Rabash, „În ceea ce priveşte importanța prietenilor”: Dar, în eseul „Un discurs pentru încheierea cărţii Zohar”, este scris că „Măsură măreţiei vine sub două condiţii:

1. Că tot timpul să asculţi şi să primeşti aprecierea societăţii, în măsură măreţiei lor; mediul ar trebui să fie mare, aşa cum este scris că „În mulţimea oamenilor este gloria regelui”.
2. Cu cât mediul este mai mare în ochii mei, cu atât mai mult îmi oferă încredere, putere şi abilitatea de a acţiona cantitativ şi calitativ.

Ce este cel mai important aici: calitatea sau cantitatea? Desigur, în starea noastră, calitatea este mult mai importantă. Noi suntem tot timpul în cantităţi mici, dar din moment ce noi suntem în ultima generaţie, trebuie să avem grijă că este atât calitate cât şi cantitate. Mai mult, ambele sunt în mod general realizabile.

Pentru a accepta prima condiţie, fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii …

Iar pentru a doua condiţie, fiecare student trebuie exalteze meritul fiecărui prieten, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie.

Întrebare: Rabash oferă aici doi paşi faţă de care suntem tot timpul confuzi. Dacă eu sunt mai mic decât ceilalţi, nu sunt ei în mod automat mai mari decât mine?

Răspuns: Nu! Depinde de cum tu devii mai mic decât ceilalţi. Tu, fie ai descoperit că ei sunt cu adevărat imenşi, încât îi ridici în ochii tăi şi, prin urmare, tu devii mai mic sau te micşorezi pe tine însuţi.

Depinde de lucrul la care lucrezi pentru a fi sub ei: asupra înălţarii lor sau asupra propriei tale înjosiri. De aceea, există două posibilităţi, două tipuri de muncă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Dacă o persoană nu citeşte din Rabash sau Baal HaSulam, nu ar cunoaşte despre scopul cunoaşterii. Pare ciudat, deoarece umanitatea a făcut atât de multe avansări şi a făcut foarte multă cercetare, însă încă nu a ajuns la această realizare.

Comentariul meu: Asta este aşa, deoarece mintea umană nu este pregătită pentru asta. Oamenii vorbesc despre natura ca fiind un singur organism interconectat, însă o persoană nu se poate adapta la asta, deoarece este diferită de el. Nu este conectată în mod integral cu natura sau cu societatea şi astfel nu o poate obţine pe cont propriu. Nu are nicio minte integrală, nicio sensibilitate sau percepţie integrală.

Este caracterizată de o percepţie egoistă, o conexiune egoistă cu restul lumii: ia, apucă, profită. Nefiind conectată în mod integral cu lumea, ea este separată de aceasta, rămâne înăuntrul ei. Prin urmare, este foarte dificil să înţeleagă, să perceapă sau să simtă natura ca fiind perfect globală şi integrală.

Cabala, gradual, începe să dezvolte în noi percepţia noastră integrală a realităţii. Mai mult, spune că tu vezi realitatea pe care tu însuţi o creezi. Aici vezi un conflict cu psihologia modernă. Începi să te vezi pe tine însuţi ca un proiector al realităţii: tu creezi lumea, tu o ilustrezi.

La final, se pare că nu este nicio realitate, ea este toată în tine. Rezultă că tu trebuie, cumva, să te schimbi ca să o investighezi. Primeşti oportunitatea să faci asta, dezvoltându-te, devenind integral. Tu apoi începi să te foloseşti pe tine însuţi ca o maşinărie, ca un laborator. Cu alte cuvinte, schimbându-ţi calităţile, tu simţi cum realitatea pe care o schimbi se schimbă.

Tu o ilustrezi, tu o creezi şi tu devii Creatorul realităţii tale, a vieţii tale. De asemenea, vezi cum toţi oamenii, animalele, lumea vegetativă şi inanimată, inclusiv tot cosmosul, sunt o proiecţie a calităţilor tale interioare: componentele inanimate, vegetative, animate şi umane – prima, a doua, a treia şi a patra etapă a egoismului tău.

Vezi dacă această realitate este corectată, adică dacă este conectată în mod integral cu celelalte părţi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă, 12/8/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să tratez pe un prieten care mă deranjează, fiindcă întârzie constant la lecție și adoarme în timpul ei? Cum să-i justific comportamentul? Poți să-mi dai un sfat?

Răspuns: Rabaș avea o atitudine tolerantă față de o astfel de situație. Și eu adormeam în timpul lecției. Starea noastră nu depinde de cât de obosiți suntem. De aceea, trebuie să încercăm să justificăm atitudinea prietenului.

Întrebare: Există o stare când un om ar trebui să se vadă deasupra prietenilor, dar nu oricine poate să facă asta. Înseamnă că ar trebui să se străduiască pentru asta?

Răspuns: Desigur. Cum aș putea să-mi ajut prietenii dacă eu sunt mai jos decât ei? Trebuie să am grijă de ei, să organizez totul pentru ei, să fac tot ceea ce pot. Pentru asta trebuie să mă simt ca un tată într-o familie.

Întrebare: Tu spui întotdeauna că ar trebui să mă simt ca un tată, ei sunt copiii mei dar, pe de altă parte, eu trebuie să mă simt ca fiind în interiorul mamei și că grupul este mama mea. Cum pot exista aceste două stări în același timp, în același om?

Răspuns: Nu pot fi amândouă în același timp, pentru că ele vin din stări interioare complet diferite. Pot fi însă absolut adiacente. Nu este nicio problemă dacă o stare este instantaneu înlocuită de cealaltă. Muncim în mod pulsatoriu.

Din KabTv „Ultima generație 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să facem să ne vedem prietenii din grup egali în eforturile pe care le depun? Până la urmă, 50% din eforturile pe care le văd sunt ale mele. Nu văd cele 50% din eforturile  prietenilor mei.

Răspuns: Nu ne putem măsura propriile eforturi și nici eforturile celorlalți. Nu avem astfel de abilități. De aceea, ar trebui să lucrăm numai la conexiunea noastră și ea va pune totul la loc.

Întrebare: Ca prieten, care urmează calea, am oportunitatea să văd dacă cineva din grup nu face tot efortul de care este în stare?

Răspuns: Nu dau nicio atenție la asta. Dacă toți aceștia îmi sunt prezentați de către Creator, atunci trebuie să lucrez cu aceste părți ale sufletului meu și să le accept așa cum le-a creat Creatorul. Trebuie să merg prin credință deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă noi suntem toate părţile unui sistem unificat şi dacă numai împreună putem să ajungem la Lumina superioară după 6000 de ani, atunci care este rostul sufletelor individuale în a ajunge la lumea superioară? Unul tot trebuie să-i aştepte pe ceilalţi.

Răspuns: Nu este nevoie să aştepte. Cabaliştii nu au aşteptat nimic. Tot timpul, atât în secolele trecute, cât şi astăzi, ei au dobândit lumea superioară şi au ajuns la sfârşitul corecţiei. Aceasta corecţie supremă, completă şi armonioasă ne aşteaptă pe toţi!

Să nu crezi că dacă ne corectăm pe noi înşine şi că dacă reparăm lumea prin asta, noi va trebui să aşteptăm până la anul 6000. Nu! Timpul nu există! De îndată ce noi devenim corectaţi, o vom căpăta. Starea perfectă este pregătită, există şi totul depinde numai de când o vom revela!

Din lecţia de Cabala în limba rusă 7/1/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce să sufăr la nivelul pământean dacă nu am egoism spiritual?

Răspuns: Dacă nu suferim la nivelul pământean (material) nu vom ajunge niciodată să revelăm starea eternă.

Trebuie să trecem prin aceste stări, pentru ca ele să se formeze în noi și, cel mai important, să le acumulăm, pentru a avea astfel destulă forță să trecem prin bariera dintre lumea noastră și Lumea Superioară. Acest lucru trebuie făcut și prin cantitate și prin calitate.

Trebuie să ajungem împreună! Atunci va fi pentru noi mai ușor să adunăm toate dorințele noastre și, astfel, să străpungem și să ne facem drumul mai departe.

Întrebare: Va ajunge omul la un punct în care chiar să fie recunoscător pentru că a suferit?

Răspuns: Da. După ce a trecut Mahsom-ul (bariera), omul începe să înțeleagă prețul suferinței, efortul și rezistența sa.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 24/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: „Referindu-ne la importanța prietenilor în societate și la felul în care să-i apreciem, cu ce fel de importanță ar trebui fiecare să se refere la prietenul lui?”

Bunul simț dictează că, dacă cineva se referă la prietenul său, ca fiind la un grad mai jos decât al lui, el va dori să-l învețe pe acesta să se comporte mai virtuos decât calitățile pe care le are. De aceea, el nu poate fi prietenul lui; el poate lua prietenul ca student, dar nu ca pe un tovarăș (prieten).

Și, dacă cineva își vede prietenul ca fiind la un grad mai sus decât al lui și vede că poate să achiziționeze calități bune de la el, atunci acesta poate fi Rav pentru el și nu prietenul lui.

Asta înseamnă că tocmai atunci când cineva vede pe prietenul său ca fiind la același nivel cu el îl poate acceepta pe celălalt ca prieten și se poate conecta cu el. Este așa, fiindcă „prieten” înseamnă că amândouă părțile sunt la același nivel. Așa dictează simțul realității! Cu alte cuvinte, ei au același punct de vedere  și, astfel, decid să se unească. Atunci, amândoi acționează către scopul pe care amândoi vor să-l obțină.

Este ca atunci când doi prieteni, care gândesc la fel, fac afaceri împreună pentru a obține profit. În această situație, ei simt că au puteri egale. Dar, dacă unul din ei ar simți că este mai competent decât celălalt, nu va vrea să-l accepte pe acela ca partener. În schimb, ei ar face un parteneriat proporțional cu puterea și calitățile pe care le au unul peste celălalt. În această fază, parteneriatul va fi de 25 – 30% și nu se poate spune că sunt egali în afacere.

Este imposibil să te simți egal cu prietenul tău, fiindcă tu ești constant în stări de urcare sau coborâre. În Natură nu sunt stări de egalitate, chiar dacă ar exista dorința de egalitate.

Dorind să fie egal cu prietenul său, omul forțează efortul de a se ridica mai sus, de a coborî și mai jos și, astfel, treptat, să obțină starea în care se pot uni într-o comunicare reciprocă completă. Suma ambelor stări conduce la conexiunea corectă.

Vorbim despre comunicarea unor calități diferite, care trebuie amândouă să fie împlinite și care trebuie să primească una de la alta, astfel ca sistemul să fie într-o stare conectată.

O astfel de comunicare între toate părțile sufletului spart cere desigur ca omul să fie în ceva mai sus decât celălalt și în ceva mai jos decât acela, și așa mai departe. Nu putem fi niciodată egali, fiindcă suntem cu toții diferiți! De aceea, nu poate fi niciun fel de comparație între noi, cu excepția efortului de a obține scopul comun.

Dacă mă conectez cu ceilalți pentru a obține alipirea la Creator, scopul nostru comun, atunci ne vom regăsi absolut egali în El. Aici, niciunul nu este mic sau mare, este irelevant în ce calități se întâmplă să fie fiecare din noi. Lucrul principal este că suntem cu toții conduși spre același scop. Astfel, în acest scop, obținem linia de mijloc.

De aceea, aceasta nu există. Numai când obținem Creatorul putem obține în El linia de mijloc și conexiunea egală dintre noi.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se raportează un Cabalist la diferitele evenimente dificile care au loc în această lume? Să presupunem că sunt personale, precum moartea rudelor sau un fel de dezastru? Cum accepta acest lucru?

Răspuns: Un Cabalist, că orice persoană, experimentează tot felul de sentimente. Totuşi, el percepe totul, de exemplu moartea altora şi a sa, fericirea altora sau a sa, un pic diferit. Există o atenuare a percepţiei sale, aşa cum este în cineva dezvoltat spiritual.

Întrebare: Este posibil să atingem nivelul lui Baal HaSulam şi chiar unul mai înalt prin studierea înţelepciunii Cabala?

Răspuns: Practic nu este nicio limitare pentru nimeni. Vrei să atingi nivelul Creatorului? Eşti binevenit.

Totul este deschis pentru toată lumea. Mai mult de atât, toată lumea trebuie să atingă acest nivel. Numai atunci omul se va realiza pe el însuşi în mod corect şi complet.

Întrebare: Cum este posibil să folosim egoismul corporal pentru avansarea spirituală?

Răspuns: Avem nevoie de egoismul corporal ca să venim la un grup şi să acţionăm corect în el într-un mod complet. Citim ce ne sfătuiesc Baal HaSulam şi Rabash şi adaptăm tot ceea ce ne recomandă în articolele lor şi aplicăm totul în timp ce menţinem conexiunile dintre prietenii noştrii în lumea noastră cu clarificările despre cum să ne unim, acolo unde egoismul este descoperit, etc. Asta înseamnă realizarea practică a Cabalei.

Întrebare: Ce trebuie să facem ca să nu stăm doar şi să te ascultăm, ci să implementăm în mod activ avansarea spre lumea superioară?

Răspuns: Trebuie să construiţi condiţiile pentru maximul de convergenţă interioară, înţelegere şi sprijin constant. Aceasta este acţiunea spirituală pe care trebuie să o facem, acelaşi Kli (vas) pe care îl pregătim pentru descoperirea Creatorului.

Întrebare: De ce nu face Creatorul un fel de miracol acum, că în timpurile lui Moise, pentru a atrage un număr mare de oameni spre o dorinţă pentru a-l descoperi?

Răspuns: Deoarece atunci ar fi o dorinţă impusă, nu o dorinţă creată şi care este maturizată în om.

Întrebare: Dacă totul din jurul meu şi eu însumi sunt doar Creatorul, unde este înclinaţia rea, ego-ul?

Răspuns: Nu te zăpăci singur. Totul este foarte simplu. Dacă ar fi să ştergem ego-ul tău şi toate perturbările şi gândurile nedorite despre ceilalţi, atunci, în locul acestor obstacole, s-ar revela Creatorul. Încercaţi să faceţi un exerciţiu că acesta între voi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 6/24/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este corecţia spargerii noastre, care s-a petrecut între noi, începutul egoist care stă între noi, care ne omoară, creând un sentiment de existenţă temporară şi avariată, într-o dorinţă de a ne uni „ca un singur om cu o singură inima”. Fiecare îi va percepe pe ceilalţi ca pe el însuşi, ne mai simţind vreo diferenţă între prietenul său şi el însuşi.

Fie că ne place sau nu, acesta este scopul, iar toată umanitatea se îndreaptă spre asta. Dar, desigur, există părţi care sunt mai avansate pe această cale, iar altele mai puţin. Asta nu ţine de noi; depinde de genele informaţionale şi de dorinţele plasate în fiecare dintre noi care determină locul fiecărei persoane în acest proces: fie că este în frunte, în apropiere sau chiar că intră în corecţie sau că este la urmă, în spate, unde acest proces şi scopul creaţiei nici măcar nu sunt simţite.

Grupul nostru mondial Bnei Baruch este onorat să fie chiar în fruntea acelora care implementează corecţia creaţiei în generaţia noastră. Întâi, noi trebuie să ne conectăm între noi şi apoi restul umanităţii ni se va alătura pentru a deveni ca o singură persoană cu o singură inimă.

O asemenea conexiune este numită garanţia reciprocă, o conexiune specială unde toţi depind unii de alţii şi fiecare persoană este responsabilă pentru toţi ceilalţi. Noi suntem pionierii, iar restul lumii va urma. În măsura în care reuşim în a ne uni, noi vom putea să simţim în interiorul vasului nostru comun puterea unităţii, care se numeşte Creatorul, Lumina superioară.

În conformitate cu puterea unităţii noastre, Creatorul este revelat din ce în ce mai mult, fiindcă Lumina de Nefesh, Ruach, Neshama, Haya şi Yechida. Yechida este cea mai înaltă formă de conexiune pe care o putem obţine. Această putere este revelată numai datorită eforturilor noastre şi datorită succesului nostru şi, de aceea, ni s-a dat ştiinţa Cabalei, ştiinţa conexiunii, al cărei scop este să conducă o persoană spre a-şi iubi prietenul că pe ea însăşi, ceea ce este formula conexiunii bune şi corecte.

Scopul acestui congres este să analizăm condiţiile necesare pentru a obţine principiile creaţiei, programul şi scopul acesteia. Prin urmare, scopul nostru este să revelăm Creatorul în conexiunea noastră din practică.

În măsură succesului nostru, noi îi vom influenţa pe toţi ceilalţi, deoarece noi suntem centrul în această generaţie, unde oamenii cei mai puternici şi cei mai avansaţi sunt concentraţi în termeni ai implementării corecţiei. Aceste forţe se vor răspândi de la noi la toţi cei care vor să ni se alăture, care simt ca o formă superioară şi că toată această viaţă îi împinge să se unească.

În aceste zile, necesitatea unei asemenea conexiuni devine vizibilă peste tot în lume deoarece oamenii simt nu numai suferinţa lor, ci şi cauza acesteia. Iar asta este deja revelaţia răului care gradual ne conduce spre corecţie.

Avem o sarcină mare înaintea noastră şi fiecare trebuie să simtă responsabilitatea pentru restul ca o parte importantă a unui singur sistem. Dacă eşuează să-şi realizeze funcţia sa în măsură întreagă, această greşeală va fi simţită în întregul sistem, pe toate nivelele sale şi în toate conexiunile.

Primul pas în realizarea acestei conexiuni este separarea lui însuşi de propriul beneficiu, să se ridice deasupra „eu-lui” său şi să se dedice grupului, ca o mamă care este complet devotată bebeluşului ei. Apoi singurul lucru de importantă pentru mine este ceea ce beneficiază sau îngreunează conexiunea şi în fiecare moment am să mă verific conform condiţiilor interioare şi exterioare pe care Creatorul ni le aduce, pentru a ne conduce spre un suflet comun.

În acest vas spiritual comun, singura forţă superioară ni se va revela şi ne va permite să intrăm în garanţia reciprocă, în simţirea unităţii, care este forţa spirituală superioară. De aceea, noi trebuie să ne ridicăm deasupra „eu-lui” nostru şi să intrăm în „Noi”. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 11/27/18, lecţie pe subiectul „Revelarea Creatorului în conexiunea dintre noi” (Pregătire pentru Congresul Virtual 2018)

1 Minutul 00:20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră ascensiune spirituală depinde în mod complet de grup. Prin urmare, războiul se referă tot timpul la cum să ne conectăm, să ne unim şi să ajungem la o stare când Lumina Superioară este revelată în interiorul conexiunii, ne uneşte şi ne înalță de pe nivelul nostru la un nivel superior. Totuşi, dacă nu facem un efort suficient pentru Lumina superioară, care ar trebui să ne eleveze, atunci aceasta acţionează din „spate” şi ne aduce dificultăţi, încurcături, probleme şi războaie. Lumina ne împinge să ne trezim şi să vrem ajutorul ei pentru a ne ridica de pe gradul nostru pe următorul, fie prin moduri plăcute sau nu foarte plăcute.

Grupul Cabalist, „zecele”, lucrează ca un lift. Dacă cineva investeşte o anumită cantitate de eforturi în el, atunci acest lift începe să lucreze asupra lui, atrăgând Lumina superioară  şi ridicând-ul a următorul „etaj”. Asta se numeşte ascensiune spirituală. ¹

Dacă eu nu mă ridic în calităţile mele, în dăruire, în atingere, înseamnă că nu sunt integrat cu „zecele”. Trebuie să văd că „zecele” este pregătit să mă absoarbă şi să mă eleveze. Dacă nu văd asta și este așa deoarece eu „judec în conformitate cu defectele mele”; altfel i-aş vedea în starea ideală. Adică totul depinde de mine.

Dacă Creatorul m-a adus la grupul de zece (prieteni) şi a spus „Ia-l, asta este soarta ta bună”, ar trebui să mă anulez complet şi apoi voi putea să urc. De îndată ce munca la acest stagiu se încheie, apare în faţa mea următorul etaj. Ar trebui ca din nou să mă anulez zece-lui, care deja mi se pare ca unul diferit, mai avansat şi probabil chiar şi mai urât decât înainte.

Din nou începe aceeaşi muncă: justificare, conexiune şi anulare. Făcând o anumită cantitate de efort eu voi porni din nou liftul şi el mă va ridica încă un pic. Este la fel de fiecare dată: mă anulez grupului ca să-l văd ideal şi perfect şi astfel eu urc mai sus şi mai sus. ²

Dacă mă anulez grupului, eu descopăr că ei nu sunt prieteni, ci calităţi spirituale care doar mie mi se păreau ca oameni, cu diferite probleme şi defecte. De fapt, ei sunt nouă „îngeri” trimişi să mă ajute, ridicându-mă pe aripile lor.

De îndată ce urc, repornește aceeaşi muncă: primesc o îngreunare a inimii şi cad; încep să văd prietenii chiar şi mai urâți decât înainte, deloc ca îngeri. Mi se pare că ei nu vor şi că nu se pot uni. Eu nu înţeleg deloc ce fac cu ei şi mi se pare mai bine să caut spiritualitatea singur.

Apoi îmi pierd în totalitate interesul față de spiritualitate până când timpul îşi face treaba şi încep să lucrez asupra mea, astfel realizând că totul depinde de mine. Nu există altă realitate în afară de mine, zecele şi Creatorul. Restul este imaginaţia distorsionată a ego-ului meu.

Încerc să văd că totul în jurul meu este în dăruire, în lumea spirituală şi că prezenţa Shechina (Divinitatea) se manifestă în întreaga lume. Încerc să mă conectez cu grupul şi cer ajutor până când eforturile ajung la cantitatea întreagă şi zecele meu se schimba într-un lift spiritual, care mă ridică la următorul nivel. Aşa mă mişc de la un nivel la altul, „de pe un nor pe altul”. ³

Nu te aştepta ca asta să se întâmple la o oră fixă, ca în povestea cu Cenuşăreasa şi că grupul se va transforma singur dintr-un dovleac, într-o trăsură. Depinde numai de munca noastră. ⁴

Deşi nouă ni se pare că alergăm în acelaşi loc, noi într-adevăr avansăm. Calculul nu este făcut în kilometrii, ci în eforturile aplicate. ⁵

Ceea ce vezi în grup este următoarea lume, care este în această lume. Grupul este o celulă şi când intri în această celulă este ca şi cum ai fi în lumea următoare, ca după moarte. Dacă nu vrei să intri în el, tot ceea ce îţi rămâne este să aştepţi moartea adevărată. Totuşi, tu ai o oportunitate să primeşti o viaţă fericită, eternă, chiar acum. Trebuie doar să-ţi schimbi puţin ideile tale despre bunătate şi eternitate, de la conceptele egoiste şi temporare ale lumii noastre, la cele cu adevărat eterne şi perfecte.

Schimbă-ţi mintea şi inima un pic şi începe să trăieşti conform cu legile eterne şi perfecte. Altfel vei rămâne un fluture de-o zi, care trăieşte doar o zi şi moare. ⁶

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala – 12/5/18, lecţie pe subiectul „Hanukkah”

1 Minutul 0:20
2 Minutul 8:40
3 Minutul 11:25
4 Minutul 20:20
5 Minutul 22:10
6 Minutul 58:30

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→