Întrebare: Cum își poate imagina cineva un Parţuf? Cum se manifestă acesta într-un om?
Răspuns: Un Parţuf este primirea măsurată a luminii în scopul dăruirii.
Dacă am o anumită dorință și o îndeplinesc pentru mine, este o dorinţă egoistă. Să presupunem chiar acum că am o dorință care poate fi umplută cu o anumită plăcere – lumină. Când lumina intră în dorință, o neutralizează instantaneu. Este ca anihilarea. Plăcerea care mă umple anulează chiar și cea mai puternică dorință.
Dorința nu poate persista dacă primește ceea ce își dorește. Prin urmare, la primirea plăcerii, dorința dispare. Dorința se estompează, iar plăcerea nu mai este simțită. Adică, primirea plăcerii distruge plăcerea în sine, și în final, rămân gol. Exact asta se întâmplă în lumea de astăzi.
Sentimentul de gol ne împinge înainte, în necunoscut. Deodată simțim că plăcerea nu ne mai oferă sentimentul de bucurie. Drept urmare, devenim epuizați.
Deci, care este esența brevetului pentru plăcere nesfârșită?
Dacă există două entități și primesc de la una și transmit celeilalte, atunci orice lumină poate curge prin mine. O primesc nu pentru mine și o transmit altcuiva pentru a-i face pe plac și așa mai departe, într-un cerc.
Imaginați-vă un volum vast care conține multe părți separate una de cealaltă. Ce înseamnă „distanță”? Fiecare parte își simte propriul egoism. Și deasupra acestui egoism, ele încep să construiască conexiuni între ele, unde fiecare primește de dragul celeilalte.
Ca urmare, o plăcere constantă, nesfârșită, circulă între ele și nu anulează niciodată pe niciuna dintre ele. Este perfectă și îi umple pe toți complet, pentru că niciunul dintre ei nu primește pentru sine. Fiecare primește pentru a o transmite altuia. Dar plăcerea care curge între ei și se transmite de la unul la altul ajunge să circule printre toți.
Astfel, un om care a primit pentru sine – chiar dacă ar putea păstra, să spunem, doar un kilogram de plăcere – s-ar „umple” și nu ar putea primi mai mult pentru că ar fi deja sătul. Dar atunci când primește de dragul dăruirii către alții, o cantitate infinită de plăcere poate curge prin om, nu doar cantitativ, ci și calitativ. Adică, tot ceea ce poate fi imaginat, tot ceea ce este simțit ca plăcere de către toate celelalte dorințe, acest om începe să simtă în sine. În cele din urmă, fiecare dintre noi, ca un mic egoist separat, crește și experimentează această lumină ca lumina infinității.
Astfel sunt oportunitățile disponibile pentru noi datorită capacității noastre de a ne uni și de a începe să ne includem într-un singur sistem unificat. Aceasta este ceea ce începem treptat să abordăm în dezvoltarea noastră de astăzi.
Din Lecția Zilnică de Cabala 16.10.2011
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→