Întrebare: Vă amintiţi de momentul în care aţi vrut să mergeţi la o întâlnire de prieteni cu studenții lui RABAŞ, dar el era împotrivă? Eraţi nerăbdător să ajungeţi acolo, voiaţi să fiţi în grup, aţi ajuns și nu v-a plăcut imaginea pe care aţi văzut-o.

Răspuns: Da, am înțeles de ce nu voia să merg acolo. Pentru că, practic, nu exista prietenie, nici iubire.

Comunicasem cu ei de multe luni și am văzut că nici măcar nu vorbeau între ei, se fereau unul de celălalt, nu se plăceau, se condamnau reciproc și aveau o părere falsă unul despre celălalt. Și dintr-o dată am văzut că stăteau împreună, cântând, vorbind despre prietenie, despre iubirea pentru semeni.

A fost o minciună sfruntată! Putea fi așa și în alt loc, fie la teatru, fie în politică, fie în altă parte. Înțeleg când politicienii spun una și gândesc alta, pentru că așa este lumea noastră.

Dar iată, când totul trebuie întors pe dos, când trebuie să „îți smulgi inima din minți”, „să ieși din tine” și să încerci cu adevărat să obții unitatea cu camarazii tăi…! Nu ai altă cale de ieșire, nicio altă modalitate de a ajunge la lumea superioară, pentru că o dezvălui doar în unificare! Și dintr-o dată, o ipocrizie flagrantă, atâtea minciuni! Pur și simplu m-au înfuriat!

Când m-am întors la Rabaş, a zâmbit și a spus: „Ți-am spus să nu mergi acolo”. Și asta a fost tot, nu am mai apărut niciodată acolo.

Întrebare: Dar, din câte înțeleg, aceasta este esența întregii meserii, când trebuie să-i justifici pe toți acești oameni, oricare ar fi ei?

Răspuns: Nu! Absolut deloc! La urma urmei, ei nu au năzuit inițial la unitate!

Pot să-i justific pe oamenii de pe stradă pentru că nu au nicio legătură cu asta. Sunt într-o stare în care natura lor îi obligă să acționeze într-un fel și nu în altul.

Îi justific pe deplin, deoarece Creatorul, prin acțiunile Sale, provoacă anumite reacții în această dorință egoistă, care este un om pe care îl observăm în lumea noastră. Prin urmare, nu există Hitler, Stalin, Rabindranath Tagore sau oricine altcineva aici; toți, atât buni, cât și răi, sunt marionete și nu există nicio socoteală cu ei.

Singurul calcul este că Creatorul face binele printr-un om și răul prin altul. Dar în general, omul însuși nu are absolut nimic de-a face cu asta; i se dă o astfel de dorință, o aspirație și o îndeplinește.

Dar aici, când oamenii aud, văd, simt și înțeleg, ei și-au moștenit aspirațiile spirituale de la părinții lor care au fost studenți ai lui Baal HaSulam și sunt acum aproape de un ultim Cabalist atât de mare precum Rabaş…

Suntem deja într-o epocă complet diferită, într-un timp diferit, separați de toți marii Cabaliști anteriori, care reprezintă lanțul de la primul Cabalist Adam până la ultimul RABAŞ. Suntem într-o epocă complet diferită, era corectării universale.

Și prin urmare, dacă acei oameni care au auzit, au văzut și au înțeles toate acestea au acționat în așa fel încât nici măcar nu s-au tratat unii pe alții ca prieteni, și dintr-o dată, stăteau împreună, cântând cântece despre iubire, despre cum să-l revelezi pe Creator, deoarece prin aceasta omul pătrunde în lumea superioară, este evident o minciună flagrantă. Nu înțeleg!

Desigur, când m-am întors de acolo, mi-am dat seama că nu mai aveam nimic de-a face cu ei, absolut nimic! Și atunci l-am întrebat pe Rabaş: „Ce urmează?” El a răspuns că poate aveam nevoie de o altă comunitate.

Și apoi am început să caut oameni în Tel Aviv care sunt interesați de Cabala și i-am adus. Totuși, nici printre ei, oricât de mult am încercat să creăm o comunitate de prieteni, nimic nu a funcționat. Chestiunea este că eu nu eram pregătit și nici ei nu erau pregătiți. Au încercat să se unească între ei, să construiască ceva, dar nu a funcționat.

Singurul lucru care se poate spune este că în afară de grupul nostru, nicăieri altundeva nu putem studia serios și normal, nu doar Cabala (omul poate sta și studia singur), ci anume, să ne unim. Din păcate, nu spre fericirea și bucuria mea.

Aș vrea să văd întreaga lume presărată cu grupuri de oameni care studiază Cabala, fiecare independent, chiar independent de ceilalți, indiferent de metodă. Principalul lucru este să existe unificare, deoarece în unificare se revelează Creatorul.

Dar vedem că acest lucru nu se întâmplă. Sperăm că acest lucru se va întâmpla în grupul nostru, pentru că simțim de la congres la congres, de la lecție la lecție, cum ne îndreptăm spre unitate.

Din KabTV „Am primit un apel. Experimentul eșuat al cabalistului”, 19.09.2010

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Comentariu: Când vorbim în grup despre a ne iubi unii pe alții, toată lumea înțelege clar că lucrează împotriva voinței lor, se mint reciproc și se înșeală. Dar prin aceasta, ei atrag lumina superioară.

Răspunsul meu: De ce spui înșelăciune?! Nu este înșelăciune! Știu că sunt în dorința mea egoistă și vreau să ies din ea. Le arăt celorlalți entuziasmul meu pentru dorința de a ieși din egoismul meu, pentru a primi în schimb inspirația lor. Nu ne înșelăm unul pe altul! Cunoscându-ne natura, acționăm complet deschis.

Nu este un joc în care eu mint, în care sunt un om în interior și altul în exterior. Acționez în mod deliberat în acest fel tocmai pentru a trece din lumea noastră în lumea superioară.

Dacă ai două naturi, egoistă și altruistă, atunci nu ai altă modalitate de a te ridica deasupra celei egoiste decât să joci natura altruistă, ca un copil care se joacă de-a fi adult. Treptat, sub influența luminii superioare, aceasta devine reală în tine. Aici acționăm absolut logic, rațional și în niciun caz nu înșelăm pe nimeni.

Comentariu: Nu este exact înșelăciune. Mulți oameni fac aceste lucruri prin forță.

Răspunsul meu: Exact așa este, prin forță! Și ce dacă?! În lumea noastră, facem totul prin forță. Este natural.

Dacă mă confrunt cu o sarcină pe care nu mi-o doresc conform înclinațiilor mele naturale, ceva cu care pot fi de acord intelectual, dar nu emoțional, cum altfel ar trebui să acționez? Gândiți-vă la o altă metodă.

Comentariu: Nici măcar nu vorbesc despre metodă.

Răspunsul meu: Cabala este metoda, metoda de a ne ridica din lumea noastră în lumea superioară, modalitatea de a ne transforma natura folosind instrumentele pe care le avem.

Dați-mi schema! O știu bine și de aceea îmi este absolut clar că toate acestea sunt foarte simple și pur și simplu nu pot funcționa altfel. Aceasta este știință! O metodă! O metodologie psihologică, fiziologică, mentală și spirituală pentru a ridica omul la un nou mod de a gândi și de a acționa.

Din KabTV „Am primit un apel. Ca să mă amăgesc pe mine însumi”, 7 iunie 2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este starea când îi vezi pe prieteni ca fiind complet corectați? În acea stare există puterea să muncim pentru a deveni ca ei, pentru a fi aproape de ei. Ce fel de muncă este necesară aici?

Răspuns: Cel mai important lucru de care avem nevoie este să dezvăluim că tot ce ni se întâmplă, se întâmplă pentru că suntem distanți unii faţă de alții și nu putem fi împreună și să ne susținem reciproc.

Nu avem altă modalitate de a ne apropia de starea corectată decât prin trezirea nevoii de corectare în noi înșine, adică de apropiere între noi. Atunci vom reuși.

Întrebare: Dar când îi vedem pe prieteni ca fiind deja corectați, ce fel de muncă ni se cere atunci?

Răspuns: Doar ni se pare că suntem corectați. Trebuie să stabilim în ce măsură suntem încă necorectați în raport cu rădăcina noastră, Creatorul. Atunci vom dobândi o înțelegere clară a ceea ce trebuie exact să corectăm.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: RABAŞ scrie că, după o întâlnire cu prietenii, toată lumea ar trebui să simtă că se află într-o stare de perfecțiune. Dar dacă eu nu simt asta?

Răspuns: Dacă nu simți perfecțiunea după întâlnirea cu prietenii, înseamnă că nu ai obținut rezultatul potrivit, deoarece conexiunea ar trebui să aducă simțirea Creatorului. Creatorul este suma aspirațiilor comune către un centru comun.

Întrebare: Cât de des ar trebui să te întâlnești cu prietenii?

Răspuns: Rabaş a definit-o ca o dată pe săptămână. Înainte să-i aduc noi studenți, întâlnirile se țineau o dată pe lună în timpul meselor în onoarea lunii noi. Studenții lui veneau împreună din toată țara. De obicei, ne adunam cel mult o jumătate de oră.

Întrebare: Şi pe vremea lui Baal HaSulam, se țineau astfel de întâlniri?

Răspuns: Pe atunci, era puțin diferit, deoarece oamenii locuiau în orașe mici, foarte aproape unul de celălalt. Nu existau aceleași probleme ca astăzi.

Întrebare: De regulă, are loc o întâlnire cu prietenii fără profesor?

Răspuns: Da, desigur. Cei care se adună sunt prietenii care trebuie să se unească între ei. Practic, profesorul nu are dreptul să se interpună între ei, dar poate participa la adunare ca prieten, dacă aceștia sunt de acord.

Întrebare: Ce înseamnă „ca prieten”?

Răspuns: El se poate coborî la nivelul unui prieten. Problema este dacă studenții sunt capabili să-l perceapă în acest rol.

Observație: Acum ca prieten, apoi ca profesor, desigur, acest lucru nu este ușor pentru om.

Răspuns: Într-adevăr, acest lucru poate fi dificil.

Din KabTV din 11.03.2019, „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor.”

Exact atunci când toate celelalte porţi erau închise. Abia atunci există loc pentru poarta lacrimilor, şi omul descoperă că ea nu a fost încuiată. Adică atunci când omul ajunge la o stare de ascundere, „sufletul lui va plânge“ pentru că nu are o altă opţiune. La aceasta se referă versetul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!“.

 (Baal HaSulam, Şamati 18).

Și atunci vei ajunge la porțile lacrimilor și le vei forța să se deschidă. Așa intrăm în palatul Creatorului, lumea superioară; numai prin porțile lacrimilor ești complet disperat de propria ta putere și știi că nimic nu te poate ajuta, ci trebuie să atingi scopul. Acesta este rezultatul unei munci mărețe.

Ești sută la sută sigur că nu mai ai nimic de adăugat și atunci intrarea în spiritual ți se deschide. Treptat, formăm această stare numită „porțile lacrimilor”.

Ce sunt porțile? Atât timp cât ți se pare că poți face ceva, vezi un zid în fața ta. Și apoi observi brusc o deschidere, o deschidere în acel zid, o intrare, și intri.

Așa este în spiritualitate: un zid de netrecut stă în fața ta, care devine mai puternic și mai înalt. Și totuși, tot încerci să spargi acest zid, dar nu găsești nicio poartă în el, sau toate porțile sunt încuiate.

A vedea un zid în fața ta este o stare foarte avansată. Dar apoi acest zid se deschide, și brusc apare un pasaj în el. Învățătorul meu RABAŞ mi-a spus odată că așa se întâmplă în spiritualitate: există fie un zid, fie o intrare, și este imposibil să vezi dinainte unde va fi intrarea în zid.

Acesta este zidul din jurul inimii tale. Nu poți face o gaură în pereții inimii tale, astfel încât calitatea dăruirii, calitatea Creatorului, să poată intra acolo. Inima este închisă, sigilată și acoperită cu o crustă dură, impenetrabilă. Tot ce rămâne este rugăciunea – rugăciunea din partea grupului.

Este necesar să ne unim în grupul de zece și să cerem, să cerem pentru toată lumea și apoi, într-o zi, să cerem pentru o persoană. Astăzi ne rugăm pentru un prieten, mâine pentru altul, pe rând, pentru fiecare. Așa vom începe să ne obișnuim să cerem Creatorului să aibă grijă de prieteni.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.18 – Ce înseamnă că sufletul meu va plânge în taină,, în muncă-1”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se pare că există sute de milioane de atei în lume. Conform unor estimări, numărul lor se apropie de 1 miliard. Se preconizează că numărul lor va continua să crească.

Răspunsul meu: Principalul motiv este că omul se dezvoltă. Dar ateismul este de asemenea, o religie. Este religia naturii, nu a lipsei de Dumnezeu.

Pentru atei, divinitatea lor este progresul, tehnologia, banii sau altceva. Este totuși o credință în ceva superior propriei persoane.

Întrebare: Deci, ce este adevărata credință atunci?

Răspuns: Adevărata credință este revelarea Forței superioare – clară, absolut realizabilă, analizabilă și sintetizată în sine.

Întrebare: Este simțită?

Răspuns: Este o simțire absolut completă, până la conexiunea deplină a omului cu forța superioară, atunci când aceasta „locuiește” în el și devine el însuși. Omul devine umplut de această forță superioară, iar apoi aceasta acționează în el, cu consimțământul lui și prin efortul lui reciproc.

Toate acestea sunt descrise în Cabala. Există o singură religie adevărată, și anume înțelepciunea Cabala, știința dezvăluirii Creatorului, a unei apropieri voluntare, conștiente, treptate de El, adică adaptarea la această Forță superioară a naturii.

Iar Forța superioară este lipsită de trup și atemporală. Nu are capricii, nu are condiții, ci doar revelația oportunității de a se contopi cu ea, de a-i atinge nivelul.

Întrebare: Care sunt calitățile Forței superioare?

Răspuns: Dăruire și iubire absolute, nimic altceva.

Întrebare: Dar de ce asta nu atrage omul? În teorie, ar trebui să îl atragă!

Răspuns: Este opusul naturii umane. Dacă omul are o predispoziție, o dorință de a atinge Forța superioară cu orice preț (adică „Nu am niciun motiv să trăiesc în afară de asta!”), atunci el merge într-acolo, indiferent de situație, și este gata să sacrifice totul.

Dar dacă această dorință nu îi este dată de sus, atunci rămâne la nivel pământesc și există pentru a-și servi corpul animal. Desigur, fiecare trebuie să aibă grijă de acest corp animal, dar el există de dragul lui.

Atunci el este un așa-numit om, adică un animal, extrem de dezvoltat într-un fel, care trăiește și moare, trăiește și moare, până când această dorință de realizare, de contopire, de înălțare către Creator se dezvoltă în el.

Întrebare: Îi este oare menit să se dezvolte?

Răspuns: În fiecare om! Și după noi, natura animală, vegetală și minerală se ridică la același nivel. Îi tragem pe toți după noi! Și toată natura se integrează în acest nivel superior, în Creator.

Întrebare: Atunci se spune pe bună dreptate că „Omul este coroana creației”?

Răspuns: În acest caz, da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.12.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→