Ce se intelege prin „ prietenul meu este ascuns?” Cateodata simt ca o senzatie placuta, minunata, o intelegere, sau o implinire care a fost prezenta in mine pleaca, se raceste si dispare. Aceste niveluri de separare sunt numite Nekudot– puncte. Exista Taamim– gusturi, care sunt simtite in timpul iesirii Luminii, si sunt Nekudot– puncte, impresii de la iesirea Luminii. Nekudot sunt exact locul din care se formeaza noile vase sau dorinte. Noi le studiem in Prefata la Stiinta Cabalei si in Talmud Eser Sefirot.

Noi trebuie sa vedem aceasta disparitie treptata a Luminii ca pe crearea noilor vase/dorinte, la fel ca o miscare rapida sau un joc. Separarea, senzatia Luminii care pare ca pleaca, este o invitatie de a o urmari, sa arati ca o doresti intr-adevar, si ca nu o vei lasa sa plece. Chiar daca se indeparteaza sau slabeste, tu doresti sa te unesti cu ea in intunericul iminent.

Prin aceste jocuri Creatorul creaza in noi o atitudine fata de El, care este independenta de dorinta noastra de a ne bucura. El se indeparteaza, insa eu vreau sa raman cu el indiferent ce ar fi. El se diminueaza insa eu vreau sa raman in acest intuneric. Adica, aceste jocuri nu sunt jucate in relatie cu mine, ci cu dorinta mea de placere, ego-ul meu. Si deasupra ego-ului meu eu vreau sa ma unesc cu Creatorul in ciuda sentimentelor de intuneric din ego-ul meu.

Acesta este ego-ul meu- deasupra mea, si de la mine este Lumina. Si eu vreau ca ego-ul sa simta intunericul si golul. Asta nu are nici o importanta pentru mine.

Mai mult, eu stiu ca in ciuda dorintei mele negative, absenta totala a implinirii ego-ului meu, eu vreau sa ma conectez cu Lumina exact in aceste situatii. Asta inseamna ca eu sunt „deasupra ratiunii”, deja in daruire. Prin urmare, separarea Luminii construieste in mine dorinte pentru spiritualitate.

Din lectia 6 de la Congresul din Toronto 09/19/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum vezi  Studiul celor zece Sefirot? Pentru mine, pare ceva total abstract. Cum ar putea cineva sa il scrie?

Raspuns: Ai dreptate. Cand am ajuns prima data la Cabala si am vazut ca foloseste termeni neinteligibili pentru a descrie unele interrelatii neclare intre cine ce stie, nu am inteles ce fel de intelepciune, sistem de credinta sau religie este. Era pur si simplu foarte straniu, ca si cand ai citi despre ceva cu care nu esti deloc familiarizat, ca si gasirea unui jurnal al unui strain.

Apoi, pentru o lunga perioada am invatat-o si studiat-o pe de rost si am incercat sa o fac sa aiba sens. Multumita relatiei apropiate cu profesorul meu si activitatile mele de diseminare, am inceput sa inteleg ca studiind legaturile nefamiliare dintre obiecte nefamiliare le evoc influenta asupra mea. Apropo, asta este destul de obisnuit in lumea noastra: Incepem sa avem de-a face cu lucruri total nefamiliare pentru noi, invatam despre ele si devine clar pentru noi.

Dupa cativa ani de studiu, acelasi lucru mi s-a intamplat si mie: Am inceput sa simt mult mai clar ca exist int-o retea de conexiuni intre oameni. Cu certitudine nu erau intre trupuri, ci intre esentele lor, intre dorintele si gandurile lor. Toata lumea face parte din aceasta retea: Cei care au trait in aceasta lume, traiesc in ea sau nu s-au nascut inca in ea, dar exista acolo ca egali, indiferent de trupurile lor fizice.

Tot ce am invatat din intelepciunea Cabala s-a transformat in explicatia acestor legaturi, de la cele mai puternice la cele destramate. A explicat conditiile prin care aceste legaturi se imbunatatesc, de ce depind calitatile acestor legaturi, limitarile faptelor noastre si multe altele. Aceasta perceptie era in mare parte teoretica, sub forma retelei de conexiuni intre „eul” fiecarui individ. Apropo, am scris despre aceasta retea creata de forta superioara, intre toate lumile incluzand a noastra in prima mea carte de Cabala in 1983.

Cu cat depui mai mult efort asa incat reteaua dintre „eul” tau si „eul” celorlalti sa fie descoperita, cu atat este mai puternica  influenta acestei retele pe care o evoci asupra ta (Lumina Inconjuratoare, Lumina care Reformeaza, Lumina Torei), iar aceasta retea, conexiunile reciproce ale intregii creatii, iti devine din ce in ce mai clara. Astfel, lumea noastra paleste in contrast cu reteaua superioara a fortelor care determina totul.

Dupa aceea, devine destul de clar care dintre eforturile (dorintele) tale evoca anumite  reactii in retea. Totusi, o miscare constienta incepe (actiune constienta)  printr-o incluziune (daruire) corecta in retea.

Prin obtinerea acestei retele (lumea spirituala, aceste legaturi) incepem sa obtinem intreaga dezvoltare a lumii noastre: sa ne apropiem in directia acestei retele si sa descoperim eul (Creatorul) in ea. Incepem sa intelegem motivele crizei globale si solutiile sale pentru a grabi includerea noastra in retea – in lumea superioara, in atributiile iubirii si daruirea care domneste acolo.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se simte „fuzionarea cu grupul”? Când şi unde simţim asta?

Răspuns: închipuieşte-ţi că nu te uiţi la oameni ci la configuraţia internă a conexiunii care există între ei, la forţa care acţionează între ei. Încerci să penetrezi prin ei în această forţă şi să te conectezi la ea. Când descoperi această forţă între ei atunci, într-adevăr l-ai descoperit acolo pe Creator.

Această forţă comună care îi conectează pe toţi este Lumina, sau Creatorul. Tu trebuie să o obţii. Atitudinea ta egoistă faţă de tine însuţi, respingerea mediului, te îndepărtează de această forţă, de Creator. Imediat ce ai să străpungi acest strat exterior te vei conecta cu Creatorul. El totdeauna există în interiorul grupului.

Din seria lecţiilor virtuale de duminica 9/25/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul s-a obişnuit să exploateze mediul pentru beneficiul propriu. Chiar şi când vorbim despre justiţia socială, mulţi văd o oportunitate să apuce ceva pentru ei..

Raspuns: Pentru asta educaţia trebuie să fie înainte de orice, prima condiţie necesară. Oamenii trebuie ridicaţi diferit şi trebuie învăţaţi despre sistemul în care trăim.

De exemplu, suntem familiari cu relaţiile lumii noastre. Eu ştiu ce este o bancă, munca, o clinică, un fond de pensii, asigurări sociale, şosele, semafoare, poliţie, guvern. Dar un copil nu ştie încă toate astea, aşa că îl învăţăm cum să trăiască în această lume.

Exact în acelaşi fel trebuie să învăţăm umanitatea cum să trăiască în noua lume integrală. Mecanismele egoiste se vor opri treptat din lucru. În curând vom vedea că puterea primirii nu duce nicăieri. Vom vedea că până şi oamenii care au o mulţime de bani nu ştiu ce se va întâmpla cu economia în viitorul apropiat. Totul dispare, totul este pierdut, totul se descompune, se destramă, şi încetează să mai funcţioneze. Niciun sistem nu va mai lucra în afară de sistemul de dăruire, pe care noi va trebui să-l implementăm.

Întrebare: Asta se va întâmpla într-un an sau doi, dar eu am probleme acum…

Răspuns: Atunci începi să acţionezi acum. Vrei o viaţă mai bună? Plăteşte pentru ea cu dăruirea asupra celorlalţi. Aceasta este munca voastră, ea este numită „munca Creatorului”. Suntem pe cale să vedem o lume în care nu vom mai fi capabili să ne aprovizionăm pe noi înşine folosind puterea egoismului, ci numai puterea dăruirii. Dăruind pentru ceilalţi, pentru societate, vei putea să primeşti mâncare, haine, şi toate celelalte necesităţi de la societate. Dar acest lucru nu se va întâmpla fără dăruieşti, pentru că noua lume este dominată de puterea altruistă.

Întrebare: Cum vor se vor schimba oamenii la noua paradigmă?

Răspuns: Prin lovituri. Faraonul a fost cel care i-a adus pe copiii lui Israel la Creator. Haman a cauzat scăparea în final a evreilor din exilul babilonian şi întoarcerea lor în Pământul lui Israel, iar Regele i-a ajutat. Este imposibil să avansăm dacă egoul nu este revelat în noi ca forţă a răului, ca duşman al nostru.

Poate loviturile naturii şi influenţa pozitivă din partea noastră, circulaţia, vor duce la schimbare. Oamenii nu se pot schimba dintr-o dată şi să fie de acord cu noi. Dorinţa lor este opusă dăruirii. Principiul „iubeşte-ţi aproapele” li se pare o copilărie. Ei nu înţeleg încă că aceasta este baza pentru tot, că aceasta este corecţia sufletului. Răul egoismului lor nu li s-a revelat încă.

Ei vor fi în stare să-l simtă după multe lovituri, până când, în sfârşit, Faraonul va admite: „Sunt păcătos şi Creatorul e drept”. El nu gândea aşa înainte. Iar atunci, vei înţelege că totul este din cauza ta, fiindcă tu eşti corupt, nu natura înconjurătoare, sau aproapele sau oricine altcineva. Atunci vei simţi nevoia de corectare şi ea va veni. Dacă tu cauţi o metodă ne vei găsi pe noi şi ne vei cere să te învăţăm.

Dar noi nu vrem ca tu să suferi şi atunci diseminăm această metodă înainte, cu toate că ea va trezi ură în tine. Aşa ajutăm noi lumea.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/28/2011 „Naţiunea”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Eu nu înţeleg oamenii care ies în stradă şi cer să li se dea ceva. De ce merită ei asta? Dacă ar fi fost vorba de copilul meu ar fi fost altceva. Dar nu eu ţi-am dat naştere, atunci, de ce trebuie să am grijă de tine?

Chiar dacă aş fi fost un magnat, ce? Eu mi-am făcut banii mei, deci, de ce vii la mine? Ce e nejust aici? De ce ceri ceva, de la mine? De ce trebuie să mă simt vinovat de ceea ce am realizat, de statutul meu social?

Să luăm de exemplu un atlet, munceşte în sala de sport douăzeci de ani şi a ridicat in viaţa lui tone de greutăţi. Acum are muşchi ca  Arnold Schwarzenegger şi este foarte mândru de asta. Deodată, vin nişte demonstranţi şi îi cer să-şi „dea jos” nişte muşchi. Cum ar vedea el asta?

La fel, dacă un magnat a muncit din greu şi şi-a câştigat bogăţia, are deci şi el, proprii „muşchi” exprimaţi în conturile bancare. Ce drept ai tu să pui mâna pe ei?

Alt exemplu: un muzician exersează mulţi ani câte cincisprezece ore pe zi. Trebuie să renunţe la tot ce a obţinut, pentru tine?

Atunci, de ce mă uit la omul bogat altfel? Nu a muncit şi el la fel de greu ca un atlet, sau ca un muzician? Şi chiar să presupunem că are averea moştenită de la tată, ce-i cu asta? Dacă tu crezi că este aici o nedreptate socială, du-te şi schimbă societatea, fă ceva. Este foarte rău doar să vii şi să ceri. Şi în altă ordine de idei, dacă distrugi magnaţii, vei distruge societatea. Cine o să le mai ofere oamenilor de muncă, cum îşi vor mai permite aceşti oameni să trăiască mai bine?

Atâta timp cât lumea e egoistă, nu o putem schimba în mai bine. Am văzut asta în Rusia. În loc să corectăm lucrurile, vom crea o minciună mare şi o noi metode de furat. Într-o societate egoistă, fiecare organizaţie şi fiecare individ acţionează în funcţie de propriile interese şi nu putem să facem nimic. Nu putem construi o societate mai dreaptă decât cea de acum bazându-ne pe aceleaşi dorinţe, pe acelaşi „combustibil” egoist.

Nu avem nicio altă cale decât să schimbăm motorul.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/28/ 2011 „Naţiunea”

Filed under: Criza, globalizare, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot verifica pe mine însumi pentru a fi sigur că mă mişc în concordanţă cu instrucţiunile surselor originale şi nu mă supun propriului egoism?

Răspuns: În acest scop există o lună a lui Elul, ultima lună a anului. Lumea a fost creată cu cinci zile înaintea creării omului, iar ziua în care omul a fost creat este numită prima zi a anului nou. Celelalte cinci zile anterioare reprezintă cele cinci nivele dinaintea nivelului uman, cele cinci faze. Tu trebuie să-ţi verifici lumea ta, înţelegând mediul tău.

Până la urmă tu trăieşti şi te percepi pe tine raportat la mediul tău, te verifici pe tine în relaţie cu ei. Trăiţi împreună, tu şi mediul tău. Deci, înainte să „te naşti” ca om, verifică mediul care te înconjuară. În funcţie de el, vei putea să vezi ce fel de om vei fi.

Nu este uşor. Un om este pus aici faţă în faţă cu un calcul foarte dificil. Opinia societăţii exterioare exercită o mare influenţă asupra noastră forţându-ne să ne întrebăm continuu: „Unde sunt eu şi unde sunt ceilalţi? Ei sunt milioane, miliarde în timp ce eu sunt unul singur”. Nu este uşor să rămâi pe cale, dacă aceasta este una a ta personală şi nu una comună acceptată în rândul maselor.

Tu trebuie să nu ai niciun fel de confuzii aici. Raportat la ce criteriu ai ales această cale? Nu este evaluată în funcţie de standardele oamenilor obişnuiţi. Iar tu nu trebuie să crezi pe nimeni. Totul poate fi verificat şi analizat. Deci, fă-ţi această analiză şi construieşte-ţi propria ta relaţionare faţă de mediu, profesor, cărţi şi Creator. Aceasta este ceea ce se numeşte „pocăinţă” în luna lui Elul.

Acestea sunt clarificări foarte delicate, şi devin şi mai delicate cu timpul. Este ca şi cum te-ar agăţa în gol, fără să ai pământul solid sub picioare, ci doar credinţa deasupra raţiunii. Este aşa fiindcă verificându-ţi totul în egoul tău, trebuie să te separi complet de el şi să-ţi construieşti relaţiile spirituale peste el.

Fără egoism, fără să verifici în interiorul lui, nu poţi să te verifici pe tine. De aceea tu trebuie să fii recunoscător pentru toate gândurile tale egoiste şi dorinţele tale cum ar fi: gelozia, ura, pofta, ambiţia, şi aroganţa faţă de lume, prieteni, critica prietenilor, a profesorului şi a Creatorului. Totul poate fi verificat şi, bazat pe acest fundament, poţi construi noul tău nivel, numit un nou început.

După ce îţi verifici întreaga ta lume şi starea curentă, vei începe să vezi, peste toate acestea, imaginea ţelului spre care tinzi. După ce ai acceptat toate posibilele greşeli ale egoismului tău (cuvintele de căinţă din rugăciunea de Anul Nou – Roş haŞana), ai verificat şi ai înţeles adevărata ta esenţă, atunci îţi poţi inchipui ce înseamnă opus. Altfel, nu se poate!

De aceea a creat Creatorul înclinaţia rea şi ca adaos, Tora, mijloc pentru corectarea acesteia, fiindcă Lumina care Reformează este conţinută în ea. Deci, dacă nu ai înclinaţie rea, dacă nu ai descoperit şi ai văzut egoismul tău, nu ai nevoie de nicio corectare. Dacă nu intenţionezi să fii corectat, Tora nu este pentru tine.

Întâi, trebuie să simţi că nu este nimic mai rău decât tine, că ai vrea să-i înghiţi pe toţi ceilalţi, să-i predomini, eşti gelos pe toţi şi îi urăşti pe toţi. Te vezi pe tine însuţi ca fiind omul cel mai rău din lume? Poţi să-ţi justifici relaţiile proaste cu cineva după ce le-ai verificat într-adevăr?

Dacă tu vezi că fiecare păcătos este revelat în tine cu adevărat, iar ţie nu-ţi mai rămâne nicio şansă, atunci ai ajuns la rugăciunea de pocăinţă de Roş haŞana. Te vei ridica la calitatea de dăruire, de iubire faţă de ceilalţi, adică la Creator, şi vrei să o laşi să acţioneze în interiorul tău.

„Am creat înclinaţia rea” înseamnă pocăinţa din luna lui Elul, cinci zile înaintea începutului noului an, perioada de timp luată pentru crearea omului. În timpul acestor zile lumea omului a fost creată, lumea lui oribilă. El este cel care o vede oribilă în loc să o vadă plină de Lumină şi bunătate unde conduce numai Creatorul, numai iubirea şi dăruirea.

Dar, mulţumită acestui lucru, omul ajunge la începutul noului an, la noul nivel. Are Tora, mijlocul de corectare, Lumina care Reformează. Acum el ştie cum să folosească forţa conţinută în natură, cum să o folosească de dragul corecţiei proprii, iar cu ajutorul aceste forţe superioare, să se întoarcă la bine. Pentru mine, forţa superioară este calitatea cea mai înaltă a dăruirii, în comparaţie cu forţele mele egoiste.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/26/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Situatia din lumea de azi ne arata, deja, ca unificarea este valoroasa. Este, intr-adevar, realizabil pentru noi sa ne conectam si sa avem grija unii de altii. Vom avea castig daca vom organiza un sistem corect, in care fiecare individ munceste in concordanta cu abilitatile sale si primeste atat cat are nevoie si nu mai mult.

Acum, ce poate fi mai bine decat asta? Este o formula foarte simpla si foarte sensibila. Chiar si copiii sunt impresionati de aceasta idee. Ar trebui sa vedeti cu cata bucurie si cat entuziasm citesc despre asta, pentru ca este asemeni unui basm care doresc sa devina realitate.

Dar, aici apar cateva intrebari. Intai, de ce nu am fost asa, de la inceput? De ce natura ne-a facut, initial, corupti? In al doilea rand, putem sa obtinem asta folosindu-ne de propriile forte? Si, in al treilea rand, de ce nu am facut-o pana acum? Nu am vazut beneficiul intr-o stfel de viata, de la inceput?

De fapt, asta este exact cum obisnuiau oamenii sa traiasca in urma cu secole. O societate comunista a fost prima faza in civilizatia umana. Primii umanoizi care au coborat din copaci erau comunisti: Ei imparteau totul si traiau impreuna, ca o singura familie, fiecare muncind pentru bunastarea acesteia.

Oricum, mai apoi, lumea s-a dezvoltat in directie opusa. Noi putem doar sa tanjim dupa zilele binecuvantate, inocente, din trecut. Totul era atat de simplu atunci: Fiecare trib obisnuia sa vaneze niste mamuti si sa manance impreuna. Nimeni nu-si imagina, macar, ca ar putea sa insele pe careva si sa ia mai mult decat i se cuvine. Oamenii simteau ca sunt un intreg si acest sentiment s-a mentinut pana in zilele vechiului Babilon.

Ce s-a intamplat, de fapt? Este posibil sa ne intoarcem la ceea ce era? Nimeni nu este de acord cu asta. Dimpotriva, viata noastra tinde sa fie total opusa: Suntem separati, ne izolam unii de altii. Oamenii divorteaza, fiecare vrea o camera pentru el insusi, locul sau personal…Si asta inseamna ca nu ne putem intoarce la acelasi altruism naiv. Vedem ca asta este impotriva evolutiei. Putem invata asta din exemplele triste ale Uniunii Sovietice si a chibutzurilor (comunitati agro-culturale colective din Israel).

Deci, ce putem face? Criza globala ne arata clar ca depindem unii de altii si suntem legati ca si rotile dintate. Pe de alta parte, ne uram intre noi, nu ne putem suporta unii pe altii; fiecare ar vrea sa fie singur in intreaga lume, asa incat ceilalti sa nu-l poata deranja. Cum este posibil sa imbinam aceste doua tendinte?

Asta este problema cu care se confrunta lumea azi. Manipularea ratei actualizate nu va fi suficient. Economia reflecta conexiunea dintre noi. Deci, cum o putem directiona spre cooperarea reciproca?

Vedem, de exemplu, ca Germania salveaza Grecia numai fiindca, pe moment, este mai ieftin asa decat s-o arunce la lupi. Acesta este modul in care Creatorul se joaca cu noi, pana cand abandonam toate vechile metode si gasim solutia reala.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, 02.10.2011, „Pacea in lume”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt eforturile spirituale?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă am scris în prima mea carte că lumea noastră stă sub un câmp de forţe care o controlează. Diferenţa dintre lumea noastră şi lumea spirituală este: la cine se supune regatul (Malhut)? În această lume, Malhut acţionează de dragul egoismului, în timp ce în lumea spirituală acţionează de dragul dăruirii.

Noi trebuie să realizăm conexiunile pe care le simţim în această lume la „iubeşte-ţi aproapele” cu dăruirea reciprocă, adică, la o stare în care lumea superioară devine revelată. Acest lucru poate fi făcut în grup şi sub o ghidare corectă.

Când venim aproape de spiritualitate, începem treptat să revelăm această reţea de conexiuni şi să simţim că întreaga noastră lume este suprapusă la această reţea de forţe. Omul îşi închipuie că e permanent în această lume care este total pătrunsă de o reţea de forţe care îl controlează. Această reţea este numită guvernare superioară. Iar efortul omului constă în cât de mult doreşte să devină inclus în această reţea şi se trezeşte în ea ca un participant care acţionează independent.

Numai forţa dăruirii operează acolo: Zon şi Aba ve Ima. Unele se ridică în timp ce altele coboară. Sunt de asemenea stări permanente, ca şi zilele speciale numite începutul lunii, începutul anului nou, sărbători şi zile lucrătoare. Acestea sunt toate parametrii ai schimbărilor apărute în acest sistem.

Dacă noi dorim să dezvăluim această reţea prin lumea noastră, prin conexiunile dintre noi, atunci ea se va deschide revelării deasupra noastră, printre noi, iar noi vom vedea că suntem înăuntrul ei şi acţionăm în ea cu dorinţele noastre, însemnând că facem eforturi.

La început, omul îşi revelează această reţea individual, ca şi cum ar vedea-o în faţa lui. La fel cum în lumea noastră fiecare om crede că el este protagonistul principal, în timp ce ceilalţi sunt doar personaje secundare care depind de el. El nu crede că ei au o mare influenţă asupra lui, fie ea bună sau rea.

Dar cu cât devin mai inclus în sistem, cu atât mai mult simt lumea mai clar şi văd cum ea mă influenţează pe mine fie în direcţia bună fie în cea rea şi cum pot eu să o inflenţez pe ea, unde este posibilă influenţa mea şi unde nu e. La fel cum capacităţile noastre materiale de schimbare a sistemului sunt limitate, tot aşa şi eu sunt limitat în spiritualitate. Îi pot influenţa pe alţii numai cauzându-le avansarea, aducând mai multă forţă vitală şi sănătate întregului sistem.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 10/1/2011 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astăzi intrăm într-un sistem care ne arată că trebuie să acţionăm în dăruire, în conexiunea între noi, în conexiunea cu grupul şi în unele transformări noi. Suntem în criză. Nu noi personal, aceia care studiem Cabala, ci lumea simte în acest fel. De unde vine? Ce este o criză în general? Este sentimentul egoismului lumii raportat la sistemul care începe să se manifeste în noi, ca o imagine care apare pe hârtia fotografică în procesul de developare. Treptat, ca din ceaţă, apare o nouă imagine şi această imagine nu ne corespunde.

Dintr-o dată, proprietăţile Luminii, dăruirea şi conexiunea dintre noi, apar în noi, chiar dacă proprietăţile individualiste, egoiste (respingerea, folosirea unuia pe celălalt), există în omenire. Juxtapunerea acestor două sisteme şi impactul unuia asupra celuilalt formează o construcţie nouă, imensă şi cu multe faţete: pe de o parte, sistemul egoist, iar pe cealaltă parte, sistemul altruist.

Nu am avut niciodată până acum aşa ceva. Am avut întotdeauna un sistem egoist în interiorul căruia am lucrat. Au apărut în noi, iar noi le-am realizat. Am crezut că totul depinde de noi: vrem să evoluăm, vrem să acţionăm, vrem să muncim, vrem să facem totul.

De ce? Fiindcă noi am identificat egoismul care s-a trezit în noi, dorinţele noastre, cu noi înşine. Nu am avut nicio întrebare despre originea lor fiindcă le-am simţit ca fiind ale noastre: acum vreau asta, apoi asta apoi asta. Nu m-am întrebat de ce dintr-o dată, vreau. Vreau. Eu nu simt că cineva mi-a dat aceste întrebări, le-a „inserat” în mine şi eu am început să muncesc. Nu! Eu m-am contopit cu aceste dorinţe, m-am simţit un tot cu ele. Ele sunt dorinţele mele, care s-au trezit în mine. Eu vreau.

Cum s-a întâmplat asta, deodată? Noi suntem nişte animale obişnuite, cu dorinţe mici, instinctive, necesare existenţei noastre. Şi dintr-o dată, avem dorinţe egoiste noi, care se referă la dezvoltarea tehnologică, societate, familie, educaţie, perfecţionare, cultură, ştiinţă, bănci, conexiuni financiare şi economice între noi, comerţ şi schimburi, descoperirea unor noi teritorii, dezvoltare şi comunicare. De unde această dezvoltare în oameni în comparaţie cu lumea animală care nu a evoluat în acest fel?

Adevărul este că egoismul nostru ne-a dezvoltat tot timpul şi ne-a grăbit să realizăm din ce în ce mai mult toate dorinţele noi. Eu nu simt că dorinţele apărute în mine sunt de undeva, din afară. Eu simt că ele apar în interiorul meu şi de aceea alerg să îndeplinesc aşa zisele „mele” dorinţe.

În realitate ele nu sunt dorinţele mele. Doar că eu nu simt că nu sunt ale mele. De aceea merg mai departe şi acţionez. Nu simt că sunt ca un iepuraş mic de jucărie, mecanic, în care se învărteşte cheiţa şi ţopăie. Nu simt asta până la timpul potrivit, până acum, în timpurile noastre.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinta noastra de a primi placere este într-un proces constant de dezvoltare. Din momentul în care această dorinţă a fost creata de Lumina „din absenţă,” această „absenţă” a început sa se dezvolte sub influenţa Luminii, şi continuă să facă acest lucru – de la începutul creaţiei până la sfârşitul ei.

Există etape în această dezvoltare unde dorinta de a primi nu este încă considerata creatura şi în continuare isi construieste nivelurile ei mineral, vegetativ şi animal: sistemul naturii spirituale. Mai târziu, înauntrul aceastei naturi spirituale este creat sufletul, numit Adam, „omul”, nivelul vorbitor. Acest suflet, de asemenea, se dezvoltă pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal, în lumile BYA (Assiya, nivelul mineral, Yetzira, nivelul vegetativ şi Beria, nivelul animal).

Cu toate acestea, omul însuşi trebuie să construiască nivelul uman în interior. Dacă omul nu se construieste pe sine ca om, el există ca un animal şi foloseşte tot ceea ce-l înconjoară de la nivelurile mineral, vegetativ şi animal (toate lumile BYA) in mod egoist, luand cat de mult poate din ele . Acesta este modul în care ne dezvoltam, sugand de la natura înconjurătoare tot felul de împliniri care ne ajută să creştem în egoismul nostru.

Cu toate acestea, atunci când vom ajunge la nivelul la care am golit aproape totul din natura, vom începe să simtim că dorinţa noastră egoista este opusa nivelului „uman”, lumea Atzilut

(lumea Nobletii). Vieţile noastre devin amare şi nu ştim pe cine să dam vina. La urma urmei, lumea Atzilut este ascunsa de noi, iar noi existăm mai jos de Parsa (frontieră care separă Atzilut de lumile BYA).

Acesta este motivul pentru care o persoană nu înţelege de ce e atât de nefericita. Se parea că are o viaţă întreagă inaintea sa pentru a se bucura. Cu toate acestea, nu primim lumina suplimentara, care nu poate trece de Parsa din lumea Atzilut şi sa coboare la noi prin lumile BYA, iar noi – partea umana din noi – se simte rău. Acest uman din noi este opus nivelului uman real, lui Zeir Anpin al lumii Atzilut. Acesta este modul în care începem să aspiram să dezvăluim sursa vieţii noastre, precum şi sensul şi scopul sau.

Intreaga noastra munca noastră este de a scrie „negru pe alb”. Lumea Atzilut este numita „alb”. Iar „negru” este cel mai scăzut nivel al nostru şi culoarea lumii Assiya. Rosu este culoarea din lumea Beria, verde este Yetzira, iar negrul este Assiya. Totul este scris pe fundal alb, pe „albeata superioara”(Loven Elyon) a lumii Atzilut.

O persoana care scrie este cea care se examinează şi se măsoara pe sine însaşi în relatie cu lumea Atzilut. Ea doreşte să devină precum omul lumii Atzilut, dar de-a lungul examinarii sale, vede măsura în care nu corespunde aceastei imagini. Acesta este modul în care ea avanseaza.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→