Întrebare: Putem spune că forța Sfințeniei mă influenţează întotdeauna în grupul de zece?
Răspuns: Depinde de cum o percepi, de cum te apropii de Creator.
Dacă crezi că în această parte a Kli-ului există atracție care acționează asupra ta, atunci da.
Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de C abala 17/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”
Întrebare: Când omul este inclus în intenţia de a aduce mulțumire Creatorului, cum evită să transforme acest lucru în rațiune? La urma urmei, el înțelege și simte că dăruiește Creatorului, că este conectat la El.
Răspuns: Dar el este conectat la Creator doar prin intenție. Nu face nimic altceva. El atribuie Creatorului doar intenția sa.
Întrebare: Și cum poate evita să se bucure de acest lucru, transformându-l în rațiune? Care este următoarea etapă, continuarea acestei intenții?
Răspuns: Nu contează ce îi cere să facă Creatorul unui om. Acest lucru este irelevant. Ne putem opri chiar aici.
Cel mai important lucru este că ne-am schimbat intenția, și orice este revelat într-o asemenea stare, dorim să transmitem totul Creatorului. În acest punct, putem spune că această stare particulară se încheie în acel moment.
Întrebare: Ați spus că atunci când suntem în intenția corectă, ar trebui să adăugăm acțiuni. Cum se face asta?
Răspuns: Intenția singură nu înseamnă nimic; trebuie să existe și acțiune. Dar acțiunea în spiritualitate nu este ceva tangibil care poate fi transmis din mână în mână, pentru că nu este corporală.
Mai degrabă, pur și simplu transfer începutul gândului meu și sfârșitul său de la mine la Creator.
Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/07/2025, „A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”
Întrebare: Care este legătura dintre rădăcina spirituală a iubirii și ramura ei pământeană?
Răspuns: Ramura pământeană reprezintă atitudinea mea unilaterală, egoistă față de mine însumi, când eu, asemenea unui câine, simt cu nasul unde mă mai pot bucura și numai asta mă trage înainte.
Comentariu: Omul primește conceptul de „prima iubire” atunci când se gândește doar la obiectul afecțiunii sale.
Răspunsul meu: Adică sunt atras de o plăcere atât de mare încât nu mă pot gândi la nimic altceva: nici la mâncare, nici la plimbări, nici la studii, nici la sport. Aceasta este dezvoltarea egoistă a hormonilor.
Devin bărbat, simt creșteri hormonale, nu înțeleg ce este sau cum să le realizez. Sunt chinuit de presupuneri vagi și sunt atras de obiectul realizării lor. Asta e tot. Ce fel de iubire este aceasta?
V-am spus cum mama mea, medic de profesie, mi-a explicat cum folosea injecții hormonale pentru a-i face pe oameni să iubească. Același lucru este valabil și aici. Nu voi batjocori acest sentiment. Dimpotrivă, ne dezvoltă foarte mult la o vârstă fragedă, când are loc trecerea de la adolescență la tinerețe. Aceasta este o calitate foarte utilă, dar este pur egoistă.
Întrebare: Nu există un scop în acest sens? Natura?
Răspuns: Desigur, natura are un plan de a ne dezvolta în continuare egoismul.
Întrebare: Este aceasta o condiție bună?
Răspuns: Orice dezvoltare este bună, dar atunci când egoismul se dezvoltă complet, trebuie corectat cumva. Dezvoltarea fiziologică completă a unei persoane se încheie de obicei la vârsta de 18-22 de ani. Cu toate acestea, uneori poate continua mai departe, deoarece sub influența mediului, apar tot felul de alte impulsuri.
Practic, setul de dorințe umane include mâncarea, sexul, familia, bogăția, faima și cunoașterea; există doar șase calități de bază în care se dezvoltă egoul nostru. Nu există nimic altceva aici.
Mă gândesc constant la ce este mai profitabil pentru mine și ce iubesc mai mult. Dacă cunoașterea prevalează, atunci pot abandona orice altceva. Eu mă cufund în știință și mă absoarbe complet. Și aceasta este iubire.
Adică, iubirea este o dorință de împlinire inerentă fiecărui om.
Din Lecția zilnică de Cabala din 06.08.2017, „Iubirea adevărată”
Întrebare: Oamenii obișnuiau să se întâlnească și să-și întemeieze familii. Exista fericire în a avea un copil. Permiteți-mi să vă pun o întrebare ciudată. Ce era fericirea părinților în a avea un copil?
Răspuns: Să-și vadă viitorul în copil.
Întrebare: Așa ar trebui să fie?
Răspuns: Da, desigur. Copiii ar trebui să se nască și ar trebui să-și continue linia familială.
Întrebare: Astăzi pare să fi dispărut. Dintr-o dată, pentru multe cupluri, un copil a devenit o povară. De ce?
Răspuns: Egoismul nostru ne-a divizat, ne-a deconectat, a pus pe fiecare în colțul lui și asta este tot.
Întrebare: Dar de ce are nevoie egoismul de asta?
Răspuns: Așa funcționează. Egoismul nostru beneficiază atunci când ne concentrăm doar pe noi înșine și ne pasă doar de el.
Comentariu: Și în ceea ce privește egoismul nostru, care ne este cel mai apropiat și mai drag, spunem că este o povară pentru noi.
Răspunsul meu: Nu este cel mai apropiat și mai drag. Spunem că este o povară pentru noi pentru că ne împiedică să avem grijă de adevăratul nostru „copil”, cel din noi înșine!
Întrebare: Deci acest „eu”, ego-ul meu, este cel mai apropiat și mai drag?
Răspuns: Da.
Comentariu: Uite unde am ajuns! Mă întreb ce va urma.
Răspunsul meu: Va fi mai rău. Vom ajunge la o stare în care fiecare se ascunde în colțul lui și nu vrea să vorbească cu nimeni. Asta e! Voi comanda doar, să zicem, pizza și cola, sau altceva.
Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Conducem constant omenirea către un fel de fundătură.
Răspuns: Este o fundătură. Omenirea trebuie să-și vadă propria fundătură. Dar când devine clar că este într-adevăr o fundătură, atunci o epifanie va veni din această fundătură – că nu putem continua așa.
Întrebare: Credeți că nu poate exista nicio trezire înainte de asta?
Răspuns: Nu, cred că trebuie să ajungem la această recunoaștere. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe războaie sau revolte sau izbucniri violente, dar ar trebui să existe o conștientizare clară a deznădejdii și a impasului. Atunci vom începe să ne gândim: „Ce ar trebui să facem?” Și apoi ne vom aminti: „Stai puțin, am auzit odată ceva de la cabaliști.”
Întrebare: Da, există o carte pe raftul meu, un clip salvat și așa mai departe. Deci vor căuta și vor începe să se îndrepte spre corectare?
Răspuns: Sunt sigur de asta.
Întrebare: Trebuie să continuăm să o introducem picurat, să o punem pe rafturi și în computere?
Răspuns: Absolut! Nu avem altă opțiune.
Întrebare: Chiar dacă vom ajunge în continuare la aceleași rezultate?
Răspuns: Nu contează. Dacă aveți un copil mic care crește și se dezvoltă, tot trebuie să-i spuneți ce să facă și cum să se comporte corect. Nu puteți pur și simplu să lăsați lucrurile să treacă.
Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.07.2025
Întrebare: În prima zi a Congresului, am simțit un ocean de lumină. Dar în a doua zi, a fost ca și cum ne-am scufundat undeva și am pierdut orice simț al susului sau al josului; ne-am pierdut echilibrul.
Ce trebuie să adăugăm pentru a-l face să curgă și să ne unească?
Răspuns: Ne lipsește întunericul. Nu golul pe care îl simte întreaga lume ca absență a micilor împliniri, ci întunericul real. Întunericul este suferința dorinței de a-l revela pe Creator, suferința de a fi deconectat de la sensul vieții, de la sursa ei, de la ceea ce ar trebui să fie.
Pe de o parte, întreaga creație ne arată cât de interconectată, perfectă și deasupra noastră este. Pe de altă parte, când începem să încercăm să ne orientăm, simțim că nu vedem nimic în ea: nici început, nici sfârșit, dezorientare completă.
Acesta este de fapt cel mai bun sentiment; apare în noi în fiecare moment în care ne îndreptăm spre stăpânirea spațiului spiritual, spre revelarea Creatorului. În fiecare moment simțim fie că ne apropiem de El, fie că ne îndepărtăm, cădem și ne întunecăm.
Dacă ieri ați simțit un „ocean de lumină”, astăzi veți simți opusul, și nu doar în mod egal, ci chiar mai rău. Acest lucru se va repeta de fiecare dată. Coborârile vor fi mai joase, iar realizările vor fi, în consecință, mai mari.
Trebuie să ne obișnuim să ne mișcăm în întuneric și în dezorientare, deoarece tocmai acest lucru ne ajută să scăpăm complet de direcțiile, ghidajele și definițiile egoiste.
Când devenim dezorientați în parametrii, direcțiile și simţirile noastre obișnuite, când nu înțelegem și nu știm nimic, când experimentăm un sentiment de rătăcire și poate chiar întuneric, trebuie să recunoaștem că acesta este începutul unui nou nivel. Ni se oferă oportunitatea de a ne ridica tocmai în acest întuneric pentru a vedea lumina, Creatorul, prin el. Acesta este un ajutor imens în avansarea noastră.
Prin urmare, trebuie să ne cufundăm în mod specific în această stare de întuneric și din ea să dezvăluim lumina.
Aceasta este munca noastră. Altfel nu-L vom dezvălui niciodată pe Creator; este doar din starea opusă Lui.
Din pregătirea pentru a 4-a lecție a Congresului din Moldova, 07.09.2019
Dacă acțiunile unui om sunt îndreptate spre conexiunea cu prietenii, el descoperă foarte repede necesitatea unei conexiuni directe cu Creatorul, care trebuie să ajute la această conexiune. Fiecare acțiune ar trebui să ducă la corectarea spargerii, la unitatea dintre noi și apoi la nevoia acțiunii Creatorului; calitatea dăruirii și a iubirii se manifestă în ea.
Apoi sunt dezvăluite cele trei componente ale stării noastre: Tora, Israel și Creatorul.
Tora este forța care creează dorința (lumea a fost creată de Tora), forța care corectează intenția dorinței (lumina care reformează) și forța care umple dorința (plăcerea și înțelepciunea, scopul creației).
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este regula generală a Torei. „Israel” (aspiraţia către Creator, sufletul) este Kli-ul comun (conexiunea sufletelor, Şchina). Tora este lumina, forța corectoare. Creatorul este sursa interioară a acestei forțe.
Împreună, creăm condiția pentru unitate și garanție reciprocă, pregătim un loc pentru revelarea Creatorului. Până la „Copiii lui Israel au strigat din muncă”, când avem cu adevărat nevoie de ajutorul Lui.
În aproape toate descrierile Torei, vedem o comparație între societate și Creator. Fără societate, nu putem ajunge la Creator. Prin urmare, grupul este mijlocul. Este Şchina, Kneset-ul lui Israel, adunarea sufletelor care cer să nu rămână în țărână (egoism). Toate scrierile vorbesc despre asta.
Omul uită nevoia de conexiune cu Creatorul pentru că este împotriva naturii sale, dar această conexiune va apărea în natura noastră dacă ne unim într-un grup. Dacă nu sunt conectat cu grupul, nu sunt îndrumat și nu voi găsi direcția către Creator.
Din Lecția zilnică de Cabala din 19.07.2010, Scrieriale lui Rabaş