Întrebare: De ce avem nevoie, pentru ca sistemul numit „Zohar” să ne aducă la unificare?

Răspuns: Avem nevoie de mai multe intenţii, dorinţe. Zoharul este sistemul general al întregii realităţi. Dar de ce este denumit Zohar? Şi de ce trebuie să deschidem o anume carte, să citim un anume text ce este scris de o anume persoană şi să ascultăm anumite cuvinte?

Acest sistem general al realităţii este proiectat să fie conectat cu noi prin marii Cabalişti ce sunt mediatorii în a crea o legătură între acest sistem, noi şi cine exprimă această conexiune prin cuvinte şi propoziţii.

Am citit această carte şi nu am înţeles nimic. Pot la fel de bine să o citesc invers. Ideea este să-mi doresc să mă conectez cu ei, aceşti Cabalişti ce mi-au dat aceste cărţi pentru că şi-au dorit ca eu să mă conectez cu ei, cu aceste suflete, cu unitatea lor şi să vin la ei cu această unitate.

Cum voi şti că mă conectez cu ei? Dacă mă unesc cu grupul meu, direcţia mea este cu siguranţă corectă: să mă unific cu aceste mari spirite, să intrăm în acelaşi sitem global, integral, să devenim părţile sale indispensabile şi să aspirăm către el cel puţin la un nivel mic. Aceasta este exact ceea ce avem nevoie.

O persoană se gândeşte la asta, alta nu atât de mult iar alta doar uneori. Dar, în general, dacă ne străduim să fim ca un înteg, aspiraţiile individuale se vor uni într-una.

Din pasrtea a 2-a  Lecţia zilnică de Cabala 5/4/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, capitolul „Mishpatim (Decrete)”, Nr. 343: El (Regele Solomon) si-a insemnat scaunul cu un sigiliu gravat cu Numele Sfant, a luat un inel pe care Numele Sfant era gravat, s-a ridicat calarind vulturul si a plecat.

Intrebare: Ce este acel inel?

Raspuns: Este o forta speciala care protejeaza Malchut, care se restrictioneaza pentru a folosi Lumina Hochma doar de sus in jos, deasupra dorintei de a se bucura, insemnand in intentia de a darui mai degraba decat a primi pentru ea, in dorinta sa egoista. Asta este numit „inel”.

Aceasta este originea inelului de la ritualul casatoriei, cand oamenii isi pun unul altuia un inel, simbolizand daruirea lor unul altuia si conectarea lor.

Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/9/11, The Zohar

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In decursul intregii istorii, Cabalistii au trecut intelepciunea Cabalei de la o generatie la alta. Dar, pe de alta parte, ei au ascuns in mod special aceasta stiinta, pentru a fi siguri ca nu se va extinde in toata lumea. De ce?

Raspuns: Cabalistii reveleaza realizarile lor in ascundere. De aceea este scris, „In timp ce revelez o masura, ascund doua.” Este vorba despre revelatia dorintei necesare a unei persoane, in care aceasta va simti lumea superioara.

Natura noastra este dorinta si doar daca aceasta dorinta este prezenta percepem lumea in interiorul ei. Cu cat mai mare este dorinta, cu atat mai mult percepem. Toate obiectele in lumea noastra difera de la unul la altul doar prin marimea dorintei. Dorinta nivelului 1 este mineral, nivelul 2 – vegetal, nivelul 3 – animal, si nivelul 4 – uman. Daca dorinta este sa se bucure pe ea, atunci este in lumea noastra. Daca intentioneaza sa aduca placere altcuiva, atunci este vorba despre lumea superioara.

Este cunoscut faptul ca placerea se simte doar daca ai dorinta pentru asta. Cu alte cuvinte, Lumina poate fi primita doar daca exista vasul.

Ascunzand doua masuri inseamna ca un profesor de Cabala trebuie sa creeze ascunderea in student – dorinta pentru o masura, nevoia de revelare, iar ascunderea unei alte masuri pentru aceasta dorinta pentru revelare ar fi de dragul de a darui. In acest caz studentul va merita revelatia in dorinta corectata.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala  5/9/11, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

In comemorarea Zilei Nationale de pomenire a Soldatilor cazuti si Victimelor terorismului

Am primit tara asta cand am iesit din Babilon. Radacinile noastre spirituale, in relatie cu lumea materiala, sunt doar aici. Baal HaSulam spune ca aici avem de dat un exemplu intregii umanitatii despre ceea ce inseamna sa fii o natiune corectata, conform fortei superioare. Toate natiunile si intreaga lume trebuie sa se supuna acestei legi naturale pentru a continua sa existe. Altfel, va incepe o distrugere in masa.

Trebuie sa ne straduim ca toate aceste razboaie ale Israelului sa nu fi fost in zadar. Trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce am obtinut datorita celor care au cazut in razboaie. O succesiune de razboaie fara sfarsit nu este calea prin care tara poate avansa. Dimpotriva, in onoarea celor care au sacrificat totul pentru noi, trebuie sa intelegem cum sa traim de acum, cum sa punem capat razboaielor si crimelor.

De noi depinde. Asadar, in loc sa vorbim, haideti sa facem ce avem de facut. Datoria noastra nu este doar de a ne pregati pentru un posibil razboi, ci de a avansa catre o adevarata reconciliere, catre pace. Doar uniti cu ceilalti vom ajunge la pace intre noi si intre toti ceilalti.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/8/2011, “The Nation”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a revela primul grad spiritual, trebuie sa revelam unitatea noastra, „unu, unic  si unit”: cel putin in gradul cel mai de jos. Gradele unitatii noastre definesc nivelul primului grad spiritual.

Luminile lui Nefesh, Ruach, Neshama, Haya si Yechida (cele cinci grade spirituale) sunt caracterizate printr-o suma de detalii anume  si prin puterea unitatii lor, in ciuda faptului ca sunt in contradictie intre ele. Este singurul factor care determina revelatia Luminii superioare. Daca putem gasi unitatea in gradele cele mai joase, cea mai slaba lumina a lui Nefesh va fi de asemenea revelata.

Totusi, de ce dintr-o data Lumina devine mai puternica si este numita Ruach? Pentru ca in ciuda schimbarilor si miscarilor de interconectare intre parti, pot ramane inca in echilibru, legate. La fel cum am tine o barca pe apa, in timp ce este aruncata de valuri pe o mare cu furtuna, asigurandu-ne ca ramane stabila.

La primul grad al unitatii, transformarile reciproce nu sunt inca dezvaluite. Toti se afla intr-un fel de stationare, incarcand sa vedem cum ne putem conecta cu ceilalti. La gradul al doilea, aceasi unitate ramane, dar fiecare parte incepe sa se transforme. rotile dintate ale mecanismului comun, ca si cand incep sa se invarta una pe cealalta. Si daca ramanem impreuna in ciuda tuturor schimbarilor si putem sa ne unim, revelam Lumina Ruach.

Acestea sunt schimbari limitate: in timp ce suntem „inradacinati”, asemenea unei plante, fiecare din noi, la locul sau vede transformarile proprietatilor noastre individuale. Este inca aceasi Lumina a unificarii dar la un grad mai inalt („vegetal”). Este urmat de al treilea grad, Neshama (gradul „animal”), unde incepem sa ne miscam liber unul fata de celalalt, dar totusi revelam unitatea :’’unu, unic si unit” intre noi.

Asta inseamna ca Lumina pe care o experimentam in spiritualitate intodeauna depinde de puterea unitatii noastre, in ciuda transformarilor care pot avea loc in fiecare dintre noi si in toti impreuna. Continua sa creasca, pana cand la sfarsit obtinem corectia finala (Gmar Tikkun), in timp ce experimentam tot felul de transformari care ne impiedica unitatea fata de singura Lumina, dar chiar si asa inca ne putem uni.

Asta este ceea ce numim unul, vasul spiritual unificat (Echad, Yachid) care primeste o Lumina: Yechida.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala  5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: In ce fel difera realizarea in lumile Assiya, Yetzira si Beria?

Raspuns: Este o diferenta enorma, care este cu adevarat imposibil de explicat. Este la fel cu a trai in Israel sau in alte tari, in Templu sau in afara lui, sau sa fii un mare preot sau o persoana normala.

Aceste mici schimbari, o usoara ascensiune in lumile superioare, evoca o enorma transformare in sufletele noastre. Lumile Beria, Yetzira si Assiya sunt dorintele interne ale sufletului nostru. Intodeauna suntem prezenti in aceste trei lumi BYA si nu putem disparea de acolo.

Ele sunt asemenea unui ambalaj in jurul sufletului nostru. Ca si acum, eu ma aflu in aceasta lume si nu pot iesi nicaieri, deoarece corpul meu apartine acestei lumi. Traiesc, cresc, devin matur si mor  si in tot acest timp raman in aceasta lume. Intreaga materie a corpului meu este o parte a lumii materiale, fie ca sunt in viata sau mort si dezintegrat si intors in pamant.

La fel, un suflet, indiferent in ce stadiu se afla, intotdeauna ramane in lumile BYA. In acelasi timp, noi ne aflam doar acolo, unde cerem corectia si atragem Lumina Inconjuratoare. Poate cobori la noi sa ne ilumineze, sub Parsa, din lumea Atzilut., cu toate ca Parsa nu lasa Lumina sa treaca. Dar aceasta este Lumina „inconjuratoare”, si lumineaza de la distanta, trezindu-ne si strigandu-ne: „Vino sa vezi ce am!”

Atunci ma trezesc si urc impreuna cu lumile BYA deasupra Parsa. Dar nu ma pot ridica fara ele deoarece suntem strans conectati: Sunt aproape de „pielea mea”, imbracandu-ma ca o haina. Traiesc in lume, dar port „haine” –  lumile BYA. Si in ele, urc spre lumea Atzilut, care este privita ca „ascensiunea lumilor”.

Dar de indata ce urc la Atzilut si oblig lumile BYA sa se ridice odata cu mine, primesc astfel volum, un vas  gol enorm, pe care il umplu cu Lumina Interioara a lumii Atzilut. Asta inseamna ca sufletul meu a fost umplut cu Lumina.

Dorinta a lasat Lumina, Creatorul inauntru si Il experimenteaza chiar acum! Asadar, Creatorul si cu mine suntem impreuna, insemnand unul cu celalalt in gradul echivalentei formelor. Asta este tot si nu mai exista nimic altceva in toata creatia.

Si, dintr-o, data descopar unde sunt toti prietenii mei, ceilalti oameni, nivelele mineral, vegetal si animal, intregul univers. Totul este continut in aceasta dorinta; nimic nu este pierdut, ci mai degraba primeste o forma noua.

Tot ceea ce obisnuiam sa vad ca si roci, animale si oameni s-a transformat in dorinta care anterior parea materiala, ceva ce puteam atinge cu mainile. Dar in realitate, sunt dorintele din care este alcatuit universul. Si in afara de asta nu exista altceva.

Astfel incat persoana care urca la lumea Atzilut impreuna cu lumile BYA incepe sa dezvaluie adevarata imagine a realitatii. La fel ca si cand vrei sa vezi ce este ascuns in interiorul computerului, in spatele imaginilor care apar pe ecran. Asta este numita revelatie!
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/6/2011, “Explicatia Articolului  ‘Prefata la Intelepciunea  Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce trebuie sa trecem printr-un proces atat de lung, incurcat si neclar, care contrazice toata logica si bunul simt?

Raspuns: Pentru ca la sfarsit, trebuie sa adaugam fiintei create de Creator dorinta, nevoia noastra de a-L experimenta, de a primi Lumina superioara si implinirea spirituala. Trebuie sa vin cu foame, ardoare si dorinta proprie.

Iar pentru a obtine dorinta proprie, trebuie sa incep de la sfarsit, cu opusul, prin a nu-mi dori nimic din asta. Numai ajungand la aceasta dorinta, de la sfarsitul ei care este opus,  pot spune ca este a mea! Altfel nu este.

Sa presupunem ca vreau ceva chiar acum. De unde vine aceasta dorinta? Daca merg in profunzimea ei, inteleg ca de fapt nu este a mea ci mai degraba deriva din anumite cauze interne: gene, hormoni, informatii acumulate in memoria mea, mediul  si nevoia sau natura corpului meu. Asta inseamna ca sunt trezit din interior, dar ca nu este dorinta mea; in schimb, este chemarea naturii mele. Si, ca scalv al instinctelor mele, incep sa fug sa obtin ce imi doresc.

Ce imi doresc in prezent este mancare, sex, familie, sanatate, putere, onoare si cunostinte. Dar chiar vreau asta? Nu, nu vreau! Am fost nascut in acest fel, sau mediul ma influenteaza in fiecare minut instagandu-ma la genul acesta de dorinte. Dar nu este „Eul” meu.

Asadar pare ca sunt o papusa si nici macar nu constientizez asta. Am impresia ca sunt stapanul vietii mele si lupt ca un erou sa obtin ceea ce vreau. Dar vad ca nu este ceea ce imi doresc, chiar deloc. Cine sunt eu atunci, daca actionez ca un robot? Plang, tanjesc, muncesc, doar sa vad cum sunt implinit cu dorinta altcuiva si nici macar nu stiu ca sunt sclav. Sunt total dependent de sforile cu care sunt in fiecare moment manipulat si controlat.

Daca ne-am putea privi din afara, am vedea exact asta: Suntem marionete care nu au nimic personal, nu au dorinte proprii sau sansa de a le implini. Nu ne putem defini scopul  si aparent nu suntem nici macar oameni, ci mai degraba papusi fabricate si legate cu sfori care ne misca in sus si in jos.

Totusi, cand simt o dorinta in interiorul meu, nu sunt Eu cel care o face? Este o mare intrebare deoarece un sentiment apare in materia din care am fost construit. O anumita turbulenta interna are loc in papusa, anumite impulsuri electrice trec prin ea si incepe sa actioneze si reactioneze.

Daca ne examinam la fel de profund, vom vedea ca nu este nici o creatura acolo! Atunci incepem sa intelegem care a fost sarcina Creatorului: Cum sa cream dorinta de baza, primara, care nu deriva de la El.Mai mult, cum poate face o papusa ca, in ciuda faptului ca este din plastic, sa prinda viata si sa incepa sa gandeasca si sa doreasca singura? Altfel, intreaga creatie ar fi doar o jucarie, o farsa.

Nici macar nu vedem cat de greu este sa ne cream astfel incat sa putem dezvolta ceva in interiorul nostru singuri, in mod independent, ceva care ar putea fi numit „om” (Adam), insemnand „similar” (Domeh) Creatorului, autonom si independent in alegeri, actiuni si dorinte  si nu aproape teleghidat.

De aceea suntem destinati sa trecem prin stari ciudate si neobisnuite, pana cand obtinem dorinta singuri. Si doar cand atingem acel moment, vom fi numiti „oameni”, Israel. Cei care inca sunt controlati de Sus sunt priviti ca „natiunile lumii.” Dar cei care deja au evoulat si au propria dorinta care sa ii conduca inspre Creator sunt priviti ca Israel, (Yashar El, „direct spre Creator’).

Astfel, scopul fiintei create este sa obtina si sa foloseasca o astfel de dorinta, si inspre asta ne conduce Lumina superioara. Ne poate aduce doar intelegerea a cat de necesar este acest scop, in timp ce a obtine aceasta dorinta este treaba noastra. Aici, nu putem obtine nimic de-a gata, deoarece altfel nu ar fi meritul nostru.

Asadar, Creatorul ne trezeste odata cu placere si odata cu suferinta, folosind aceste doua fraie pentru a ne conduce ca sa creem ceva nou in interioul nostru.

Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala  5/6/2011, “Explicatie la Articolul, ‘Prefata la Intelepciunea Kabbalah’”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „Nu este nimeni altul inafară de El”? Şi cum il ating pe El oamenii cu punctul din inimă, cei fără punctul din inima, precum şi masele religioase?

Răspuns: Oamenii care exista în lumea noastră pot sa se raporteze la întreaga realitate doar cu privire la mediul în care trăiesc, similar cu toate fiinţele vii. Pe langa asta, oamenii pot avea o relaţie suplimentara in viaţa lor pe care animalele nu au. Dacă o persoană a fost învăţata să creadă în forţa superioară, aceasta relatie poate fi buna sau rea. Dacă eşti bun, forţa superioară va fi buna pentru tine, iar dacă esti rau, va fi rea pentru tine. Această forţă vrea ca tu să fii bun şi trimite astfel provocări pentru tine. Aceasta te tratează cu bunătate, dacă te vei comporta bine. Deci, merită să fii bun.

Ce înseamnă a fi „bun” în ochii forţei superioare? Aici, oamenii au inventat diverse sisteme până la punctul de sacrificiu al propriilor copii şi anihilarea necredincioşilor în războaie religioase. Venind de la ego-ul lor, oamenii au creat pentru ei înşişi toate tipurile de relaţii cu această forţă superioară.

Baal HaSulam explică originea religiilor şi credinţelor în articolul său „Pacea.”, In esenta, religiile sunt un sistem de dezvoltare a oamenilor, avansandu-i in spiritualitate. Aceste straturi de dorinţe de a se bucura care nu sunt în măsură să aspire la Creator merg înainte cu ajutorul religiilor. Oamenii ştiu un singur lucru: Există forţa superioară, iar noi suntem într-un anumit sistem de relaţii cu aceasta: Dacă sunt bun, este buna, dacă eu sunt rau, este rea.

Apoi, singura problema este de a defini dorintele acestei forţe superioare. Fiecare religie are punctul său de vedere propriu în această privinţă  şi fiecare se consideră ca are dreptate. Şi aici este toata diferenta dintre religii: Cum să venereze această forţă superioara, cum sa-i împlineasca dorinţele astfel încât să putem trăi confortabil în această lume şi în lumea viitoare. Ele par să lucreze în faţa acestei forţe superioare ca în faţa Domnului, regele: „Cum putem să-L împlinim astfel încât El sa fie mulţumit de noi?”

Astfel, există trei tipuri de oameni:

1. În întregime seculari, cu atitudinea unui animal faţă de realitate;
2. Religiosi care venereaza forţa superioară, încercând să găsească modalităţi de a o multumi;
3. Cabalistii.

Cabalistii spun că această forţă superioară, Creatorul, nu are relaţii personale cu tine. Chiar dacă spui că nu mai este altul inafară de El, binele care face bine, aceasta este o putere atotcuprinzătoare.

Totul depinde de mine, iar El nu are nici o relaţie personală cu mine. Totul este determinat de măsura transformarii mele în simpla, constanta, neschimbata Lumina existenta, dupa cum se spune:. „Eu nu nu imi schimb HaVaYaH „, „Legea a fost dată şi nu poate fi incalcata.”

Aceasta înseamnă că Creatorul nu are nici o relaţie personală cu mine, nu are niciun calcul cu privire la mine, nimic! Eu pur şi simplu simt că El are. Dar eu percep un calculator la fel. Să spunem, am lucrat pe calculator ieri şi m-am supărat pe el serios, am fost gata să-l sparg cu un ciocan. A fost vina lui? Este un gadget facut din oţel şi plastic.

Cu toate acestea, deoarece lucrez cu el, transfer calităţile mele personale in el, cred despre comportamentul acestuia ca fiind bun sau rau, şi urlu la el: „Uite ce mi-a făcut!” În mod similar, mă înfurii pe o maşină, dacă ceva i se întâmplă.

Acestea sunt lucruri fundamentale inerente în natura noastră. Acest lucru nu este deloc amuzant. Credinţa noastră în puterea naturii, care mă tratează cu bunatate sau cu răutate, provine de aici. Ce-i spunem unui copil atunci când se loveste de o masă? „Loveste-o înapoi, ea te-a ranit!” Şi dacă nu este o masa, ci ceva mai abstract, mare şi atotcuprinzător, vorbim într-un mod diferit: „Trateaza-L bine, si El iti va face bine.” Credinţa începe de aici.

Noi nu înţelegem încă că, dacă nu suntem la punctul de adevăr, nu lucrăm cu nimic. Noi lucram numai împotriva legii naturii, „legea a fost dată şi nu poate fi încălcata.” Creatorul nu se schimbă. Astfel, dacă eu sunt bun sau rau, aceasta ma afectează numai pe mine. Eu nu fac Creatorului bine sau rau, eu nu-L ating.

Când spun că El este fericit pentru mine, sau eu il intristez, eu sunt cel care spune. Eu percep acest lucru doar în simţurile mele. Dacă este asa, ce sau cine ma face sa ma schimb? Ego-ul meu? Aceasta înseamnă că eu fac acest lucru doar cu scopul de a ma simti bine. Nimic altceva nu mă obligă! Sau poate mediul, ameninţându-mă cu pedeapsa, mă obligă să ma schimb?

Dacă aceasta este atitudinea noastră faţă de întreaga, perfecta realitate, nimeni nu ma poate forţa să mă schimb. Se poate întâmpla numai prin credinţă mai presus de ratiune! De ce exist în această realitate rupta, falsa? Vreau să construiasc in ea o atitudine independentă faţă de această forţă, „binele care face bine”, singura existenta. Ce înseamnă „o atitudine independentă”? Aceasta înseamnă că ma raportez la această forţă, fără nici un scop personal şi că nu ştie, înţelege, sau simte ceva de la mine. Pe ce-mi bazez munca? „El spânzură pământul pe nimic”, care se numeşte „zece Sefirot Blima (de ascundere).”

Treptat, ajung la astfel de percepţie a realităţii incat nu mai fac niciun calcul personal, cum fac azi. Vreau doar să învat de la această forţă proprietatea sa, sa devin asemanator cu El. Aceasta este recompensa mea. Nu am nevoie de nici un rezultat, nici pentru forţa, nici pentru mine, doresc numai sa devin ca El, dupa cum se spune: „Recompensa pentru o poruncă este să ştii pe Cel care a poruncit.”

Acestea sunt concepte foarte subtile, care sunt imposibil de explicat. O persoană care nu are un punct in inima nu va fi niciodata impresionata de acest lucru şi nu va înţelege ceea ce este ascuns în spate. „Pentru cine lucrez atunci? Dacă nu există nimeni, doar eu, care ar primi munca mea şi, ca rezultat, ma tratez diferit, înseamnă că lucrez impotriva peretelui, împotriva vidului. Atunci, ce înseamnă aceste cuvinte: „Cartea este deschisa, iar mâna scrie,” „se judeca pe sine si lumea la o scară de merit”?

Toate aceste cuvinte sunt destinate să ne aducă mai aproape de ideal, care se numeste „credinta mai presus de ratiune.” Acolo tu nu ai niciun fel de calcule pe care le poti imagina. Nu ai cui te adresa. Poti face calcule numai cu cel care are dorinta, putere şi acţiune. „Nu este nimeni altcineva în afară de El” şi „Bunul care face bine” implică faptul că El nu acţionează din cealaltă parte. Noi vorbim despre acţiunile noastre: schimbările de stari, reacţii, dar El nu are nimic. Dacă e asa, e ca şi cum El nu acţionează. El nu pare a fi viu, dacă El nu se schimbă. Acesta este modul în care ne apare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/2011, Shamati1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Grupul lumii conţine o dorinţă mare cu care putem lucra, dar cum putem pătrunde în interior?

Răspuns: Ne lipseste încă garantia reciprocă. Asta e problema. Toată lumea are o dorinta, dar noi încă nu simtim totala interconectare, atunci când orice gaură în barca comuna ne duce la fund. Evident, Creatorul ne ajută cu ea, deoarece nu putem astupa toate găurile noi înşine. Este scris: „Întoarceţi-vă la Mine si Eu va voi răsplăti.” Cu toate acestea, mai târziu, El va trece aceasta munca jos catre noi, şi vom rambursa datoria catre El.

Prin urmare, ne lipseşte senzaţia interdependenţei, necesitatea de a avea grijă de toată lumea. Ar trebui să simt preocupare si  ingrijorare pentru ca toată lumea sa rămâna unificata, ca o mama care se îngrijeşte de sănătatea copiilor ei şi bunăstarea lor. Îngrijirea din inima unei persoane va ajuta pe ceilalţi şi va reveni la ea amplificat de multe ori.

La urma urmei, grupul este un amplificator foarte puternic. Ca răspuns la grija mea, prietenii mă învăluie în el. Cu cat mai mult contribui la grup, cu atat mai mult grupul îmbunătăţeşte atitudinea mea şi imi intoarce inmultit. Imi indrept gândurile la prieteni inca o data, adăugând contribuţia mea la ceea ce am primit de la ei.

Cum lucrez pe această dorinţă? Eu cad la jumătatea drumului. Creatorul mă impiedica, şi total brusc, având grupul care ma sustine cu o astfel de dorinta minunata şi puternica, încep sa ignor averea mea. La urma urmei, am primit o astfel de inspiraţie arzatoare de la prieteni, incat nu există nici un loc mai mare pentru efortul meu personal. Unde sunt eu atunci, dacă totul vine de la ei?

Prin urmare, pentru ca eu sa pun contributia mea, mi s-a dat o coborâre. Din necesitate, încep să urc sus, ca şi când as încerca să ies dintr-o gaură, cad şi continui sa urc din nou, până când ajung la suprafaţă. Inca o data, depun mai departe efortul meu în prieteni.

E greu să continui să încerc, cand totul s-a dus, ca si cand nu as fi primit nimic de la ei, în primul rând. Ce a cauzat aceasta „scufundare?” Ideea este că am urcat la un nou grad. Acum încep de la zero, dar este gradul zero al noului nivel, unul mai mare decât starea mea anterioară.

Evident, prima data imi este prezentat ca un întuneric şi mai mare. Există chiar mai multe obstacole şi egoism la acest nivel nou, deoarece am crescut mai mare, la dorintele mele mai puternice si necorectate. Astfel, continui pe calea mea spirituală.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lucrand în grup, primesc de la el o dorinţă puternică. Eu tanjesc să ma eliberez de egoism, dar ce pot face? Dorinţa în sine nu este capabila de nimic. Chiar mai mult decât atât, o astfel de dorinţă, oricat de puternica, este egoista.

Nu vreau daruirea în sine, ci profitul pe care-l promite. Asta înseamnă că eu sunt sub jugul lui Faraon. Am o dorinţă foarte puternică de a da din dorinta de a primi: Aştept cu nerăbdare să am profit din daruire.

Ca o consecinţă, discrepanţa, decalajul, polaritatea, conflictul de interese în mine sunt în creştere. Vreau sa daruiesc, în scopul de a umple dorinţa mea egoista. Pana la urma, daruirea mă face etern, perfect, fără margini, nelimitat, imun la orice criză. Uita de tsunami şi de criza; totul este minunat! Cine nu ar vrea? Ego-ul meu vrea, cu lacomie.

Cu toate acestea, este incapabil. Apoi forţa superioară vine şi ma rupe din „gaura mea neagră”, permitandu-mi să scap. De fapt, deşi puteti s-o descrieti ca o evadare, in mare, eu nu fug nicăieri. Stau în acelaşi loc dar, brusc, ma simt liber de egoism, de dorinta de a primi. Asta este.

Dintr-o dată, se dovedeşte că gaura neagra nu mai conţine lumina în interior, devine transparenta. Totul curge prin ea acum, şi canalizeaza tot felul de influente din alte dimensiuni, pe care eu le numesc cu nume diferite: Lumina Nefesh, Lumina Ruach, şi aşa mai departe. Astfel, avansam.

Ceea ce este esential pentru noi este să trecem graniţa, pentru a începe reînnoirea (Hidush). În ebraică, se numeşte Rosh Hodesh, începutul lunii. Reînnoirea noastra este de a atinge primul nostru atribut de a darui cu ajutorul forţei superioare.

Pentru a face aceasta, avem nevoie sa invitam acţiunile forţei superioare, iar pentru asta, mai întâi, trebuie să ne unim. Lăsaţi-o să fie o unitate egoista, nu contează dacă este de succes sau nu. Doar atunci când construim mediul corect, vântul schimbarii spirituale va sufla printre noi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→