Iată că înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, Lumina Simplă Superioară a umplut întreaga existență. (Ari, „Arborele vieții”)

Când cineva deschide o carte cabalistică pentru prima dată, aceasta îi străpunge inima.

În cele din urmă găsește răspunsul la toate căutările lui lungi, strigătele tăcute ale unei inimi sfâșiate care întrebă: „De ce trăiesc?” Se pare că totul este acolo, dar principalul lucru lipsește: sensul vieții de dragul căruia ar merita trăit.

Prin urmare, a găsi știința Cabalei înseamnă a găsi viața. Și se poate dovedi mai târziu că durează ani, poate o viață întreagă, pentru revelația reală a acestei vieți, până când omul găsește o cale, o conexiune cu o putere mai înaltă și dezvăluie Creatorul. Dar cel mai important este că știe deja ce este! Această viață are sens pentru el.

Prin urmare, când am găsit știința Cabalei, am început să scriu cărți și să vorbesc despre aceasta ori de câte ori era posibil cu oricine dorea să audă. Acest lucru continuă până astăzi și va continua pentru tot restul vieții mele. Astăzi am mii de studenți.

Care este punctul din inimă care te face să plângi când auzi povestea primei întâlniri a omului cu spiritualul? Această poveste atinge cea mai profundă dorință interioară a unui bărbat.

Pe de o parte, se bucură că și-a găsit un scop real în viață pentru a nu trăi ca un animal căruia îi pasă întotdeauna doar de existența lui. El își găsește lumina călăuzitoare și descoperă că această lume are o sursă mai înaltă, Creatorul care a creat totul și că scopul acestei vieți este să-l dezvăluie pe Creator.

Scopul creației este ca toți oamenii să se unească, să iasă din egoismul lor și să dezvăluie cea mai înaltă putere, Creatorul, și prin aceasta să-L mulțumească pe El.

Punctul din inimă este într-adevăr doar punctul de la care începe cuvântul, ca prima atingere a stiloului pe hârtie. Și atunci va exista o continuare în tot ceea ce vrem să scriem sau să înțelegem. Dar toate acestea încep cu un singur punct inițial, care nu are nici lățime, nici adâncime, nici volum; este doar începutul.

Inima noastră este o dorință uriașă care include toată realitatea. Tot ceea ce putem cuprinde, înțelege și dezvălui se află în inima noastră.

Inima nu este un concept material; nu este un mușchi care se contractă în mod constant și alimentează corpul cu sânge. Prin inimă și punctul din inimă, începem să cunoaștem adevărata realitate.

Numim Inima în știința Cabalei toate dorințele unei persoane de orice putere și formă de la zero la sută la sută. Tot ceea ce este bun și tot ceea ce este rău într-o persoană se află în inima lui.

Și printre toate dorințele, există una care se numește un punct în inimă. Acest punct este legat de ceva foarte înalt numit Creatorul. El este Cel care a creat inima prin care omul percepe toată realitatea. Dar printr-un punct din inimă, o persoană poate atinge un sentiment și o conexiune cu Creatorul său.

De aceea este atât de important pentru noi să deschidem un punct în inimă și prin el să deschidem întreaga inimă creată de Creator. Atunci vom putea înțelege și realiza de ce Creatorul a creat toate acestea. Pe această cale ajungem să-L cunoaștem și să-L înțelegem pe Creator, dezvăluind planul Său și modul în care noi înșine putem lua parte activ la el.

KabTV „Conceptele de bază în știința Cabalei” 2/6/22

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Esența iubirii și a unității este în dorință, atunci când fiecare îi face pe plac prietenului său, nu există nicio diferență de dorință între ei și cu toți sunt încorporați într-o singură dorință, prin care sunt încorporați în dorința superioară, care este scopul unității (Rabin Nachman din Breslev, Likutei Halachot [Reguli asortate]).

Tocmai încorporându-ne în dorințele celuilalt și împlinindu-ne unii pe alții, ajungem treptat la Creator și devenim încorporați în dorința Lui, în unitatea Sa.

Nu există altă cale de a ajunge în această stare. Trebuie doar să închidem ochii la orice altceva ca fiind secundar și să facem doar asta! Aruncă-te în asta și vei reuși!

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 57: Totul, mic sau mare, adică tot ceea ce avem, tot ceea ce putem atinge în spiritualitate, se obține numai prin puterea rugăciunii. Toată munca și munca la care suntem obligați sunt doar pentru a descoperi lipsa noastră de putere și micimea noastră – că suntem inapți pentru nimic prin propriile noastre forțe – pentru că atunci noi (suntem convinși de asta) putem să revărsăm o rugăciune din toată inima în fața Lui.”

Descoperind faptul că nu avem putere și intențe, că nu putem face nimic, nu știm nimic, nu înțelegem și nu ne amintim că suntem doar niște mici egoiști, și totul este adevărat, dar trebuie perceput corect.

În ciuda absenței unei dorințe reale în noi toți, începem treptat să ne conectăm și să simțim că nimic nu ne poate ajuta în afară de un strigăt. La fel ca bebelușii, ce au? — plâng. Acesta este singurul lucru care îi salvează și datorită acestuia supraviețuiesc și cresc. Și, pe de altă parte, au o mamă care se gândește la ei tot timpul.

La noi este la fel. Trebuie să strigăm și să cerem ca Creatorul să aibă grijă de noi. Cu cât depunem mai multe eforturi, cu atât ne vom simți ca niște perdanți nesemnificativi. Și asta numai pentru a obține rugăciunea perfectă.

Iar Creatorul este constant ocupat cu noi până când realizăm și simțim lucrarea Lui asupra noastră, grija Lui pentru noi.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, „Cerându-i Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facem dacă amânăm o rugăciune și o încetinim? Cum putem elimina această inhibiție?

Răspuns: Dați-vă un exemplu unul altuia chiar dacă nu aveți chef. Dar dacă le arăți altora că ai cu ce să să te întorci către Creator și cum, ei o vor lua în serios, chiar dacă va fi un joc din partea ta. Așa se face.

Comentariu: Spui că rugăciunea trebuie să vină din adâncul inimii. Dar la noi, când facem o rugăciune din întregul grup de zece, apare pur mecanic.

Răspunsul meu: Nu spun că ar trebui să faci asta. Acest lucru este incorect. Nu poți lua mecanic o propoziție de la toată lumea și să alcătuiți textul rugăciunii. Vă veți răni doar unul pe celălalt.

Trebuie să adunați, să vă analizați dorințele, aspirațiile și obiectivele și să faceți din ele un tot comun. Aceasta se numește o rugăciune comună. Nu există nici o altă cale.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, „Cerându-i Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Prea aproape de confort pentru al treilea război mondial ”

Războiul din Ucraina nu mai este un conflict local. Cecenia s-a alăturat Rusiei, iar Belarus o susține. Vizavi de ei se află Ucraina cu SUA, NATO și multe alte țări susținând-o cu logistică și arme. Dar în timp ce Occidentul încearcă să sufoce Rusia financiar, China a intervenit în ajutorul ei. Rusia, la rândul ei, și-a pus armele nucleare în alertă maximă. În timp ce toate acestea se întâmplă, China pare să se pregătească să recucerească Taiwanul cu forța și a amenințat SUA să nu intervină, afirmând că „oricine se joacă cu focul se va arde” și că dacă SUA „joacă la salam- tactici de tăiere în chestiunea Taiwanului, degetele îi vor fi tăiate.” În opinia mea, suntem prea aproape de confort pentru un al treilea război mondial nuclear.

Trebuie să ne amintim că, în circumstanțe potrivite, chiar și o mică scânteie poate declanșa un război mondial. Amintiți-vă că Primul Război Mondial a început odată cu asasinarea lui Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar la Saraievo. Când Austria a invadat Serbia ca răzbunare, alianțele militare ale adversarilor au târât toată Europa pe câmpul de luptă. Și pentru că în acele vremuri, țările europene aveau colonii în întreaga lume, războiul s-a transformat curând într-un conflict global.

Lumea de azi este încărcată de lideri care declanșează cu bucurie un razboi, care ar da foc lumii. Prin urmare, ar trebui să fim îngrijorați și să înțelegem că oricât de rele sunt lucrurile, ele pot deveni foarte curând mult mai rele.

Prin urmare, orice nedreptate este întotdeauna o chemare de a spori unitatea, empatia și grija unul față de celălalt. Vremuri ca acestea, când ni se amintește de ceea ce contează cu adevărat în viață, sunt și o oportunitate de a forma o lume mai bună și o societate mai atentă.

Nu este momentul să ne certăm pe marginea justiției istorice și a poliţelor vechi. Acum este momentul să generăm iubire, și putem face asta doar acolo unde nu există astăzi iubire. Dacă construim iubire acolo unde a fost cândva ură, va fi iubire adevărată, propria noastră creație, făurită din cenușa vrăjmășiei pe care am învins-o. Trăim vremuri dificile, așa că trebuie să facem față provocării; nu avem altă opțiune.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “În cele din urmă, există doar unul ”

În vremuri ca acestea, putem simți cu adevărat ce revoluționar a fost Avraam. Cu aproape 4.000 de ani în urmă, el a descoperit că în cele din urmă, există o singură forță care a creat și guvernează toată realitatea. Într-o perioadă în care conaţionalii lui erau în dezacord unii cu alții, ucigându-se unii pe alții pe nivelurile osȃndite ale Turnului Babel, el le-a spus că există o singură forță care guvernează lumea, o forță a unității și că dacă am fi ca ea, și noi am fi ca unul. Oamenii i-au râs în față și au continuat să se certe. Patru milenii mai târziu, încă suntem ȋn starea asta. Dar până la urmă există ȋncă o singură forță și, dacă nu o imităm, vom mai suferi cine știe câte milenii.

Tocmai atunci când ura izbucnește, trebuie să ne reamintim că erupe astfel încât să ne ridicăm deasupra ei și să cerem conexiune, la fel ca Avraam, să cerem ca iubirea să domnească peste ură. Desigur, suntem simpli muritori și nu ne putem ridica deasupra urii. Cu toate acestea, nu am ales să fim așa și nu trebuie să ne schimbăm pe noi înșine. Forța care a creat și care susține întreaga realitate a creat-o coruptă și ȋn ură, și numai această forță o poate face iubitoare.

S-a făcut asta de mai multe ori, când poporul Israel s-a unit la poalele Muntelui Sinai „ca un singur om cu o singură inimă” sau când regele Solomon a spus: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Nu avem nevoie de altă victorie decât să acoperim ura cu iubire.

Dacă nu ne putem întoarce la Creator să-I cerem să ne corecteze, putem și trebuie să-I cerem să ne dea dorința de a-I cere. Este scris despre aceasta: „Pune în inimile noastre înțelegerea, ca să înțelegem și să știm cum să ascultăm, să învățăm și să predăm legea Ta cu iubire” (din rugăciunea ebraică Shema).

Situațiile dificile care apar ȋntre noi în aceste vremuri fatidice nu se întâmplă așa, ca să ne certăm ca niște copii. Ele se întâmplă așa ca să ne întoarcem la singura forță din toată realitatea, Creatorul, și să-I cerem să ne facă pe toți unul, la fel ca pe El însuși.

Aspirația pentru unitate vine din rădăcina cea mai înaltă a creației, chiar de la originea ei. Ideea de a fi unul este soluția pentru toate problemele noastre și starea noastră cea mai fericită ne vine pentru că aceasta este într-adevăr rădăcina noastră, iar atunci când suntem unul, nu poate exista decât pace și întregime.

Toate stările de separare și diviziune sunt așadar declanșatoare pentru a ne face să ne conectăm și să ne unim puțin mai mult. Acum, pentru că marea ură a fost expusă, este timpul să facem mari eforturi pentru a ne uni. Dacă ne rugăm pentru rezolvarea problemelor tuturor oamenilor din lume, vom opri situaţiile dure care afectează lumea. Dacă punem conexiunea mai presus de separare și iubirea mai presus de ură, ne vom acoperi crimele cu iubire și vom vindeca rănile omenirii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce provoacă ură în rândul oamenilor?“

Este scris: „Înclinația inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21). Invidia, pofta, onoarea și ura sunt emoții egoiste unice pentru oameni. Mai mult decât atât, egoismul uman crește în mod constant și, datorită creșterii sale constante  ego-urile noastre sunt mult mai rele astăzi decât erau în trecut.

În timp ce ego-ul uman se află în spatele urii, respingerii, alienării și suferinței pe care le simțim în lumea noastră, trebuie de asemenea să înțelegem că motivul pentru care ni s-a dat o astfel de natură și astfel de relații zdrobite este pentru a le corecta. A ne corecta egoismul înseamnă a ne ridica deasupra lui și a dobândi un nou simț care simte forța pozitivă a naturii, opusă ego-ului nostru – forța iubirii, dăruirii și conexiunii. La fel, numai noi oamenii, putem aduce o astfel de corecțare. Mai mult decât atât, egoismul crește constant pentru ca noi să vedem că dacă nu îl corectăm, atunci ne vom cufunda în astfel de crize încât nu vom avea de ales decât să ȋl corectăm.

Bazat pe videoclipul „Cauza fundamentală a urii oamenilor față de alți oameni” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Chaim Ratz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→