Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 32-a

Capitolul 4 Între frică și bucurie

Nu este clar de ce unele lucruri sunt luate în considerare în timp ce altele nu. La urma urmei, trebuie să numărăm ceea ce avem, să știm unde ne aflăm, cât de mult am făcut și cât de mult putem face. Chiar și în Şulhan Aruh, există reguli care impun numărarea și reguli care o interzic, toate legate de munca spirituală. Totul depinde de intentia si scopul celui care numără.

Dorința de a primi a fost creată inițial în noi cu intenția de a primi pentru sine. Dacă ne apropiem de dorința de a primi fără a intenționa de a o corecta, nu trebuie să numărăm sau să existăm în ea, deoarece acest lucru ne secătuiește puterea, ne pune sub controlul dorinței de a primi pentru noi înșine și ne îndepărtează de scopul creației.

Totuși, dacă examinăm ambele părți – mai întâi linia dreaptă și apoi stânga – devine datoria noastră să numărăm ceea ce avem în linia stângă și să stabilim cât de mult putem lua de la ea pentru corectare. Acest lucru se datorează faptului că abordarea noastră a devenit creativă și benefică pentru progres și corectare. Prin urmare, totul depinde de intenție și de abordarea dorinței de a primi. Este ceea ce ne permite să stabilim dacă numărarea este permisă sau interzisă.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când primesc rău și agresivitate de la un prieten, eu pur și simplu tac și justific că vine de la Creator, că nu există altcineva în afară de El? Pot cumva să-mi ajut prietenul să se ridice în acest moment, ca să nu rămână într-o stare de agresivitate?

Răspuns: Aceasta este o întrebare dificilă. Da si nu.

Cel puțin, nu-i răspunde agresiv. Și, de asemenea, nu în acest moment, ci poate mai târziu, arătați bunătate.

Neutralitatea este obligatorie aici. A acționa cu bunătate ca răspuns la agresiune depinde de starea în care se află adversarul tău în acest moment. Adică, cum îl va afecta? Va considera răspunsul corect sau nu?

Poate dimpotrivă, va scoate din el și mai multă agresivitate. El strigă la tine, dar tu zâmbești sau vrei să-l îmbrățişezi, atunci s-ar putea să te lovească!

Prin urmare, trebuie să fii foarte atent ca prietenul tău să te perceapă corect. Trebuie să-l înțelegi. Trebuie să intri în starea lui.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova „Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să mă rog mereu pentru grupul de zece, pentru că el este sufletul meu. Din punct de vedere spiritual, nu sunt nimic prin mine însumi; lumina superioară nu poate decât să mă cuprindă.

Când strălucește asupra mea, simt fie atracție față de ea, fie suferință pozitivă sau negativă, dar nu pot face nimic în privința asta. Acțiunea mea conștientă poate veni doar din mișcare împreună cu cei asemenea mie. Sunt obligat să creez o structură asemănătoare cu lumina. O structură asemănătoare cu lumina sunt zece egoiști uniți printr-un singur scop. Așa procedăm.

Trebuie remarcat faptul că femeile au o modalitate de a avansa astfel: dacă grupul de femei se unește cât mai mult între ele, și în același timp ajută grupul de bărbați să avanseze, aceasta constituie munca lor spirituală și progresul lor.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La Convenţie, o masă critică se va aduna, iar prin interacțiunea fizică cu aceasta, vom avea o oportunitate minunată de a „scoate mănușile” pe de o parte.

Pe de altă parte, această masă ne va ajuta să ne anulăm pe noi înșine.

Cum putem evita extremele în această stare, să acordăm prioritate uneia față de alta și să menținem echilibrul?

Răspuns: Cred că totul începe cu a te cufunda în mediul înconjurător. Trebuie să ajungeţi într-o stare în care să vă dizolvați în cei din jurul vostru.

Apoi, în măsura în care puteți să treziţi propriile sentimente, desprinzându-vă ușor de grupul înconjurător, veți fi capabili să vă poziționați într-un mod în care nu doar vă dizolvați în ei, ci și să doriți să îi inspirați, și astfel să îi veți trage înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Omul trebuie să ia asupra sa povara împărăției cerurilor peste calitatea cea mai de jos și să spună despre aceasta că pentru el, chiar și acea stare, cea mai de jos care poate fi, adică una care este cu totul deasupra rațiunii, atunci când nu are sprijin din partea minţii sau simţirii, astfel încât să-și poată construi bazele pe ea, și în acel moment, el pare că stă între cer și pământ și nu are sprijin, pentru că atunci totul este deasupra rațiunii, atunci omul spune că Creatorul l-a trimis această stare în care se află, într-o josnicie totală, întrucât Creatorul dorește ca el să ia asupra sa povara împărăției cerurilor din acest fel de josnicie.

În acel moment, pentru că el crede mai presus de rațiune, el ia asupra sa faptul că situația în care se află acum îi vine de la Creator, adică Creatorul dorește ca el să vadă cea mai de jos stare posibilă care poate fi în lume.

Și atunci, el trebuie să spună că crede în Creator în toate modurile. Se consideră că omul a făcut o predare necondiționată (Rabaş, Note alese 21 “Sfinţirea lunii”).

Când percepem că ceva aparent rău vine de la Creator și credem asta, devine mai ușor pentru noi, cel puțin să identificăm sursa sentimentelor noastre negative: vine de la Creator, care are o intenție, un scop sau o cale. Chiar dacă simțim stările noastre ca fiind rele, le justificăm, recunoscând că și ele sunt necesare, pentru că provin de la El.

Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient. Trebuie să ajungem într-o stare în care, chiar și în cele mai grave împrejurări venite de la Creator, să dezvăluim cea mai bună stare posibilă, care este bună și benefică.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Rabaș – Art.21-“Sfințirea Lunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul lucrează pentru a dărui, nu-l deranjează ce simte în timpul muncii. Mai degrabă, chiar și într-o stare în care vede o formă de negru, nu este impresionat de aceasta, ci vrea doar ca Creatorul să-i dea putere pentru a putea depăși toate obstacolele.

Înseamnă că nu îi cere Creatorului să-i dea o formă de alb, ci să-i dea puterea de a depăși toate ascunderile.

Prin urmare, acei oameni care vor să lucreze pentru a dărui, dacă există întotdeauna o stare de alb, albul nu permite omului să continue în muncă.

Asta pentru că în timp ce strălucește, omul este capabil să lucreze chiar și sub formă de primire pentru sine. Prin urmare, nimeni nu va putea niciodată să știe dacă munca lui este în puritate sau nu, iar acest lucru îl face să nu poată primi niciodată Dvekut [adeziunea] cu Creatorul.

[La urma urmei, îi lipsește o înțelegere clară a stării în care se află.]

Din acest motiv, i se dă de sus o formă de întuneric, iar apoi vede dacă munca lui este în puritate. Aceasta înseamnă că dacă omul poate fi în bucurie și într-o stare de întuneric, este un semn că munca lui este în puritate, deoarece trebuie să fii bucuros și să crezi că de sus ţi s-a dat ocazia de a putea munci pentru a dărui (Baal HaSulam, Şamati, 42, „Ce este acronnimul Elul în muncă?”).

Nu există altul în afară de Creator. Creatorul ne trimite atât influențe pozitive, cât și negative, întuneric și lumină. Aceasta poate fi întuneric și lumină în sentimente sau poate fi întuneric și lumină în cunoaștere și înțelegere. În ambele cazuri, trebuie să înțelegem că lucrăm la contrastul dintre întuneric și lumină, dintre pozitiv și negativ. Prin urmare, este esențial pentru noi să înțelegem aceste două stări și să existăm în interiorul lor.

Adică, trebuie să dezvolt în mine o atitudine față de întuneric și lumină, înțelegere și confuzie, sentimente bune și rele în oameni, în mine și în circumstanțe, indiferent de ce și văd cum asta îmi permite să merg pe linia de mijloc.

În esență, nu contează ce simt; ceea ce contează este că sunt îndreptat către Creator, pentru că toate sentimentele vin de la El. Cel mai important lucru este că, dacă mă străduiesc spre El mai presus de aceste sentimente, îmi îndeplinesc corect scopul.

Sensul acțiunilor mele este să percep totul ca venind de la Creator și ca fiind necesar pentru dezvoltarea mea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.42 – “Ce reprezintă acronimul ELUL în muncă?”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi, ca oameni, avem tot felul de emoții: bune, pozitive și negative. Ar trebui noi, cabalişti fiind, să învățăm să le reglementăm și să le păstrăm în noi înșine?

Răspuns: Suntem oameni și suntem ființe emoționale. Mai ales când începem să studiem Cabala, intrăm în diferite stări – stres intern și extern și senzații care sunt uneori greu de stăpânit. Devenim brusc slabi în raport cu calitățile noastre și într-un fel, confuzi.

Astfel de schimbări de neînțeles apar în inimile și mințile noastre, încât uneori pare că îți pierzi mințile. Toate acestea sunt procese naturale și singurul lucru pe care îl putem face este să lucrăm asupra noastră înșine în cadrul grupului.

Grupul este acea ancoră, punctul central în care trebuie să ne străduim constant să atingem echilibrul. Deci, chiar dacă sunt aruncat dintr-o parte în alta și simt că îmi pierd calitățile și emoțiile obișnuite — nu contează. Trebuie să căutăm constant centrul grupului pentru a ne echilibra în interiorul lui. Nu există altă cale.

Vă puteți imagina cât de mult ne ridicăm deasupra noastră atunci când trecem de la a fi un animal la o ființă umană obișnuită? Ce diferență de gânduri și sentimente, ce salt uriaș când începi să înțelegi ce se întâmplă, în timp ce animalul nu-ți poate ascunde nimic. Nu are astfel de motivații; totul este clar – fie dă din coadă ca un câine mic, fie mârâie la tine. Totul este la suprafață.

Când începem să intrăm în lumea superioară, noi calități se dezvoltă în noi în măsura în care experimentăm greutatea și nu știm ce să facem cu ea.

Acesta este motivul pentru care este necesar un grup constant – cel puțin să ne sunăm zilnic, să ne întâlnim săptămânal și o dată pe lună să împărtășim o masă sau să facem ceva împreună. Acest lucru vă va echilibra.

Desigur, s-ar putea să vă gândiți: „Ce poate face această masă comună pentru mine?” Nu vă puteți imagina cât de mult vă echilibrează interior, spiritual! Și în niciun caz nu trebuie să neglijați acest lucru.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trebuie să spună opusul a ceea ce a spus înclinației rele. El ar trebui să trimită mesageri către înclinația rea, adică să-i spună înclinației rele că în munca sa, omul ar trebui să fie la fel ca îngerii, adică un Kli [vas] de dragul Creatorului (Rabaş, Note alese, 375, “Iacob a trimis”)

Să trimiți mesageri către înclinaţia rea ​​înseamnă să fii atent la egoismul tău și să apreciezi cât de mult s-a schimbat ca urmare a unei astfel de atitudini față de el – s-a întărit, sau dimpotrivă, poate a dispărut complet?

Întrebare: Cum poți înțelege că înclinația spre rău îți spune că nu totul este bine cu tine?

Răspuns: Doar un prieten din grupul de zece vă poate arăta asta.

Întrebare: Deci ar trebui să așteptăm ca prietenii să ne trezească?

Răspuns: Nu, ar trebui să te străduiești în mod constant către scop, astfel încât să-l poți menține din ce în ce mai puternic, în fiecare moment.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/8/24, Scrierile lui Rabaș – Art.375-“Iacob a trimis”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu percep lumea noastră ca un fel de barieră impusă între mine și Creator; sensul acestei imagini îmi este ascuns – cine mi-o furnizează, de ce și cu ce scop. Prin urmare, trebuie să trecem cumva prin aceste ascunderi stratificate pentru a-L prinde și a începe să-L revelăm.

Însuși începutul acestei revelații constă în faptul că mai întâi încep să-mi imaginez că totul în jurul meu este o imagine pe care Creatorul o dezvoltă printr-un efort de voință. Această lume întreagă în imaginea ei tridimensională cu toți oamenii care acționează în ea, cu tot ceea ce se întâmplă este ceea ce Creatorul desenează în faţa mea.

În al doilea rând, faptul că exist cu calitățile, proprietățile, dorințele mele, viziunea mea despre această lume și toate datele mele inițiale – cu ajutorul cărora le văd și simt exact așa – este de asemenea, planificat și creat în mine de către Creator dinainte. Prin urmare, imaginea exterioară a lumii, tot ceea ce este în jurul meu și în interiorul meu și tot ceea ce se obține în conexiunea dintre calitățile mele interioare și influențele externe, numite „lumea” – totul este de la Creator.

Dar eu însumi, unde sunt? Eu însumi sunt doar un efort care mă străduiesc să mențin imaginea în așa fel încât tot ceea ce este desenat înaintea mea să provină de la Creator. Tot ceea ce este în mine, toate calitățile mele cu ajutorul cărora văd și analizez această lume, vin tot de la El.

Și eforturile mele, probabil vin de la El. Cine mă îndeamnă să caut sursa vieții, sensul vieții, esența existenței și de ce totul se întâmplă în jurul meu așa, este tot Creatorul.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Munca în ascundere (Pregătire pentru Convenția din Moldova)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→