Întrebare: Igor întreabă: „Se petrece acum Armaghedonul, războiul lui Gog și Magog?”

Răspuns: În general, acesta se întâmplă tot timpul. Dar nu există o astfel de stare în care să simțim asta în noi înșine, așa că vedem ce este, pentru ce este, în numele a ce și așa mai departe. Așa că spunem că încă nu se întâmplă și se va întâmpla în viitor.

Dar în principiu, aceasta este o conștientizare a stării în care ne aflăm și a stării în care este de dorit să ajungem, starea în care vom ajunge la final.

Astăzi nu ne putem imagina viitoarea stare corectă. Este mai rău decât Armaghedonul. Așadar, trebuie să ajungem în această stare, să învățăm în mod consecvent și având toate simţirile noastre interioare dezvăluite și arătate nouă.

Întrebare: Războaiele, ura?

Răspuns: Ură și războaie, există multe moduri de a explica unei persoane cine este și de ce mai trebuie să treacă prin sentimente negative. Abia atunci vom începe să apreciem starea de adevăr, de iubire.

Întrebare: Spuneţi-mi vă rog, vom fi recunoscători pentru condițiile groaznice prin care am trecut?

Răspuns: Le vom menține pentru că dacă vor dispărea, atunci vor dispărea stările corecte și utile. Nimic din ceea ce se face nu trece neobservat. Trebuie să absorbim totul.

Întrebare: Adică voi fi recunoscător chiar și pentru toate aceste rele?

Răspuns: Așa se spune: O persoană ar trebui să binecuvânteze atât binele, cât și răul.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 2/28/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Este durabilă Iubirea la prima vedere?“

Iubirea la prima vedere nu este iubire adevărată și prin urmare, este nesustenabilă. Iubirea adevărată, mai degrabă are o altă fundație, infrastructură și cauză.

A iubi este sensul vieții. Nu există nimic mai mare decât iubirea.

Când iubirea ne umple, suntem vii. Când ea dispare, este mai rău decât moartea.

Iubirea este atunci când avem ceva ce putem face pentru o altă persoană și asta ne împlinește și ne însuflețește. Nu există o emoție mai puternică decât iubirea.

De ce dispare iubirea? Pentru că trebuie să o reînnoim. Iubirea este ca un animal de companie, pe care trebuie să-l hrănim în mod constant. Făcând acest lucru, ne putem reînnoi continuu iubirea până la un punct în care poate fi simțită la nesfârșit.

Bazat pe videoclipul „ Iubirea în filme – Răspunsul unui cabalist” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cel care intimidează, este și el o victimă ”

Unul dintre cele mai dureroase, dar adesea nedetectate fenomene sociale în rândul copiilor este intimidarea. De obicei, se întâmplă atunci când un lider dintr-un grup social, cum ar fi o clasă sau o echipă sportivă, alege un copil ca țintă pentru excludere și întoarce restul grupului împotriva victimei. Pentru copil, este o experiență îngrozitoare care poate răni un suflet tânăr pe viață. Mai rău încă, un bătăuș care se comportă în acest fel se simte încurajat de asta și prin urmare, este probabil să o repete fie față de victimă, fie față de alți copii. Pentru a vindeca această boală socială, trebuie să înțelegem de ce bătăușii se comportă astfel și cum îi putem ajuta să adopte modele de comportament mai pozitive.

Bătăușii vizează copiii pe care îi percep ca fiind slabi, care nu le rezistă sau care sunt izolați social. Scopul agresorului nu este atât de a face victima să se simtă rău, cât de a-l face pe agresor să se simtă bine cu sine însuși.

Adesea, bătăușii vin din case în care se simt nesiguri. Este posibil să sufere de abuz fizic sau emoțional și să se simtă călcați în picioare acasă. Pentru a compensa sentimentul lor de inferioritate acasă, ei trebuie să se simtă superiori în altă parte, iar acel alt loc este probabil să fie școala sau o echipă de sport sau orice cadru social în care participă agresorul.

În comparație cu alte forme de agresiune, problema excluderii este că bătăușul „recrutează” restul grupului pentru a se grupa împotriva victimei, lăsând victima izolată social și fără sprijin emoțional. Pentru un copil, o astfel de situație poate fi devastatoare.

Pentru a aborda fenomenul, nu este suficient să pedepsești bătăușul. O pedeapsă ar putea împiedica agresorul să continue să hărțuiască victima, fapt pentru care a fost pedepsit, dar nu îl va împiedica pe agresor să caute alte victime, deoarece nevoia de a agresa va continua. Mai rău încă, l-ar putea face să continue să agreseze, dar în moduri mai ascunse și mai sinistre.

Prin urmare, este esențial să înțelegem de ce bătăușul se comportă în acest fel și să oferim compensația pentru lipsa de care agresorul are nevoie în moduri mai constructive. În loc ca agresorul să caute compensații de la sine, societatea ar trebui să ofere compensația într-o manieră care să umple deficiența emoțională a agresorului și să nu-i rănească pe alții.

Natura umană ne cere să ne simțim bine cu noi înșine. Dacă există un loc în care ne simțim inferiori, nu ne vom odihni până nu compensăm asta. Prin urmare, dacă o persoană se simte iubită și susținută, el sau ea nu se va simți niciodată inferioară și prin urmare, nu va dori să-i facă pe alții să se simtă neiubiți sau excluși.

Soluția pentru problema intimidării așadar, și în special a ostracizării, stă în mâinile societății – de a crea un mediu cald și iubitor pentru toți copiii, în care să poată crește și să-și exprime calitățile unice într-o manieră social-constructivă, în beneficiul întregii societăţi.

Dacă copiii lucrează împreună la proiecte care necesită abilitățile tuturor, ei vor învăța să se bazeze unii pe alții, să aibă încredere unii în alții și să se bucure de talentele celuilalt. Cel mai important, vor veni să aibă grijă unul de celălalt. În loc de invidie, simțul lor de interdependență îi va aduce să se sprijine reciproc, deoarece de abilitățile unice ale fiecărui copil beneficiază întregul grup. Când toți copiii cooperează în acest mod, ei formează o societate armonioasă în care fiecare individ este pe deplin mulțumit și, în același timp, are grijă de restul tuturor membrilor grupului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Moștenirea evreiască ucraineană ”

Dincolo de titlurile războiului mortal din Ucraina, de care un mare număr de evrei fug în Israel, se află o poveste unică și rar spusă despre contribuția remarcabilă a evreilor ucraineni  la știință, artă, politică, cultură și educație în istoria Israelului si a lumii.

De-a lungul anilor, mulți evrei care s-au născut și au trăit în Ucraina și-au imprimat talentele unice de clasă mondială în multe domenii. Printre cele mai proeminente nume de origine ucraineană se numără rabinul Yisrael ben Eliezer, cunoscut sub numele de „Baal Shem Tov”, care a fost părintele mișcării Hasidice. Unii dintre studenții săi celebri îi includ pe rabinul Nachman din Breslav și Menachem Mendel din Kotzk. Printre alte nume de pe lista evreilor ucraineni influenți se numără foști lideri israelieni precum Golda Meir, Ze’ev Jabotinsky, Moshe Sharet, Yitzhak Ben Zvi și Levi Eshkol.

Lumea literaturii este de asemenea, plină de descrieri spectaculoase ale dealurilor verzi ale Ucrainei. Autorul laureat al Premiului Nobel S.Y. Agnon s-a inspirat din orașul său natal, Buchach. Aaron Appelfeld a scris cu entuziasm despre Bucovina, iar Bruno Schultz despre străzile Drohobych.

Ucraina este frumoasă. Îmi amintesc că am călătorit de la nord la sud – din Rusia în Belarus și din Belarus prin Ucraina până la Odesa, care se află pe coasta Mării Negre. Nu există o mare diferență în tranziția de la Rusia la Belarus. Totul arată aproape la fel, murdar și distrus. În aer se observa cât de neglijat era totul în jurul nostru și că nimănui nu părea să-i pese prea mult de satele de pe marginea drumului. Dar din momentul în care am trecut granița și am intrat pe teritoriul Ucrainei, ne-am frecat imediat la ochi. Am văzut un loc nou și curat; chiar și satele sărace erau bine îngrijite, păstrând tot ce aveau și reparând tot ce era stricat.

Îmi amintesc ca de o zonă frumoasă, clima era confortabilă, solul fertil, totul înflorea, condițiile erau relativ bune și era loc pentru a găzdui milioane de oameni. Deși evreii au trăit în multe țări din Europa de Est, mulți dintre ei au fost atrași să locuiască în orașe și sate ucrainene, fiind împinși la „margine” – sensul cuvântului ukraina.

Ucrainenii erau un popor foarte rural și iubitor de pământ, iar localnicii se așteptau întotdeauna ca evreii să aducă dezvoltare în știință și medicină, în cultură și arte. În același timp, evreii au experimentat un mare antisemitism și multe pogromuri de-a lungul istoriei lor în Ucraina. Această presiune a creat în evreii locali o abordare unică a vieții și a depășirii adversității prin muncă grea – un fel de putere a voinței și un impuls care i-a făcut pionieri.

Chiar și astăzi, deși noi evreii am emigrat în Israel și am stabilit un cămin național, încă simțim stresul antisemitismului care ne apasă din satul global. Suntem din ce în ce mai presați din toate direcțiile, iar acest lucru este valabil atât pentru evreii din diasporă, cât și pentru evreii din Israel. Oriunde fugim, suntem întotdeauna învinovățiți că suntem evrei.

Această presiune asupra noastră trebuie să ne conducă să aplicăm voința unui nou tip de depășire – implementarea metodei corecte de a forma unitatea evreiască, pentru a reconecta esența poporului evreu pe care am pierdut-o în certurile inutile dintre noi. Dacă vom dobândi din nou cunoștințele și înțelepciunea găsite în conexiunea dintre noi, în unitatea noastră, atunci vom putea oferi lumii o binecuvântare de neegalat, descoperirea păcii durabile, a liniștii și a împlinirii, lumina de care umanitatea are atât de disperată nevoie. Și acest dar pentru omenire va fi cea mai valoroasă și de durată contribuție a poporului evreu la lume — o adevărată lumină în vremuri de întuneric.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Al treilea război mondial a început; Cum se va derula depinde de noi”

Ne gândim la războiul Rusia-Ucraina ca la un conflict local, dar este mult mai mult decât atât; este un război global pe mai multe fronturi. Războiul nu este doar un conflict militar; este de asemenea, un război economic de uzură. Odată cu creșterea vertiginoasă a prețurilor la gaze și lipsa de produse de bază, oamenii din întreaga lume simt consecințele războiului.

Acest război transformă întregul modus operandi al umanității. Din zorii timpurilor, ne-am obișnuit să trăim după motto-ul „supraviețuirea celui mai apt”. În general, regula era că cei puternici determină regulile, iar regulile erau adesea abuzive față de cei slabi. Acum, se pare că s-a instalat o nouă mentalitate: a dori ceva și a fi suficient de puternic pentru a-l lua, nu înseamnă că lumea te va accepta.

Războiul așadar, este purtat nu mai puțin în interior, și poate mai mult decât în ​​exterior. Însuși comportamentul nostru se schimbă de la abuziv la cooperant, de la narcisism la altruism.

Doare și nu se va întâmpla fără luptă, dar este ireversibil. Aceasta este calea evoluției noastre către scopul creării noastre – de a cuprinde în noi toată creația. Pentru a face asta, trebuie să ajungem să avem grijă de ea, așa cum o mamă își cuprinde copilul în iubirea maternă.

Lupta de a trece de la abordarea noastră actuală nepăsătoare și josnică față de toate creațiile, cu excepția noastră înşine, la ființe înțelepte și pline de compasiune, se numește „războiul lui Gog și Magog” sau Armaghedon.

Deoarece războiul se referă la structura noastră interioară, îl putem duce în interiorul nostru. Dacă ne opunem să ne luptăm cu noi înșine pentru cine va conduce – egoul sau iubirea – realitatea fizică ne va forța să alegem totuși iubirea. Cu toate acestea, va face acest lucru rănindu-ne într-un mod foarte fizic.

Războiul din Europa de Est nu este nimic în comparație cu ceea ce am putea avea de îndurat dacă ne opunem procesului. Descrierile îngrozitoare ale înțelepților și profeților noștri sugerează asta și nu am vrea să o trăim.

Alternativ, putem duce acest război în interiorul nostru fără a trage un singur glonț. Alegerea este în mâinile noastre. Tot ce ne trebuie este să continuăm în aceeași direcție în care natura ne conduce deja: spre conexiune. Dacă facem un efort să ne îngrijim unul de celălalt, chiar dacă inițial nu o facem, atunci ne îndreptăm în direcția cea bună. Dacă încercăm să rezolvăm conflictele nu cu arme sau chiar bătălii legale, ci prin întărirea grijii și prieteniei dintre noi, atunci salvăm vieți și scutim chinurile nenumăraților oameni.

În concluzie, să încercăm să ne ridicăm deasupra urii și să vedem umanul din cealaltă parte care suferă și el. Să ne gândim că acest război ne-a fost dat ca să ne gândim unul la altul mai mult decât am făcut-o până acum. La urma urmei, dacă nu ar fi acest război, nu ne-am fi observat unii pe alții. Acum că este aici, nu mai suntem indiferenți. Deși sentimentele noastre sunt în prezent negative, acum că suntem conștienți de ele, putem lucra la ele împreună și le putem transforma. Acestea sunt războaiele lui Mesia, unde Mosheh[ebraică: ne trage] ne scoate din ego și ne trage către iubire reciprocă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→