Tot ce ni se întâmplă acum este organizat de Forța superioară. Sarcina noastră este să începem să simțim că Creatorul ne-a făcut loc pentru a umple acest spațiu liber cu proprietățile, forțele, intenţiile și acțiunile Sale. Aceasta se numește dezvăluirea Creatorului în realitatea în care ne aflăm.

Nu există lumi îndepărtate, din altă lume. Suntem într-o singură realitate numită „lumea” – dorința noastră. În această dorință, trebuie să dezvăluim calitățile Creatorului. Toată această realitate este dorința noastră pe care trebuie să o corectăm, iar apoi lumea va fi umplută cu calitățile Creatorului. Așa Îl dezvăluim: „prin acțiunile Sale Îl vom cunoaște” în interiorul dorinței noastre și nu undeva în exterior.

Adică, trebuie să înțelegem că tot ceea ce simt în realitatea mea se întâmplă doar în dorința mea. Mi se pare că există eu și această lume, dar de fapt, totul se întâmplă în interiorul dorinței. Întreaga întrebare este cum să-ți schimbi și să-ți corectezi dorința astfel încât să fie umplută de prezența Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă să umpli realitatea cu prezența Creatorului?

Răspuns: Întreaga realitate, cu excepția unui punct în care simt că „eul” meu este Creatorul. Nu există nimic altceva. Nu există nimeni altcineva în afară de El, iar noi ne aflăm în interiorul Forței superioare. Întrebarea este cum dezvăluim acest lucru? Aceasta este o chestiune de percepție (revelație) a realității.

Revelația Forței superioare începe cu faptul că ne aflăm în ascundere. Punctul nostru este situat în AHP al gradului superior (în partea sa inferioară din spate).

Întreaga lume este AHP al celui superior, partea sa opusă, care a fost golită de toată lumina, și prin urmare, nu simțim prezența Creatorului în lume. Dar dacă ne restricționăm față de această lume, devenim ca un făt în pântecele mamei, iar superiorul va începe să lucreze asupra noastră și să ne crească.

A te restricționa înseamnă că în loc de percepția ta actuală asupra lumii, să simți Creatorul și partea opusă a gradului superior. Acest lucru îmi va schimba întregul comportament. La urma urmei, cum m-aș comporta dacă aș ști că sunt în superior? Probabil m-aș anula complet în fața Lui; Singura problemă este că nu-L simt.

Dar de ce S-a restricționat Cel Superior și nu m-a lăsat să-L simt? El vrea să-mi dea libertatea de alegere, astfel încât, fără să-L simt pe Creator, să mă comport ca și cum El m-ar umple! Adică, nu mă comport ca un copil singur acasă, ci mă comport bine și corect, ca și cum părinții mei ar fi lângă mine.

Întrebare: Ce înseamnă să umpli realitatea cu calitățile Creatorului?

Răspuns: Aceasta înseamnă să fii cât mai aproape de calitatea dăruirii. Prima acțiune care ni se cere nouă, egoiștilor, este restricționarea. Îmi restricționez egoul, încerc să fiu ca Cel Superior tot timpul și mă comport ca și cum El ar umple întreaga lume.

Aceasta se numește: „Nimeni nu mă va ajuta în afară de mine”. Nu simt Forța superioară, ci acționez ca și cum ar fi lângă mine. Nu mă comport ca un copil lăsat de capul lui, ci ca și cum părinții mei ar fi acasă. Se pare că trebuie să construiesc un program spiritual în mine.

Dar nu știu cum să fac asta, așa că Îl întreb pe cel superior, iar El începe să se joace cu mine.

Dintr-o lecție de Cabala pe tema „Percepția realității”, 17.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Smartphone-urile de astăzi cuceresc lumea; toată lumea privește în telefoanele mobile. Dar există și o altă perspectivă de a privi smartphone-urile – atenția părinților față de copiii lor a scăzut ca urmare a lor.

Câtă atenție ar trebui să acorde un părinte unui copil, iar copilul, simte că inima părintelui nu este alături de el?

Răspuns: Ce le pot oferi părinții moderni copiilor lor? Adevărul este că ne afundăm într-un egoism din ce în ce mai mare. Ne lipsesc sentimentele pentru copil și cu atât mai mult a unora față de alții. Așadar, este mai bine să nu ne impunem copiilor. Trebuie doar să inventăm jocuri bune, tot felul de programe utile pentru copii. Totuşi nu există prea multe.

Întrebare: La ce se va ajunge? Ce fel de copii vom crește?

Răspuns: Copiii cresc deja într-un spațiu virtual; nu mai sunt interesați în mod deosebit de lumea noastră. Următoarea generație va fi în acest spațiu tot timpul, făcând cumpărături prin lumea virtuală, învățând prin lumea virtuală, totul prin lumea virtuală. Va exista o ființă umană și un ecran.

Cred că o astfel de acțiune a naturii este absolut justificată; Nu putem critica natura. Ne putem gândi doar la cum să folosim corect ceea ce apare în noi în fiecare perioadă a existenței.

Întrebare: Ce apare acum la copii?

Răspuns: În ei apare posibilitatea de a-și construi o lume. Lumea! A lor! Adică, omul se deplasează treptat de la lumea impusă de corpul său animalic la lumea pe care o va crea pentru sine cu corpul său spiritual și va exista în ea. Și această lume va include absolut totul.

Trebuie doar să observăm cum ne dezvoltă natura. Și ne dezvoltă într-un mod foarte interesant, oferindu-ne treptat oportunitatea de a crea o nouă realitate pentru noi înșine și de a exista în cadrul ei.

Întrebare: Ce va dori copilul să vadă și să simtă în această realitate?

Răspuns: Copilul va simți în mod subconștient o atracție către aceasta, o mișcare spre ea, un impuls. Iar mișcările sale către noua realitate îl vor obliga treptat să dobândească noi calități.

Următoarea etapă va fi de așa natură încât copilul va dori să existe în aceasta, nu din cauza unui program, ci pentru că el însuși se va schimba. Deocamdată, trecem doar printr-o etapă intermediară.

Dar, din moment ce natura ne conduce înainte și provoacă toate aceste mișcări, impulsuri și îndemnuri în noi, următoarele etape vor fi astfel încât, prin construirea unei noi lumi virtuale, prin intermediul computerului, vom simți brusc că noi înșine trebuie să ne schimbăm pentru a intra direct în această natură. În spatele a ceea ce am desenat, în spatele a ceea ce am creat, există de fapt o altă lume care nu a fost desenată pentru noi.

Pentru aceasta, nu este nevoie să instalez programe noi pe supercomputerul meu. Trebuie să mă reprogramez puțin și atunci voi exista într-adevăr în noua lume.

Aici vom ajunge. Dar poate nu chiar în această generație încă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.11.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să ridicăm MAN (rugăciunea). Este aceasta o acțiune în dorință?

Răspuns: MAN înseamnă că cer puterea dăruirii. De la Malchut mă întorc către Bina și cer de la Bina capacitatea de a dărui.

Dar trebuie să ajung la o astfel de stare în care să fiu plin de această rugăciune (MAN), iar acest lucru este suficient pentru mine. Simt bucurie că sunt capabil să ridic MAN.

Cum este descrisă această stare în Tora? Că ieși la lumina zilei. Ziua pentru tine este atunci când nu ai nimic; mergi în deșert și cauți MAN, dorința de dăruire, iar când o găsești, ea te înviorează și îți umple toate gusturile. Tot ce îți dorești este în ea.

Dar ce este acest gust? De unde vine? Ce este acest MAN? Vine la tine din Bina și atunci este suficient pentru tine să ai chiar posibilitatea de a-L întreba pe Creator: „Am o conexiune cu El. Pot să-L întreb. Și nu mai am nevoie de nimic mai mult.”

Dar nu vreau eu să am o dorință în care să-L dezvălui pe Creator? Nu. Sunt mulțumit chiar și cu însăși aspirația către El. Aceasta, pentru mine acum, este împlinire. Conexiunea cu Creatorul prin intermediul grupului mă umple.

Dar ce fel de conexiune este aceasta? De unde ai acest lucru? Nu există nimic. Dar mă pot întoarce către El în acest fel? Este suficient. Aceasta se numește „a mers în deșert”, dobândind calitatea de „Hafeţ Hesed” (a nu dori nimic pentru mine).

Pentru că în deșert nu ai nimic; cu adevărat nu vrei nimic pentru tine. Dar aceasta este obținerea corectării prin calitatea dăruirii, asemănarea cu Creatorul, și în aceasta este împlinirea ta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 06/06/2010, „Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi înșine trebuie să-L trezim pe Creator pentru a ne da dorința de a dărui. Nu este suficient să avem dorința de a primi, deoarece trebuie să existe și o dorință pozitivă din partea dăruitorului pentru a ne da o nouă dorință de a dărui.

Chiar dacă Sus există o dorință generală de a face bine creaturilor Sale, El așteaptă totuși, ca dorința noastră să trezească dorința Lui.

Dacă suntem incapabili să trezim dorința Lui, acesta este un semn că dorința pornită dinspre primitor este încă incompletă. Prin urmare, tocmai prin rugăciunea ca Sus să existe o dorinţă, dorința noastră devine una autentică, un Kli (vas) potrivit pentru a primi abundența (Baal HaSulam, Şamati 57, „Îl va aduce mai aproape de Vointa Sa”).

Apelul constant către Creator din partea grupului de zece va duce în cele din urmă la faptul că cererea noastră este autentică și va obține un răspuns. Creatorul este o lege a naturii. Trebuie să atingem un anumit prag de efort, apoi vom primi o nouă viață de sus, o nouă calitate – calitatea dăruirii.

Încă nu am trecut acest prag, ceea ce înseamnă că nu avem încă această dorință. Nu vom putea folosi corect calitatea dăruirii, ci o vom folosi în mod egoist. Guvernarea superioară nu va permite în niciun fel acest lucru.

Prin urmare, trezirea constantă a Creatorului în grupul de zece este o condiție necesară pentru ca dorința autentică să apară în grupul de zece în magnitudinea și calitatea potrivite. Succesul nostru depinde doar de acest lucru!

Din a 6-a Lecție din Congresul de Cabala din Moldova, 07.09.2019

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ați vorbit despre relația dintre bărbat și femeie, ați descris „principiul oglinzii”, conform căruia văd o reflectare a mea în partenerul meu, deoarece îmi radiez egoismul asupra lui. Ce înseamnă asta? Dacă mi se pare că soțul meu nu mă prețuiește, înseamnă că eu nu mă prețuiesc?

Răspuns: De ce ceri mai multă recunoaștere de la el? În fapt, egoismul tău necesită această împlinire. Și ce câștigăm dacă ne ridicăm deasupra egoismului și nu facem astfel de cereri?

În primul rând, procedând astfel, nu vom suferi din cauza sentimentului că suntem subapreciați de partenerul nostru. În al doilea rând, dobândim astfel o nouă calitate. Cererea de respect și putere își dezvăluie opusul: depășind o anumită calitate egoistă și începând să mă ridic deasupra ei, primesc o calitate opusă acesteia. Acest lucru îmi permite să dobândesc un nou instrument, o nouă atitudine față de lume.

De exemplu, dacă mai devreme ceream atenție și respect de la partenerul meu, acum devin mai modestă în pretențiile mele. La urma urmei, înțeleg deja că, dacă privesc obiectiv, el mă tratează destul de normal, pur și simplu egoismul meu a umflat ștacheta așteptărilor. Așa că haideți să ne acordăm, să ne reducem cerințele egoiste.

Îmi doresc ca partenerul meu să fie atent, acu consideraţie și să își respecte promisiunile, vreau să opresc „ofensele” lui nesfârșite în tot ceea ce privește treburile casnice, neglijarea intereselor mele, lipsa semnelor de iubire și grijă. La urma urmei, odată cu trecerea anilor, soțul își sună soția din ce în ce mai rar să o întrebe ce mai face, are din ce în ce mai puțină grijă de ea. Și astfel, dacă îmi diminuez nemulțumirile, dacă nu țin socoteala nemulțumirilor și nu muncesc din greu la mine – pentru că pentru mine acest lucru este încă foarte important – atunci anulez fosta conexiune distrusă dintre noi.

Mă ridic deasupra cerințelor crescute și mă raportez la partenerul meu cu iubire, ca o mamă la un copil. Chiar dacă de partea lui încă mai există „crimă”, în ciuda eforturilor mele, mă țin de principiul: „Iubirea va acoperi toate crimele”.

Cum îl ajut astfel pe partenerul meu, având în vedere că și el s-a alăturat cadrului cursului nostru? Îi dau un exemplu, și de asemenea, trezesc în el o disponibilitate pentru aceeași relație reciprocă. Prin urmare, aici se află o invitație la o viață nouă. În esență, mă deschid pentru a primi o nouă atitudine din partea partenerului meu. Și verific această atitudine dar nu în mod egoist; dimpotrivă, ceea ce contează aici este ca amândoi să ne dezvoltăm reciproc relația deasupra egoismului și să ne sprijinim reciproc.

Prin exemplul meu, îl ajut pe partenerul meu să se ridice deasupra egoismului. Fac eforturi, vorbesc cu el despre cât de bună va fi viața dacă ne vom ridica deasupra impulsurilor noastre naturale, josnice, egoiste. Și, ca urmare, exemplul reciproc și sprijinul reciproc ne conduc în sus.

Mai mult, fiecare dintre noi privește acum lumea corect, sănătos, cu disponibilitate de a ceda. Din nou și din nou, văd lumea în comparație cu mine însumi ca pe ceva perfect. Noua perspectivă îmi permite să o văd ca pe o natură perfectă. Nu mai este vorba doar despre partenerul meu, întreaga lume devine oglinda mea. Acesta este un fel de antrenament psihologic, o metodă psihologică de cel mai înalt nivel, care permite omului să se ridice la o nouă percepție a realității, a lumii, a familiei și a relațiilor cu partenerul; este o percepție pe care nu o aveam înainte.

Desigur, trebuie să practicăm mai întâi acest lucru în familie, și în final, vom construi o lume nouă, relații noi. Și aici reciprocitatea este necesară. Amândoi trebuie să înțelegem că reprezentăm ceva de genul unui mic „laborator” în care doi egoiști se străduiesc să folosească corect egoismul care s-a dezvoltat în ei. În generația noastră, acesta a crescut într-o asemenea măsură încât distruge totul, iar noi vrem să-l folosim ca o pârghie și să construim relații sănătoase deasupra lui, care să permită vieții să continue. Altfel, ne așteaptă doar ruina.

Din conversația Viață Nouă #32 – Un Nou Tip de Relații, 11.07.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→