Întrebare: Justin Smith în vârstă de 43 de ani, tată a cinci copii, și-a creat propriul canal de YouTube. Și-a dat seama că, deoarece copiii săi sunt constant lipiți de smartphone-uri, nu mai poate vorbi cu ei în niciun alt mod. Pe acest canal, vorbește despre sine – unde lucrează și cum călătorește prin lume. El crede că de acum înainte va comunica cu copiii săi în acest fel, deoarece decalajul va fi atât de mare încât omul nu va mai putea vorbi direct cu copiii. Trebuie să fii acolo unde sunt ei. Ce părere aveţi despre asta?
Răspuns: Cred că este absolut corect. Copiii și-au îndreptat deja atenția exclusiv către ecrane. Nu văd lumea, nu văd peisaje. Îi duci în natură, dar ei continuă să se uite la smartphone-urile lor.
Se urcă într-un avion – nu sunt interesați de avion. Se îmbarcă într-o navă – nici nu sunt interesați de navă. Sunt mereu pe ecranele lor. Dacă le arăți un avion pe ecran – este interesant; o navă – este, de asemenea, interesantă; un peisaj – este, de asemenea, interesant. Dar numai pe ecran!
Adică, acum au o percepție complet diferită și trebuie să luăm asta în considerare. Ce altceva poți face?
Comentariu: Să presupunem că au fost izolați de peisaje. Dar, în acest proces, au fost izolați și de tatăl și de mama lor.
Răspunsul meu: Nu! Tatăl și mama lor sunt chiar în fața lor pe ecran. Pentru copil, este clar. Dar când văd un om în viața reală, este neclar.
Chiar și atunci când stau într-o cafenea sau în altă parte, nu vorbesc între ei; comunică doar prin intermediul smartphone-urilor lor. Deci, cum puteți evita acest lucru? Ce puteți face? Nu există cale de întoarcere.
Întreaga noastră lume este virtuală. Care este diferența dacă îi văd pe mama și pe tata pe ecranul care mi se pare real (chiar dacă nu există de fapt, el formează o imagine în mine), sau îi văd pe smartphone-ul meu? Nu există nicio diferență din perspectiva Cabala. Este doar o chestiune de percepție. Ne-am schimbat ușor simțirile, iar copiii au trecut la o percepție a lumii mai “asemănătoare unui clip”. Trebuie doar să ne adaptăm la asta. Nu există altă cale.
Și cu cât ne adaptăm mai repede, cu atât mai repede vom intra în contact cu copiii. Și vom descoperi brusc că atunci când ne plasăm în interiorul acestui smartphone, doar ca niște capete vorbitoare de mamă și tată, le putem demonstra orice, orice fel de film! Și ei vor înțelege, acesta este principalul lucru. Altfel, nu ne vor înțelege. Vorbești cu un copil, dar el se uită fix la gadgetul său.
Întrebare: Nu credeți că au fost pur și simplu lipsiți de copilărie?
Răspuns: Nu au fost lipsiți de nimic! Pentru ei, aceasta este copilăria. Și în curând copilăria va deveni și mai virtuală. Ce vreți, să vă întoarceți în peșteri?
Comentariu: Aș vrea să mă întorc în curți.
Răspunsul meu: Nu este nevoie! Aceasta este amintirea voastră nostalgică, dar pentru ei, aceasta nu există. Pentru ei, nostalgia este doar pentru smartphone. Dați-le de fiecare dată un smartphone din ce în ce mai avansat și gata, nu au nevoie de nimic mai mult.
Întrebare: La ce va duce asta în cele din urmă?
Răspuns: La realizarea faptului că omul poate percepe întreaga lume printr-un ecran și că lumea însăși nu există. Nu există! Cascade? Puteți găsi cascade pe ecran. Găsiți asta și găsiți aia. Tot ce-mi spun oamenii, tot ce aud, văd în fața mea.
Nici măcar nu trebuie să călătoresc nicăieri, apropo. De ce aș face-o? Totul este în fața mea. Întregul univers, întregul Pământ mic, totul este acolo. Grozav! Pot suna orice prieten și să vorbesc cu el. Nu este nevoie să fugim nicăieri. Cel mult, ne putem întâlni și chiar și atunci, pentru ce? Ca fiecare să se uite în continuare la propriul ecran?
Sunt sigur că omenirea va crea instrumente care să înlocuiască aceste mici telefoane și vom vedea multe în fața noastră – fie prin ochelari speciali, fără ochelari sau în alt mod. Vom simți asta în interior.
De fapt, aceasta este o abordare către lumea reală, nu cea mecanică, pe care și noi o percepem doar în interiorul nostru. Nu știm de fapt ce este în fața noastră, deoarece această imagine a realității se formează în interiorul nostru.
Diverse forțe desenează această imagine a realității în interiorul meu. Deci, de ce ar trebui să mă desprind de dragul acestei “realități”? De ce am nevoie de acești pereți, de toate aceste lucruri? De ce? La urma urmei, putem trăi într-o stare complet diferită.
Comentariu: Dar oamenilor le place să călătorească prin lume…
Răspunsul meu: O vom crea, o vom face și vom călători în felul acesta!
Întrebare: Va fi aceeași senzație?
Răspuns: Și mai bine! Unde pot călători la vârsta mea cu un baston? Dar în felul acesta, pot să mă legăn de pe liane ca o maimuță, să înot, să mă scufund în oceane – voi face totul! Voi fi eu.
Întrebare: Este un lucru bun?
Răspuns: De ce nu? Chiar și acum trăim într-o lume iluzorie. Și ne îndreptăm spre cea reală, cea pe care ne-o vom crea singuri.
În cele din urmă, omenirea va ajunge la un stadiu în care va avea nevoie doar de un smartphone și de minimul necesar pentru a-și satisface corpul animalic. Ce este rău în asta?
Roboții vor lucra pentru a ne oferi ceea ce avem nevoie pentru a ne umple. Și nu-mi pasă cu ce mă voi umple când mă uit în smartphone-ul meu, orice altceva este acolo.
Istorie, geografie, comunicare, călătorii, zboruri, romane, orice vrei, totul este acolo. De ce aș avea nevoie de toate afară? De ce să construiesc aceste turnuri mari și toate cele?
Minunat! Urez bun venit acestei lumi. Nu-mi pare rău pentru nepoții mei, mă bucur pentru ei! Pentru că, în esență, ei construiesc o lume mult mai bună decât cea pe care au primit-o de la noi.
Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.11.2024
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Ce este acțiunea în spiritualitate?
Întrebare:
Întrebare:
Comentariu:
Întrebare: