Întrebare: Lumea vede deja prăbuşirea care o aşteapta în viitorul apropiat. Cu toate acestea, cu excepţia noastra, nimeni nu face nimic, şi nu se întâmplă nimic bun.

Răspuns: Dacă am fi lucrat în mod corect, lumea s-ar fi trezit din vis. Ei nu se vor trezi, dacă noi nu-i vom trezi. Doar noi suntem vinovaţi de ceea ce se intampla. Oamenii nu sunt capabili sa se trezeasca singuri; ei se trezesc numai daca ii scuturi.

Aceasta se referă la toată lumea, fără excepţie, inclusiv liderii mondiali şi experţii. Unii dintre ei au deja o scânteie de înţelegere. Ei văd situaţia reală, cel puţin un pic, dar încă nu-şi schimbă modul lor de gândire, încă nu înţeleg că ei sunt cei care trebuie să se schimbe, şi nu lumea. Obisnuiam sa schimbam lumea in mod egoist,  în timp ce acum omul este cel care are nevoie sa se schimbe.Sunt oameni de stiinta care deja au scris despre asta, dar cuvintele lor sunt încă foarte externe, după cum ei înşişi nu înţeleg ceea ce se află în spatele lor.

Astfel, este nevoie de munca noastră, până cand aceşti oameni de ştiinţă vor decide să vină şi să stea împreună cu noi la o lecţie.

Numai noi putem „scutura” substanţa umanităţii. De aceea nu fac nicio acuzatie nimanui. Crearea mass-mediei care influenţează mediul in mod corect, de asemenea, depinde de noi. Totul este pus pe umerii noştrii şi nu pe ai altcuiva.

Prin urmare, privind lumea, invat doar cum sa abordez acest „copilas” şi să aduc o lingură de hrană la gura lui. Aici totul depinde de noi.

Întrebare: Deci, care este acel lucru pe care noi nu il facem?

Răspuns: Nu diseminam. Cum influenţezi lumea? Cum ii transmiti ceea ce ai primit în timpul lecţiei? Nu facem destul. La urma urmei, suntem însărcinati cu munca corecţiei: să ne organizam, sa organizam reţeaua de conexiuni dintre noi şi sa o extindem peste toate grupurile noastre din întreaga lume. Avem o sută de grupuri şi milioane de oameni care ne asculta, fără a stabili un contact cu noi.

Dar, din anumite motive, ne lipseşte puterea şi înţelepciunea, în scopul de a construi structura in mod corect. Noi încă nu putem prezenta mesajul, astfel încât acesta sa atraga oamenii şi sa introduca noul program în ei. Ei nu sunt vinovaţi de nimic. De fapt, ei sunt gata să absoarbă mai mult decât le-am da.

Din partea 5 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2011, „O poruncă”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi se împlinesc 20 de ani din ziua în care s-a stins Profesorul meu. Baruh Şalom Halevi Aşlag a fost ultimul mare cabalist din linia înţelepţilor începând cu Adam şi până în zilele noastre: Adam – Avraam – Moise – Raşbi – Ari – Baal HaSulam – Rabaş, şi alţi mii între ei.

Rabaş a arătat un mare curaj prin transmiterea Metodei Cabalei nouă, astfel ca în această generaţie noi să o putem aduce întregii lumi. Fără munca lui noi nu am fi avut această oportunitate. Am văzut cât de ferm şi-a respectat principiul lui – revelarea Ştiinţei Cabala lumii este mai presus de orice calcul.

În timpul orelor de predare am urcat la Ierusalim şi am vizitat mormântul. Bineînţeles că acest loc pentru noi nu este mai mult decât un simbol, sau un obicei, fiindcă conexiunea cu Profesorul nostru este vie şi constantă. Noi toţi sperăm să devenim fiii lui vrednici, motiv pentru care am numit grupul nostru „Bnei Baruh” – fiii lui Baruh Aşlag

Din programul Tv „Conversaţii”, „Ziua comemorării lui Rabaş”

Filed under: Istorie - Niciun comentariu→

Tot felul de dorinţe apar acum în mine şi eu simt că ele nu sunt ale mele, apar de undeva, din altă parte. Mă întreb: „Cine sunt?” „Ce sunt?” „Pentru ce sunt?” „De unde vin toate astea în interiorul meu?” „Am nevoie de asta, sau nu?” „De fapt, nici nu vreau ceva?”

Dintr-o dată încep să gândesc: „De ce nu vreau nimic?” Pentru că toate acestea nu sunt ale mele, este un fel de sursă din afară care mă învârte şi mă manipulează. Pe de o parte, încep să am din subconştient un vag sentiment că toate acestea nu sunt eu, că lumea nu este aceeaşi, că are mai multe nivele şi că este acolo cineva care mă direcţionează şi mă controlează. De unde vine asta? Este al meu, sau nu?

Pe de altă parte, dorinţele care se trezesc în mine nu îmi dau împlinire. Eu nu ştiu ce să fac cu ele sau unde să ajung cu ele. În interiorul meu este o luptă sî încep să le împlinesc. Nu pot să văd că sunt ale mele, nu pot să simt în felul în care obişnuiam să simt, şi nu simt că este un scop în realizarea acestor dorinţe, şi că pot obţine ceva din asta.

Mai mult, în afara mea apare un sistem uriaş care dezvăluie lumea într-o nouă lumină. Încep să mă simt într-o lume confuză. Dorinţele mele nu sunt ale mele, lumea nu este aceeaşi. Ce să fac? Această imagine apărută treptat, ca din ceaţă, este caracteristică generaţiei noastre. În esenţă, aceasta este cea care cauzează criza.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Un comentariu →

Avem nevoie sa clarificam de ce Creatorul a creat totul exact aşa cum a facut-o. Totul era în mâinile Lui şi ar fi putut sa faca totul intr-un mod diferit, nu-i asa? El nu este un locuitor al lumii noastre, care trebuie să accepte totul ca fiind dat.

Cu toate acestea, de ce a stabilit El o ordine inversă a dorinţelor şi Luminilor, datorita carora dorintele care atrag Lumina şi o dezvăluie printr-un mare efort, primesc doar o iluminare mica, în timp ce cea mai mare Lumina, pe care ele nu o ştiu sau simt, devine dezvăluita intr-un loc cu totul diferit? De ce este nevoie să fie în acest fel?

Cel mai mare beneficiu din ascunderea muncii enorme pe care o desfăşuram este că nu ne incurca. E teribil că marea Lumina pe care o chemam, este ascunsa de noi.

Efectuez o acţiune mica în mine însumi, dezvăluind legătura mea cu toţi ceilalţi şi împingându-i spre conectare, şi trezesc astfel o Lumină uriasa, în lumile superioare. Cu toate acestea, eu n-o descopar. Şi acest lucru este bun, deoarece dacă ar fi să fie descoperita, m-aş închide. As deveni atât de mândru, incat drumul meu spiritual s-ar termina . De aceea, trebuie să fiu recunoscător că Lumina este ascunsa, protejand dorinţa mea.

Pe de altă parte, trebuie să dezvolt dorinţa de a darui. Deşi văd că nu primesc niciun beneficiu din munca mea, eu totuşi vreau să continui. Nu există nici o răsplată şi aşa să fie, dar mă conectez cu grupul, cu mediul, şi nu cer nimic pentru mine, decat capacitatea de a darui.

O astfel de oportunitate există întotdeauna în faţa mea. Dacă eu vreau cu adevărat, toate căile sunt deschise pentru mine. Nu spune că cerurile sunt închise în faţa ta, totul este deschis! Nu există nici o restricţie privind daruirea şi nu ai deloc de ce să te plângi. Dacă o faci, înseamnă că te plângi datorita primirii egoiste. Poti face orice doresti, dar nu vei fi capabil sa apuci nimic pentru tine.

La momentul daruirii, dorinţele şi Luminile ce le umplu sunt ascunse de noi. Aceasta ne serveşte bine în orice sens  şi trebuie să fim recunoscători pentru aceasta. Mai întâi de toate, ne permite să nu ne blocam din cauza Luminii imense, iar  pe de altă parte, ne permite să dezvoltăm calitatea de a darui într-un loc de întuneric complet.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci când studiem Studiul celor Zece Sfere (TES) sau Pticha (Prefaţa la Înţelepciunea Cabala), trebuie mai întâi să învăţăm diagramele în mod mecanic. După aceea, când aveţi întregul sistem înaintea voastră, puteţi întreba: De ce este aşa?

Mai întâi trebuie să acceptaţi tot ceea ce este scris că aşa este, adică ca realitate şi apoi veţi începe să distingeţi motivul din care este totul aranjat în acest fel. Nu putem înghiţi întreaga înţelepciune dintr-odată, pentru că vasele noastre cresc, devin mai clare şi se conectează într-o anumită ordine.

Deci, nu are rost să construim teorii noi; mai degragă trebuie să învăţăm totul din natură. În natură, ne mişcăm de la externalitate la internalitate. Deci, mai întâi percepm imaginea (schiţa) şi apoi penetrăm în adâncimea ei, din ce în ce mai mult, până când ajungem la esenţă.

Altfel, corupem întreaga abordare de revelare a realităţii. 99% dintre oamenii care părăsesc studiul sunt aceia care au eşuat să îşi aranjeze abordarea corectă a revelaţiei. Toţi suntem aici pentru a revela lumea superioară. Totuşi, cel care nu înţelege că nu există nimeni în afară de El, că totul vine de la Creator, că trebuie să Îl justificăm, că trebuie să vedem toate lucrurile negative ca ajutor împotriva mea şi să le aranjăm în aşa fel încât chiar datorită acestor obstacole să ne ridicăm şi să ne clarificăm mai mult conceptele subtile interioare, o asemenea persoană nu va reuşi.

Dacă o persoană eşuaeză să îşi aranjeze aceste lucruri unul după altul astfel încât să obţină percepţia corectă, reiese că o mie au intrat în cameră dar numai unul a găsit ieşirea spre Lumină. Trebuie să urmăm exemplul copiilor şi să învăţăm de la Natură. Un copil nu ştie prea multe; nu ştie ce face tată lui dar vrea să facă la fel. Copiază acţiunile adultului fără să le pătrundă sensul interior şi se joacă cu un ciocan de plastic fără să se gândească prea mult. Asta ne trebuie: fără prea multe deliberări, trebuie să desenăm o schiţă cu Keter, Aba ve Ima, Arich Anpin…. Pentru moment, îmi este suficient.

Apoi încep să intru din ce în ce mai adânc. Aceasta este singura cale de a avansa; este o ştiinţă şi aşa trebuie învăţată. Nu este Zoharul pe care îl studiem ca un remediu miraculos (Segula). Studiul celor Zece Sefirot (TES) şi Pticha sunt numai diagrame şi desene; altfel ai fi detaşat şi ai aştepta pur şi simplu Lumina care Reformează. Dar nu se va întâmpla în acest fel. Trebuie totuşi să primim inspiraţie de la această înţelepciune, deoarece vrem să găsim în noi toate elementele care sunt descrise în cărţi în limbajul Cabala.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 9/26/2011, “Pticha”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo modalitate de a verifica ce efect are mediul asupra starii mele interioare?

Răspuns: Poti judeca acest lucru in măsura în care doresti să te conectezi cu ei. Aceasta se numeşte influenţă a mediului. La urma urmei, descopar spiritualitatea prin legătura mea cu ei. Eu exist în ei, în legătura dintre noi, şi nu în corpul meu animal.

Se spune că unul găseşte spiritualitatea „în el însuşi”.  Nu inauntrul animalului, ci în cadrul sistemului de conexiuni pe care il construiesc şi la care sunt conectat. Prin includerea mea în toti ceilalti, descopar calitatea generală a daruirii, care constituie revelarea Creatorului.

Bazat pe acest lucru, verific în ce măsură mediul ma inspira spre importanţa conexiunii, unitate, maretia Creatorului (care locuieşte între noi) şi dragoste faţă de prieteni ca lege fundamentală a Torei? Dacă clarific această stare şi această realitate din ce in ce mai mult, avansez in mod corect.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/28/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui sa ma raportez la plăcerile materiale?

Răspuns: Trebuie să te gândeşti doar la cum să-ti pleci capul şi să devii inclus în mediul corect. La urma urmei, suntem proiectati in special pentru aceasta, ne-am născut şi existăm în această lume doar pentru acest scop. Iar acest lucru este valabil mai ales în timpul nostru! Prin urmare, în viaţa noastră nu există niciun alt scop, acţiune sau calcul, cu exceptia aderarii la mediul care ma poate conduce la o conexiune numita daruirea si garanţia reciprocă.

Daca dintr-o dată găsesc un astfel de mediu şi sunt adus in el, acest lucru este organizat de Sus. Acesta este modul în care Creatorul l-a ajutat pe Avraam sa adune oamenii şi să creeze o naţiune. Noi primim acest exemplu al construirii mediului şi societăţii de la invatatorii noştrii, de la cabalisti; cu toate acestea, este construit de Sus, asa cum nu putem s-o facem noi înşine. Dar, odată ce există o stare iniţiala, trebuie să o consolidam şi să investim efortul nostru în această societate.

Noi ne evaluam şi ne verificam pe noi înşine potrivit acestui criteriu. Toata munca noastra este doar în raport cu societatea: În ce măsură doresc sa obţin forta daruirii de aici, care mă va schimba?

O persoana nu poate schimba nimic în ea însaşi. Problema este că devenim derutati şi speram să ne schimbăm. O persoană gândeşte: „Acum, mă voi verifica, imi voi aduna toate puterile şi ma voi schimba!” Dar aceasta este lucrare impura numita inchinare la idoli, pentru ca văd în mine forta Creatorului şi cred că voi putea să fac ceva fără El .

În realitate, am o singură libertate: să ma lipesc de mediul potrivit.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/28/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă ne dorim unii altora „Un an nou fericit” şi „Să fii înscris în Cartea Vieţii”, cuvintele noastre conţin Forţa Superioară. Până la urmă, noi suntem legaţi unii de alţii prin pregătirea reciprocă, prin înregistrarea corectă, prin care am descris pe un fundal alb, toate proprietăţile noastre.

Fundalul alb pe care scriem este aceeaşi garanţie mutuală pe care o putem descrie ca „albul” grupului împotriva căruia eu examinez dorinţele mele, calităţile şi văd cât de opuse sunt ele grupului, cât de nepotrivite sunt pentru unitatea cu el. Cu toate acestea, eu completez acest scris şi nu mă predau. Continui din ce în ce mai mult să examinez contradicţiile.

Această muncă, cu o lună înainte de anul nou, este condiţionată de principiul „omul care aspiră la Creator (Israel), Lumina care Reformează (Tora), şi Forţa Superioară (Creatorul) sunt unul”. Israel este acela care vrea să se unească cu ceilalţi. Tora este Lumina care Reformează înclinaţia rea revelată numai în munca cu grupul. Numai în grup vom descoperi înclinaţia noastră rea, ca negru pe alb, dacă imaginez grupul ca fiind complet „alb”, corectat.

Şi, dacă vreau să ating acest alb general, să descopăr Creatorul în interiorul conexiunilor noastre, El este revelat, iar noi primim „semnătura” Lui.

Noi scriem toate aceste „înregistrări” în inimile noastre, fiecare în inima proprie. Inima omului este un total de „613” dorinţe necorectate în acest moment, înseamnă raul, corupţia şi inima sfărâmată. Corecţia ei este făcută prin conectarea inimilor noastre, împreună.

În viitoarea stare, toate inimile noastre, toate gândurile noastre vor fi conectate în aşa fel că mintea şi inima vor fuziona într-un tot, şi noi toţi vom fi ca unul. Din adâncul speranţei de a atinge această stare, fiecare din noi îşi scrie litera lui..

Şi dacă scriem în acest fel, noi nu scriem doar o literă. Scriem Cartea Tora în inimile noastre. Este aşa fiindcă întreaga Tora ne spune despre revelarea răului din noi şi corecţiile pe care noi le primim atunci de Sus, de la „albul” superior. De aceea, noi diferenţiem negrul de alb, pentru ca astfel să putem scrie cu el (negrul) la literă. Dar noi trebuie de asemenea să examinăm proprietăţile albului însuşi, al Luminii Înconjurătoare. Iar pentru noi, a învăţa să „scriem” este numai pregătirea pentru venirea Luminii Înconjurătoare şi iluminarea ei înăuntrul nostru.

Astfel, negrul rămâne negru şi albul rămâne alb. Ele sunt fundaţiile structurii noastre. Dar noi deja le includem pe amândouă în interiorul nostru şi le infiltrăm mai adânc înăuntru, în aşa numitele „secrete ale Torei”, locul unde amândouă, şi negrul şi albul se contopesc într-un întreg. Dar nu este posibil să exprimi această adeziune în scris.

În limbajul scris, noi nu indicăm Taamim (gusturi), Necudot (puncte şi linii care se scriu sub litere), Taaghin (coroanele de deasupra literelor), forma exactă a scrisului. Este aşa, fiindcă un om trebuie să le obţină pe calea muncii interioare şi abea atunci le adaugă pe acestea literelor.

Pe scurt: descoperim negrul din relaţia cu grupulcând îl imaginăm ca fiind la final, complet, în starea „albă”. Iar când terminăm munca simţim că într-adevăr am ajuns în starea în care Creatorul trebuie să o completeze, „să semneze” pe ea.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Noi trebuie sa corectam sistemul nostru, astfel încât acesta să devină similar Creatorului, daruirii, Naturii. Astăzi, nu există vreo lipsa de studii care sa arate că capitalismul este un fel de focar temporar al bolii egoiste, la sfârşitul caruia asistăm astăzi. Acest lucru este evident mai ales în contextul crizei economice şi al dezastrelor ecologice.

Nu se poate continua aşa. Ar fi fost altceva dacă am fi avut resurse naturale şi energetice inepuizabile. Cu toate acestea, nu avem. Le pierdem pe ultimele şi ne conducem pe noi înşine într-un impas: diferenţa dintre bogaţi şi săraci creşte, societatea este distrusa, iar Pământul devine un loc mai puţin primitor.

Noi credem in mod eronat că putem construi un sistem corect cu funcţionare egoista. Americanii s-au imbatat cu această idee şi au intoxicat pe toată lumea cu ea. Visul american a fost de succes, deoarece acestia au trăit în datorii faţă de lume şi chiar s-au lăudat cu „succesul” lor: „Priviti cat de inteligent putem fura, cat de frumos putem minţi. Doar priviti ce fel de viata avem, pe cheltuiala voastra”. De fapt, aceasta este ceea ce a fost în spatele abundenţei lor. Şi Europa a urmat aceeaşi cale.

Întreaga problemă este că suntem mereu în căutare de resurse ieftine. Odată, au existat sclavi, dar apoi au încetat să mai fie eficienti. Apoi, exploatarea popoarelor din teritoriile nou-descoperite a început, iar acest lucru a fost folosit ca un targ, de asemenea. Am acţionat întotdeauna pe cheltuiala altcuiva; am jefuit constant şi am profitat de cineva, fie ei sclavi, indigenii din Asia, Africa, America, iobagi, şi aşa mai departe.

Acesta a fost factorul de dezvoltare, minciuna care a saturat întregul sistem şi a ajuns la bani în sine. Dolarul a devenit o monedă internaţională, iar industria şi comerţul s-au împletit într-un astfel de sistem viclean, incat oamenii din jurul lumii lucreaza pentru americani.

Unde este limita? Astăzi, am epuizat capacitatea resurselor ieftine. Nu mai sunt sclavi şi ţări nedezvoltate. Totul se îndreaptă spre punctul de rupere a principiului ieftinătatii. Nu mai există nicio muncă ieftina sau energie ieftină. Este timpul sa realizam ceea ce se întâmplă. Dacă vrem să supravieţuim, trebuie să judecăm totul în mod echitabil.

Acesta este motivul pentru care lumea se confruntă cu problema distribuirii echitabile. Oamenii de pretutindeni se trezesc la această cerinţă. Cu toate acestea, în realitate, aceasta înseamnă că toată lumea merită numai la fel de mult cat a investit în beneficiul omenirii. Bazându-ne pe principiul egoismului, nu vei primi nimic. În curând, vom descoperi că nimeni nu poate primi nimic de la nimeni in mod egoist. Imaginaţi-vă doar unde se îndreaptă lumea: sistemul garantiei reciproce este dezvăluit, care necesită reciprocitate şi daruire.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să-ti împrăştii averea in dreapta şi in stânga. Nu, noi construim totul pe baza de reciprocitate, nu facem concesii de dragul concesiilor, dar suntem ghidati de consideraţiile adevăratei dreptati. Toate sistemele noastre anterioare nu se vor mai aplica. Ne confruntăm cu un eşec complet al sistemului şi problemele economice sunt doar primul său semn. Ca rezultat, va trebui să fim de acord că dreptatea, reciprocitatea şi garantia reciprocă sunt singura cale.

Baal HaSulam a scris despre „sistemul altruist”. Dar nu ar trebui să credeţi că va anula toate calculele. În schimb, altruismul este un calcul exact, fără a lăsa lacune: Toată lumea primeşte în funcţie de investiţia sa. Iar cel care nu investeste efort este lasat fara nimic. Dacă toată lumea din jurul meu este altruista, aceasta nu înseamnă că voi fi hrănit „fara sa fac nimic”.  La urma urmei, vorbim despre legea naturii. Creatorul este cel mai mare altruist, dar ai primit ceva bun de la El? Dimpotrivă, numai necazuri.

Se spune: „Creatorul le-a făcut una împotriva celeilalte.” Ambele forţe, pozitiva şi negativa, sunt extrem de dure şi agresive. Şi astfel, în societatea viitorului, nu pot fi inactiv în detrimentul altora.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala, 9/28/2011, „Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este scris: „Am lucrat şi am găsit”. Neştiind ce este calitatea dăruirii, omul caută prin toate mijloacele să o obţină – şi o obţine. Apoi, acesta vede dacă într-adevăr este „a găsit” fiindcă nu ştia ce  căuta. Deodată descoperă că a găsit ceva complet diferit!

Dacă ar fi cunoscut acest lucru din timp, nu ar fi depus efort nici măcar o secundă, fiindcă nu ar fi fost capabil să lupte pentru asta. Atât este de opus faţă de ceea ce a crezut anterior. Înainte, doar i se părea că se gândeşte le dăruire, gândindu-se de fapt, cum să primească, să profite, să câştige şi să se umple pe sine. Numea pur si simplu asta, dăruire.

Dar, făcând astfel de acţiuni înşelătoare, chiar şi fără intenţia potrivită, el creşte. Totul se datorează sistemului care se extinde din Lumea Infinitului către lumea noastră şi pregăteşte tot ce este necesar pentru întoarcerea noastră acolo. Acest sistem ne trimite nouă, în jos, „o scară” a gradelor spirituale în care fiecare grad mai înalt îşi are prelungire în cel de sub el. De aceea, chiar dacă acţionăm de dragul nostru, (Lo Lişma), putem atinge dăruirea (Lişma)

În particular, găsindu-se pe sine în întuneric, cel de jos este capabil să adere la ceva superior. Până la urmă, el nu ştie la ce aderă până nu i se dezvăluie cel de sus, forţa de dăruire. Apoi, cel de jos află că este în conexiune cu cel de sus.

Cu alte cuvinte, tot ce ni se cere este să depunem efort să ne extindem cât de mult este posibil. Astfel, noi nu trebuie să ne temem că suntem aşa de departe de spiritualitate şi că nu înţelegem nimic despre ea şi suntem incapabili să facem ceva. Este scris: „omul nu învaţă cu mintea.” Întregul sistem este construit în aşa fel ca fiecare om, cu toate calităţile şi defectele cu care este născut, să aibă oportunitatea de a atinge dăruirea, adică, proprietatea Creatorului şi scopul creaţiei.

Fiecăruia îi este dată propria cale, un loc în care să depună efort şi o oportunitate să obţină adeziunea cu Creatorul. Nimeni nu este iertat de această muncă. De aceea, omul trebuie să vada oportunitatea care i se deschide în fiecare moment dat ca să vrea numai daruirea. Nu trebuie să ne autojustificăm gândindu-ne că suntem mult prea departe de dăruire. Este imposibil să aspiri la ea şi să zici cu toate astea „nu e pentru mine”. E incorect!

Fiecare este capabil să dorească să obţină dăruirea în fiecrea moment dat. Şi dacă omul uită asta, înseamnă că mediul nu este organizat în aşa fel încât să-i reamintească faptul că singurul lucru de care are nevoie este să vrea dăruirea. În funcţie de asta, el va primi constant ori ajutor ori obsatcole (linia dreaptă sau stângă) în avansarea lui. În acest mod el va avansa totdeauna ori printr-o respingere din ce în ce mai mare ori printr-o apropiere. El va proceda în această manieră.

Au existat numeroase citate pe această temă, de exemplu: „am lucrat şi a găsit” şi „nu este pentru tine să termini această muncă, dar nu eşti liber să o respingi.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/14/2011 „Şamati” 95

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→