Acesta este sensul cuvântului „ochii tăi sunt ca porumbeii”. Eynaim [ochii] ai Kedusha [sfințenie], numiţi Eynaim de Șchina [Divinitatea], sunt Yonim [porumbei]. Ele ne înșală și credem că ea nu are Eynaim, așa cum este scris în Zohar, „O fată drăguță care nu are ochi” (Baal HaSulam, Șamati 28, „Nu voi muri, ci voi trăi”).

Ochii sfințeniei sunt atitudinea precisă și pură a Creatorului față de creație. Lângă, aceasta sunt și alte grade. Pe baza gradelor pe care omul merită să le atingă, el se uită la ceea ce se întâmplă cu el, cu lumea și cu Creatorul.

Întrebare: De ce se spune că ochii Sfintei Șchina ne înșeală?

Răspuns: Pentru că nu îi vedem de fapt. Șchina fără ochi este credința mai presus de rațiune.

Întrebare: Rezultă că până când nu ajungem să dăruim sau să dezvăluim Șchina, suntem orbi și nu vedem adevărul. Cum putem găsi calea? Cum ni se va arăta?

Răspuns: Numai prin conexiunea dintre voi. Dacă vreţi să vă uniţi și să dezvăluiţi Creatorul în unitatea voastră, veţi reuși.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o zi au venit o mulțime de stele de mare odată cu valul. Când valul a scăzut, au fost lăsate să moară pe nisip. Un băiat a început să arunce stelele în mare pentru ca acestea să supraviețuiască.

Un bărbat s-a apropiat de el și i-a spus: „Este o prostie. Sunt un milion de stele de mare aici, iar încercările tale nu vor schimba nimic.” Băiatul a luat următoarea stea de mare și a spus: „Nu, încercările mele vor schimba foarte mult pentru această stea.”

Astăzi mulți oameni suferă, după cum știm. Încercarea de a elimina sau de a reduce această suferință pentru o persoană este ceea ce trebuie făcut?

Răspuns: În general, da. Depinde ce calcul faci. Ai de-a face fie cu Creatorul, fie cu suferința acestei persoane, fie cu tine însuți și așa mai departe.

Întrebare: Dacă am de-a face cu Creatorul, atunci de unde vine suferința?

Răspuns: De la Creator.

Întrebare: Și este dată acestei persoane ca să poată trece prin ea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în general, nu am nici măcar dreptul să mă amestec?

Răspuns: Și acest lucru este luat în considerare de Creator, așa că nu contează, poți să o faci. Vrei să-i salvezi pe alții de suferință, astfel încât să te poți simți mai bine. Egoismul nu a plecat nicăieri.

Întrebare: Admiteți totuși posibilitatea că vreau să salvez o persoană de la suferință?

Răspuns: Nu, nu poți fi în locul lui.

Întrebare: Deci, ce este empatia pentru o altă persoană?

Răspuns: Asta este pentru că empatizezi; adică îți imaginezi că toate acestea ți se întâmplă ţie și prin urmare, trebuie să-l faci să se simtă mai bine.

Întrebare: Dar tu tot te gândești la tine?

Răspuns: Și nimic altceva!

Întrebare: Cum ieșim din acest impas?

Răspuns: Nu există nicio ieșire. În nici un caz!

Comentariu: Adică toți oamenii care depun muncă de caritate…

Răspunsul meu: Desigur, o fac doar pentru ei înșiși!

Întrebare: Este singura cale de ieșire ca să ne întoarcem de la sursa tuturor suferințelor?

Răspuns: Întoarce-te către Creator și dacă Creatorul te pune într-o stare cu totul specială în care El îți elimină egoismul, dorințele de a te bucura, atunci vei putea face ceva de dragul celorlalți, și nu pentru tine. Dar toate acestea sunt cazuri excepționale.

Întrebare: Să luăm un astfel de caz ideal. Ce înseamnă să faci ceva de dragul altei persoane? Creatorul a dat această oportunitate. Ce înseamnă?

Răspuns: Imaginează-ți că trebuie să te desprinzi de orice conexiune cu o altă persoană. Deconectează-te de ea și fă-i bine.

Întrebare: Fără să te gândești deloc la tine?

Răspuns: Absolut! Asta se numește că mă deconectez de o altă persoană.

Întrebare: Este acesta ajutorul Creatorului dacă El dă o astfel de oportunitate unei persoane?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci o persoană nu este capabilă de asta în alt fel?

Răspuns: Nu, nu este. Nu este natura noastră.

Întrebare: Cum sunt toate acestea mascate și acoperite astfel încât să avem sentimentul că facem cu adevărat bine?

Răspuns: Aceasta este ceea ce facem în această viață. Nu ni se poate face nimic, suntem atât de neobișnuiți!

Întrebare: Atunci întrebarea cheie este, ar trebui să faci bine altora sau nu? Ar trebui să încerc să fac asta sau nu?

Răspuns: Ți-aș spune, fă-o pentru orice eventualitate.  Ce răspuns egoist, nu-i așa?

Întrebare: Veți primi credit pentru asta, nu?

Răspuns: Da. Ai zice că am făcut odată ceva, ici și colo…

Comentariu: Adică, într-un fel sau altul, pretindeți că eu câștig aceste puncte pentru mine.

Răspunsul meu: Nu le câștigi.

Întrebare: Deci nu le câștig ca rezultat. Și totuși, ar trebui să încerc să fac sau nu altora ceea ce eu consider bine?

Răspuns: Fă-l, dar în același timp gândește-te că făcând asta nu faci nimic pentru tine. Atunci va fi de fapt mai mult sau mai puțin curat.

Întrebare: Adică, de parcă nu câștig nimic din asta?

Răspuns: Nu. Nu câștig, nu voi câștiga și nu vreau să câștig.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă mă doare atât de tare încât nu am cum să ies din această natură?

Răspuns: Atunci ești un bun egoist. Un egoist bun înseamnă că aș vrea să mă ridic deasupra egoismului meu, dar nu pot. Și de aceea sufăr.

Întrebare: Este aceasta o stare bună în general?

Răspuns: Nu, aceasta este o stare jalnică.

Întrebare: Această stare poate fi numită rugăciune sau nu?

Răspuns: Orice stare poate fi numită rugăciune.

Întrebare: Care rugăciune este corectă, după părerea dvs.?

Răspuns: O rugăciune corectă este atunci când mă uit la un portofel întins pe pământ și îmi imaginez că există o bancnotă de un milion de dolari în el.

Întrebare: Și mă rog să fie așa? Adică, până la urmă, într-un fel sau altul, este pentru mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și dacă asta mă face să mă simt rău și vreau să scap de ea?

Răspuns: Nu, când înțelegi că aceasta este natura ta, atunci nu te vei simți rău.

Întrebare: Ajungând la concluzia că aceasta este natura mea, tocmai înțelegând acest lucru în inima și mintea mea, acesta este practic punctul de plecare?

Răspuns: Da, de aici poți începe să te miști.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Una dintre cele mai grave gafe este să crezi că pedagogia este știința copilului; Nu! Este știința omului (Janusz Korczak, Cum să iubești un copil).

Ideile și realizările pedagogice practice ale lui Janusz Korczak au intrat permanent în istoria pedagogiei poloneze și mondiale. Au devenit o sursă unică de cunoștințe, idei și inspirație în căutarea unor noi soluții educaționale…

Pentru Korczak, munca sa socială și educațională fermă cu copii din centru a fost o modalitate de a manifesta reverență față de ceea ce este uman în figura copilului. A fost și o modalitate de a recunoaște, prin acțiune, întreaga valoare umană a copilului. …

Compania copiilor poate fi într-adevăr obositoare, a recunoscut Korczak. Dar asta nu pentru că trebuie să ne străduim să ne coborâm la nivelul lor. Dimpotrivă: efortul constă în a trebui să ne ridicăm la nivelul lor, la sentimentele lor, pentru a nu-i răni. Odată ce am învățat să cunoaștem copiii, ne dăm seama, a susținut Korczak, că nu avem de ce să ne lăudăm.

„În ceea ce privește sentimentele, ele ne depășesc cu o putere nestăpânită. În ceea ce privește intelectul, ei sunt egalii noștri, doar fără experiență…” (“Actualitatea și relevanța abordării pedagogice a copiilor și a creșterii lor” a lui Janusz Korczak).

Întrebare: În opinia dumneavoastră, pedagogia este pentru copii sau pentru adulți?

Răspuns: Este să-i înțelegi pe copii.

Întrebare: Deci, se dovedește că este pentru părinți, pentru profesori și nu pentru copii?

Răspuns: Da, și ce este de învățat un copil? Cum poți să-l înveți?! Treptat, va învăța singur din viață.

Întrebare: Deci, toate aceste instituții unde se predă, se predă, se predă, de fapt…?

Răspuns: Ei nu învață nimic. Copilul are propriul său aparat conceptual; el este constant în el și prelucrează toate datele primite din lumea exterioară. Și totul se întâmplă foarte repede pentru el.

Întrebare: Copilul le prelucrează singur, așa cum spuneţi? Învață chiar de unul singur?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci de ce există întregul sistem de creștere, educaţie, tot acest sistem uriaș?

Răspuns: Se învârte în jurul nostru de la sine și asta este. Nu putem face nimic cu el. Nu poți pune nimic într-un copil, ci numai mediul, prietenii, profesorii de asemenea, parțial. Dar toate acestea creează lumea interioară a copilului, care apoi intră în viață. Și apoi începe să ia de la viață.

Întrebare: Ce credeţi că este parenting-ul? Acum ați împins educația puțin înapoi.

Răspuns: În primul rând, educația și creșterea nu sunt același lucru. Educația umple un copil cu tot felul de cunoștinţe, iar parentingul este un exemplu de adult pentru un copil despre cum să se comporte în anumite circumstanțe.

Întrebare: Este un adult un profesor, un părinte, un mediu și așa mai departe?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, se dovedește că educația potrivită este să puneți copilul într-un mediu care să ofere exemplele potrivite. Ce exemple ar trebui să i se arate unui copil pentru ca acest copil să crească corect și să fie crescut corect?

Răspuns: Este imposibil de spus. Copilul selectează el însuși aceste exemple și le asimilează.

Întrebare: Îi arăt un exemplu, dar poate că ia ceva al lui din asta și înțelege doar asta?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum pătrunzi în lumea acestui copil?

Răspuns: Nu este nevoie! Lasă-l să se dezvolte singur.

Comentariu: Dar trebuie să-l ghidez cumva.

Răspunsul meu: Nu cred că este necesar. Lasă-l să alerge pe stradă, să comunice cu semenii săi și astfel se va dezvolta.

Întrebare: Ar trebui să existe un mediu ideal în care un copil să crească?

Răspuns: Copii și animale.

Întrebare: Să am copii și animale în preajmă. Și unde este locul pentru un adult?

Răspuns: Nu există loc pentru un adult acolo. Adulții vor impune copiilor tot felul de legi comportamentale, iar acest lucru nu este necesar. Treptat, copilul va crește și va descoperi singur aceste legi.

Întrebare: Ar trebui un adult să se implice în luptele copiilor?

Răspuns: Nu! Cred că aici nu ar trebui să fie profesori.

Întrebare: Și atunci ce crește dintr-un copil dacă, așa cum spuneți este înconjurat de copii, animale, natură?

Răspuns: În conformitate cu lumea sa interioară, el se îmbibă și absoarbe tot ce se poate obține din lume.

Comentariu: Există de asemenea, desen, dans și istorie naturală. Există un loc în care vine un adult și spune: „Lasă-mă să învăț copilul”. Lucruri de genul acela.

Răspunsul meu: Nu este nevoie! El va învăța singur. Iar toate aceste discipline impuse lui, dimpotrivă, îl vor limita.

Comentariu: Vorbesc deja despre discipline simple: dans, desen. Va stăpâni chiar și asta?

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Există vreo concluzie de tras?

Răspuns: Concluzia este foarte simplă: lasă copiii în pace cu gândurile și instrucțiunile tale mărețe, pedagogie, tot-tot-tot ce este în tine.

Întrebare: Dar atunci părinții? Părinții, adulții, mai există cumva… Cum ar trebui părinții să-și crească copiii în mod corespunzător?

Răspuns: Nu văd în nicio generație, și noi am trăit multe, multe, multe sute de generații, că o generație a luat ceva util și bun de la părinți și a realizat ceva util și bun. De fiecare dată doar reînvățăm.

Întrebare: Deci, înveți din greșelile tale, înveți din viața ta, înveți totul singur. Și este necesar să lași, spuneţi dvs., o persoană cu acest „el însuși”, să-l lași să plece?

Răspuns: Da. Sper că vom ajunge într-o stare în care vom înțelege cum ar trebui să tratăm copiii în general. Sper că acest lucru va fi înțeles și realizat în viitorul apropiat.

Din KabTV “Șiri cu Dr. Michael Laitman” 14/12/23

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Explicaţi cu răbdare aceleași lucruri an de an. De unde aveţi atâta răbdare?

Răspuns: Mă cunoști. Sunt nerăbdător! Dar nu am de ales. Acesta este un exemplu al măreţiei scopului, viziunea imaginii superioare a universului care prevalează asupra tuturor calităților mele animale.

Sunt teribil de nerăbdător și dur. Nu pot suporta oamenii. Sunt un introvertit. Am atât de multe calități negative încât sunt șocat de mine.

Dar când văd un sistem spiritual, mă implic în el și lucrez pentru el; atunci toate aceste calități funcționează invers, opus. Devin răbdător și explic același lucru de douăzeci de ori. De mulți ani, încep fiecare dimineață și termin fiecare zi așa. Dar nu s-ar fi putut întâmpla niciodată înainte!

Am făcut multe revoluții în viață până am ajuns la știința Cabala. Nici măcar nu vorbesc despre mine, ci despre faptul că acest sistem, odată dezvăluit ție, te cucerește, aparent înrobindu-te. Nu poți înceta să lucrezi pentru el, deoarece măreția, armonia și perfecțiunea sa nu te vor lăsa să pleci.

Nu te poți întoarce la ceva diferit pentru că este ca și cum ai cădea în gunoi de grajd. Vei sta acolo? Nu! Tot trebuie să te ridici și să-l scoți de praf.

În timp ce aici este Grădina Edenului! Adevărat, doare să o vezi neterminată așa, dar sistemul în sine strălucește asupra ta. Așa că trebuie să participați activ la revigorarea ei completă.

Din KabTV „Am primit un apel. Calitățile negative ale lui Laitman” 5/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un băiat avea un temperament foarte rău. Tatăl lui i-a dat o pungă de cuie și i-a spus: „Ori de câte ori jignești pe cineva, înfige un cui în gard”. În prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie. Apoi a început să învețe să-și stăpânească furia și a venit ziua în care nu a bătut niciun cui.

Tatăl lui a spus: „Acum, pentru fiecare zi în care ai reușit să te stăpânești, scoate un cui din gard.” Într-o zi nu a mai rămas niciun cui în gard, le-a scos pe toate afară.

Tatăl a spus: „Fiule, ai făcut o treabă grozavă. Dar uite câte găuri au rămas în lemn. Nu va mai fi niciodată la fel.”

Morala este aceasta: de fiecare dată când jignești pe cineva, rămân cicatrici. Îți poți retrage cuvintele mai târziu, dar cicatricile vor rămâne pentru totdeauna.

Întrebarea este, este posibil să reziste omul să jignească pe altul? La urma urmei, spuneţi că oricum suntem egoiști. Putem să o facem?

Răspuns: Nu, în fiecare moment încercăm să-i coborâm pe alții; altfel, nu simţim că trăim!

Întrebare: O vezi și simți, dar o faci oricum?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și prin asta, noi parcă lăsăm cicatrici.

Răspunsul meu: Acesta este principiul existenței lumii noastre.

Întrebare: Înseamnă că totul este acoperit de cicatrici, în general. Cicatricile sunt în mine sau în cel pe care-l cobor?

Răspuns:De fapt, sunt în tine.

Întrebare: Deci, aceste cicatrici rămân în mine. Dacă ne acoperim greșelile, faptul că jignim pe cineva, așa cum spuneţi cu iubire, ce se întâmplă cu aceste cicatrici?

Răspuns:Atunci se vindecă! Nu mai rămân urme!

Întrebare: Deci, este presupunerea că este posibil ca cicatricile să fie vindecate, astfel încât să nu rămână urme adevărate?

Răspuns: Nicio urmă.

Întrebare: Acesta este cel mai important sfat! Dacă acoperim toată această răutate cu iubire.

Răspuns: Se spune despre asta: „Iubirea acoperă toate crimele”.

Întrebare: Cum le poți acoperi cu iubire? Cum poți să o faci?

Răspuns: Dezinteresat. Adică, doar iubire. Asta e tot.

Întrebare: Acum, tocmai l-ai umilit.

Răspuns:Nu, nu chiar acum, nu se poate întâmpla imediat.

Întrebare: Ai simțit că l-ai umilit și te-a făcut să te simți rău. Acesta este cazul, în etape?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să trezești cumva iubire pentru el? Poate fi trezită această iubire? Ea nu există în mine.

Răspuns: Da, iubira poate fi trezită. De unde? Pentru că există ură. Această ură, din partea opusă se manifestă ca iubire.

Întrebare: Deci ura mea pentru această persoană este cea care provoacă iubirea. În ce moment? Este atunci când simt că greșesc sau cum?

Răspuns: Este sub influența luminii superioare.

Întrebare: Dar trebuie să simt ceva? Că vreau să mă refac cumva, mă doare, mă simt rău, am cicatrici! Ar trebui să simt asta?

Răspuns: Da. Trebuie să fie prezente.

Comentariu: Atunci, acesta este un om în faţa noastră.

În cele mai multe cazuri, nu simțim asta. Practic, justificăm toate cicatricile pe care le provocăm.

Răspunsul meu: Înseamnă că va trebui să ne verificăm și să ne corectăm mult mai mult.

Întrebare: De ce nu suntem răniți de aceste cicatrici, avem atât de multe? Am „masacrat” deja mulți oameni.

Răspuns: Dar noi nu simțim asta. Egoismul nostru șterge totul cu grijă.

Întrebare: Când încep să simt asta, și ce înseamnă să „acoperi cu iubire” ura sau antipatia față de celălalt?

Răspuns: Nu pot spune mai mult. Imaginează-ți că scrii pe o tablă și apoi începi să ștergi treptat fiecare cuvânt pe care îl spui și să scrii invers.

Întrebare: Vreţi să spuneţi „Urăsc” – „Iubesc”? „Tu” – „eu însumi”, așa?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să iei decizia corectă care duce imediat la corectare?

Răspuns: Este dificil să luați decizia corectă care duce imediat la corectare. Dar treptat ajungem la asta.

Când începem să înțelegem influențele negative și pozitive ale Creatorului, noi înșine Îl influențăm, adică stabilim un răspuns și lumină reflectată (Or Hozer). Astfel, alegem treptat care dintre calitățile noastre pot diferi de cele ale Creatorului și ne pot aduce beneficiu.

Întrebare: În răspunsul nostru, să reflectăm plăcerea pe care Creatorul dorește să ne-o ofere este principalul lucru pe care-l dorim, sau dorim să-I returnăm această plăcere?

Răspuns: Principalul lucru este că vrem să returnăm plăcerea.

Din lecția zilnică de Cabala 26/2/24, Baal HaSulam – Șamati – Art.28 – Nu voi muri, ci voi trăi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: „Un câmp pe care Domnul l-a binecuvântat”. Întreaga noastră viață este ca un câmp de-a lungul căruia un om se plimbă și adună din el tot ceea ce pare util pentru viața lui. Dar dacă dorește ca starea lui să fie ca un câmp binecuvântat de Creator, atunci trebuie să-și trateze viața ca pe un dar care i-a fost dat de sus.

Creatorul se află în interiorul acestui câmp al vieții și permite omului să primească din el tot ceea ce este necesar pentru a crește o recoltă în acest câmp și a se bucura de rodul crescut cu binecuvântarea Creatorului. Și apoi se dovedește că este cu adevărat un câmp binecuvântat de Creator.

Câmpul este puterea superioară a Creatorului îmbrăcat în lume. Și în acest câmp pot crește fructe bune și pot crește și buruieni dăunătoare. Totul depinde de om și de modul în care acceptă toate acestea, adică de ce anume vrea să cultive pe acest câmp.

Creatorul a pregătit un câmp, pământ și semințe pentru om; singurul lucru care lipsește este munca omului. Și depinde de atitudinea omului față de acest câmp al vieții sale: dacă vrea să crească fructe bune și corecte pe acest câmp sau dacă este indiferent și nu se gândește deloc la asta.

Prin urmare, dacă o persoană își tratează viața ca pe un câmp binecuvântat de Creator, atunci trebuie să se conecteze cu Creatorul și să depună toate eforturile ca tot ceea ce este necesar, să crească pe acest câmp.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.1.24, Baal HaSulam – Șamati – Art.110 – Un câmp pe care Domul l-a binecuvântat

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când a murit marele Newton, rudele lui au vrut să-i vândă scrierile. Desigur, au vrut să obțină sute de mii de lire sterline pentru asta.

Cumpărătorii veneau de la Biblioteca Cambridge, de la Muzeul Național Britanic, episcopi și așa mai departe. Ei deschideau scrierile lui Newton, începeau să le citească și le îndepărtau ca și cum ar fi fost o ciumă. Munca lui a rămas neatinsă mulți, mulți ani.

Adevărul este că Newton credea într-un singur Dumnezeu. Printre altele, l-a citat pe Rambam și i-a urmat pe înțelepții evrei.

El a scris despre unicitatea lui Dumnezeu care a creat totul, care a transmis cunoștințe despre sistemul universului primului om — Adam, și apoi celor câțiva aleși până la Avraam și apoi poporului evreu. Așa a definit Newton rolul evreilor în istoria lumii.

Cu toate acestea, secretele erau accesibile pentru foarte puțini într-un mod direct. Adică erau accesibile lui Moise și criptate cu grijă în structura Templului din Ierusalim. Așadar, Newton a început să studieze Templul din Ierusalim. În fiecare cotitură și colț, a văzut armonia universului și a scris despre ea.

Nu știu dacă se poate face o astfel de comparație, dar Avraam și Moise au avut acces la Creator, așa că și Newton a vrut să-l obțină. Adică a vrut să pătrundă la Creator prin intermediul științei. Este posibil sau nu?

Răspuns: Prin ştiinţă? Nu cred. Mulți oameni au vrut să pătrundă prin știință la o viziune asupra lumii superioare, a guvernării superioare, dar nimănui nu i s-a permis să o facă în acest fel.

Întrebare: Ne puteți spune de ce? Practic, a făcut primii pași?

Răspuns: În exterior, în descoperirile sale el a făcut paşi externi în acest sens.

Întrebare: Da, și a studiat și ebraica. Dar de ce nu este permis?

Răspuns: Adevărul este că nu poți dezvălui în acest fel. Trebuie să descoperim noi instrumente pentru atingerea naturii și să o facem astfel încât natura să ni se dezvăluie. Adică din partea omului către Creator și din partea Creatorului către om. Nu cred că acest lucru este posibil decât prin Cabala și știința Cabala. De fapt, mulți au încercat să realizeze acest lucru, dar au întâmpinat astfel de restricții încât nu au reușit să-l împlinească.

Întrebare: Deci după asemenea încercări, nu apare nicio deschidere în inimă sau undeva în interiorul unei persoane?

Răspuns: Se deschide puțin și se deschide de fapt, în știință.

Întrebare: Și apoi ne întoarcem la știință?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci, această împlinire a omului de știință — închide totul.

Răspuns: Puteți vedea cum se întâmplă. Din generație în generație, știința merge cumva înainte cu pași mici, dar de fapt nu are voie să meargă mai departe.

Întrebare: Aţi făcut asta toată viața și spuneţi: „Numai prin Cabala”. Părea că aţi încercat să pătrundeţi atât metoda științifică, cât și metoda Cabala. Și încă mai spuneţi: „Prin Cabala?”

Răspuns: Da.

Comentariu: Aici avem un punct despre care tot vorbiți, numit „credință deasupra rațiunii”. Adică, omul de știință urmează mintea. Cabalistul urmează credința mai presus de rațiune.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Pentru oamenii obișnuiți, puteți explica din nou ce este, care este diferența dintre celelalte științe dacă credința este mai presus de rațiune?

Răspuns: Nu pot să explic. O persoană ar trebui să se angajeze serios în autoeducație, dar nu din alte metode sau surse.

Comentariu: Nu psihologie.

Răspunsul meu: Aceasta nu este psihologie. Trebuie să se poziționeze în raport cu natura, astfel încât natura să-l lase să intre.

Vă permite să intrați atunci când omul este gata să o servească în orice, de dragul atingerii naturii. Adică pentru ca Creatorul să fie mai presus de orice altceva pentru el. Acesta nu este un atașament religios față de Creator, ci mai degrabă un devotament față de Creator în idee, adeziunea față de Creator.

Întrebare: Care este diferența dintre religie și știința Cabala în acest caz? Aţi spus: „Aceasta nu este o religie”. Iar religia are o direcție, are un scop specific. Dar aici?

Răspuns: Aici trebuie să urmezi poruncile Creatorului pentru a-L atinge.

Întrebare: Dar acolo, nu?

Răspuns: Nu, religia nu oferă o direcție pentru atingerea Creatorului; Nu.

Întrebare: Deci de ce urmez poruncile?

Răspuns: Să urmezi instrucțiunile Sale externe, legile externe.

Întrebare: Dar lipsește acest punct de a-L atinge?

Răspuns: Da, deși nu poți explica deloc. Trebuie să studiezi și încetul cu încetul să înțelegi ce se cere de la tine.

Întrebare: Deci tot trebuie să mă schimb?

Răspuns: Da.

Întrebare: În ce moment îmi dau seama că trebuie să mă schimb? Continui să studiez și să învăț — în ce moment?

Răspuns: Când este necesară autoanularea completă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/1/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

El este numit El, Elokim, Shadai, Ţvaot, EKYEH, așa încât ei L-ar cunoaște în fiecare atribut (Baal HaSulam, Prefață la Cartea Zohar, #40).

Întrebare: Numele Creatorului corespund celor zece Sfirot. Este umplerea lor sau denumirea lor?

Răspuns: Acestea sunt zece Sfirot cu lumină în ele.

Numele Creatorului constă din Kli și lumina care îl umple. Cabaliștii își exprimă realizările în nume aproape identice. Aceste nume fac mai ușor să indicați ceea ce sugerați. La fel ca în lumea noastră, dacă vorbești despre cineva sau ceva, exprimi o anumită percepție asupra acestui obiect, nimic mai mult.

Întrebare: Ce înseamnă că Kli-ul grupului de zece ia o astfel de formă încât poate accepta lumina sau numele Creatorului, de exemplu, El, Adni sau Eki?

Răspuns: Totul depinde de nivelul la care o persoană unește toate conceptele relației sale cu Creatorul. În ceea ce este asemănător cu Creatorul, el simte această măsură a asemănării în sine, o măsoară și astfel Îl numește pe Creator.

La fel ca în lumea noastră, spui că o persoană este inteligentă și are un fel de caracteristică. Adică o numești așa prin percepția ta asupra calităților sale.

Întrebare: În ceea ce privește Creatorul, pot măsura și verifica acest lucru?

Răspuns: Prin înțelegerea Creatorului, îți măsori asemănarea cu El. Și oricine Îl descoperă la același nivel, Îl numeşte la fel.

Din Lecția zilnică de Cabala 21/2/24, Scrierile lui Baal HaSulam „Prefață la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața noastră este un câmp binecuvântat de Creator, pe care trebuie să ne creștem viitorul spiritual. Și depinde doar de noi ce fel de recoltă vom aduna de pe acest câmp.

Totul depinde de modul în care tratăm acest sol din care ar trebui să crească, de atitudinea noastră de a lucra împreună pe câmpul nostru al tuturor și de atitudinea noastră față de Creator. La urma urmei, Creatorul dă acestui pământ puterea de a crește recoltele conform dorinței noastre.

Prin urmare, totul depinde de munca dintre noi și de apelul nostru către Creator. Câmpul este conexiunea dintre noi în grup și Creator. Și trebuie să-i cerem Creatorului să ne unească mai mult pentru ca rugăciunea noastră comună să ajungă la El și astfel El să dea putere pământului să crească roade pe el.

Această rugăciune depinde doar de dorința noastră de a obține un rezultat împreună și de dorința noastră de a ne pune toată puterea și speranțele în această realizare, atunci se va naște o rugăciune autentică din întoarcerea noastră către Creator, care Îl va trezi și Îl va obliga să dea o recoltă câmpului nostru, după cum se spune: „Fiii mei m-au învins”.

Așa vom simți, obține și descoperi întreaga lume, numită câmp. Lumea se va deschide în fața noastră ca o carte și vom merge înainte împreună ca un singur suflet, o singură forță, în care fiecare depinde unul de celălalt și este conectat unul cu celălalt. Atunci vom descoperi că avem în fața noastră cu adevărat un câmp de viață binecuvântat de Creator.

Vrem să primim puterea și cunoștințele de la Creator despre cum putem lucra cu viețile noastre pentru a le transforma într-o ridicare și a le înălţa la gradul lumii spirituale.

Din Lecția zilnică de Cabala 17.1.24, Baal HaSulam – Șamati – Art.110 – Un câmp pe care Domul l-a binecuvântat

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→