Nu exista nimic nou in univers. Creatorul este neschimbat. Totul a fost facut si terminat si nu lipseste nimic. In acest caz, ce trebuie sa adaugam creatiei? Cum o putem completa?

Este scris in Torah ca atunci cand Dumnezeu a creat lumea, El a “vazut tot ceea ce a facut, si a fost foarte bine”. Nu a stiut El asta dinainte? A confirmat El ca totul  este bine doar dupa ce a completat actiunea? Ce vor sa spuna inteleptii prin aceste cuvinte?

Exista doar o forta care opereaza in lume: Creatorul. Noi nu discutam despre ce a fost inaintea creatiei, pentru ca percepe realitatea din punctual de vedere al creatiei. Niciodata nu vom putea percepe ce a fost inaintea creatiei.

Ne purtam conform principiului “Te cunoastem prin actiunile Tale”, si ‘’judecam conform lipsurilor noastre’’. Intotdeauna venim la Creator (Boreh) din interiorul proprietatii noastre cand Il revelam, care se mai numeste ‘’vino si vezi’’ (Bo-Reh).

Asta inseamna ca aceasta nu se refera la anumite forte care sunt dezvaluite, ci la fiinta creata care dezvaluie aceasta Forta in interiorul sau. In acest sens, creatura trebuie sa inteleaga si sa simta ce se reprezinta, unde este, cine a fost cel care a creat-o, la fel si alte detalii  care ii reflecta statutul.

Din acest motiv,  creatura experimenteaza schimbari pana cand tot ce este bun de la Creator este dezvaluit. Toate aceste schimbari vin in urma unei actiuni, care este ascunsa in gandul initial. De la inceput, Creatorul doreste ca creatura sa devina asemeni Lui si sa existe in cel mai bun stadiu posibil.

Punctul initial al Creatorului trebuie sa fie punctul final al creaturii. Odata ce ambii sunt uniti intr-unul singur, totul incepe sa se dezvolte si sa se deschida in relatie cu creatura.

Doar bunatate absoluta vine de la Creator. Toate procesele deriva din dragostea sa absoluta. El deja  percepe creatura in stadiul sau final ; totusi, toate gradele, fortele si atingerile trebuie sa se dezvolte una dupa alta, in creatura insasi. Trebuie sa experimenteze diferte stari contradictorii pentru a putea invata si sa ajunga Creatorul.

Creatura trebuie sa adauge “Eul” sau punctului final al egalitaii si unitatii cu Creatorul, si acest “Eu” trebuie sa partcipe complet, in starea perfecta. De aceea este scris ca stadiul final difera de « 620 » ori de stadiul initial. Creatura adauga toate dorintele sale, intelegerea, cuprinderea, sentimentele si senzatiile sale, si apoi devine un partener legitim Creatorului.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/12/11, “ Ceea ce este scris si trebui sa te intoarca la sufletul tau”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - 6 Comentarii →

Pentru inceput, trebuie sa o relatie descrisa « Nu fa altuia ce tie nu-ti place », urmat de « Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti ». Noi trebuie sa determinam doar cine este « aproapele » (prietenul), cine sunt eu, si ce « face » inseamna. Trebuie sa aiba legatura cu actiunile legate de prieten, trebuie sa atinga o forma tangibila in aceasta lume, si in intreaga rasa umana.

La sfarsit,  astfel de relatii vor fi dezvaluite intre oameni, care pot fi numiti lumea infinitului, si va insemna corectarea finala (Gmar Tikkun). Aici, in aceasta sfera numita Pamant, printre aceste corpuri animate, vom stabili relaiile care vor fi numite sufletul nostru infinit.

Cand ajungem in acel punct, vom fi intr-o alta lume. Acolo nu va mai fi nevoie sa experimentam toata aceasta materialitate, si se va dizolva din perceptia noastra. Chiar si acum, exista doar in perceptia noastra, in timp ce aceasta realitate este doar imaginata.

Acesta este singurul scop al existentei pe pamant. Acesta este locul in care totul se intampla.

Inainte de prabusirea Templului cand oamenii au trait in spiritualitate, ei nu au trait cu adevarat intr-o alta diminesiune sau galaxie. Este adevarat totusi, ca interior ei au trait intr-o alta dimensiune cu o atitudine diferita. Totusi, impreuna cu asta, aceasta lume, stadiul mineral, vegetativ si animat au existat si toata lumea a trait o viata normala. Ei au cresut vite, au avut grija de proprietati, au crescut copii, au avut servicii si au platit taxe.

Totusi, relatiile intre ei au fost spirituale  deoarece toti au trait in daruire reciproca si au pastrat-o in felul in care au putut mai bine. Fiecare persoana a fost importanta pentru abilitatea sa de a darui. Judecata s-a bazat pe acelasi principiu : vazand cat de mult rau o persoana a adus societatii si cum s-a dezvaluit dintr-o data dorinta sa egoista.

Acesta a fost drumul poporului lui Israel, pe care Abraham i-a scos  din Babylon, au trait pana la a doua prabusire a Templului. Acum, in grup, trebuie sa actualizam ceea ce intelepciunea Cabalei ne invata in practica, insemnand ca relatiile noastre interne ar trebui sa se bazeze pe dragoste si unitate, in asa fel incat sa putem trai ca un « singur suflet ».

Nu are nimic de-a face cu apropierea exterioara. Nu avem nevoie de fapt sa mancam din aceeasi farfurie, sa locuim in aceeasi casa, si sa avem o gospodarie comuna. Este vorba despre relatiile interne.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala1/12/11, “Calitatea intelepciunii ascunse a Cabalei – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ma intorc spre grup in interior?

Raspuns: Intoarcerea  spre grup este o cautare: In ce fel imi pot imagina intreaga realitate, ca si cand aceasta exista in interiorul meu si nu in afara? Perceptia realitatii nu zapaceste mintile astfel incat sa starnesti interesul si  a ii faci confuzi pe ceilalti. Vorbim despre o stare pe care trebuie sa o atingem in practica. Trebuie sa dezvalui ca toate lucrurile care sunt  aparent in afara mea sunt de fapt parti in interiorul meu.

De exemplu, Tora descrie tot felul de intamplari diferite din viata unor personaje, care au avut loc in diferite timpuri. Este un adevarat teatru. Trebuie sa aplic toate acestea dorintelor mele, in detaliile perceptiilor mele. Nu exista o lume externa, deci unde se intampla asta in interiorul meu? In care parte din mine aceste personaje traiesc  si unde au loc aceste actiuni?

Aceasta apropiere construieste adevarata relatie din propriul Kli (vas) spre actiunile in care Creatorul actioneaza in interiorul meu si spre starile prin care trebuie sa trec. De aceea trebuie sa gasesc imaginea “externa” din interiorul meu in fiecare moment.

Locuiesc in interiorul sufletului meu si toate imaginile “externe” sunt partile sale: forte, actiuni si elemente ale perceptiei. Nimic altceva nu exista. Totul este in acest Kli. In acest fel incerc sa imi imaginez intreaga realitate.

Deci, cine aranjeaza toate astea pentru mine? Cine separa, sterge, atrage mai aproape si conecteaza toate aceste parti ale dorintei mele: “barbatii” si “femeile” “animal” si “vegetal” , etc.? Asta se intampla atunci cand eu percep Keter care construieste gradele mineral, vegetal si animal din mine. Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut.

Traiesc in interiorul sufletului meu, in afara caruia nu exista nimic altceva. De aceea, prima data trebuie sa vad grupul ca parte integranta a mea. Asta inseamna sa te intorci interior spre grup.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  12/30/10, “Ce inseamna fatpul ca crearea lumii a fost donatia”

Trad.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca avansam doar datorita mediului, atunci cand va veni alegerea noastra din dorinta noastra altruista, Lishma?

Raspuns: Trebuie sa atingem perfectiunea, si ea consta in doi parametrii:

1. Pe de o parte sunt independent si egal cu Creatorul in toate felurile
2. Pe de alta parte sunt asemanator cu El in toate felurile

In acest caz, sunt independent si perfect.
De aici reiese ca independenta si perfectiunea trebuie sa se uneasca si sa ma aduca la stadiul final. Dar cum pot independenta si echivalenta sa existe impreuna? Cum pot ajunge la perfectiune ridicandu-mi aceste doua calitati, care sunt opuse una alteia?

Ca sa faca asta posibil, Creatorul trebuie sa adauge un al treilea factor celor existenti (El si cu mine). Acest al treilea factor va fi locul pentru intalnirea noastra, locul revelatiei. Este acolo unde eu voi dezvalui sinele meu independent si pe Creatorul opus mie.

Este necesar sa creez un “teritoriu” unde sa putem fi parteneri, opusi dar egali si uniti. Acest teritoriu este numit suma sufletelor, Sechina, Malchut. Dupa spargere, noi dar si Creatorul suntem in afara legaturii sumei sufletelor, si acum trebuie sa ne intalnim acolo. Facem asta pana la gradul in care putem participa in acest proces si sa ne descoperim unul pe celalalt.

Din acest motiv creatia a fost sparta. A fost sparta in mult parti , care sunt gradul de independenta a creatiei, insemnand separarea sa si detasarea sa de Creator.

Trebuie sa folosim aceasta situatie, de aceea Baal HaSulam a scris ca trebuie sa pastram  unicitatea fiecarei persoane. De fapt, niciodata nu va fi dublata de altcineva. Fiecare persoana trebuie sa fie independenta si speciala.

Dar pe de alta parte, trebuie sa ii dam fiecarei persoane sansa si sa o ajutam sa atinga echivalenta formelor cu Creatorul. Cu ajutorul unicitatii fiecarei persoane, avand o inimitabila combitatie a calitatilor si dorintelor, persoana le dezvolta pentru a le directiona spre daruire. In acest fel atinge echivalenta cu Creatorul.

Aceasta asemanare este actualizata prin unirea cu ceilalti. De ce nu este facuta prin unirea cu Creatorul? Pentru a pastra independenta. Cand lucrezi in fata Creatorului, persoana se anuleaza , in timp ce in relatie cu grupul poate juca rolul decisiv, asemanator Creatorului.

Locul intalnirii noastre este teritoriul grupului, care a fost creat artificial si divizat in parti. Venim la linia de mijloc si ne unim. Acolo actualizam Zivug HaVaZaH si Elokim, unitatea in judecata si mila.

Totusi, daca persoana nu se gandeste la aceste trei elemente: el si Creatorul, unindu-se in grup, atunci isi imagineaza incorect realizarea scopului. Creatiei care il asteapta.

Din prima partea a Lectiei zilnice de Cabala 1/12/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum am putea mari forta prin care putem castiga, cand o dorinta egoista mai mare este dezvaluita?

Raspuns: Toate calitatile unei personae, nu conteaza cum i se par lui, de la cea mai buna la cea mai rea, sunt dezvaluite intr-un context al sistemului comun al sufletelor care avanseaza spre unitate conform programului creatiei. De aceea, nu putem atribui nici una din manifestarile personale ale unei persoane in contul sau. Ca si o roata dintata sau o parte integranta a sistemului, trebuie sa dezvaluie o anumita colectie de tendinte, dorinte si stari in interiorul sau.

Nu conteaza ce se intampla in interiorul unei persoane, nu ar trebui sa bagi mana in foc pentru el. De fapt el nu determina ce se intampla cu el acum, pentru ca este determinat de sistemul comun care trece prin diferite stari. Totusi, poti sa nu te mai ingrijorezi despre starea curenta pentru ca nu poti face nimic altceva  in aceasta privinta. Este urzeala miilor de factori externi. In ceea ce priveste starea urmatoare, este de asemenea in zadar sa te gandesti la asta pentru ca nici asta nu depinde de tine, ci este determinat de nevoile sistemului care trebuie sa faca un pas mai departe.

De fapt, singurul lucru la care ar trebui sa ma gandesc este la cum voi face acest pas. Ce anume din acest pas depinde de mine? Contine de asemenea lucruri care nu sunt actulizate de mine ci de forta superioara si care nu sunt illuminate de mine ci de Lumina Superioara. Persoana trece prin analize si atinge un punct in care cu adevarat realizeaza singur. Apoi vede  o actiune clara si precisa, ca  atunci cand apasa un buton.

Asta este misiunea persoanei: In fiecare moment sa faca diferenta intre actiunile care depind de el sis a le faca. Pe masura ce face aceasta analiza, de asemenea vede multe alte lucruri, si ca rezultat, prin apasarea butonului, el activeaza sistemul si incepe  sa il perceapa, sa il accepte, sa devina o parte a lui.

Cu alte cuvinte, persoana incepe sa atinga sistemul ca un intreg. De aceea, el nu este un cobai care gaseste butonul de la cutia cu mancare in labirint. Dimpotriva, facand eforturi in stadii diferite, el atinge conditiile, cauzele si esenta a ceea ce se intampla.

Gasind butonul, el cu siguranta il va apasa. Dar ceea ce conteaza aici este analiza, acesta este adevaratul beneficiu.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/12/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Introducere la Cartea Zohar, art “Magarul conducator”, nr. 88: Ei ii spun lui, “Dar nu ne-ai spus numele tau, si unde este locuinta ta?”

El i-a replicat, “Locuinta mea este buna si foarte importanta pentru mine. Este un turn care pluteste in aer, maret si onorabil. Si cei ce locuiesc in acel turn sunt Creatorul si un om sarac.Aici este locuinta mea.”

Este o problema daca in timp ce citim Zohar incepe sa ne placa povestea pentru ca placerea inabuse cautarea noastra interioara.

Intrebare: Dar ce trebuie sa caut aici?

Raspuns: Sa zicem sa ma plimb cu un prieten, si asta ne face placere. Ne plimbam si ne bucuram de fiecare pas pe care il facem: pasarile canta, iarba este verde, adie o briza placuta, soarele straluceste. Asta se numeste plimbare pentru de fapt ne face placere mersul.

Dar mai exista si un alt fel de mers. Mergem acopriti de sudoare, este greu pentru noi,si blestemam intreaga calatorie. Dar de ce continuam sa mergem? Pentru ca dorim sa ne atingem scopul, si este imposibil sa atingi intr-un mod mai usor si placut.  Calea este atat de neplacuta ca mai degraba am renunta cu placere la ea daca ne-am putea atinge scopul dintr-o saritura.

In fond, exista diferite cai de a ne bucura de calatorie: ca o plimbare sau ca un mijloc de a atinge scopul. Plimbarea nu este un mijloc, este un scop in sine, care se poate atinge imediat. Acum trebuie sa decizi pentru tine din ce proces faci parte: Te misti macar? Te plimbi? Sau te plimbi inspre scop?

Daca citesti Zohar si iti face placere sa citesti, atunci te plimbi. Te simti bine si nu te gandesti la scopul departat. “Ce poveste frumoasa! Ma bucur de fiecare cuvant!” Asta este o plimbare.

Iti lipseste intentia, cautarea interioara, aspiratia de a te uni cu prietenii. Vei vedea asta cu cat mai repede te vei gandi la conectare. Si atunci asta nu va mai fi o plimbare, ci o calatorie spre scop.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/11/2011, “Introducere la Zohar, Art. Magarul conducator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Vorbim despre Creator pe baza Kelim-urilor (vaselor) noastre, cu condiţia ca suntem capabili să le corectăm. Putem să-L cunoastem doar prin Kelim-urile noastre corectate.

Kelim corectate funcţionează conform principiului: „Prin acţiunile Tale, Te vom şti.” Prin efectuarea aceleaşi acţiuni ca şi Creatorul, încep să aflu cine este El.

Acţiunile Creatorului sunt daruirea si de aceea eu, de asemenea, trebuie să vin la daruire pentru a-L cunoaşte. Acţiunile care sunt identice cu voinţa Sa, ma vor lasa sa-L inteleg: cine şi ce este El,   programul şi scopul Lui în raport cu mine, intenţiile şi poruncile Sale. Voi sti toate astea, atunci când îi voi semăna in actiuni, nu inainte.

Cum pot, deci, ajunge la acţiunile Creatorului? În acest scop, am să ating atributul de a darui.

Il atingem, trecand deasupra atributului de primire, deasupra Kelim-ului de primire, ceea ce se numeşte: „Credinţa mai presus de ratiune.”  Este esenta muncii noastre.

„Cunoaşterea” este ceea ce ştiu, simt, pot vedea în senzatiile dorintei de a primi. Iar „credinţa” este un alt atribut, mai înălţat. O ating depasind cunoştiinţele: Prima dată am nevoie sa descopar şi sa testez cunoştinţele mele şi apoi primesc o forţă de Sus, care-mi va permite să merg deasupra, în exact aceeaşi formă, dar mai mare. Aceasta înseamnă că avansez prin credinţă mai presus de ratiune.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/2/2011, „Mai presus de ratiune in Serviciul Divin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană care doreşte să urce gradele spirituale, pentru a merge dincolo de realitatea noastră, care este simţita prin cele cinci simţuri, la realitatea superioară, trebuie să se schimbe ea însăşi şi calităţile sale. Şi pentru aceasta are nevoie de o forţă externă, suplimentara, care ii lipseşte.

Are doar un punct mic de dorinta pentru spiritualitate şi trebuie să primească restul din exterior.  Intreaga sumă a acestor forţe, care-l ridică de la starea actuală la o stare mai avansată, este numit „soferul magar”.  Măgarul (Hamor în ebraică, provenind din cuvântul Homer, materie) este substanta noastră, dorinta de a ne bucura; trece prin schimbari si din aceasta cauza urcăm, avansand pe calea spirituală.

Forta de Sus  influenţeaza dorinţa noastră, schimbând-o, şi astfel „măgarul” nostru devine în mod constant imbunatatit, deoarece „soferul măgar” întotdeauna lucreaza la el. Când vom ajunge la sfârşitul căii, „măgarul” nostru într-adevăr devine „alb”, la fel ca în poveştile despre Mesia care soseste pe un „măgar alb.”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este scopul orientat spre plăcere?

Răspuns: Scopul orientat spre placere este placerea de a darui, şi singura modalitate prin care este posibil să te bucuri de daruire este atunci când iubeşti persoana careia ii daruiesti.

Deci, cum pot realiza iubirea? Prin virtutea corecţiei, prin înlocuirea urii cu dragostea. Cine sau ce face ca această corecţie se întâmple? Lumina de Sus.

Când se întâmplă? Când cer asta. Deci cand o voi cere? Când grupul mă obligă să fac acest lucru.

Când ma va obliga să fac acest lucru? Când merg inaintea grupului şi în el gasesc forta care mă obligă.

Deci pana la urma cand voi merge inaintea grupului? Se va intampla cand lucram la aceasta impreuna cu prietenii.

Si aici ne împiedicăm ….

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/11/11, Zohar
Trad

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajuta un copil să nu cadă în filozofie neîntemeiata, ci mai degrabă să examineze şi să verifice totul practic?

Răspuns: Aceasta este exact tipul de abordare a vieţii prin care noi ar trebui să-l invatam metodic pe copil, prin furnizarea de exemple cu privire la aceasta. Un copil tinde să aibă încredere în ceea ce un adult ii spune. Dar trebuie sa-l invatam pe el sau ea sa verifice totul.

Trebuie să explicati unui tânăr: „Dacă am spus ceva, cum poţi fi sigur că l-ai auzit bine? În acelaşi context, cum poţi fi sigur că ştiu despre ce vorbesc şi să iti spun adevărul? Pana la urma, adultii de asemenea, pot gresi; oricine poate face o greşeală! Este de datoria ta sa verifici ceea ce se spune, este  singura baza de avansare pentru tine.

Aţi putea întreba cum va creşte atunci, dacă el nu crede ceea ce profesorul îi spune? Dar el ar trebui să creada doar atat cat pentru a face exercitiul pe care i-l dam. Este treaba lui sa învete din acest exerciţiu ceea ce este bine şi ceea ce este rău. El ar trebui să creada doar că merită să faca acest exerciţiu pentru a-si trage propriile concluzii mai târziu.

Cu alte cuvinte, noi trebuie să învaţam un copil sa caute răspunsuri pe cont propriu, doar pe baza  experientei sale proprii de viata. În caz contrar, el va învăţa să aibă încredere în tot ce se spune şi va gândi că tot ceea ce este scris în ziar este absolut adevarat.

Citim un ziar şi primim in subconstient tot ce se spune ca fapte, deoarece aceasta este ceea ce am fost învăţaţi în copilărie: să respectam un cuvânt tipărit. Dar daca sapam în ea, vom vedea că totul este dictat doar de lăcomie şi se reduce la comandă. Noi, cu toate acestea, privim catre adevar şi obtinem informaţii din această sursă. Nu avem nevoie sa invatam un copil aceasta, nu-i asa?

Noi ar trebui să-l învaţam să folosească abilităţile de gândire critică amănunţită in tot ceea ce-l arunca viata, astfel încât el sa nu ia niciodată cuvântul altcuiva pentru el. El trebuie să verifice totul primul! El ar trebui să accepte o alta opinie a unui „expert”, dar numai pentru a face un pas următor, independent înainte.

În ceea ce priveşte restul, stabileşte o regulă: fă judecati numai pe baza faptelor evidente  pentru că este scris: „Un judecător are doar ceea ce ochii lui pot vedea.” Copiii au tendinţa de a gravita in fantezie, dar toate ar trebui să fie canalizate pe verificare. Fiecare fantezie trebuie să fie verificata. Este minunat că un copil are imaginaţie vie, dar trebuie să se bazeze pe dovezi.

Singura excepţie este ceea ce se află în domeniul inspiraţiei, in arta: muzica, pictura, şi cultura. Cultura nu are nici o legătură cu ştiinţa şi nu are o astfel de restricţie grea; prin urmare, se poate lucra doar cu imaginaţie. Dar nu este în nici un fel legata cu principiile de viata. Cultura este mai presus de cunoştinţe şi de ratiune, deoarece provine din căutarea pentru Cel de Sus, Creatorul. Prin urmare, arta trebuie să fie separata din dorinta egoista.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→