Întrebare: La Convenţie, o masă critică se va aduna, iar prin interacțiunea fizică cu aceasta, vom avea o oportunitate minunată de a „scoate mănușile” pe de o parte.

Pe de altă parte, această masă ne va ajuta să ne anulăm pe noi înșine.

Cum putem evita extremele în această stare, să acordăm prioritate uneia față de alta și să menținem echilibrul?

Răspuns: Cred că totul începe cu a te cufunda în mediul înconjurător. Trebuie să ajungeţi într-o stare în care să vă dizolvați în cei din jurul vostru.

Apoi, în măsura în care puteți să treziţi propriile sentimente, desprinzându-vă ușor de grupul înconjurător, veți fi capabili să vă poziționați într-un mod în care nu doar vă dizolvați în ei, ci și să doriți să îi inspirați, și astfel să îi veți trage înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Omul trebuie să ia asupra sa povara împărăției cerurilor peste calitatea cea mai de jos și să spună despre aceasta că pentru el, chiar și acea stare, cea mai de jos care poate fi, adică una care este cu totul deasupra rațiunii, atunci când nu are sprijin din partea minţii sau simţirii, astfel încât să-și poată construi bazele pe ea, și în acel moment, el pare că stă între cer și pământ și nu are sprijin, pentru că atunci totul este deasupra rațiunii, atunci omul spune că Creatorul l-a trimis această stare în care se află, într-o josnicie totală, întrucât Creatorul dorește ca el să ia asupra sa povara împărăției cerurilor din acest fel de josnicie.

În acel moment, pentru că el crede mai presus de rațiune, el ia asupra sa faptul că situația în care se află acum îi vine de la Creator, adică Creatorul dorește ca el să vadă cea mai de jos stare posibilă care poate fi în lume.

Și atunci, el trebuie să spună că crede în Creator în toate modurile. Se consideră că omul a făcut o predare necondiționată (Rabaş, Note alese 21 “Sfinţirea lunii”).

Când percepem că ceva aparent rău vine de la Creator și credem asta, devine mai ușor pentru noi, cel puțin să identificăm sursa sentimentelor noastre negative: vine de la Creator, care are o intenție, un scop sau o cale. Chiar dacă simțim stările noastre ca fiind rele, le justificăm, recunoscând că și ele sunt necesare, pentru că provin de la El.

Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient. Trebuie să ajungem într-o stare în care, chiar și în cele mai grave împrejurări venite de la Creator, să dezvăluim cea mai bună stare posibilă, care este bună și benefică.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Rabaș – Art.21-“Sfințirea Lunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul lucrează pentru a dărui, nu-l deranjează ce simte în timpul muncii. Mai degrabă, chiar și într-o stare în care vede o formă de negru, nu este impresionat de aceasta, ci vrea doar ca Creatorul să-i dea putere pentru a putea depăși toate obstacolele.

Înseamnă că nu îi cere Creatorului să-i dea o formă de alb, ci să-i dea puterea de a depăși toate ascunderile.

Prin urmare, acei oameni care vor să lucreze pentru a dărui, dacă există întotdeauna o stare de alb, albul nu permite omului să continue în muncă.

Asta pentru că în timp ce strălucește, omul este capabil să lucreze chiar și sub formă de primire pentru sine. Prin urmare, nimeni nu va putea niciodată să știe dacă munca lui este în puritate sau nu, iar acest lucru îl face să nu poată primi niciodată Dvekut [adeziunea] cu Creatorul.

[La urma urmei, îi lipsește o înțelegere clară a stării în care se află.]

Din acest motiv, i se dă de sus o formă de întuneric, iar apoi vede dacă munca lui este în puritate. Aceasta înseamnă că dacă omul poate fi în bucurie și într-o stare de întuneric, este un semn că munca lui este în puritate, deoarece trebuie să fii bucuros și să crezi că de sus ţi s-a dat ocazia de a putea munci pentru a dărui (Baal HaSulam, Şamati, 42, „Ce este acronnimul Elul în muncă?”).

Nu există altul în afară de Creator. Creatorul ne trimite atât influențe pozitive, cât și negative, întuneric și lumină. Aceasta poate fi întuneric și lumină în sentimente sau poate fi întuneric și lumină în cunoaștere și înțelegere. În ambele cazuri, trebuie să înțelegem că lucrăm la contrastul dintre întuneric și lumină, dintre pozitiv și negativ. Prin urmare, este esențial pentru noi să înțelegem aceste două stări și să existăm în interiorul lor.

Adică, trebuie să dezvolt în mine o atitudine față de întuneric și lumină, înțelegere și confuzie, sentimente bune și rele în oameni, în mine și în circumstanțe, indiferent de ce și văd cum asta îmi permite să merg pe linia de mijloc.

În esență, nu contează ce simt; ceea ce contează este că sunt îndreptat către Creator, pentru că toate sentimentele vin de la El. Cel mai important lucru este că, dacă mă străduiesc spre El mai presus de aceste sentimente, îmi îndeplinesc corect scopul.

Sensul acțiunilor mele este să percep totul ca venind de la Creator și ca fiind necesar pentru dezvoltarea mea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.42 – “Ce reprezintă acronimul ELUL în muncă?”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi, ca oameni, avem tot felul de emoții: bune, pozitive și negative. Ar trebui noi, cabalişti fiind, să învățăm să le reglementăm și să le păstrăm în noi înșine?

Răspuns: Suntem oameni și suntem ființe emoționale. Mai ales când începem să studiem Cabala, intrăm în diferite stări – stres intern și extern și senzații care sunt uneori greu de stăpânit. Devenim brusc slabi în raport cu calitățile noastre și într-un fel, confuzi.

Astfel de schimbări de neînțeles apar în inimile și mințile noastre, încât uneori pare că îți pierzi mințile. Toate acestea sunt procese naturale și singurul lucru pe care îl putem face este să lucrăm asupra noastră înșine în cadrul grupului.

Grupul este acea ancoră, punctul central în care trebuie să ne străduim constant să atingem echilibrul. Deci, chiar dacă sunt aruncat dintr-o parte în alta și simt că îmi pierd calitățile și emoțiile obișnuite — nu contează. Trebuie să căutăm constant centrul grupului pentru a ne echilibra în interiorul lui. Nu există altă cale.

Vă puteți imagina cât de mult ne ridicăm deasupra noastră atunci când trecem de la a fi un animal la o ființă umană obișnuită? Ce diferență de gânduri și sentimente, ce salt uriaș când începi să înțelegi ce se întâmplă, în timp ce animalul nu-ți poate ascunde nimic. Nu are astfel de motivații; totul este clar – fie dă din coadă ca un câine mic, fie mârâie la tine. Totul este la suprafață.

Când începem să intrăm în lumea superioară, noi calități se dezvoltă în noi în măsura în care experimentăm greutatea și nu știm ce să facem cu ea.

Acesta este motivul pentru care este necesar un grup constant – cel puțin să ne sunăm zilnic, să ne întâlnim săptămânal și o dată pe lună să împărtășim o masă sau să facem ceva împreună. Acest lucru vă va echilibra.

Desigur, s-ar putea să vă gândiți: „Ce poate face această masă comună pentru mine?” Nu vă puteți imagina cât de mult vă echilibrează interior, spiritual! Și în niciun caz nu trebuie să neglijați acest lucru.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trebuie să spună opusul a ceea ce a spus înclinației rele. El ar trebui să trimită mesageri către înclinația rea, adică să-i spună înclinației rele că în munca sa, omul ar trebui să fie la fel ca îngerii, adică un Kli [vas] de dragul Creatorului (Rabaş, Note alese, 375, “Iacob a trimis”)

Să trimiți mesageri către înclinaţia rea ​​înseamnă să fii atent la egoismul tău și să apreciezi cât de mult s-a schimbat ca urmare a unei astfel de atitudini față de el – s-a întărit, sau dimpotrivă, poate a dispărut complet?

Întrebare: Cum poți înțelege că înclinația spre rău îți spune că nu totul este bine cu tine?

Răspuns: Doar un prieten din grupul de zece vă poate arăta asta.

Întrebare: Deci ar trebui să așteptăm ca prietenii să ne trezească?

Răspuns: Nu, ar trebui să te străduiești în mod constant către scop, astfel încât să-l poți menține din ce în ce mai puternic, în fiecare moment.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/8/24, Scrierile lui Rabaș – Art.375-“Iacob a trimis”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu percep lumea noastră ca un fel de barieră impusă între mine și Creator; sensul acestei imagini îmi este ascuns – cine mi-o furnizează, de ce și cu ce scop. Prin urmare, trebuie să trecem cumva prin aceste ascunderi stratificate pentru a-L prinde și a începe să-L revelăm.

Însuși începutul acestei revelații constă în faptul că mai întâi încep să-mi imaginez că totul în jurul meu este o imagine pe care Creatorul o dezvoltă printr-un efort de voință. Această lume întreagă în imaginea ei tridimensională cu toți oamenii care acționează în ea, cu tot ceea ce se întâmplă este ceea ce Creatorul desenează în faţa mea.

În al doilea rând, faptul că exist cu calitățile, proprietățile, dorințele mele, viziunea mea despre această lume și toate datele mele inițiale – cu ajutorul cărora le văd și simt exact așa – este de asemenea, planificat și creat în mine de către Creator dinainte. Prin urmare, imaginea exterioară a lumii, tot ceea ce este în jurul meu și în interiorul meu și tot ceea ce se obține în conexiunea dintre calitățile mele interioare și influențele externe, numite „lumea” – totul este de la Creator.

Dar eu însumi, unde sunt? Eu însumi sunt doar un efort care mă străduiesc să mențin imaginea în așa fel încât tot ceea ce este desenat înaintea mea să provină de la Creator. Tot ceea ce este în mine, toate calitățile mele cu ajutorul cărora văd și analizez această lume, vin tot de la El.

Și eforturile mele, probabil vin de la El. Cine mă îndeamnă să caut sursa vieții, sensul vieții, esența existenței și de ce totul se întâmplă în jurul meu așa, este tot Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Munca în ascundere (Pregătire pentru Convenția din Moldova)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe măsură ce dorințele cresc, apetitul meu crește și nevoile mele se schimbă. Ceea ce mi-a fost suficient ieri nu mă mai satisface astăzi.

Răspunsul meu: În mod firesc, dorințele noastre evoluează. Când omul începe să studieze Cabala, apar multe dorințe noi. Dintr-o dată s-ar putea descoperi o nouă apreciere pentru mâncare care anterior a trecut neobservată sau părea neimportantă.

De asemenea, dorințele sexuale se intensifică și devin adesea un obstacol semnificativ pentru cei care avansează spiritual, deoarece ele sunt în contrast puternic cu relația cu Creatorul. Poate părea că intimitatea fizică cu sexul opus nu are legătură cu conexiunea spirituală cu Creatorul, dar ele sunt profund conectate. În această lume, dorințele sexuale devin o provocare profundă, iar Creatorul le folosește pentru a tulbura bărbații cu astfel de probleme.

Acest fenomen a avut loc pentru toți cabaliștii și s-au scris multe despre el. Uniunea spirituală cu Creatorul, cunoscută sub numele de „Zivug de Haka’a”, este descrisă în textele cabaliste ca fiind asemănătoare cu intimitatea fizică din lumea noastră. Este o dinamică paralelă, una opusă celeilalte.

Linia stângă ademenește omul cu aceste gânduri și dorințe, în timp ce el trebuie să se ridice deasupra lor folosind linia dreaptă, alternând între stânga și dreapta. Aceste provocări se manifestă mai puțin vizibil cu alimentele, deoarece este o nevoie mai animalică, de întreținere. Cu timpul însă, chiar și dorințele legate de alimente pot deveni mai pronunțate.

Dorințele sexuale de obicei nu apar imediat. În primele etape ale studiului, omul ar putea spune: “Nu simt nimic; asemenea lucruri animalice nu mă interesează.” Dar întrebați aceeași persoană un an sau doi mai târziu și poate fi deja o problemă semnificativă. După încă un an sau doi, devine o provocare și mai mare.

Astfel se spune: “Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât el”. De asemenea, se remarcă faptul că cei care se apropie de conexiunea spirituală cu Creatorul experimentează cele mai distinctive și intense impulsuri în relațiile sexuale. Nu este vorba despre actele fizice în sine, ci despre modul în care reflectarea luminii superioare, sau chiar modul în care lumina superioară în sine, se manifestă în funcție de faptul că te apropii din stânga sau din dreapta.

Comentariu: Dar asta sună oarecum ascetic.

Răspunsul meu: Nu, nu ar trebui să existe asceză. Omul ar trebui să se căsătorească și să aibă o familie. Un bărbat nu ar trebui să studieze Cabala fără a fi căsătorit, așa cum se precizează în surse. Deși nu impunem acest lucru ca o cerință strictă, în general, un bărbat este de așteptat să se căsătorească și să întemeieze o familie.

Acest lucru nu ușurează calea spirituală, dar aceste condiții sunt necesare. În lumea noastră, trebuie să creăm o reflectare a lumii spirituale. Așa cum conexiunea spirituală și avansarea către Creator sunt esențiale în domeniul spiritual, lumea fizică oglindește acest proces prin relații și procreare. Aceasta este ceva pe care suntem obligați să o împlinim.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot prietenii cei mai puternici să facă față confuziei și gândurilor străine fără responsibilitate reciprocă și un legământ între ei?

Răspuns: Cum putem depăși mai bine toate problemele cu ajutorul garanției reciproce? Suntem obligați să împărtășim nu ceea ce ni se întâmplă, ci să discutăm despre ceea ce este scris în surse, să le amintim prietenilor, și astfel să prevenim acțiunile lor greșite.

Și dacă se confruntă deja cu stări greșite, atunci astfel de discuții îi vor ajuta să înțeleagă de unde vin ele și cum să le corecteze.

Omul nu se poate mișca doar pe un picior, cel drept, trebuie să meargă și cu piciorul stâng. Dar partea stângă ar trebui să fie foarte scurtă.

Dar când încercăm să o reducem, în mod natural îi creștem intensitatea în aceeaşi măsură. Cu cât obstacolul durează mai puțin, cu atât va fi mai intens, deoarece puterea lui, înmulțită cu timpul dă o anumită putere egoistă suplimentară deasupra căreia ne ridicăm apoi în linia dreaptă.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când întunericul sau obstacolele mă copleşesc, mă simt îngrozitor, dar mi se spune că trebuie să mă bucur. De ce anume să te bucuri?

Răspuns: Dacă sunt conectat la Creator și înțeleg că El îmi trimite toate aceste stări, mă pot bucura. Dar dacă mă simt rău, cum pot să mă bucur simultan? Aici începe să se dezvolte în noi o nouă calitate. Mă pot bucura de faptul că mă simt rău pentru că arată că sunt încă legat de egoismul meu.

În măsura în care simt durerea, încep să realizez cât de cufundat sunt în egoism și cât de mult îmi doresc să mă ridic deasupra lui. Aceasta este o stare intermediară între stările egoiste și cele spirituale.

În starea egoistă simt durere, dar în starea spirituală, simt că mă ridic deasupra egoismului. Prin urmare, experimentez bucurie din faptul că, deși simt durere, mă ridic deasupra ei. Deja îmi disprețuiesc egoismul, vreau să mă detașez de el și mă aflu într-o stare opusă lui Faraon — vreau să scap de el. Astfel, mă bucur de „urgiile egiptene” care îmi afectează egoismul.

Îmi amintesc cum Rabaş își arăta corpul și spunea: „Lasă-l să sufere”. Însă nu este vorba despre suferința auto-provocată a asceților care se supun în mod deliberat durerii fizice. Este înțelegerea faptului că egoismul tău, în suferința lui, te ajută să te desprinzi de el.

Dar aceasta este o tehnică. Așa că, indiferent cât de mult aș explica, doar practica graduală vă va arăta cum se face.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea noastră care este construită nu pe dăruire, ci pe primire, dacă creăm o uniune a mai multor oameni care doresc să interacționeze între ei în calitatea dăruirii, atunci acești oameni formează o structură care poate fi influențată din exterior de calitatea Creatorului — dăruirea.

Prin urmare, pentru a începe să atragem calitatea Creatorului către noi, trebuie să creăm aparent un fel de calitate a dăruirii între noi. Aparent. În realitate, nu este calitatea dăruirii, dar totuși procedăm ca și cum ar fi. Așa cum se joacă copiii de-a adulții, noi, ca egoiști, ne jucăm de-a spiritualitatea între noi.

Când fiecare om încearcă să-și restrângă egoismul și să se unească cu ceilalți în mod altruist, în sprijin reciproc, această stare se numește garanție reciprocă. În acest fel, creăm un anumit sistem de forțe.

Din Pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 3/9/19

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→