Întrebare: Înțelegem cum să folosim timpul în sens material. Dar cum este folosit acest concept în spiritualitate? De ce ne oferă Baal HaSulam conceptul de timp?

Răspuns: Baal HaSulam ne oferă acest concept pentru ca noi să ne putem vedea pe noi înşine desfășurându-ne în timp, și prin urmare, să ne schimbăm în conformitate cu acesta.

Timpul este în întregime o noțiune inventată, artificială. Nu există nimic în el care să existe cu adevărat în natură. El este dat omului doar pentru ca acesta să își poată da seama de posibilitatea de a-și schimba viața.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/09/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt aceste trei categorii ale Creatorului: Unul, Unic și Unificat?

Răspuns: Categoriile Unul, Unic și Unificat subliniază faptul că există o singură forță în lume: forța Creatorului, forța dăruirii și a iubirii. Doar El, Unul, Unic și Unificat guvernează absolut totul. Chiar și acele forțe și calități pe care El le creează în mod deliberat pentru a fi în contrast cu ele, sunt de asemenea, sub controlul Său.

Întrebare: De ce una şi aceeași forță acționează asupra unor oameni diferiți în moduri diferite?

Răspuns: Forța este una, dar oamenii sunt diferiți. În funcție de asemănarea lor cu această forță sau, dimpotrivă, de opoziția lor față de ea, fie ne apropiem de ea, fie ne îndepărtăm mai mult de ea.

Întrebare: Când spuneţii „oamenii sunt diferiți”, vă referiţi doar la nivelul egoist al omului?

Răspuns: Da, ei diferă doar în conformarea lor cu Creatorul. Orice altceva nu contează.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există multe cântece create despre iubire și multe romane de dragoste minunate scrise de-a lungul istoriei umanității. Pe de altă parte, iubirea a dus la un mare număr de tragedii și războaie. S-au spus atât de multe despre iubire! Poate că este cel mai sublim sentiment al omului. Ce este iubirea?

Răspuns: Iubirea este o atitudine specială a unui om față de cineva sau ceva. Iubesc marea, muzica, mirosurile plăcute etc. Şi aceasta este numită „iubire”.

De ce iubesc? Pentru că îmi oferă plăcere. Mă bucur de mare, de muzică, de mirosuri, de cer. Iubesc ceea ce îmi oferă plăcere. În schimb, urăsc ceea ce îmi provoacă suferință sau probleme. Așa apare iubirea sau ura la oameni și animale.

Este „iubire egoistă” atunci când iubesc ceva care îmi oferă plăcere și urăsc ceea ce îmi provoacă suferință. Suntem ca animalele; iubim ceea ce este bun pentru noi și ne îndepărtăm de lucrurile care sunt rele pentru noi. Aceasta este numită iubire. Adică, nu este iubire față de un obiect, ci mai degrabă iubire pentru ceea ce acesta trezește în mine.

De exemplu, dau peste un prieten și îmi spune că a divorțat. „Ce s-a întâmplat?!” „Iubireea a dispărut.” Înseamnă că iubirea există până în momentul în care putem primi plăcere unul de la celălalt. Chiar și astăzi, medicii spun că iubirea dintre parteneri dispare în 2-3 ani.

Aceasta nu este iubirea despre care vorbește înțelepciunea Cabala. Înțelepciunea Cabala vorbește despre iubire ca despre ceva care este deasupra egoului unui om, care se bucură să folosească pe cineva sau ceva. Iubirea este ceva ce construim pe două niveluri.

Există un nivel de relație între noi, care poate implica certuri și chiar ură, adică dezacorduri unul cu celălalt. În același timp, deasupra acestor dezacorduri, construim o conexiune specială numită „iubire”.

Lucrăm mult la asta, depunem eforturi și investim timp în construirea ei. Aceasta este numită „iubirea va acoperi toate fărădelegile”. Înseamnă că noi construim iubirea tocmai deasupra fărădelegilor, deasupra dezacordurilor care există între noi.

Numai în acest fel se pot conecta doi oameni unul cu celălalt, astfel încât conexiunea lor reciprocă să fie bună, puternică, sănătoasă și cu adevărat umană. Această conexiune este între oameni care înțeleg că sunt egoiști și că mâine pot avea din nou o dispută, dar vor continua să lucreze pentru a face conexiunea lor frumoasă și blândă, și asta se numește „iubire”.

Aceasta nu este o iubire construită pe atracție sexuală, obicei sau ceva ce este bun pentru mine astăzi, iar mâine poate fi opusul.

Dimpotrivă, este iubire între oameni: un bărbat și o femeie, copii, în cadrul unei națiuni sau în cadrul unui grup de oameni. Dar cu toate acestea nu ne tratăm unii pe alții pe baza plăcerii primite unul de la celălalt, unde eu primesc plăcere de la celălalt, și prin urmare, iubesc. La urma urmei, acesta ar fi nivelul animal.

La nivel uman, creăm conexiuni de iubire între noi mai presus de tot ceea ce primim unul de la celălalt – plăceri sau opusul – până la punctul în care îl pot urî pe celălalt pentru obiceiurile sale care nu-mi plac. Totuși, trebuie să-l iubesc, de exemplu, pentru motivul că aparținem aceleiași națiuni.

Apoi vom lucra la modul în care ne putem apropia unii de alții în ceea ce privește obiceiurile la nivelul acestei lumi – fizic, național și așa mai departe.

Cu alte cuvinte, iubirea este cea mai înaltă valoare în relația dintre oamenii care se vor conecta unii cu alții, deoarece sunt obligați să fie legați și au ales această conexiune. Apoi ei lucrează constant la aceasta.

De aceea se spune că „iubirea va acoperi toate fărădelegile”. Există „fărădelegi” între noi, diverse dezacorduri, iar deasupra lor construim constant iubire. Mai mult, cu cât sunt mai multe dezacorduri, cu atât iubirea ar trebui să fie mai puternică deasupra lor.

Așa trebuie să educăm oamenii. Atunci vom putea ajunge la starea în care vom putea deschide o umbrelă a iubirii deasupra întregii lumi, deasupra întregii umanități. Exact asta este iubirea. Altfel, este doar o dragoste fiziologică în care iubești ceva ce este bun pentru corpul tău; aceasta este dragostea animalică, în timp ce dragostea umană este construită deasupra a tot ceea ce mă face nefericit de celălalt. Există un motiv, o valoare superioară, care mă obligă să fiu în conexiune cu celălalt. Amândoi înțelegem că la nivel obișnuit, avem tot felul de dezacorduri cu privire la țară, viață și orice altceva, dar în orice caz ajungem la decizia că trebuie să fim conectați, în ciuda faptului că suntem diferiți și structura noastră este diferită.

Construim această conexiune, iubirea noastră, încet, pas cu pas, bazată pe scopul nostru superior pe care împreună trebuie să-l atingem în conexiunea dintre noi și dincolo de corpurile noastre fizice.

Din programul de la postul de radio 103FM, 14.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o intenţie demnă de acțiune?

Răspuns: Lumea noastră este o lume a acțiunii. Toate faptele noastre pământești se bazează pe acțiunea în sine. Faptele noastre sunt numărate doar prin acțiune, și nu prin intenție. În lumea noastră, nu putem fi siguri dacă am recunoscut, reprodus, evaluat și cântărit corect intenția, în timp ce acțiunile pot fi văzute, măsurate și comparate, deoarece lasă în urmă un rezultat material clar.

Intențiile sunt motivațiile noastre interioare, care sunt de neînțeles atât pentru ceilalți, cât și pentru noi înșine și sunt uitate într-un minut. Nu se poate face nimic cu asta.

Știința Cabala spune că suntem ființe speciale în care desluşim atât acțiuni, cât și intenții. Cu cât omul este mai dezvoltat, cu cât este mai îndepărtat de simpla existență animalică, cu atât intenția lui este mai puternică, iar intenția este cea care determină acțiunea. Adică, acțiunea în sine poate fi nesemnificativă, dar intenția din spatele ei este măreață. În astfel de cazuri, omul care împlinește acțiunea acordă atenție tocmai intenției.

De exemplu, dacă ofer cuiva un mic cadou sau săvârșesc o faptă care a fost foarte dificilă pentru mine, dar în care mi-am pus tot sufletul, atunci cel care primește rezultatul acțiunii mele o măsoară nu prin acțiunea în sine, ci prin efortul meu și buna intenție.

Cum putem măsura intenția? Aceasta este o problemă, deoarece lumea devine din ce în ce mai globală. Trebuie să construim un sistem unic de relații între noi. Dar nu putem evalua acest lucru doar prin acțiuni.

La urma urmei, nu lucrez ca un mecanic într-o fabrică a cărui contribuție este măsurată prin o mie de unități de producție, ceea ce îi determină salariul și modul în care îl tratează ceilalți. În zilele noastre, apar tot mai multe profesii în care sunt măsurate intențiile. Încercăm să măsurăm relațiile dintre oameni: cum îi influențez, cum se trezesc datorită mie, cum facem schimb de servicii și așa mai departe. Adică, intenția capătă o semnificație din ce în ce mai mare.

Așadar, lumea noastră se confruntă cu o mare problemă. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu cât ne îndepărtăm mai mult de o stare animalică, cu atât mai mare devine nevoia de a măsura intențiile. Totuși, nu le putem măsura.

Astfel, atitudinea unui om definește lumea. Lumea însăși devine o consecință a intențiilor noastre.

Și aici apare o problemă: lumea intră în criză nu din cauza supraproducției și nici pentru că nu ne putem înțelege unii cu alții, ci pentru că intențiile noastre sunt greșite. Dar cum să le corectăm, cum să le evaluăm și să le cântărim, nu știm.

Deodată, pe neașteptate pentru noi, ne aflăm într-o lume imaterială, deoarece între noi apar nenumărate conexiuni emoționale, spirituale și sufletești pe care nu le putem măsura sau explica. Intențiile se dovedesc a fi mai importante decât acțiunile, iar lumea devine stângace și nepotrivită pentru viața umană. Începe să ne „împingă în afara ei înșiși” pentru că a fost creată doar pentru starea de viață a oamenilor.

În prezent suntem ca animalele. Animalele nu se jenează unele de altele: vreau să te mănânc; dacă reușești să scapi, scapi, dacă nu, te voi mânca. Totul se bazează nu pe intenții, ci pe acțiuni clare. Iar intențiile sunt absolut evidente, deoarece acțiunea și intenția coincid.

Dar când ne ridicăm deasupra stării de viață, la nivelul uman, suntem obligați să începem să luăm în considerare intențiile noastre. Și acestea pot fi evaluate doar cu ajutorul științei Cabala.

Întrebare: Ne puteți da un exemplu de intenție în forma sa pură? Ce este aceasta?

Răspuns: Să presupunem că am o anumită intenție față de tine. Nici nu o vezi, nici nu o cunoști. Trebuie să o determin în mine, să o recunosc și să o testez. Dacă vreau să-ți fac rău cu intenția mea, atunci prin aceasta, îmi voi face rău mie însumi.

Pe de altă parte, lumea intențiilor este mult mai simplă. Când intrăm în ea, ca și cum ștergem toate acțiunile, „ștergem” întreaga noastră lume și rămân doar puncte, împreună cu intențiile acelor puncte unul față de celălalt. Aceasta este lumea spirituală.

Încercați să vă imaginați 7 până la 8 miliarde de puncte, unde fiecare dintre ele, cel puțin cu o anumită rază în jurul său, se raportează la celelalte cu o anumită intenție: fie rea, fie bună, plus sau minus. Intenția este îndreptată fie spre a-l face pe altul să se simtă bine în funcție de cum o înțelege el, nu tu, fie spre a-l face pe altul să se simtă rău în funcție de cum o înțelegeți tu, nu el.

Întrebare: Pot exista cu adevărat doar două intenții?

Răspuns: Doar două, nimic altceva. Și fiecare dintre ele poate fi gradată în magnitudine. Atitudinile noastre față de ceilalți determină lumea noastră și trecerea noastră în lumea superioară.

Cernem toate intențiile posibile pe care oamenii le pot avea și le luăm în considerare doar pe cele care există între ei. Dacă sunt pozitive față de ceilalți, se numesc spirituale; dacă sunt negative, se numesc pământești.

Toate intențiile nivelului nostru pământesc sunt doar pentru sine și în detrimentul celorlalți.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 25.03.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→