Ştiinţa Cabala are o secţiune interesantă despre felul în care percepem universul, despre cum obţine omul lumea în care trăieşte. De ce simţim lumea exact în acest fel? Este lumea noastră exact în felul în care o percepem noi, sau este complet diferită? În realitate, după ce trece prin cele cinci simţuri ale noastre, ea capătă în percepţia noastră, o formă specifică. Noi vedem exact această imagine, ca şi cum am avea o percepţie obiectivă şi directă a acestei lumi.

Astăzi, ştiinţa cercetează cum e lumea văzută de flturi, albine, şerpi şi câini. Fiecare creatură vede în felul ei, în diferite forme, printr-o schemă de culori şi mirosuri, etc. Fiecare creatură are propriul mod de orientare în lume şi vede propria imagine, care diferă de ceea ce văd alţii.

Deci, de ce este imaginea exact în acest fel în ochii noştri? Şi cum este ea într-adevăr dintr-un punct de vedere obiectiv? Putem măcar să obţinem cu adevărat o imagine obiectivă a lumii? Despre asta vorbeşte secţiunea din Cabala numită „Percepţia realităţii”.

Dar, cea mai importantă parte din Cabala nu descinde de Sus, şi coboară din Lumea Infinitului în lumea noastră, ci ceea ce se întâmplă după. Cel mai important lucru pentru noi este Mahsomul şi paşii precedenţi. Cu asta ne confruntăm noi acum, prin ceea ce trebuie noi să trecem. Trebuie să o transpunem în practică, nu în teorie, şi trebuie să mergem pe acest drum împreună.

Noi trebuie să implementăm asta cât mai curând posibil, astfel ca forţa negativă de dezvoltare să nu ne preseze din spate, dându-ne un stimul negativ. În Roma antică, stimulus era un băţ ascuţit care se folosea pentru înţepatul măgarilor, astfel ca ei să continue să meargă. De aceea, este important pentru noi să simţim acest stimulus pe pielea noastră, dar să aspirăm singuri mai departe, cu ajutorul forţei pozitive primită acum de noi.

Acesta este în esenţă motivul pentru care ne-am adunat aici. Noi ne putem aduna şi organiza pentru a ne putea simţi unul pe celălelt în interior, chiar şi fără un contact fizic. Haideţi să simţim că prin unirea unii cu alţii devenim similari naturii comune şi globale. Apoi, în interiorul uniunii noastre vom revela un câmp comun şi vom simţi că ne ridicăm puţin mai sus. Este posibil şi sper ca voi şi cu mine o vom face.

Din Lecţia 1 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi nu avem nici cea mai mică idee despre ordinea mondială viitoare, deoarece am intrat într-un sistem de forţe care nu s-a mai manifestat înainte în lumea noastră. Cand natura, Creatorul, se apropie, ne devine mai subliniat şi mai clar. Astfel, trebuie să începem să dezvăluim lumea superioara, însemnand sistemul de guvernare al forţei superioare, Lumina.

Cand această forţă externă se apropie de noi, cand straluceste asupra noastra, in societatea noastră şi in lume, mai perceptibil, mai intens, simtim opozitia noastra la această forţă. Noi nu simtim forţa în sine, ci incapacitatea noastră de a o stabili in noi, macar un pic.

Lumea a devenit imprevizibilă. Oamenii sunt angajati în ghicit şi chiar cred în miracole. Cum se poate întâmpla aceasta în epoca noastră luminată? Cum putem începe brusc să credem în asa ceva, după secolul 20? În fiecare an şi, uneori, de câteva ori pe an, avem tot felul de zile in care se anunta sfarsitul lumii sau alte evenimente apocaliptice.

În plus, ne aflăm în îmbrăţişarea rigida a naturii care generează în mod neaşteptat crize prin tsunami, uragane, erupţii vulcanice, incendii, inundaţii, şi aşa mai departe. Treptat, totul se petrece in afara echilibrului, in afara acelui echilibru delicat, în care am fost. Asta pentru ca trecem printr-un punct de cotitură. Am traversat acest punct de cotitură candva înainte, pe o scară socială mai mică, în Babilonul antic. Omenirea intreaga a fost concentrata acolo, şi chiar şi atunci, s-a descoperit că era o societate mică, închisă.

Astăzi, chiar dacă suntem şapte miliarde, suntem o societate închisă. Am devenit brusc „scurt-circuitati” împreună; ne-am trezit dependenţi unul de celălalt. Pe de altă parte, suntem precum soţii înainte de un divorţ. Ne uram unii pe alţii, deşi ne aflăm încă într-un apartament impreuna. Ar trebui să ne mutam, nu putem fi impreuna, dar legăturile comune ne ţin împreună. Acesta este „apartamentul comun” in care ne gasim astazi pe Pamant.

Candva, acest lucru a devenit evident într-un teritoriu mic, in Mesopotamia, cu 3700 de ani în urmă. Apoi, pentru prima dată, oamenii au început să caute ceea ce ei ar putea face. Pe de o parte, acestia au fost în acelaşi loc şi în interdependenţă completă, totală. Pe de altă parte, se urau reciproc şi s-au străduit să fie cât mai departe posibil unul de altul. Două forţe opuse, două dintre cele mai grele tendinţe au dus la separarea societăţii. Apoi, în fapt, două metode au fost propuse.

Prima metodă a fost corecţia naturii lor. „Să ne corectam egoismul care ne separă,ne distanţeaza şi ne îndepărtează unul de la altul. Apoi, am câştiga. Am deveni o entitate unică în sprijin reciproc. Am avea o putere enormă, iar noi într-adevăr am ridica un „turn până la cer,” turnul iubirii reciproce, cooperarii şi unitatii, forţa pozitivă.

Astfel, ei ar deveni egali cu natura, deoarece totul in natura este interconectat. Toate nivelurile- mineral, vegetal şi animal -întotdeauna în armonie reciprocă, şi numai cel uman, cu egoismul său, se simte deasupra naturii, crezând că el poate face tot ce-i place. Cu toate acestea, dacă el înţelege legile naturii şi cauta corespondenta cu ea, pentru o relaţie armonioasă, atunci el ar simti toate capacităţile şi puterea sa. El ar înţelege şi realiza scopul ei, esenţa ei. ”

Aceasta este ceea ce a fost sugerat de către adepţii corecţiei omului, dar, din păcate, omenirea (în jur de trei milioane de oameni care trăiau între Tigru şi Eufrat) au ales un drum diferit. Ca soţii, după o căsătorie care nu a reuşit, au decis că ar fi mai bine pentru ei să „se mute”, sa împarta apartamentul lor comun, şi sa rupa contractul. Astfel, oamenii s-au dispersat în întreaga lume.

Multe surse antice au povestit această poveste. Din acele vremuri avem cartea de Cabala numita Cartea Creaţiei. O avem în arhiva noastră gratuita, si în limba rusă, de asemenea.

Cartea numita Marele Comentariu a apărut după aceea. De asemenea, descrie evenimentele care au avut loc în Babilonul antic şi modul în care oamenii nu au putut rezolva problema unităţii. Pentru a face acest lucru, ei au trebuit să lucreze la egoismul lor, să se ridice deasupra, printr-o metodă specială, şi aceasta necesita mult mai mult efort intern, moral decât pur şi simplu sa se separe fizic unul de altul şi sa faca tot ce vroia toata lumea, fiecare în propriul său colţ.

Josephus Flavius ​​descrie unde mergeau oamenii, in ce locuri. Ulterior, toate credinţele şi religiile au provenit de acolo, totul bazat pe egoism, tot ceea ce egoismul acceptă.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Societatea umana este divizata in doua parti. Oamenii in care punctul din inima a fost trezit reprezinta o mica parte a umanitatii; acestia suntem noi. Restul oamenilor nu au punctul din inima, insa o puternica dorinta egoista este concentrata inca in ei.

Doua forte, una pozitiva si alta negativa, actioneaza in noi. Noi inaintam creand o conexiune intre ego-ul nostru si dorinta de a atinge lumea spirituala, pe care o dezvoltam prin studiu si prin fortele primite din mediu. Conexiunea construita prin combinarea acestor doua forte este numita linia de mijloc.

Restul oamenilor; asa cum explica stiinta Cabalei, ni se alatura treptat, simtind ca nu exista alta alternativa: Egoismul lor, care cere permanenta satisfactie, ii va face sa sufere. Pe parcursul dezvoltarii umane,  egoismul uman a fost in constanta crestere si s-a luptat sa se umple cat a putut de mult. Astazi, cand egou-ul uman a pierdut speranta de a obtine satisfactia, se confrunta cu o  criza.

Asta incurajeaza oamenii sa ni se alature, desi nu stiu cui si cum. Pentru a le usura drumul, trebuie sa le transmitem intelepciunea Cabalei si sa le explicam ca exista o metoda de corectare a crizei. Atunci cand ei ni se vor alatura, vom incepe sa lucram impreuna pe linia de mijloc si astfel vom ajunge la lumea Inifinitatii.

Ce vom castiga in schimb? Vom ajunge la eternitate si perfectiune. Ne vom ridica deasupra realitatii noastre, deasupra punctului creatiei Universului si intregii noastre lumi, la realitatea superioara.

Astazi, in multi oameni se trezeste punctul din inima: Sunt deja milioane. Si oamenii in care punctul din inima nu a fost inca revelat simt pe langa egoismul lor si criza. Ei simt ca le lipseste forta pozitiva fara de care nu pot trai. Ei stiu ca trebuie sa solutioneze criza, simt ca solutia este ascunsa in unitate, insa nu inteleg cum sa realizeze asta.

Intr-o lume globala si integrata, totul trebuie sa fie unificat; natura ne arata asta. Astazi, ne arata ca trebuie sa ajungem la lumea Inifinitatii, ca suntem un intreg. Exact catre asta ne indreapta criza.

In oamenii care conduc umanitatea catre acest scop, criza reveleaza punctul din inima, forta pozitiva, pe care o pot obtine din grup si studiu. Cu acest ajutor ei se pot misca independent spre lumea Infinitatii. Si cei carora criza nu le da forta unificarii insa simt ca le lipseste aceasta forta, vor primi gradat explicatii de la aceia in care punctul din inima a fost trezit si impreuna  se vor indrepta spre scop.

Din Lectia 2, Conventia  din Spania, 6/4/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singura creatie este dorinta care apare “din absenta” in virtutea Luminii si ajunge gradat la conditia sa. La inceput vrea pur si simplu sa se bucure, insa mai tarziu incepe sa inteleaga ca este sub completa guvenare a acestei dorinte.

In acest fel, dorinta creste gradat pana cand realizeaza completa opozitie a Luminii. Prima data, are loc in timpul fazei 4 a expansiunii Luminii Directe, in starea numita Malchut a Lumii Inifinitatii.

Creatura nu poate sustine conditia si se limiteaza ea insasi. Asta o forteaza sa stabileasca o relatie noua cu Creatorul. O obliga sa devina ca El  si se straduieste sa faca asta, pana cand toate eforturile sale duc la contopirea reciproca unul in celalalt, care este numita “ spargerea dorintelor”.

Pare ca spargerea este ceva negativ. In realitate insa, este invers. Din aceasta cauza, creatura intelege totala sa incapacitate de a fi asemenea Creatorului.

Pentru a deveni o persoana care daruie si similara cu Creatorul in starea spargerii, lipsesc doar eforturile. Mai tarziu, va fi capabila sa ajunga la daruire si sa se ridice din o stare mult mai rea. Insa, in primul rand, trebuie sa experimenteze realizarea raului, rugaciunea, munca, faptele bune, si pana cand nu are toate acestea, nu va fi capabila sa devina egala cu Creatorul si sa fie ca El.

Pana cand creatura nu a obtinut vasul spiritual, adica intelegerea, senzatia, efortul propriu, realizarea dorintei, este imposibil de spus ca aceasta creatura este similara Creatorului. Cel mic nu poate fi persoana care daruieste. El poate face ceva mic, sa se joace cu jucariile sale. Insa daca el vrea cu adevarat sa devina adult, el trebuie sa dezvolte o varietate de senzatii in sine insusi.

In acest fel, dupa evolutia istorica si spirituala data noua de Sus ca o pregatire, descoperim ca doua dorinte co-exista in noi: a noastra si una aditionala. Omul din noi incepe cu asta. Dorinta naturala a unei persoane o impinge pe aceasta catre placerile pe care le vede in fata sa. Acesta dorinta aditionala il impinge catre o placere speciala, un fel de placere spirituala; insa, el nu poate simti nimic in afara de placere.

Noi vedem intr-o persoana din lumea noastra, corpul sau material, fizic. Nu este vorba despre acesta, ci despre dorinta care il trage in doua directii. Una este dirijata catre ceea ce ii este revelat prin intermediul celor cinci oragane de simt. Cealalta este numita “ punctul din inima” si ii este inca neclar persoanei unde il trage dorinta sa si daca  merita sa o foloseasca.

Din momentul in care aceste doua dorinte sunt manifestate in persoana, el este numit om. Datorita acestor doua stari, el poate deveni similar cu Creatorul (Edome), adica, de a fi numit om (Adam de la cuvantul “Domeh” sau similar). Persoana trebuie doar sa afle mijloacele, sa invete cum sa foloseasca aceste doua dorinte trezite in el sau ea.

O dorinta este veche si este numita “rege batran si necugetat”, cealalta este noua si creste asemeni unui “copil destept”. Daca omul doreste sa le foloseasca in mod corect, acest lucru este posibil doar cu ajutorul fortei superioare. Asadar, el nu poate avansa singur si are nevoie de un mentor.

Totul este dat de Sus: Oamenii sunt condusi spre locul potrivit de studiu; sunt create pentru ei toate conditiile necesare astfel incat sa accepte acesta calauzire si sa beneficieze de ea. Totul este dat de Sus cu exceptia efortului pe care trebuie sa il adaugam noi insine! Aceste eforturi construiesc omul.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 6/7/2011, Shamati #161

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot persoanele care nu au un punct in inima sa se asocieze mesajelor noastre de unitate?

Raspuns: Da, pot. Exista un volum mare de informatii care vorbesc despre necesitatea unirii. Oamenii care gandesc, inteleg ca egoismul distruge rasa umana, in timp ce umanitatea distruge in mod egoist Pamantul, si de aceea trebuie sa schimbam egoismul cu unitatea si sa ne ridicam spre altruism. Doar atunci vom invata  sa fim alaturi unii de ceilalti si sa salvam planeta noastra, singura casa pe care o avem. La urma urmelor, nu ne putem muta in alt “apartament”. Multi autori din intreaga lume descriu aceasta imagine cu claritate si precizie.

Problema este cum sa facem tranzitia. Este evident ca umanitatea este in pragul razboiului si se confrunta cu un viitor intunecat spre care o indreapta egoismul lacom. Solutia este de asemenea evidenta: sa fiti “copii buni”, “prieteni unii cu altii”, sa reduceti cosumul, si sa invatati cum sa gestionati corect resursele. Insa cum ne miscam de la punctul A la punctul B daca natura umana este aceea de a cauta distractie? Cum reformam aceasta? Cum o transformam in daruire?

Una este cand discutam despre instinctele de baza, ca de exemplu iubirea materna. Insa oamenii nu simt astfel; iubirea apare doar atunci cand apar problemele, adica la nevoie. Prin urmare, incercati sa le deschideti ochii astfel incat ei sa poata vedea cat este de serioasa situatia si faceti-le cunoscuta si conditia: Lumea va scapa de colaps doar pe calea unitatii si participarii reciproce. Atunci, in lipsa altei solutii, vor fi de accord.

Totusi, aceasta tranzitie cere ca in fiecare moment, in fiecare detaliu, fiecare mica particula, fiecare farama de paine si picatura de apa, persoana sa simta in mod clar: Daca nu impart asta cu ceilalti, sunt mort. Aceasta atitudine ar trebuie sa patrunda fiecare sentiment, actiune, si alegere. Acesta este modul in care ar trebui sa fie.

Si motivul este unul singur: In dorinta sa egoista, care este in cautarea constanta de satisfactie, omul simte ca va muri daca cedeaza in fata egoismului. Daca situatia este un pic diferita si moartea nu vine instantaneu, atunci va fura. Astfel este natura umana. Nu putem cere de la oameni ceva peste puterile lor, care le depaseste natura.

Pare deci ca toti se tem de asta? Este imposibil. In “Introducere la TES” Baal HaSulam scrie ca in antichitate, Cabalistii au apelat la ascetism, dupa cum este scris:” Traieste cu paine si apa, dormi pe pamant, si lucreaza la Tora. Daca faci asta, vei fi un om norocos”. Rezulta ca, desi esti pe calea unei asemenea suferinte, ai nevoie de puterea Torei. Altfel, va trebui sa simti in mod constant ca nenorocirea planeaza asupra ta: Te unesti sau pieri.

De aceea Cabalistii explica faptul ca in timp ce trece prin asemenea stari dureroase, omul ar trebui sa “ munceasca la Tora”. La urma urmelor, trebuie sa atrageti Lumina care Reformeaza. Daca nu, atunci nu exista viata si nu exista solutie. Orice erou al acestei lumi poate fi pacalit usor. Traim ghidati de senzatii egoiste si oricine poate fi facut sa reactioneze in felul in care se doreste. In fond, omul este dorinta de a primi, nu un erou.

Asadar, este in puterea noastra sa le dam solutia. Oamenii vor crede ca au gasit ei insisi solutia, pe cand in realitate, aceasta vine de Sus. Si cu cat avansam mai repede, cu atat mai usor va fi pentru noi sa prevenim ca ei sa fie pacaliti.

Trebuie sa ne bazam pe logica si sa explicam ca am folosit forta interioara a naturii, puterea unitatii, forta datatoare de viata care insufleteste tot ceea ce exista. Toate definitiile noastre trebuie sa fie formulate pe intelesul oamenilor, astfel incat ei sa nu creada ca noi vorbim despre niste forte supranaturale care actioneaza dincolo de natura lucrurilor. Nu, ea sta la baza naturii insasi, si este acolo pentru a ne ajuta.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Cabala 5/26/2011, “Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Criza globală si-a anunţat deja public aparitia. Când va începe publicul să pună întrebări despre ce se întâmplă? Când va veni furtuna?

Răspuns: Asta depinde de noi. Noi trebuie să facem tot ce putem mai bine ca să diseminăm metoda noastră de corecţie. Mesajul nostru e simplu, air noi îl putem oferi guvernelor statelor care au deja probleme.

Cheia problemei este ce să facem cu egoismul uriaş. Un om are o dorinţă normală, pământeană, să-i fie furnizate toate cele necesare existenţei sale. Are nevoie de mâncare, familie şi altele fără de care nu poate trăi. În afară de astea, dorinţa lui egoistă de a primi cât mai mult, continuă să crească. Este atât de evident în fiecare din noi că nu putem nici măcar defini ce înseamnă necesitate de bază.

Poate un om să fie satisfăcut dacă-şi primeşte să zicem, pâinea zilnică? Nu, nu va fi! Ce facem cu egoismul atunci? Cu ce să umplem această gaură neagră?

Răspunsul la asta este următorul: egoismul creşte şi astfel noi îl putem transforma în dorinţă spirituală, un vas spiritual plin de realizări, dăruire, iubire, iar, în final, plin cu Lumina Superioară. Cum aşa? Cum să facem o tranziţie de la societatea de primitori, nesătulă în cererea ei de bunăstare materială, la o societate de consum minim, dezvoltată pe nevoile de bază?

Altfel, lumea nu va fi capabilă să existe din cauza scurgerii rapide a resurselor. Consumul nu va mai fi capabil să ne satisfacă egoismul nostru. Lumea nu va mai putea să bată magazin după magazin umplând cărţile de credit la maxim. Petrecerea s-a terminat, de acum în colo, fiecare primeşte numai cât are nevoie.

Atunci, cum vor ajunge oamenii împlinţi? Trebuie să trimitem toate aceste milioane la şcoală. Vor primi toate bunurile necesare în schimbul studiului lor. Altfel, nu vor fi îndreptăţiţi nici la atât. Şi într-adevăr, de ce ar fi? Necazul e necaz şi toţi sunt în el. Guvernul le furnizează necesităţile de bază, fiecare continuă să locuiască unde deja locuieşte, stabilitatea este asigurată, iar în acelaşi timp, toţi încep să studieze.

Ce studiază exact? Studiază legile vieţii într-un sistem integral. În realitate sunt legile grupului, dar Cabala nu este menţionată în timpul lecţiilor. Subiectul este despre sisteme şi mecanisme referitoare la o societate unificată. Primind ceea ce au nevoie, cel puţin în timpul cursurilor, oamenii aud şi studiază faptele care dovedesc că nu avem un alt drum de supravieţuire decât prin unitate.

Avem de a face cu „sălbatici” care au venit să înveţe, care vor numai să facă bani şi să obţină beneficii. Dar treptat, vor începe să înţeleagă că nu există o altă opţiune, că am intrat într-un nou sistem şi lumea se va dezvolta diferit de acum încolo. Societatea de consum e terminată, este pe cale de dispariţie. Ea nu a trăit atât de mult oricum, maxim o sută de ani de la sfârşitul secolului 19 până în anii 70 – 90 din secolul 20. Şi şi în acea perioadă au fost crize, inclusiv crahul economic din anii 30.

De aceea, oamenii încep să înveţe, între timp guvernele le asigură necesarul care-i va costa oricum mai puţin decât să le creeze locuri de muncă, fiindcă nimeni nu va cumpăra ceea ce ei produc. În plus, resursele de materiale şi energie sunt aproape epuizate.

De aceea, soluţia cea mai concisă şi ieftină este să trimită oamenii la şcoală, nu contează unde va fi, acasă, pe internet, în teatre sau oriunde în altă parte. Cheia este să-i plasezi pe toţi în reţeaua de învăţământ. În acest fel, studiul urmează să-l facă pe om mai înţelept şi îl face să înţeleagă că el intră într-o lume nouă, unde legile anterioare nu mai merg. Baal HaSulam a scris asta clar: „noi, trebuie toţi să mergem la şcoală şi să învăţăm din nou cum să trăim în viitor”.

Eventual, datorită studiilor, oamenii vor dobândi o nouă dorinţă şi vor începe să perceapă schimbările în ea până când ajung să înţeleagă că împlinirea poate veni de la un alt grad, mai înalt. Procesul va fi gradat, fiindcă avem de-a face cu o masă gigantică de oameni care începe să se „coacă”. Aceasta ne va transforma la fel de bine şi pe noi.

Aşa că de azi, noi nu avem alte opţiuni. De aceea nimeni nu poate găsi nimic. Dar numai imaginaţi-vă cât de multă Lumină pot atrage aceste sute de milioane prin simpla ascultare la ce li se predă. Aceasta este soluţia spre care s-a orientat Baal HaSulam, soluţia care ne sugerează ea însăşi, logic, că nu există niciun alt mijloc în afara aducerii oamenilor un pic mai aproape de Lumină.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam, „Pacea”: Profetul conditioneaza pacea din lume de umplerea intregii lumi cu cunoasterea lui Dumnezeu.

Asadar, solutia problemelor din lume este „cunoasterea Creatorului”. Pana cand intreaga lume, de la cel mai mic la cel mai mare, in functie de dorintele lor pe deplin dezvaluite, nu este umpluta de cunoasterea Creatoului, nu poate ajunge perfectiunea, pacea si multumirea. Pana atunci, vor fi intotdeauna forte care se agita, zdruncina lumea si o imping sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului, o stare in care Creatorul umple Creatia sa.

Ochii nostrii pot vedea cum bolnavi saraci se afla la o cotitura ingrozitoare, dureri intolerabile, si umanitatea s-a aruncat deja pe sine in extrema dreapta, ca in Germania, sau in extrema stanga, ca in Rusia. Insa nu numai ca ei nu si-au usurat situatia lor, ei au agravat maladia si agonia, si vocile se inalta catre ceruri, asa cum stim.

Ce ne sfatuieste mintea nu este de natura sa ne ajute in acest punct deoarece  noi deviem mereu catre dreapta sau stanga. Din cand in cand, ne mentinem pe linia de mijloc, insa de obicei doar in momentele in care ne miscam de la o extrema la alta. In consecinta, sfarsim prin a intra dintr-o problema in alta, si nu exista cale de iesire pana cand nu il vom cunoaste pe Creator.

„Cunoasterea Creatorului” tinde catre corectia dorintelor astfel incat sa fie potrivite sa devina vasul conoasterii (Daat), ceea ce inseamna a deveni umluti cu Lumina Hassadim (Mila) cu iluminarea Hochma (Intelepciunea), ca Sefirot Hochma(„intelepciunea”), Bina („intelegerea”), si Daat („cunoasterea”), HBD.

Intrebare: Cum va putea lumea sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului?

Raspuns: Oamenii vor incepe sa invete cum sa altora, in timp ce se afla impreuna cu ceilalti, intr-un sistem global, analog si integral, in care acordam prioritate celorlalti, suntem legati si integrati unii cu altii, in care guverneaza interesul reciproc si chiar iubirea.

Pana in momentul in care ne unim in acest fel de sistem in care fiecare simte dorinta colectiva a tuturor si se straduieste sa o realizeze, sa o serveasca, asa cum face celula din corp, nu vom ajunge la perfectiune. Pana atunci, ghinioanele vor continua sa se acumuleze si sa ne impinga catre perfectiune.

Aceasta o vom numi „cnoasterea Creatorului”. Fiecare dintre noi devine un vas al cunoasterii. Zeir Anpin si Nukva se inalta la Hochma si Bina si primesc de la ele umplerea, in concordanta cu dorinta cu care ele s-au  inaltat. Prin urmare, ele sunt considerate „vase ale cunoasterii”. Ele ajung la gradul „ maturitatii”, iar impreuna cu Partzuf-ul de origine al Aba ve Ima, se transforma in HBD.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/30/2011, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul lucru pe care trebuie sa il facem in mod constant este de a curata spatiul din inimile noastre pentru ceilalti. Inima mea este o bucata de carne. Si trebuie sa gasesc un punct in ea pe care sa il golesc, astfe incat sa creez un loc. Acesta este punctul din care universul nostru pare sa se fi dezvoltat.

In realitate, universul nostru nu exista si nu exista alte lumi. Toate acestea exista doar in senzatiile noastre.

Asadar, daca acest gol incepe sa se extinda in inima noastra, va duce la manifestarea unei noi lumi, in mod similar cu felul in care universul nostru a fost creat in dorinta. Asta trebuie sa facem.

Lasati fiecare persoana sa simta acest punct in sine, in inima sa, incercand sa creeze un gol in jurul acestuia astfel incat oricine va putea intra

Din ceremonia de inchidere la  Conventia de la Moscova 6/12/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tema Conventiei noastre este “Unitate- Viitorul Lumii.” Sunt foarte miscat pentru ca dupa multi ani de studiu al Cabalei, unitatea lumii si nevoia pentru aceasta incep sa devina in sfarsit  aparente.

De-a lungul a miliarde de ani de dezvoltare a lumii noastre, la fel de bine ca si in procesul multor evenimente inainte de conceperea ei totul a progresat precis spre acest punct – punctul realizarii nevoii de unitate. Abia acum incepe sa se trezeasca, sa fie exprimata si sa arate necesitatea sa. Iar tu si cu mine suntem in centrul acestei realizari.

Totul a inceput cand singura forta a naturii, forta daruirii, sau Creatorul, care sunt acelasi lucru, au inceput sa actioneze, emanand si creand materia. La inceput a facut materia spirituala, insemnand dorinta: dorinta de a fi umplut, dorinta de dezvoltare, dorinta de a se simti pe sine si totul din jur.

Aceasta dorinta s-a dezvoltat sub influenta fortei initiale, forta naturii. Fazele dezvoltarii sale sunt numite “Cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe.”

Intregul scop al dezvoltarii creatiei, sau dorintei, se afla in a il face similar intregii naturii, a se ajunge la o buna armonie, sau in alte cuvinte, sa atinga echivalenta si adeziunea cu Creatorul pentru ca adeziunea este atinsa prin echivalenta de forma. Este necesar pentru materie, insemand dorinta care este opusa Luminii, opusa calitatii daruirii, ca eventual sa treaca prin toate fazele dezvoltarii sale si sa realizeze ca cea mai inalta si mai buna stare este similaritatea cu Lumina, similaritatea cu natura perfecta, armonizarea cu ea si unirea cu ea.

Oricum, pentru a obtine aceasta stare, este necesar ca la inceput sa simti ca esti total opus ei, insemnand sa te  exeprimentezi pe tine intr-o calitate care este complet opusa Luminii, sa experimentezi egoismul, cruzimea, dorinta de a te gandi doar la tine insuti, senzatia sinelui tau, incapacitatea de a simti pe altcineva sau sa te gandesti la altcineva decat daca este pentru binele tau, decat daca iti aduce un beneficiu personal, decat daca inseamna sa ii folosesti pe ceilalti. Acesta este felul cum calitatile care sunt cele mai opuse Luminii trebuie sa fie exprimate in creatie.

In lumea noastra aceasta creatie este omul, care trece printr-un numar enorm de faze de dezvoltare prin cursul istoriei, pana cand atinge senzatia, si cel mai important, realizarea ca este total opus fortei naturii. Acesta este un proces foarte dificil si intins. De-a lungul a sute de mii de ani ne-am miscat mai departe si egoismul gradual  a crescut mai  puternic in interiorul nostru. Extern vedem cum omul s-a dezvoltat in forma sa sociala pana cand a atins starea actuala. Precum un intreg, acest egoism, aceasta dorinta, constant ne-a impuns inainte pana un momentul prezent.

Si acum, intr-un tarziu, incepem sa fim convinsi ca acest egoism, aceasta natura pe care o avem este de fapt dusmanul nostru, singurul nostru dusman. Separandu-ne unul de celalalt,literar, ne privam de oportunitatea de a exista normal, chiar si la nivelul acestei lumi materiale.

Am devenit din ce in ce mai mult inchisi in ea, cruzi, separati, inspaimantati, si luam o atitudine defensiva, privandu-ne astfel pe noi insine de o viata normala si pierzand sensul existentei. Si intr-adevar:  De ce sa traim? Doar pentru a ne apara si proteja pe noi insine? Doar pentru a ne plasa pe noi insine intr-un fel de granite si sa traim intre ele pentru o oarecare durata de timp cu un oarecare nivel de confort si siguranta? Si asta e tot?

In acest fel omul simte in aceasta lume cum, cu timpul, devine din ce in ce mai rau prin natura sa. Noi il facem in acest fel. Egoismul nostru ne impinge la asta.

In final, toate acestea sunt exprimate ca o criza imensa. In unele tari criza este simtita mai mult, iar in altele – mai putin dar se indreapta spre varf. Indiferent cat de mult o mascam, nu putem face nimic in legatura cu asta. Devine exprimata in economie, in structura sociala, in scaderea rolului familiei si in toate problemele care se ivesc in societatea noastra, precum criza in educatie, droguri, terorism si asa mai departe.

In toate campurile de activitate ale omului se infrunta numeroase crize, dar in final e doar o criza a opozitiei noastre la natura. Si natural poate fi corectata doar la aceasta esenta.

Nu o putem corecta in alt fel. Observam cum liderii guvernamentali incearca, cum autoritatile sunt incapabile sa faca ceva si chiar tiranii care folosesc banii si armatele care sunt la dispozitia lor, sunt incapabili sa schimbe ceva. Lumea se indreapta cu asprime spre o mare divizare. Forta si puterea incearca inca sa pastreze lumea intre granitele anteriaore, dar nu mai sunt capabile sa faca asta.

Din prima lectia a Conventiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi să descrii mai în detaliu direcţia corectă care este menţionată în versetul, „Dacă dorinţa este direcţionată corect, aceasta este cheia spre succes”?

Răspuns: Omul în lumea noastră este în permanentă mişcare. În fiecare moment dorim ceva, suntem direcţionaţi undeva şi facem ceva.

Dacă direcţia mea, în fiecare moment al existenţei mele, corespunde mişcării naturii, dacă nu mă abat într-o parte, ci mă mişc exact în aceeaşi direcţie, fără nicio abatere unghiulară, atunci mişcarea mea e optimă şi ating scopul pe drumul cel mai bun şi mai scurt posibil.

De aceea, să mă controlez constant verificând dacă mă mişc corect în gânduri, dorinţe şi acţiuni, raportându-mă la direcţia în care forţa superioară, natura, doreşte să mă mişc. Aceasta este cheia către succes.

Lecţia 2 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→