că îi lipseşte revelarea Creatorului, forţa dăruirii şi a iubirii. Se va întâmpla ca, brusc, să vreau să-l iubesc pe celălalt, să-i dăruiesc?

Este posibil să aştept ca rezultat al muncii mele şi al tuturor eforturilor mele să fiu în stare să iubesc tot: mineral, vegetal, animal şi uman? Pot să ajung la o asemenea dorinţă de a iubi pe toată lumea în mod altruist, indiferent de propria-mi persoană şi fără să primesc plăcere pentru mine însumi? Ce situaţie, ce condiţii, trebuie să pună la punct Creatorul pentru mine, astfel încât să vreau asta?

Este imposibil să-mi închipui că asta s-ar putea întâmpla. Până la urmă, nu pot să iubesc decât ceea ce-mi produce plăcere: peşte sau bomboane, mâncare, sex, familie, bani, putere şi cunoaştere. Totuşi, este imposibil să-mi închipui că aş putea să iubesc ceva ce nu-mi produce plăcere.

Îmi simt dorinţa în totalitate goală, fără să primesc nicio plăcere de la ea şi fără să simt măcar suferinţa golului, al nimicului şi al dezamăgirii. Egoul meu a suferit. Mă simt obosit. Toate planurile mele care îşi au rădăcina în vechea mea natură egoistă s-au ruinat. Simt că nu mai există niciun viitor în dorinţa mea de mă bucura. Această stare este mai rea decât moartea, distrugerea tuturor speranţelor, doar un fel de suferinţă inumană ca suferinţa lui Iov.

Încep să înţeleg că nu voi fi niciodată în stare să primesc plăcere din această situaţie. Totuşi, în ciuda a toate astea, peste toate, dacă încă aspir la dăruire şi iubire, la a acţiona pentru binele celuilalt, aceste acţiuni vor fi cu adevărat cu scopul de a dărui. În acest caz, pot fi sigur că dorinţa mea egoistă nu va primi nimic din asta pentru că nu mă bazez pe o recompensă ulterioară, ci doar mă gândesc la acţiuni care se încheie cu altcineva şi sunt realizate aici.

Vanitatea mea nu trebuie hrănită de faptul că m-am comportat ca un erou care este mândru că se sacrifică pe sine. Aceasta este tot o recompensă, şi nu una măruntă. Asta înseamnă că nimeni nu ştie ce am făcut, nici măcar eu nu am habar de asta. Egosimul meu este privat de cea mai mică oportunitate de a primi o oarecare compensaţie. Acest lucru se numeşte dăruire şi trebuie să ajungem la această stare.

Asta se întâmplă treptat datorită schimbărilor care apar în noi. Acum, starea finală ne pare abstractă şi imposibilă, dar, de fapt, este foarte înălţătoare. Pe măsură ce o persoană avansează şi descoperă condiţiile necesare pentru acţiune spirituală, găseşte în ele oportunitatea de a fi asemenea Creatorului, de a fi în această stare, în acest gând şi în această dorinţă. Este forţa cu care El controlează şi cuprinde întreaga creaţie.

Dacă o persoană face această schimbare psihologică interioară şi preferă plăcerea dăruirii, atunci revelează această stare, şi noi toţi ceilalţi vom învăţa acolo. Oricum, toată această viaţă şi această lume întreagă au deja sens.

Din pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala, 02.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a fi partenerul Creatorului?

Răspuns: Este spus: Creatorul a început creația și cel drept o termină. Munca noastră constă în a lua tot ceea ce El a pregătit pentru noi, aceste blocuri de Lego, tot acest puzzle și de a reconstrui imaginea inițială pe care El a creat-o. Astfel, noi devenim partenerii Creatorului.

Noi adunăm creația sa, dar în forma sa opusă. Asamblând și punând împreună toate părțile creației, descoperim unde a fost creată fiecare parte, de ce a fost creată în acest mod, cum este conectată la celelalte părți și ce ar trebui făcut pentru a se conecta cu altele.

Ca și cum avem o grămadă de piese ale unei mașini care au fost separate și sunt toate amestecate într-o dezordine totală. Nu știm de unde încep și cum se conectează aceste piese, dar această grămadă conține tot ceea ce avem nevoie și nimic nu lipsește, în afară de arta de a ști pentru ce a fost creată în acest mod, în ce scop și ce trebuie făcut ca acest mecanism să funcționeze.

Ce fel de muncă ar trebui să facă această mașină? Cum să mă conectez pentru ca să devin o parte integrantă din această mașină ? Această mașină are elemente al naturii vegetal și animal,  cu care este mai ușor  de gestionat și care îmi par mai ușor de organizat. Dar există partea vorbitoare, cu care nu știu ce să fac, nu înțeleg și nu poate fi conectată. Este posibil numai cu ajutorul Creatorului.

Doar punând mașina împreună, acest puzzle, atingem esența atitudinii Creatorului în ceea ce ne privește. Nu vom atinge niciodată Emanatorul Însuși, ci numai atitudinea Lui față de noi, vasele noastre, planul Lui, ideea de creație, cum este spus: prin acțiunile Tale, Te vom cunoaște. Astfel, învățăm cum Lumina Hassadim umple vasele și apoi Lumina Hochma, apoi atingem Keter prin Bina și Hochma, ceea ce înseamnă gândul creației.

Dar, este gândul creației în raport cu noi și nu El. Noi nu avem vasele pentru a-L atinge, efectiv. Cel puțin asta este ceea ce spun cabaliștii. Nu știm ceea ce se întâmplă după aceea, la nivelurile superioare, după finalul corecției.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 25.06.2013, Shamati # 54, Scopul muncii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→