Întrebare: Ce este în esență rugăciunea? Și cum poate grupul de zece să ridice o rugăciune comună către Creator pentru a-I da mulțumire?

Răspuns: Rugăciunea este o cerere în inimă atunci când ridic cererea mea adevărată către Creator. Ca un copil care plânge după mamă, deși nici nu știe la cine se adresează. Dar a ieșit din ea, este legat de ea și se întoarce spre ea plângând. Și ea îl aude.

La noi este la fel. Trebuie să ne întoarcem spre Creator pentru că ne-am născut din El; am căzut din calitatea Bina în calitatea Malchut și acum vrem să ne ridicăm din nou la calitatea Bina. Dar vrem să ne ridicăm conștient!

Această ascensiune va fi numită spirituală pentru că trebuie să ne ridicăm deasupra dorinței noastre egoiste (Malchut) în calitățile Creatorului (Bina). Aceasta este ceea ce trebuie să facem și să cerem.

Întrebare: Dacă trebuie să plângem ca niște bebeluși să-i cerem Creatorului, atunci nu vom crește niciodată? Vom fi mereu ca niște copii??

Răspuns: Desigur. Vom fi întotdeauna creaturi și nu Creatorul. Dar vrem să ne ridicăm la nivelul Creatorului Însuși. Acesta este scopul dezvoltării noastre. Deci să încercăm. El vrea ca noi să reușim acest lucru.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, “Cererem Creatorului să umple locul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Situația din lume devine în fiecare zi din ce în ce mai explozivă. Întreaga lume urmărește cu rigurozitate evoluția rapidă a evenimentelor din Ucraina. Cabaliștii, cu toate acestea, nu se ocupă de politică și granițele geografice.

Cabaliștii își doresc un singur lucru: să adauge iubire sau cel puțin să scadă ura acolo unde este posibil și să reducă confruntarea dintre oameni, iar noi trebuie să ajutăm la acest lucru..

Prin urmare, principalul instrument este rugăciunea. Dacă cu ajutorul ei reușim să creăm o conexiune mai mare între oameni, va fi în beneficiul umanității și pentru a încânta Creatorul. Creatorul a trebuit să creeze creaturi care să fie opuse Lui, sparte, astfel încât omenirea să ceară conexiune mai presus de ură și respingere. Atunci vom înțelege, simți și vom descoperi ce înseamnă unitatea.

Principalul lucru este să descopăr forța  conexiunii. Nu poate exista una fără cealaltă. Prin urmare, Creatorul suferă mai mult decât toată lumea, dar nu are de ales, a trebuit să creeze natura în această formă. Sarcina noastră este să încercăm prin rugăciunea, dorința și rugămintea noastră să-L forțăm să corecteze totul. El așteaptă cererea noastră de corectare și El va face totul imediat. El nu are nevoie de nimic în afară de dorința noastră.

Singurul lucru care lipsește inițial în creație este dorința noastră de a fi echivalent cu forța bună a Creatorului. Creatorul are nevoie de dorința ființelor create, așa că a creat întreaga creație în deficiență. Și trebuie să dezvăluim această deficiență.

Prin urmare, până când nu vom cere pace, împlinire, perfecțiune, iubire și conexiune, nu se va întâmpla. Trebuie să ne dorim o conexiune la toate nivelurile pe deplin. Prin aceasta, toată natura, toate lumile, se vor întoarce la starea complet corectată în care toți suntem conectați și toți vom dezvălui forța conexiunii, care este eternă și completă..

Mesia nu este o persoană, ci o forță, un spirit care apare și dispare după dorința noastră. Când vrem să ne apropiem unul de celălalt, vine, iar când nu vrem, pleacă. Mesia este o forță care ne trage (Moșe) de la egoismul nostru la dăruire, iubire și conexiune.

Prin urmare, dacă înțelegem că avem nevoie de această forță care ne va trage din starea rea într-o stare bună, de la despărțire la conexiune, de la ură la iubire, atunci chemăm Mesia. Hai s-o facem împreună.

Problema principală este indiferența inerentă a naturii noastre. Uneori, un anumit incident sau un animal rănit ne atinge inima mai mult decât un război între țări. Între timp, existăm în calități egoiste care nu sunt corectate.

Acesta este motivul pentru care ne pasă de lucrurile care sunt aproape de inimile noastre. O mică defecțiune în propria ta casă îi îngrijorează pe toți mai mult decât evenimentele mondiale, exploziile de stele supernove sau un uragan de cealaltă parte a Pământului. Așa ne înfățișează egoismul nostru realitatea.

Totuși, dacă noi, împreună cu toate puterile noastre, îi cerem Creatorului să ne lase să simțim în grupurile noastre de zece ce înseamnă să ieșim din noi înșine și să simțim forța care operează între noi, atunci vom începe să dezvăluim forța superioară care locuiește printre noi. Atunci vom începe să observăm lucruri din lume care sunt mai importante pentru Creator și nu pentru egoismul nostru individual.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/22/22, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce încetează oamenii să creadă în iubire?“

Mulți oameni încetează să creadă în iubire pentru că trăim într-o lume construită pe ego-ul uman în creștere, care dorește să se bucure în detrimentul altor oameni și al naturii. Într-o astfel de lume, ura și dorința de a-i învinge pe ceilalți abundă din ce în ce mai mult, ceea ce face ca conceptul de iubire să pară din ce în ce mai copilăresc și nerealist.

Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că, în afară de presiunile negative care apar din egoismul nostru în creștere, există și o forță pozitivă care ne poate guverna și susține, dar poate face acest lucru doar cu condiția ca noi să o dorim.

Mai mult, cu cât trăim mai multă durere, suferință și crize din pricina naturii noastre egoiste în creștere, cu atât devenim mai pregătiți să recunoaștem răul și să apelăm la forța pozitivă din natură pentru a ne corecta. Aceasta este ceea ce spun textele cabaliste prin „venirea lui Mesia”. Adică, Mesia este o forță care ne trage sau atrage („Mesia” [evr. „Moșiah”] din cuvântul „trage /atrage” [evr. „Moseh”]) ne scoate din egoismul nostru și ne introduce în o nouă realitate a iubirii și a conexiunii pozitive unul cu celălalt deasupra diferențelor și diviziunilor dintre noi.

Prin urmare, în timp ce devenim din ce în ce mai egoiști, nu ar trebui să ne concentrăm pe egoismul și ura noastră unul față de celălalt, ci, în schimb, să construim conexiuni pozitive unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre separatoare. Făcând acest lucru, vom atrage forța pozitivă care locuiește în natură printre noi și vom ridica o umbrelă de iubire și bunătate peste noi.

Bazat pe videoclipul „ Chemând Forța Bună” cu Cabalistul  Dr. Michael Laitman și Chaim Ratz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În vremurile străvechi în Israel, oamenii care făceau rău cuiva din greșeală erau plasați în orașe de refugiu până la anul jubiliar special (Shmita Yovel). Ce se întâmpla dacă cineva nu se corecta până în acel an? Mai era iertat?

Răspuns: Nu. În societatea în care locuia, se lucra cu el. Pedeapsa, desigur, a existat, dar nu sub formă de închisoare.

Omul trebuie să se afle într-un mediu care nu direct, ci indirect îi explică cum să fie un element diferit al societății. Și astfel, după ceva timp, primește o anumită influență.

Oferă-i acelui criminal oportunitatea de a lucra și de a studia filozofia, psihologia și alte științe; plasează-l într-un mediu diferit astfel încât să fie în contact strâns cu ceilalți. Acesta este singurul mod de a influența o persoană.

Și noi, dimpotrivă, îl aruncăm într-un mediu de criminali și mai mari pentru care săvârșirea unei crime este o faptă de curaj. Drept urmare, el iese pregătit pentru noi acțiuni penale.

Asta se numește pedeapsă? Asta se numește izolarea lui de societate! Îl pregătești pentru mai multe crime. Aceasta este ceea ce vedem.

Noi înșine am creat o astfel de societate și sisteme de pedeapsă. Și conform Cabalei, ar trebui să existe un sistem nu de pedeapsă, ci de corectare.

Din KabTV “Prim-plan. Prezumtia de nevinovăţie” 3/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem fi impresionați de prieteni și să primim inspirație de la ei?

Răspuns: Depinde cât de mult ȋţi prețuiești prietenul, cât de măreţ este în ochii tăi. Astfel, te poți inspira de la el și poți folosi starea lui ca energie. Acest lucru se întâmplă și în viața noastră.

Întrebare: Descoperirea că un prieten mă iubește, aceasta înseamnă că simt Shechinei? Cum ne putem aminti această iubire pe fundalul relațiilor în schimbare?

Răspuns: Când simți iubirea unui prieten pentru tine, ar trebui să poți să o apreciezi, să te ridici la același nivel, să-l tratezi în mod corespunzător și de asemenea, ar trebui ca şi el să te trateze pe tine în același mod. Trebuie să vă conectați atitudinile unul față de celălalt, astfel încât Creatorul să fie revelat între voi.

Întrebare: Când apar dezacorduri și tensiuni în mine față de prieteni, ar trebui să aduc acest lucru în discuție în grup sau este suficientă munca interioară în mine?

Răspuns: Practic, munca internă este suficientă pentru ca tu să începi să te corectezi deasupra lucrurilor care se întâmplă. Totuși dacă nu se ȋntȃmplă, atunci poți apela la grup. Trebuie să corectezi aceste stări fie singur, fie cu alții. Dar este necesar să le corectăm.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Abordarea Creatorului prin intermediul rețelei de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Vindecaţi rănile ”

Se agravează o rană veche între ruși și ucraineni. Este dureroasă și sângerează, dar nu este complet redeschisă. Așa cum țările din Europa de Est se confruntă acum cu conflicte, acest lucru se va simți în întreaga lume, în întreaga umanitate. În cele din urmă, toată lumea va experimenta revelația acestui război direct: controlul omului asupra omului.

Așa cum țările din Europa de Est se confruntă acum cu conflicte, acest lucru se va simți în întreaga lume, în întreaga umanitate. În cele din urmă, toată lumea va experimenta revelația acestui război direct: controlul omului asupra omului.

Înainte de izbucnirea acestui război, acest sentiment rău nu era vizibil sau tangibil. Era adânc și chiar ușor latent. Îmi amintesc imagini din trecut când soldații ruși și ucraineni s-au întâlnit; între ei exista o uşoară conexiune interioară, de parcă s-ar fi cunoscut deja. Și sunt într-adevăr apropiați din punct de vedere psihologic; au un trecut comun extins.

Pe de altă parte, odată cu izbucnirea acestui război, ura acută între ei a ieșit la suprafață, un fel de ură atât de puternică încât o poți simți și pipăi. Este literalmente palpabilă.

Două popoare care nu sunt foarte diferite unul de celălalt, ci sunt de fapt foarte asemănătoare, descoperă între ele o ură pură, curată, care precede toate opiniile ideologice. Este o ură naturală care izvorăște din puterea naturii umane, care nu se îmbracă sub forma rasei, sexului, naționalității sau religiei. Nu este învelită în istorie, limbă sau diferențe culturale. Este pur și simplu senzația interioară că unul îl urăște pe celălalt.

Această senzație este mai profundă decât orice alt fel de ură pe care îl cunoaștem. Este o ură spirituală, iar singurul ei scop este să dezvăluie amploarea prăpastiei în relațiile dintre cele două popoare și să ne învețe din prăpastia descoperită cum să o depășim cu iubire.

Descoperirea fracturilor și diferențelor, a crimelor și a rănilor, ne indică locul reparației și ne ajută să ne concentrăm asupra miezului problemei. Medierea și corectarea fac parte dintr-un proces pe termen lung care funcționează conform planului creației de aducere a tuturor conflictelor în armonie.

Vedem acum în fața noastră prima etapă a acestui proces. Este o revelare acerbă a puterii urii, a forței negative menite să ne aducă mai aproape de a înțelege că există un sistem de forțe în natură care lucrează în noi și cu noi. Dar împotriva acestei uri revelate, ar trebui trezită iubirea. Iubirea stabilă poate fi evocată doar cu ajutorul unei rugăciuni comune.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ȋntre disperare şi speranţă ”

Zeci de mii de civili trec granițele Ucrainei în fiecare oră – o masă de oameni încărcați cu genți în spate și copii pe umeri, cu valize și amintiri.

Am mulți studenți și prieteni în orașe din toată Ucraina, de la Kiev la Harkov, de la Odesa la Lvov. Primesc scrisori de la ei și le urmăresc situația cu îngrijorare. Îmi povestesc cum au căutat adăpost în subsoluri reci sau au fugit în satele din apropiere, alții au mers ore în șir în viteză spre vest cu mașinile lor, rugându-se să nu rămână fără combustibil și să reușească să scape.

Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) estimează că peste 500.000 de ucraineni și-au părăsit casele ca urmare a conflictului, trecând granițele în țările vecine precum Polonia, Ungaria, Moldova și România.

Nu am nicio îndoială că refugiații vor primi sprijin și o îmbrățișare caldă în țările vest-europene. De asemenea, cred că în cele din urmă se vor întoarce acasă și nu vor rămâne definitiv în țările gazdă. Canada, printre altele, își poate deschide porțile pentru imigrația permanentă.

Și Israelul va acționa cu siguranță în conformitate cu Legea Întoarcerii, care dă evreilor dreptul de a se muta în Israel, și de a-și deschide brațele pentru a-i primi. Israelul are un loc nu numai pentru miile de evrei care vor emigra din Europa de Est, ci și pentru toți evreii din diaspora.

Între timp, lumea, inclusiv Israelul sprijină prin ajutorul umanitar pentru cei afectați de conflict. Dar, pe lângă satisfacerea nevoilor de bază ale oamenilor, cel mai important ajutor este sprijinul interior. Trebuie să cerem ca spiritul iubirii, al dăruirii și al conexiunii pozitive să prevaleze cȃt mai curând.

Dezacordurile și războaiele vin, aşa încât să ne putem uni deasupra lor. Doar unitatea inimilor, atunci când fiecare are grijă de bunăstarea celorlalţi, va salva omenirea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→