Nu trebuie să ne facem griji de cum să reconciliem o dispută sau să rezolvăm toate problemele disputate. Nu fiți ca un copil care încearcă fără succes să introducă un cub într-o gaură rotundă și nu își dă seama că nu se vor potrivi niciodată.

O dispută nu este dată pentru a o stinge, așa cum încercăm să facem în această lume. Este imposibil și, prin urmare, ajungem la războaie. La urma urmei, este imposibil să-i demonstrezi altuia că ai dreptate și să ajungi la împăcare. Disputele ne sunt date de sus, iar noi suntem incapabili să rezolvăm această contradicție superioară sub vreo formă aici, în lumea noastră, la nivelul nostru.

Trebuie doar să știm că aceste conflicte ne arată starea noastră și cât de greșită este abordarea noastră față de acestea.

Lumea este încheiată între Creator și creaturi; adică peste dispută se dezvăluie numele Creatorului, bunul care face bine. Se pare că suntem în război nu unul cu celălalt, ci cu Creatorul. Și pacea domnește atunci când toată lumea reduce intenția egoistă la marea lor dorință de a primi și o singură dorință domnește în lume – dorința de a dărui.

Și atunci toată bunătatea și plăcerea se dezvăluie în lume.

Din lecția zilnică de Cabala 22.11.3, „Câștigând războiul (împotriva înclinației rele)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De la Ivan Ivanov: „Michael Laitman, vă rog să comentați despre starea în care se va realiza pacea între frați”.

Răspunsul meu: Când simt că sunt frați! Și această stare nu există astăzi pentru că între ei există un uriaș egoism individual.

Mai mult, acest egoism nu este același; unul este din cauza a ceva, iar celălalt din cauza la altceva. Și astfel ei nu se întâlnesc nici măcar în egoismul lor unul împotriva celuilalt. Prin urmare, greșesc.

Adică nu există un război adevărat. Ura nu se manifestă cu adevărat. Într-un fel, ici și colo se ating unul de celălalt, dar își pot aminti imediat că sunt aproape.

Întrebare: Și ce ar trebui să se întâmple pentru a-i face să se simtă cu adevărat frați?

Răspuns: Acești oameni — trebuie să se dezvolte.

Întrebare: Să devină oameni?

Răspuns: Da. Și atunci vor putea să-și dea seama pentru ce sunt aici, cine sunt ei și așa mai departe. Ei vor doar o viață liniștită, pașnică. Nu spun că este greșit, nedrept sau poate scăzut – nu. Dar acest lucru sugerează că trebuie să se dezvolte.

Întrebare: Și dacă devin om, ce îmi voi dori?

Răspuns: Dacă te dezvolți în om, atunci vei dori relații umane mai înalte și corecții care vor vibra ca niște conexiuni în inimi, în gânduri, în înțelegere și într-o pătrundere clară unul în celălalt, astfel încât să ne putem vedea unul prin celălalt și să înțelegem unde altundeva nu ne conectăm.

Nu trebuie să fim egali, dar trebuie să ne completăm corect reciproc. Printr-o astfel de pătrundere unul în celălalt, să văd unde pot să-mi completez aproapele și el să mă completeze pentru a crea împreună o sferă absolută în care vom dezvălui Creatorul — perfecțiunea, perfecțiunea din două contrarii care, în general, nu se pot conecta.

Întrebare: Este aceasta starea adevăratei fraternități?

Răspuns: Da. Asta trebuie să căutăm și să nu alergăm unul după altul cu mitraliere. În general vom descoperi mai târziu de ce a apărut toată ura.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 28.02.22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Funcția principală a unui judecător în perioada judecătorilor era să-și judece propriile atribute: să știe când sunt bune și când nu, în ce anume erau bune sau nu și astfel să avanseze pentru a se corecta, să se roage și să se întoarcă către Creator pentru ca El să dea proprietatea dăruirii și a iubirii și să ridice omul deasupra naturii sale egoiste.

Imaginea unui judecător ideal este acea proprietate a omului în care poate fi absolut detașat de egoismul său, se poate domina într-o anumită măsură, se poate controla și se poate transforma într-o calitate mai mare de dăruire și iubire.

Prin urmare, în primul rând, judecătorul a trebuit să stabilească ce este bine și ce este rău. Și apoi ridicați-vă deasupra a ceea ce este rău la nivelul a ceea ce este bine.

Întrebare: Acest lucru poate fi crescut în om sau este moștenit?

Răspuns: Poate fi dezvoltat în om.

KabTV „Stări spirituale” 1/11/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: A existat o perioadă specială în istoria poporului evreu care a durat 300 de ani numită perioada judecătorilor. La acea vreme, practic nu existau regi sau armată. Putem spune că acesta a fost un nivel spiritual special în care se aflau oamenii?

Răspuns: Desigur. Tot ceea ce se întâmplă în lumea noastră provine din stările interioare, profunde ale omului și ale societății. Nu poți smulge unul de celălalt.

Prin urmare, starea spirituală a fiecăruia și a tuturor împreună mai ales în acel moment după părăsirea sclaviei egiptene când oamenii se simțeau sub stăpânirea faraonului (egoismul) și nu puteau scăpa de ea nicăieri, după ce au devenit liberi, adică parcă au trecut granița de la ei înșiși, de la egoismul care i-a înrobit, la libertate, au simțit că sunt într-o cu totul altă lume.

Ei nu mai trebuiau să se supună instrucțiunilor, obiceiurilor și înclinațiilor lor interioare, ci puteau fi eliberați de natura lor. Astfel a început perioada judecătorilor. Însemna că oamenii puteau să se judece pe ei înșiși, să se ridice deasupra lor și să simtă în ce stări ar trebui să se afle.

Fiecare persoană ar putea să se separe de egoism și să se judece obiectiv pe sine și pe alții. Dar, în plus, au existat judecători care au personificat o măsură de responsabilitate și o măsură de înțelegere a stării în care se aflau oamenii..

Întrebare: Au avut judecătorii un asemenea nivel moral încât să le permită să conducă națiunea chiar și fără putere executivă?

Răspuns: Oamenii aveau propria lor putere. Ei erau la mila forțelor , gândurilor și deciziilor proprii. Erau propriii lor judecători. Prin urmare, această perioadă se numește perioada judecătorilor.

De la KabTV “Stări Spirituale” 1/11/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum putem ajuta copiii cu dizabilități?“

Excursiile școlare nu sunt o experiență obișnuită pentru Mayan Hanan, în vârstă de 12 ani, care are o boală rară care îl face să se lupte cu dureri severe în timpul plimbărilor lungi. Clasa sa a amenajat un scaun cu rotile special, capabil să meargă pe terenuri variate. Mayan a împărtășit: „În această călătorie am simțit că sunt ca toți ceilalți și că sunt egal între egali. Toată lumea a făcut un efort mare pentru mine”.

Acesta este un exemplu că ceea ce ajută un copil cu dizabilități este să fie susținut, să participe cu ceilalţi și să se identifice cu ei.

A te identifica cu ei înseamnă a le înțelege suferința, a-i accepta ca egali și a dori să trăim și să participăm la toate împreună. Iar participarea înseamnă să împărtășim tot ce avem 50-50.

Cum putem împărtăși dizabilitatea unei alte persoane? Putem lua jumătate din handicapul lor, adăugând cu puterea noastră la a lor. Iar persoana cu dizabilități o sprijină pe cea aptă de muncă oferindu-i o oportunitate de a ajuta și de a simți că contribuie.

Ce ne oferă mai exact o persoană cu dizabilități? Acesta este miezul problemei. Ni se pare că persoana aptă de muncă dă unei persoane cu handicap doar pentru că nu reușim să înțelegem cât dă persoana cu handicap. Participarea ne oferă oportunitatea de a ne conecta și de a acționa împreună.

Care este atitudinea corectă față de persoanele cu dizabilități? Pentru cei apți, este o chemare din partea forțelor generale ale naturii că trebuie să luăm aceste presupuse persoane cu dizabilități în societatea noastră, să avem grijă de ei și să îi aducem într-o stare în care nu simt nicio dizabilitate. Depinde doar de atitudinea noastră corectă față de astfel de oameni: că nu există dizabilități și că în viață suntem egali în toate.

Cum suntem egali? Suntem egali prin faptul că împărțim toate lucrurile bune și rele în mod egal între noi. Când ajungem la aceste sentimente, chiar dacă doar puțin, atunci ne vom simți într-o stare diferită. Vom fi într-o lume diferită, una a egalității adevărate, în care merită să trăim.

Bazat pe videoclipul „Egalitate cu cei cu dizabilități din perspectiva unui cabalist” cu kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce se spune în sursele primare din „legământul ochilor” că ar trebui să te fereşti să te uiți la femei?

Răspuns: În lumea noastră, avem un set de dorințe foarte simple și clare pentru mâncare, sex și familie. Acestea sunt cele trei dorințe umane de bază, pe care, în principiu, le au și animalele. Acesta este ceea ce trebuie, în primul rând, să îndreptăm către corectare.

Cea mai puternică și mai vitală dintre ele este mâncarea. Iar după ea, cel mai necesar existenței este sexul. Acesta pornește de la faptul că trebuie să conectăm elementele opuse ale creației, astfel încât să obținem din nou un întreg sistem închis.

Iar femeia personifică parcă, dorința unei persoane de unire fizică. Și așa, există o condiție specială aici, că ar trebui să ne ferim chiar și să ne uităm la ele.

Vorbind despre stări spirituale, o femeie simbolizează dorința egoistă de a primi, de a se apropia de ea însăși, de a fi umplută direct de sursa plăcerii.

Întrebare: Dacă am gânduri de genul: „De ce nu mi se dezvăluie Creatorul în mod direct?” Atunci sunt toate gândurile egoiste de care ar trebui să ne ferim?

Răspuns: Da, aceasta este ideea. Practic, trebuie să fim atenți că toate proprietățile care sunt în noi sub formă naturală animalică (hrană, sex și familie) au ca scop atingerea Creatorului, “Și să le folosești de dragul tău doar în intenția de a atinge acest scop, de a-l atinge pe Creator”.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/28/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Dacă toate războaiele sfârşesc, în cele din urmă, ce eveniment ar putea pune capăt tuturor războaielor din lume “

Sfârșitul tuturor războaielor va avea loc atunci când vom urmări cu toții să ne completăm reciproc.

Nu poate fi o stare în care un ego va învinge un alt ego, ci mai degrabă una în care cedăm reciproc forței superioare de conexiune, iubire și dăruire reciprocă în beneficiul tuturor oamenilor din lume.

Într-o astfel de stare, toată lumea va fi direcționată spre conexiunea pozitivă, mai presus de toate, pulsiunile egoiste și separatoare

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala cu Cabalistul Dr. Michael Laitman din 8 martie 2022. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Interesul Americii și al lumii de a calma apele turbulente ale războiului ”

Războiul din Ucraina se desfășoară la kilometri distanță, dar americanii îl urmăresc foarte îndeaproape. Preocupați de creșterea prețurilor la gaze, printre alte repercusiuni ale acestui conflict, 86% dintre adulții din SUA au considerat situația cu Rusia și Ucraina ca fiind foarte sau oarecum importantă, potrivit unui sondaj recent YouGov/Yahoo News.

Războiul de pe teren se reflectă și ca un război al cuvintelor. Vorbind într-un podcast al Comitetului Național Republican, fostul președinte american Donald Trump a spus recent că războiul din Ucraina „nu s-ar fi întâmplat niciodată” sub conducerea lui.

Pe de altă parte, președintele american Joe Biden insistă că a încercat să prevină războiul din Ucraina în toate modurile posibile. Tendința președinților de a deveni mai populari în timp de război nu se aplică acum. Mai multe sondaje arată că în medie 51,4% dintre americani dezaprobă președinția lui Biden, care are una dintre cele mai scăzute cote de aprobare de la preluarea mandatului.

S-ar fi putut evita războiul? Cel mai probabil era inevitabil. Forțele care operează în lume se schimbă foarte repede, iar scenariul global arată ca o mare furtunoasă. Vânturile puternice bat în toate direcțiile provocând valuri uriașe de conflicte care inundă lumea la diferite niveluri.

Nu vreau să prezic sub ce formă se va încheia războiul actual pentru ruși sau pentru ucraineni, dar nu există nicio îndoială că lumea nu se îmbunătățește. Atât SUA cât și Europa văd unele beneficii în conflictul actual, deoarece schimbă echilibrul de forțe și le întărește hegemonia.

De fapt, situația actuală dezvăluie adevărata cauză fundamentală a războaielor. Este natura umană, dorința egoistă de a beneficia în detrimentul celorlalți, care este deja exagerată și în continuă creștere. Nu putem rezolva războiul cu aceleași puteri egoiste pe care le avem la dispoziție, care au incitat felul sau modul în care o parte predomină prin depășirea celeilalte. În satul global în care trăim cu toții, nimeni nu va reuși ca urmare a războaielor, toată lumea va pierde.

Pacea mondială pare un concept utopic exagerat când ne uităm la situația de astăzi, dar nu avem de ales decât să aspirăm la acest ideal. Trebuie să depunem cele mai mari eforturi pentru a calma apele aspre ale războiului, ridicându-ne deasupra naturii noastre separatoare care creează o pană între oameni și națiuni și le sfâșie. Ne vom apropia de pace doar atunci când vom recunoaște că natura este un sistem interconectat și interdependent și că noi oamenii suntem singurii perturbatori ai echilibrului sensibil din natură. În consecință, ne facem rău și ajungem într-o stare nesustenabilă.

Creșterea importanței solidarității și a necesității de a uni inimile națiunilor aflate în conflict mai presus de ura reciprocă ar trebui să fie în interesul tuturor. Rav Yehuda Ashlag a explicat acest obiectiv critic ca un mijloc de a atinge pacea mondială în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „Nu fii surprins dacă amestec bunăstarea unui anumit colectiv cu bunăstarea lumii întregi, pentru că într-adevăr, am ajuns deja într-un asemenea grad încât întreaga lume este considerată un colectiv și o singură societate”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→