Întrebare: Este agitație în Japonia. Prințesa Mako a Japoniei s-a căsătorit cu un bărbat normal pe care l-a cunoscut la universitate. Căsătoria cu el o privează pe prințesă de statutul de membru al familiei imperiale. Potrivit tradiției japoneze, femeile sunt private de acest statut, dar bărbații nu.

Prințesa Mako este primul membru al familiei imperiale care renunță la ceremonia tradițională a nunții imperiale și la zestre de aproape un milion și jumătate de dolari. Cuplul este pe cale să se mute la New York, unde soțul lucrează ca avocat.

Părerile erau împărțite. Unii spun că acest lucru nu se poate face; încalcă toate tradițiile; este teribil. Alții spun: „Dacă e dragoste?”

De partea cui ești?

Răspuns: Sunt de partea prințesei. Renunți la viața ta fericită de dragul unei etichete fantomatice japoneze? Cred că s-au testat unul pe altul. La urma urmei, el este avocat, iar ea este o prințesă. Aceștia sunt oameni extraordinari care înțeleg ce fac. Și sunt, de asemenea, o mulțime de politicieni, consilieri și toți ceilalți din jurul lor. Deci, cred că alegerea a fost corectă.

Întrebare: În principiu, ești pentru dragoste – pentru aceste sentimente?

Răspuns: Eu cred în dragoste.

Întrebare: Nu crezi că va regreta după ceva timp?

Răspuns: Astăzi nu cred. Astăzi nu există astfel de margini sau distanțe sau ceva de genul ăsta.Ei o vor accepta, ea îi va vizita și ei o vor vizita. La urma urmei, ce înseamnă prințesă?

De la KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/28/21

Filed under: Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem exprima o garanție reciprocă unul pentru celălalt chiar acum?

Răspuns: Cu gândurile, sentimentele și tânjirea inimii noastre.

Întrebare: Dacă pierd constant întâlnirea cu grupul de zece datorita anumitor situații, dar mă gândesc la ei, se numește că sunt în garanție reciprocă cu ei?

Răspuns: Eu nu cred acest lucru. Nu vă cunosc toate problemele, dar aceasta nu este o chestiune simplă. Să ratezi întâlnirile cu prietenii este un caz extrem.

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă simt o garanție reciprocă cu o singură persoană din grupul de zece și nu văd încă nici o posibilitate ca aceasta să fie în întregul grup de zece?

Răspuns: Cred că ar trebui să te asiguri totuși că legătura dintre cei zece este comună și cât se poate de sinceră. Aceasta este responsabilitatea tuturor celor din grupul de zece. Ar trebui să încetați să vă priviți unul pe altul așa cum obișnuiați înainte și să începeți o nouă viață, o nouă conexiune.

Întrebare: Există vreo modalitate de a afla dacă mă anulez corect în fața prietenilor?

Răspuns: Dacă te anulezi corect în fața prietenilor tăi, atunci vei simți influența lor asupra ta. Vei simți că sunt în interiorul tău. Trebuie să urmărim acest lucru.

Întrebare: Dacă nu pot cere pentru mine, atunci care ar trebui să fie atitudinea mea față de cererea de a mă agăța de prietenii avansați?

Răspuns: Prin ei. Doar dacă ceri pentru ei, te împingi spre ei. Și dacă ceri pentru tine, cobori. Acestea sunt legile inverse ale stărilor spirituale și corporale.

Din  Convenția internațională “Să neridicăm deasupra noastră” 1/9/22, “Lucrul în responsabilitate reciprocă” Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte trebuie să ridicăm rugăciunea celor mulţi, care nu ar trebui să fie o sumă, ci cuprinzătoare. Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să fie într-un dialog constant cu Creatorul. Cum se corelează aceste două lucruri?

Răspuns: Trebuie să ne unim toate cererile și eforturile, astfel încât să le putem exprima colectiv Creatorului. Atunci putem spera că El va reacționa. Dacă avem ceea ce se numește „un om cu o singură inimă”, dacă ne adunăm într-o astfel de structură, atunci vom merita răspunsul Lui.

Numai în mare dorință, dor și tȃnjire, când suntem îndreptați către Creator putem ajunge la un fel de răspuns și reacție din partea Lui.

Trebuie să ne formăm totuși dorința în așa fel încât să fie cât mai internă, din suflet și spirituală posibil și atunci vom primi un răspuns. Creatorul ne cere să fim cât mai puri cu El. Cât de puri posibil!

Din Convenţia Internaţonală “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Cerȃnd Creatorului să umple locul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Anna scrie: „Eu și soțul meu suntem căsătoriți de trei ani, iar sentimentele doar cresc. Dar nu pot renunța la gândul că toate acestea sunt temporare, că toate acestea pot trece. Nu vreau ca sentimentele noastre să se răcească. Cum pot face acest lucru?”

Răspuns: Dacă împărtășiți aceste sentimente între voi, atunci simpla teamă că vor trece le va continua cumva.

Iar principalul lucru este să vă studiaţi natura reciproc, tu și el, și astfel să vă ajutaţi reciproc în a manifesta această natură egoistă și să vă ridicaţi împreună deasupra ei. Trebuie să înțelegeți că acest egoism este împotriva voastră, iar atunci când împreună creați din ce în ce mai multe legături între voi, vă veți ridica astfel deasupra lui. Dar nu va pleca nicăieri ci va crește constant și te va forța să crești în același mod.

Întrebare: Deci teama este un lucru bun? Ar trebui să existe o teamă constantă că relația se va schimba brusc?

Răspuns: Da. Tremuratul, teama și anxietatea că vom cădea din atitudinea bună unul față de celălalt sunt garanția că ne vom ține de ea.

Întrebare: Deci sfatul tău este să nu distrugem această anxietate?

Răspuns: Nu. Aceasta se numește „Ira” în ebraică; nu este doar frică, ci anxietate, o anxietate deosebita, anxietatea mentinerii unor relatii bune.

Întrebare: Înseamnă asta că se apropie tot mai mult de iubirea adevărată dintre ei?

Răspuns: Da. Pare că ei urcă un munte. Egoismul crește tot timpul și devine mai sofisticat și, prin urmare, mai ascuțit. Dar efortul comun îi ridică și îi apropie și mai mult.

Întrebare: Și ce este acolo în vârf?

Răspuns: În vârf, va începe apropierea spirituală, care va crea între ei o legătură mai înaltă, care este de fapt supraegoistă. Și vor începe să se conecteze unul cu celălalt în așa fel încât se vor înțelege în interior fără cuvinte, în schimb doar cu gânduri, și se vor împleti unul cu celălalt.

Întrebare: Este aceasta starea cea mai înaltă de conexiune?

Răspuns: Da. Așa cum șerpii dintr-o groapă se împletesc unii cu alții, tot așa se vor împleti ei, nu în mod egoist, ci într-o atitudine reciprocă bună unul față de celălalt.

Comentariu: Aţi comparat-o cu șerpii și imediat a devenit oarecum inconfortabil.

Răspunsul meu: De ce? Acest lucru este foarte relevant și direct.

Întrebare: Acești șerpi sunt în noi?

Răspuns: Datorită egoismului nostru mare, insidios, dacă începem să-l folosim corect pentru a ne apropia și a ne înfășura unul în jurul celuilalt în acest fel, ne vom ridica din ce în ce mai aproape de Creator.

Din KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 1/3/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Un punct sensibil în umanitate”

Conflictul din Ucraina nu este un conflict obișnuit între două națiuni. Este o criză foarte profundă, care provine dintr-un loc cu totul special din sufletul uman comun. Este un loc sensibil al umanității și putem vedea cât de puternic ne afectează pe toți.

Nu vom rezolva această criză prin măsuri diplomatice. În cel mai bun caz, o vom liniști o vreme, dar după aceea va erupe mai violent. De asemenea, nu vom pune capăt conflictului dacă o parte o depășește complet pe cealaltă; nimeni nu va capitula aici, iar focul va continua să ardă dedesubt până va exploda din nou.

Un singur lucru trebuie să facem pentru a rezolva criza: să creștem importanța complementarității, importanța necesității de a uni inimile membrilor națiunilor rivale mai presus de dușmănie. Pentru a fi clar, pur și simplu a dori ca războiul să se încheie, nu îi va pune capăt; trebuie să dorim ca separarea dintre noi să se termine. Trebuie să vrem să simțim inimile celorlalţi, iar acest lucru, printre multe alte beneficii, va reduce de asemenea, armele care clocotesc.

Suntem într-o situație foarte dificilă, foarte perfidă. Nu ar trebui să estompăm lucrurile sau să încercăm să le acoperim. Tactica și artificiul politic nu vor rezolva criza.

Singura soluție este să depuneți eforturi pentru a aduce inimile oamenilor mai aproape deasupra și în ciuda urii, care a izbucnit printre ei. Altfel, nu va exista nicio soluție pentru conflict, acesta va escalada și va trage mai multe țări în el și știm cu toții ce înseamnă asta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “De ce nu putem lucra în sincronie”

Războiul din Ucraina, incapacitatea lumii de a sancționa Rusia în mod eficient, distribuția neuniformă a medicamentelor, distribuția neuniformă a bogăției, a bunurilor de bază, a educației, oriunde te uiți există decalaje tot mai mari și instabilitate tot mai mare în societatea umană. Acum să ne uităm la natură. În natură totul este echilibrat și armonios, sincronizat până la ultimul detaliu.

Există un fenomen natural faimos numit „sincronizare spontană” care face ca corpurile aflate în imediata apropiere să-și sincronizeze mișcările. Metronoamele de exemplu, își sincronizează spontan bătăile chiar dacă le porniți în mod deliberat în momente diferite.

Dar sincronizarea spontană se aplică nu numai stimulatoarelor cardiace; se aplică la toate nivelurile realității. Astfel, profesorul Steven Strogatz de matematică aplicată premiat, de la Universitatea Cornell, explică fenomenul (Min 10:09-10:37): „Unul dintre lucrurile care mi se pare cel mai atrăgător este cât de universal este că se întâmplă la fiecare scară a naturii, de la subatomic la cosmic. Vreau să spun că folosește fiecare canal de comunicare pe care natura l-a conceput vreodată, de la interacțiuni gravitaționale, interacțiuni electrice, chimice, mecanice. Oricum, două lucruri se pot influența reciproc, natura folosește asta pentru a sincroniza lucrurile”.

Se pare că singurul element din realitate care „scapă” de sincronizarea spontană este umanitatea. Este ca și cum regulile care se aplică întregii naturi nu ni se aplică nouă.

Într-o măsură, acest lucru este adevărat. Pe lângă apartenența la nivelul animal al vieții, suntem și ființe simțitoare, iar acțiunile noastre sunt determinate de decizii intenționate. Pentru a ne sincroniza acțiunile, trebuie să ne dorim să se întâmple. Altfel, dacă lăsăm natura să decidă, natura umană care este în mod inerent centrată pe sine, va depăși natura centrată pe sistem a restului realității și vom rămâne profund discordanți și ca urmare, profund antagonici față de ceilalţi.

În ultimii câțiva ani, nivelul înstrăinării noastre unul față de celălalt a crescut la un nivel care face ca posibilitatea unui alt război mondial să fie un scenariu realist. Singura modalitate de a o evita este să adoptăm în mod conștient și voit sincronia între noi. Ceea ce natura face spontan, noi trebuie să facem în mod conștient și voluntar.

Există un motiv bun pentru asta. Când alegem să urmăm o anumită cale, o facem după ce examinăm și evaluăm toate opțiunile pro și contra. Dacă ne-am comporta într-un anumit fel pentru că ne-am urma doar instinctele, am fi animale, nu oameni. Diferența dintre noi și animale este că gândim, dezbatem și punem întrebări până când în sfârșit decidem. Drept urmare, imaginea pe care o vedem este mai completă și mai profundă decât orice altă ființă din natură.

Cu toate acestea, prețul pe care îl plătim pentru a fi conștienți este adesea mult prea mare. Dacă vrem să trăim într-o lume pașnică în care oamenii sunt înțelepți și buni, trebuie să facem acest lucru să se întâmple. Trebuie să alegem sincronia și armonia în locul fricţiunilor și discordanţelor. Pentru a face asta, trebuie să ridicăm în mod conștient importanța sincroniei în întreaga umanitate.

Armonia și sincronia nu ne vor face la fel sau chiar asemănători. Mai degrabă, ele ne vor face armonici și complementari. Ele ne vor face să ne bucurăm să contribuim cu abilitățile și capacitățile noastre pentru binele mai mare și împreună vom construi o societate puternică și solidă ai cărei membri sunt în siguranță, sănătoși și mai presus de toate, fericiți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

KabNet a publicat noul meu articol: “Spre deficitul mondial al produselor de bază”

Războiul din Ucraina reprezintă multe amenințări, nu numai pentru Ucraina ci și pentru întreaga lume. Sancțiunile împotriva Rusiei sunt extreme, dacă nu fără precedent.

Cu toate acestea, nu ar trebui să credem că acest lucru va veni fără niciun cost pentru lume. Deja, prețurile grâului și uleiului cresc vertiginos, dar încă nu este cel mai rău. Cel mai rău va veni atunci când nu va mai exista nimic din acestea, când rafturile supermarketurilor din Europa și SUA vor fi goale din cauza războiului din Ucraina. Cea mai importantă lecție pe care o putem (și ar trebui) să o învățăm deja din acest război este că lumea este un sat global, interdependent și că atunci când răniți pe altcineva, vă răniți pe voi înșivă.

Chiar înainte de izbucnirea războiului, presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare a condus la creșterea prețurilor, iar inflația bate recorduri în SUA și în alte părți. Dar acum, pentru unele produse, lanțurile de aprovizionare se vor prăbuși cu totul.

Nu ar trebui să ne ocupăm de această criză doar la nivel superficial. Nu ar trebui să ne mulțumim să căutăm înlocuitori pentru produsele care lipsesc. Dacă o facem, înlocuitorii ne vor duce la eșec și pe noi.

În schimb, trebuie să folosim oportunitatea pentru a corecta motivul pentru întreruperea lanțurilor de aprovizionare: conexiunile noastre întrerupte. Sancțiunile împotriva Rusiei, cu implicațiile lor atât asupra Rusiei, cât și asupra Occidentului, ar trebui să ne facă să realizăm că nu ne putem construi relațiile pe baza exploatării reciproce. Relațiile noastre vor fi sustenabile numai dacă le stabilim pe încredere și completare reciprocă.

Este clar că în fiecare tranzacție, fiecare parte are în vedere propriul interes; nu este nimic în neregulă cu asta. Totuși, atunci când părțile caută nu numai să profite de pe urma tranzacțiilor lor, ci să stoarcă cealaltă parte, să ia de la ei mai mult decât sunt dispuși să dea, fie prin înșelăciune, fie prin forță, acest lucru nu va funcționa pentru mult timp. Trebuie să ne schimbăm atitudinea, de la folosirea resurselor noastre pentru a ne impune voința, la împărțirea resurselor noastre pentru binele mai mare.

Nu este ca și cum ar trebui să ne iubim brusc, cel puțin nu încă. Dar chiar dacă nu ne putem suporta unul pe altul, toți avem bunuri de care alții au nevoie, dar nu le au, iar alții au bunuri de care avem noi nevoie, dar nu le avem. Prin urmare, chiar dacă nu ne putem suporta, trebuie să împărtășim unii cu alții. Dar pentru ca lanțul să rămână deschis, trebuie să lucrăm cu respect reciproc și decență.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→