Ce determină ca unii oameni să sufere mai mult, iar alții mai puțin? Este din baza interioară a unei persoane, din locul său în sistemul general, pentru că el este ca o anumită piatră de temelie în acesta, responsabilă pentru întregul sistem și prin urmare, trebuie să fie împins mai puternic către corectare.

Nu există acorduri cu indivizi, așa cum se crede în mod obișnuit. Nu! Pentru că sistemul este general. Se ia în considerare doar includerea unei persoane.

Niciunul dintre noi nu trăiește pe cont propriu. Poate o singură celulă să existe în organism, de una singură? Dacă trăiește doar pentru sine, atunci se transformă într-o celulă canceroasă. Trebuie să se dea pe sine complet, întregului organism. Numai de dragul lui există, prin ordinal lui moare, prin ordinea lui funcționează fără să se gândească la sine.

Și atunci — acesta este un paradox — dacă totul în corp există doar pentru viața comună: inima nu există pentru sine, plămânii nu există pentru ei înşişi, toate părțile corpului nu există de dragul lor, atunci întregul organism chiar trăiește și funcționează cu succes.

Imaginați-vă ce sistem echilibrat  este! Este ca și cum ai fi atârnat în aer și toată lumea trebuie să se gândească la toată lumea. De îndată ce cineva se gândește la sine, totul se prăbușește, tu cazi.

Existăm exact intr-un astfel de sistem. Se dovedește că, având grijă unul de celălalt, ajungem într-o stare în care ne ridicăm deasupra nivelului existenței noastre.

Care este paradoxul? Dacă corpul meu animal există și datorită lui eu exist ca om deasupra corpului meu animal, atunci când mă conectez conștient cu alți oameni într-o singură armonie, voi începe să-mi simt existența la un nivel superior, la nivelul Creatorului.

Din KabTV “Prim-plan. Acord de parteneriat” 4/7/10

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot deveni mai empatic?“

Un elev de la o școală s-a apropiat de profesorul său, pentru că a văzut o fată care venise la școală cu o haină ruptă. Deoarece era iarnă și haina ei nu era adecvată pentru a rezista la vremea rece, elevul a sugerat o amenajare comercială în care oricine ar putea oferi orice dorea, cu scopul de a se asigura că fiecare copil din școală va avea o umbrelă, cizme și o haină. pentru iarnă. Profesorul a fost foarte emoționat, a împărtășit ideea părinților și apoi a fost pusă la punct în două ore.

O întrebare care apare din această situație plină de căldură este de ce nu suntem cu toții la fel de sensibili, ca acel copil? Evident, ne-am regăsi într-o realitate mult mai pozitivă dacă am fi aşa.

Noi, adulții, suntem egoiști mai mari și suntem mult mai înclinați să fim atenți doar la ceea ce este al nostru. Am fost creați în așa fel încât să simțim o detașare din ce în ce mai mare unii de ceilalți pentru a dezvolta o rugăciune sinceră pentru ajutor: să avem inimile deschise astfel încât să putem simți pe ceilalți la fel cum ne simțim noi înșine.

Atingând o astfel de inversare a modului în care simțim realitatea, atunci ne-am simți conectați, apropiați și ne-am înțelege unul cu celălalt. Atunci ne-am simți cu toții ca un singur corp. Nu am avea găuri în haine și ne-am simți ca părți ale lumii superioare – a iubirii, dăruirii și conexiunii.

Bazat pe videoclipul „Cum să devii mai empatic” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Annie Spratt pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→