Natura nu se schimbă niciodată, dar percepția noastră a naturii modifică gradul revelației sale. Omul se schimbă, devine mai inteligent, mai puternic, deci explorează natura din ce în ce mai profund.

Natura, ea însăși, nu se schimbă, persoana este cea care se schimbă și descoperă fenomene noi, legi noi, caracteristici și conexiuni. Nimic nu este schimbat în realitate, toate schimbările au loc numai în raport cu noi. Persoana nu face nimic prin ea însăși. Fie o gestionează de o manieră absolută de sus, fără nicio implicare din partea ei, fie o gestionează cu participarea sa. Dar, prin această participare, ea poate accelera dezvoltarea.

Și în aceasta, accelerez dezvoltarea mea personală, cu aceasta influențez lumea întreagă, căci devin o parte integrantă a unui mare sistem integral. Prin urmare, toate celelalte părți se modifică împreună cu mine.

Să presupunem că avansez într-o lună, ce trebuia să fac într-o sută de ani (cu o asemenea viteză noi avansăm), dar restul lumii poate rămâne în loc ? Noi tragem lumea întreagă și accelerăm dezvoltarea sa. În mod similar, imaginea este modificată: modul nostru de viață, drumul avansării. Noi ne deplasăm rapid, bine, ușor, în loc să fim zguduiți de bucăți dure într-un coș plin de lovituri, contuzii, probleme și suferință, ca acelea pe care le-am trăit în timpul întregului exil.

Totul depinde de noi! Și este spus că Israel (“Yashar-El” direct la Creator) accelerează timpul. Starea corecției finale este determinată într-o manieră rigidă, este o lege. Dar tot restul stărilor, chiar dacă vin conform aceleași legi de dezvoltare, persoana însăși determină viteza lor și cum le simte.

Trebuie să credem că este astfel în fiecare punct al drumului, împreună cu faptul că totul este determinat de Creator și că Nu e nimeni în afară de El.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 16.07.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup - Niciun comentariu→

Trebuie să facem eforturi numai pentru a uni totul într-un punct, unde aderă Creatorul și ființa creată, “ceva din ceva” și “ceva din nimic” . Toate disimulările, distorsiunile, contradicțiile și evenimentele, par să existe deoarece noi nu ne simțim și nu percepem unitatea.

Nu există nici timp, nici spațiu. Există doar starea de lipsă a unității și este ceea ce simțim și trăim. Tot ceea ce resimt acum, în jurul meu și în mine, este lipsa unității în toate modurile posibile. În momentul în care voi putea uni totul, lumea devine lumea Ein Sof (Infinit).

Întrebare: Cum putem conecta toate acestea pentru a lucra într-un grup de zece ?

Răspuns: Grupul de zece este un suport util pentru o vedere prin care văd lumea. El mă ajută să mă concentrez pe ea și să ating unitatea. Să presupunem că există un mic cerc în centrul lentilei, cu un X în mijloc, care mă ajută să mă concentrez asupra obiectivului.

Diseminarea ne ajută să clarificăm obiectivul pe care nu-l vedem în acest moment și nu ne putem concentra asupra lui, deoarece este dincolo de orizont. Diseminarea realizează condițiile, datele pe care trebuie să le punem în formulă pentru a calcula direcția corectă a scopului.

Există mii de parametrii pe care trebuie să-i luăm în considerare, cum ar fi căldura, frigul, condițiile meteorologice, vântul, diferitele abateri și stările în continuă schimbare.

Toate acestea trebuie să fie incluse în formulă pentru a ne asigura că atingem ținta. Această formulă este toată această lume, tot ceea ce vedem în cele 613 sensuri ale noastre.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Deja înţelegem că putem să descoperim o nouă stare spirituală doar în conexiunea şi unitatea dintre noi, şi acum începem să pricepem cum să ne mişcăm de la un nivel spre următorul. Pentru prima dată am ajuns la înţelegerea căii noastre, ale componentelor ei, şi ale acţiunilor pe care le presupune: mai întâi un pas cu piciorul drept, apoi unul cu cel stâng şi corpul este în mijloc. Astfel, avansăm prin intermediul liniei de mijloc: piciorul drept, piciorul stîng, şi încă un pas înainte, piciorul drept primul şi doar apoi piciorul stâng, ceea ce este făcut de către noi.

Întotdeauna începem de la linia dreaptă din moment ce mereu avansăm spre dăruire, iubire, conexiune şi unitate în credinţă deasupra raţiunii. Linia stângă, totuşi, este revelată în funcţie de cum ni se revelează Lumina. Deci, la fiecare nivel se spune: „Am creat înclinaţia rea. Am creat Tora ca un condiment” pentru a o corecta. Această frază se referă la sistemul influenţei Luminii asupra înclinaţiei rele, pe care o corectezi cu ajutorul Luminii ca să poţi avansa.

Acesta este sistemul în care ne aflăm. Partea dreaptă este dăruire, iubire, conexiune şi unitate  (∑), adică tot ceea ce vine de la Hesed. Linia stângă este dorinţa de a primi, de a şti, forţa primirii, adică ego, în timp ce mă aflu în mijloc. Cui mă adresez eu? Mă adresez punctului din inimă şi astfel sunt cel care se îndreaptă spre şi tânjeşte după Creator.

Întrebarea este – cum avansez? Prima mea acţiune este să încep cu linia dreaptă, care înseamnă să tânjesc după dăruire, iubire, unitate şi adeziune maximă.

Unitatea dintre noi are loc deasupra egoului, bineînţeles, fără de care nu am fi în stare să ne descurcăm în munca spirituală. Este conectat cu noi dinainte şi reprezintă starea iniţială, veche.

Se dovedeşte că egoul (1) reprezintă inima şi în el se află punctul din inimă în care am ca scop conexiunea şi unitatea. În momentul în care fac asta, încep să primesc o oarecare iluminare (3) în cadrul conexiunii şi unităţii (2) noastre. Poate că nu-L simţim încă pe Creator în sentimentul de unitate, dar, de fapt, pe El Îl simţim deja.

După ce dobândeşte acest atribut, egoul începe să se conecteze din nou cu el (1b). Încă o dată îl direcţionăm spre unitate (2b) şi în cele din urmă primim nivelul următor care este mult mai înalt decât cel dinainte. Astfel avansăm.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59, Despre toiag şi şarpe

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că este timpul să îndepărtăm toate limitările pentru noii studenţi şi, dacă o persoană vrea să vină la lecţie, nu ar trebui să îi interzicem asta. Până acum, obişnuiam să îi permitem unei persoane să se alăture gradual la grup, la metodă.

Răspuns: Aş permite oamenilor să se alăture evenimentelor în mod liber. Şi asta pentru că trebuie să ne gândim cum să atragem oameni. Dacă permiteţi oamenilor să participe la diferite activităţi, ei se vor alătura mai târziu grupului şi vor participa la toate activităţile împreună cu toată lumea.

Maaser este o problemă foarte serioasă. Atunci când cineva plăteşte lunar Maaser , există o bătălie interioară înăuntrul lui şi trebuie să decidă dacă o face sau nu.

Baal HaSulam obişnuia să ia banii pentru fiecare lecţie. Ştim că nu este o problemă să plăteşti o dată pentru ceva: „Spune-mi cât ar trebui să plătesc pentru un an întreg şi voi plăti, şi nu mai vreau să aud de asta”. Dar nu asta ar trebui să facem. Fiecare dintre noi ar trebui să plătească odată pe lună, când primeşte salariul, deoarece trebuie să se „rupă”  el însuşi din el însuşi. Este foarte complicat şi foarte greu.

Aşadar, ar trebui să îi înţelegeţi pe aceşti prieteni. Ar trebui să le permiteţi să se alăture grupului şi să îl simtă foarte apropiaţi. Nu aş ascunde nimic de ei. Cred ca ar trebui să fim complet deschişi şi doar atunci când vedem că aceşti prieteni vor să studieze serios, ar trebui ca ei să ia o anumită direcţie, dacă nu au făcut-o deja. Poate doar au terminat un asemenea curs şi au crescut un pic mai slăbuţ acum.

I-aş lăsa să participe la toate lecţiile şi toate  congresele, fără nicio precondiţie, deoarece noi –  majoritatea, masa centrală – am ajuns la un punct care ar fi trebuit să îl realizăm la congres. Acum putem permite acelora pe care îi putem atrage prin  educaţie integrală să fie în jurul nostru, chiar şi acelora care nu îi aparţin.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/21/13, Shamati nr59 “Despre băţ şi şarpe”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce paşi trebuie să facem ca să gândim şi să simţim totul în interiorul centrului grupului, deoarece, în mod special, acest lucru este necesar ca să grăbească şi să accelereze aderarea noastră ca grup mondial?

Răspuns: Pentru a aduce unitatea este potrivit să combinăm toate metodele pe care ni le predă Rabash în articolele lui:

• Anulează-te pe tine însuţi în faţa prietenilor
• Arată-le cât de important este scopul pentru tine, cât de mare este Creatorul în ochii tăi
• Joacă-te în faţa lor pentru a-i ridica, şi odată cu asta, te ridici pe tine
• Să te reduci în faţa lor, să fii de acord cu tot ce-ţi cer ei
• Să participi la tot ce ajută la diseminare pentru că prin asta are loc descoperirea Creatorului printre creaturile Lui. Aceasta este în mod special prima, cea mai mare şi singura Lui dorinţă. De aceea, diseminarea este cel mai important mijloc pentru avansarea noastră.
• Să participi la adunările prietenilor şi la celelalte evenimente comune

Toate acestea au ca scop să ne adunăm cu toţii, să ajungem la unitate şi să creăm un „Kli” comun, în care se revelează principiul echivalenţei cu Creatorul.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59 „Despre toiag şi şarpe”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneți că avem nevoie să dezvoltăm sensibilitatea vis-a-vis de grup și să fie inclusă în acesta. Care sunt clarificările care determină persoana să se ridice la un nivel superior într-un grup?

Răspuns: Clarificarea este că grupul se găsește deasupra mea, el devine viitorul meu nivel. Și, dacă mă conectez la prietenii care se găsesc acolo, mă topesc complet în ei, atunci aceasta va fi viitoarea mea stare spirituală.

Și după asta, mai mult ego îmi va fi adăugat și voi avea, din nou, sentimentul că grupul și cu mine suntem două stări diferite, două elemente diferite și din nou, va exista nevoia de a lucra la conexiune. În acest mod, voi trece la următoarea stare spirituală.

Noi ne ridicăm doar în această formă, până ce vom începe să simțim întreaga creație ca o unitate completă. Și, în acest punct, în conformitate cu legea echivalenței de formă, simțim descoperirea Creatorului.

Dar, atâta timp cât nu m-am conectat la grup, chiar la nivelul cel mai minim, încă nu simt Creatorul, nici măcar la primul nivel.

Întrebare: O persoană are nevoie a se dărui grupului. Cum îl ajută aceasta, să facă clarificări ?

Răspuns: Clarificările sunt cu privire la acest lucru: Grupul devine viitorul său nivel. Și, dacă se conectează la grup (nu contează cum i se pare), se anulează și se amestecă în el, acolo va găsi Creatorul.

Este posibil să o facă prin toate tipurile de muncă într-un grup: analiză, diseminare, întâlnirea prietenilor și așa mai departe, în tot ceea ce facem.

A doua parte a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, Shamati #59, Despre toiag și șarpe

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul ultimului congres exista un sentiment clar că totul depinde numai de prieteni, că ei fac totul pentru a atinge obiectivul și apreciem această stare. Apoi, ați spus că, în această stare, noi am uitat Creatorul. Unde este frontiera între prieteni și Creator? Acum, ce eforturi putem face pentru a adăuga la starea unității noastre cu Creatorul ?

Răspuns: Este o întrebare dificilă. Dacă eu cred că Creatorul face totul, atunci prietenii ce fac? Dacă eu cred că Creatorul îi administrează pe prieteni și îmi dăruiește mie prin ei, asta înseamnă că eu conectez prietenii la Creator și că sunt în exteriorul lor, sau că mă conectez la prieteni și că noi toți Îl căutăm, dar suntem împreună și că El nu este printe noi, încă. Deci, cum putem noi să găsim starea corectă aici ?

Baal HaSulam spune că, pentru a avansa în mod corect, trebuie să ne imaginăm o stare egală simultan (un triunghi echilateral în desen): Creatorul, grupul și eu. Noi trebuie să ne întâlnim în centru pentru a-L găsi, pe mine însumi și de asemenea, grupul, cele trei elemente. Prin urmare, noi trebuie să aspirăm spre centru, astfel încât aceste trei elemente evoluează constant, împreună, în conștiința noastră:eu, grupul sau Tora (Lumina) și Creatorul.

Constant, trebuie să avem sentimentul că ne vom apropia, până ce ne vom regăsi în centru. Aceasta înseamnă că, condiția pentru dezvoltarea spirituală este: eu = Lumina = Creatorul. Atunci când acești trei parametri în mine sunt identici, înseamnă că sunt toți într-un punct.

Partea a doua a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, Shamati # 59, Despre toiag și șarpe

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Am lucrat mulți ani pentru răspunsurile directe ale Aviut (grosimii), prin perceperea lor ca fiind adevărate, și există lupte între prietenii din grupuri cu privire la acest adevăr atunci când se iau decizii cu privire la modul în care grupul ar trebui să avanseze, prioritatea avansării personale a cuiva, etc

Dar noi nu examinăm și nu clarificăm lucruri prin asta și nu înțelegem cât de important este și în ce măsură este imposibil să avansăm spre scop fără a clarifica starea, Reshimot (genele spirituale). Astfel ani sunt irosiți pentru ceea ce am putea face în câteva luni.

Răspuns: Pe de o parte, ai dreptate, desigur. Pe de altă parte, gândul că ai putea avansa în câteva luni este nerealist. Primii pași iau foarte mult timp.

Este ca și evoluția naturii: După ce lumea noastră a fost creată de către forța Big Bang-ului, natura minerală a evoluat timp de 15 miliarde de ani, viața plantelor a evoluat de un miliard și jumătate de ani, animalele au evoluat în mai mult de un miliard de ani, iar omul de aproximativ 200-300 de mii de ani.

Potrivit nivelurilor evoluției naturale, suntem acum la nivelul neînsuflețit al evoluției spirituale, și este cea mai lungă. Aceste faze trec foarte repede și eu le-aș numi chiar „temporare”. O persoană începe rapid să simtă și să înțeleagă, și totul devine imediat clar. Clarificări, examinări, îmbinarea diferitelor stări și comutarea au loc foarte rapid.

În trecut, am folosit instrumente de calculat, iar astăzi folosim calculatoarele care calculează miliarde de acțiuni pe secundă. Îmi amintesc că atunci când am fost student am pus împreună computere și am ținut cont de distanța dintre fire. Chiar și atunci am realizat că distanța dintre fire afectează viteza. Astăzi, totul are loc într-un singur corp, un singur bloc, ceea ce înseamnă că totul se accelerează.

Deci, rolul grupului global este de a depăși primul nivel de conștiință! Este foarte important!

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala 21/07/13, Shamati # 59 „Despre toiag și șarpe”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie că există doar un singur suflet, o singura dorință care a fost creată. Spiritualitatea nu este împărțită în părți, prin urmare, acesta se găsește în întregime în fiecare dintre noi și în noi toți împreună.

„În fiecare dintre noi”, înseamnă că dacă mă pot include în toată lumea, atunci pot descoperi sufletul colectiv, care este, să spunem, nu numai miliardele care trăiesc acum, dar, de asemenea, cei care nu au fost încă născuți și se vor naște în viitor. Aceasta nu este imaginea pe care ne-o imaginăm.

Cu alte cuvinte, acesta este un singur volum, un singur suflet, o singură substanță. Ne este descoperit numai în măsura în care putem exista în mod corespunzător și la nivelul intensității la care putem interacționa.

În conformitate cu asta, proprietățile fiecărei persoane sunt determinate și fiecare particulă în fiecare dintre noi. Există oameni care sunt caracterizați de diseminare, ceea ce înseamnă de contactul cu un număr mare de oameni, și sunt cei care sunt opuși, ei sunt caracterizați de conexiunea cu un cerc restrâns de oameni, dar cu un nivel ridicat de intensitate a legăturii cu ei. Adică, este în funcție de calitate sau în funcție de cantitate; în fiecare dintre noi există una sau alta, potrivit caracteristicilor sufletului său.

De exemplu, inima, în timp ce este implicată în activitatea sa strict specifică, se conectează la o multitudine de organe. Pe când alte sisteme, cum ar fi vasele de sânge, sistemul limfatic, sistemul nervos, și altele, pe de altă parte, se extind peste tot, ajungând la fiecare parte a corpului. Și conexiunile noastre sunt așa. Este posibil să vezi acest lucru în ceea ce privește aspirațiile unei persoane. Văd acest lucru la studenții mei, de exemplu, cât sunt de mult sau de puțin sunt capabili să se găsească pe ei înșiși (în măsura în care pot vedea).

Dar, în general, nu există nici o semnificație în acest lucru, pentru că Lumina se pare că ne pune unde suntem. Nu este nimic nou, noi ne grăbim doar dezvoltarea prin atragerea Luminii Înconjurătoare. Pe de altă parte, aceasta ne-ar avansa oricum, conform planului Naturii. Dar acest program se găsește doar la nivelul Luminii Nefesh (de la cuvântul „Nefesha”), ceea ce înseamnă starea neînsuflețită.

Adică, Lumina ne împinge tot timpul și noi fugim de ea, deoarece această presiune este percepută ca fiind negativă; mereu ne dezvoltăm în acest fel. Dar acest tip de dezvoltare nu este bun, deoarece poate duce la mari dezastre naturale, războaie, și altele ca acestea. Și dacă nu facem nimic, atunci acest lucru ne așteaptă.

În schimb, dacă invităm accelerarea Luminii Superioare, iluminarea crescută a acesteia asupra noastră, atunci vom avansa mai rapid.

Baal HaSulam, în „Scrisoarea 13,” scrie despre munca într-un grup: Trebuie să știți că există multe scântei de sfințenie în fiecare din grup [dintre prietenii noștri], atunci când adunați toate scânteile de sfințenie într-un singur loc [într-o singură dorință], ca frații, cu dragoste și prietenie, veți avea cu siguranță [adică, atinge] un nivel foarte ridicat de sfințenie pentru o vreme, de la lumina vieții [nivelul dăruirii].

Din Convenția de la Sankt-Petersburg „Ziua a doua” 13/07/13, Lecția 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati nr. 8: „Care este diferenţa între umbra Kedusha şi umbra Sitra Achra”. Este scris „La umbra ei, încântat să stau, şi fructul ei era dulce pentru cerul gurii”. Cu alte cuvinte, se spune că toate ascunderile şi durerile pe care le simţi există deoarece Creatorul ţi-a trimis aceste situaţii ca să ai un loc în care să lucrezi deasupra raţiunii.

Când ai puterea să spui că asta înseamnă că totul îţi este provocat de Creator, este în beneficiul tău. Şi asta înseamnă că, astfel, poţi ajunge să munceşti pentru a dărui, dar nu pentru sine. În acel moment ajungi să conştientizezi, adică să crezi că Creatorul se bucură în special de această muncă, care este construită în totalitate pe „deasupra raţiunii”.

Prin urmare, nu te rogi Creatorului ca umbrele să dispară de pe pământ. Mai degrabă spui „Văd că Creatorul vrea să-L servesc în acest fel, în totalitate deasupra raţiunii”. Astfel, în orice faci, spui „Bineînţeles că Creatorul se bucură de munca Lui, deci de ce mi-ar păsa mie dacă muncesc într-o stare de ascundere a feţei?”

Pentru că vrei să munceşti cu scopul de a dărui, adică Creatorul se va bucura, nu simţi nicio umilinţă din această muncă, adică o senzaţie de a fi într-o stare de ascundere a Feţei, că Creatorul nu s-ar bucura de munca Lui. În loc de asta, eşti de acord cu conducerea Creatorului, adică eşti de acord din toată inima cu felul în care vrea Creatorul să simţi existenţa Lui în timpul muncii. Lucrurile stau aşa pentru că nu iei în considerare ce te poate bucura pe tine, ci ce-L poate bucura pe Creator. Astfel, această umbră îţi aduce viaţă.

Credinţa deasupra raţiunii înseamnă să percepi tot ce ţi se întâmplă ca venind de la Creator, singura forţă unită, în afară de care nu este nimic altceva, binele care face bine, în ciuda faptului că tu simţi diferit. Toată munca noastră este să ne dăm seama că nu facem nimic singuri, nici nu vrem să facem ceva, în interior sau în exterior, nu cu mâinile sau picioarele noastre, nu cu uneltele acestei lumi, nu cu dorinţele şi gândurile noastre, dar, în schimb, suntem de acord cu tot ce avem în acest moment. Şi apoi, acest moment se va numi sfârşitul corectării.

Şi până când vom ajunge la asta, la senzaţii că suntem în cea mai bună stare, sub controlul unei forţe bune care face bine atât păcătoşilor cât şi celor drepţi, până atunci vor rămâne umbre în lume. Creatorul ne va aduce în asemenea stări, pe care noi vom vrea să le schimbăm. Mai întâi, vorm vrea să schimbăm lumea, apoi vom vrea să ne schimbăm pe noi înşine. Dar în final, înţelegem că munca noastră reprezintă chiar opusul – să ne schimbăm atitudinea faţă de percepţia conducerii de sus, Lordul lumii, astfel încât să tânjim după această umbră.

Tot ceea ce primim devine dorit, deşi vine într-o formă neplăcută, pentru că aceasta este umbra, ascunderea. Dar muncim cu noi înşine prin credinţă deasupra raţiunii astfel încât aceste fructe să devină dulci pentru noi. Asta este întreaga noastră corectare.

Totul începe cu perceperea a tot ceea ce ni se întâmplă ca venind de la Creator, şi nu doar la nivelul vorbelor, ci chiar să simţim astfel în interiorul nostru. Trebuie să-I cerem Creatorului să nu fie revelat, dar doar pentru capacitatea de a conştientiza că totul vine de la El. Atunci vei fi încântat să munceşti prin credinţă deasupra raţiunii şi vei accepta toate stările rele ca fiind cele mai bune, neplăcutul drept plăcut, până în momentul în care toate devin dulci pentru tine.

Asta ar însemna că ai ajuns la credinţă. Şi nimic nu se schimbă în lume, doar conducerea Creatorului îţi este revelată. Doar asta face această lume mai înaltă, o face perfectă.

Se dovedeşte că nicio schimbare exterioară nu este necesară, nu se cere nicio muncă exterioară, nu cu mâinile şi picioarele, nu aşa cum ne imaginăm noi munca spirituală. Totul se rezumă până la urmă la aceeaşi stare – contactul cu conducerea ascunsă. Vrei să păstrezi acest contact permanent şi nu ceri nicio schimbare; vrei să rămâi în ascundere.

Mai întâi ai cerut revelarea, dar acum vrei să rămâi în ascundere. Toate dorinţele tale, toată energia cu care ai căutat revelarea, le transformi în contrariu pentru a împiedica acest lucru. Până la urmă, revelarea poate şterge căutarea altruistă, întreaga relaţie cu Creatorul, şi poate să te priveze de munca deasupra raţiunii. De aceea, vrei să păstrezi această distanţă în care ai simţit durere, astfel încât vei fi conectat permanent, deasupra ei, cu Creatorul.

Din pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala, 29.07.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→