Întrebare: Se spune că omul care judecă trebuie să se angajeze în măreţia Creatorului, iar apoi Creatorul îi va da daruri în care nu va simți pâinea rușinii. Cum poate omul să judece în timp ce Îl înălță pe Creator?

Răspuns: Cel mai important lucru este că prin înălțarea Creatorului, influențezi revelarea Lui către întreaga creație.

Întrebare: Cum poate omul să primească un dar de la Creator nu de dragul darului în sine, ci datorită măreției Creatorului, astfel încât acesta să fie punctul central?

Răspuns: Cereţi, nu este nimic altceva de făcut. Cereţi!.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 23/09/2025, „Roş HaŞana”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Iubirea, toată lumea vrea să iubească, să fie iubită, să lucreze la un loc de muncă pe care îl iubește, să viziteze locuri pe care le iubește. În noi există o enormă dorință spre iubire. Personal, simt că toată viața căutăm iubirea, dorim să fim iubiți.

De ce alergăm după iubire, de ce suntem atât de atrași de acest sentiment puternic?

Răspuns: Pentru că nu suntem nimic mai mult decât ființe create, iar natura noastră este dorința de a ne bucura. Ceea ce satisface această dorință este plăcerea pe care o simțim. În funcție de ceea ce tinde fiecare persoană, de locul în care simte gol și de ceea ce o umple, către asta experimentează iubirea.

Iubesc peștii, îmi iubesc mama, îmi iubesc copiii, iubesc soarele, răcoarea, căldura, nu contează ce. Dacă sunt plin de aceea spre care tind, dacă îmi împlinesc dorința, numesc asta iubire pentru ceea ce mă încântă în prezent.

Sunt lucruri pe care le știu dinainte că le iubesc fie din obișnuință, fie din fire, pentru că așa am fost creat. Și sunt lucruri cu care m-am obișnuit și apoi le iubesc și pe ele.

În cele din urmă, ceea ce numim iubire în viețile noastre este împlinire prin plăcerea la care tânjesc, pentru că îmi umple dorința. Iar senzația că dorința mea este îndeplinită este ceea ce numim iubire.

De exemplu, iubesc peștele. Asta înseamnă că vreau să-l mănânc și mă pot sătura cu peștele care se află în fața mea în farfurie.

Întrebare: Și totuși, tindem mai mult spre iubirea umană decât spre iubirea materială…

Răspuns: Iubirea are mai multe niveluri, în funcție de ceea ce iubim, adică ceea ce ne împlinește. Omul are nevoi de împlinire, pe care știința Cabala le împarte conform unei scări de dorințe și aspirații. Această scară începe cu dorințele pentru mâncare, sex și familie. Apoi urmează dorințele pentru bogăție, onoare și cunoaștere.

În esență, toate aspirațiile și împlinirile noastre pot fi incluse în aceste șase tipuri de dorințe. Dacă tânjesc după un anumit fel de împlinire, înseamnă că o iubesc. Mai mult, nu iubesc doar împlinirea în sine, ci și sursa ei, care devine importantă pentru mine, deoarece îmi oferă plăcere.

Așa ne construim viața. Și întreaga noastră viață se desfășoară între ură și iubire.

Din a 692-a conversație Viaţă Nouă 692 – Ce este iubirea? 16.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă principiul cabalist „Lumina este în repaus și în perfecțiune”?

Răspuns: Lumina este în repaus deoarece nu are alte motive, acțiuni sau dorințe decât să dăruiască, să influențeze, să umple, adică să genereze doar bine.

Aceasta nu înseamnă că nu întreprinde nicio acțiune. Lumina îndeplinește diverse acțiuni, inclusiv unele alternante, dar toate au ca scop doar maximizarea împlinirii, saturației și bucuriei obiectului către care coboară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cunoscutul fizician Michio Kaku scrie: „Astăzi, fiecare dintre noi lasă în urmă o amprentă digitală gigantică. Uitându-ne la cardul de credit, putem spune ce țări vizităm, ce mâncare preferăm, ce haine purtăm, unde studiem. Există postările de pe blog, jurnalele, e-mailurile, videoclipurile, fotografiile. Cu toate aceste informații, putem construi o imagine holografică care ar vorbi și ar acționa exact ca noi, cu aceleași obiceiuri și amintiri. Și ce se va întâmpla când vom putea reproduce neuronul nostru, neuron cu neuron?”

Cu alte cuvinte, el spune că aparent, omul poate dispărea, dar tot rămâne, toate dorințele sale rămân. El numește asta nemurire.

Răspunsul meu: Nemurirea există deja pentru că gândurile și dorințele noastre plutesc în aer. Chiar așa este. Inima și mintea spirituală, conținutul lor (dorinţele şi gândurile), toate rămân. Nu mor odată cu corpul. Nu sunt în inimă, ci într-un alt purtător. Poți pune o pompă în locul inimii, un computer în locul creierului – nimic nu se va schimba.

Comentariu: Michio Kaku spune că trupul biologic uman pleacă, dar toate informațiile rămân.

Răspunsul meu: Și cum te vei conecta la el? Prin cardurile lui de credit?!

Comentariu: Ca și cum ar fi o bibliotecă de date, o „bibliotecă a sufletului”.

Răspunsul meu: Cum? Unde se află ea? La urma urmei, ceea ce ai făcut nu este scris undeva în biblioteci, teatre, locuri de muncă etc. Este înregistrat în formă spirituală – în spațiu, dar nu în lumea materială. Se pare că existăm într-un spațiu material, dar în realitate, acest spațiu este spiritual. S-ar putea spune că este digital, asemănător unei matrice, un spațiu măsurat în zeci, sute și mii de unități proprii.

Comentariu: Deci nu pot crea un alt corp biologic și să-l umplu cu toate informațiile de la persoana decedată – ceea ce a gândit, a visat, ceea ce a scris în blogul său.

Răspunsul meu: Nu, nu va exista nicio corespondență cu conținutul interior. Acel corp fizic s-a potrivit complet cu conținutul său interior. Nu poți crea același lucru. Nu ai cum să-l creezi pentru că, în principiu, și-a îndeplinit deja scopul și nu mai este nevoie de el.

Comentariu: Deci nu poți păși în același râu de două ori.

Răspunsul meu: Nu, nu este nevoie!

Întrebare: Atunci ce este nemurirea?

Răspuns: Nemurirea este existența în volumul de dorințe și gânduri care se corelează corect între ele și sunt conectate cu restul, deoarece nu mai sunt împărțite de corpuri, și împreună, formează un nor senzorial-informațional.

Nu este corpul, ci ceea ce există înainte ca trupul să se nască și după ce moare: un nor senzorial-informațional, dorințele și gândurile noastre.

Dacă în timpul vieții mele intru în acest nor informațional-senzorial și încep să mă corelez cu el, să interacționez cu el, să mă conectez cu el, să exist în el în mod sensibil – și corpul meu nu interferează cu acest lucru, ci poate chiar ajută într-un fel, rezistând și astfel direcționându-mă – atunci în acest fel intru în nemurire.

Acolo întâlnesc datele informaționale și senzoriale ale tuturor celor care există, ale tuturor celor care au existat vreodată și chiar ale celor care nu trec prin lumea noastră, deoarece există câmpuri informaționale și senzoriale mult mai mari.

Întrebare: Putem umaniza puțin această imagine? Aș putea întâlni foști lideri sau pe altcineva acolo?

Răspuns: Nu, nu este atât de materializată pe cât ni se pare. Nu ne putem întâlni acolo cu mamele, bunicile și bunicii noștri. Așa gândesc copiii. Dar nu este așa.

Toate acestea se află la nivelul următor, superior. Deoarece toate câmpurile senzorial-informaționale mici numite înregistrarea unei persoane (în ebraică, „Reşimot”) sunt incluse într-un sistem comun și există în el în mod constant. Iar corpul nostru, cât timp trăim în el, nu face decât să ne distragă atenția de la acest sistem. Trebuie să ne asigurăm că în timpul vieții noastre, corpul nostru nu ne distrage atenția de la acest sistem, astfel încât să ne unim într-un singur sistem senzorial-informațional, care se numește „suflet”.

Și corpul nostru (trebuie să înțelegem că este doar un tip special de obstacol) există doar pentru a-și întări conexiunea cu toate aceste ființe fragmentate, aceste înregistrări senzorio-informaționale, de 620 de ori.

Ni se pare că trupul nostru există, dar de fapt nu există. Este doar o rezistență la unirea cu celelalte particule informaționale. Iar Reşimo (o înregistrare senzorio-informațională) tânjește după conexiunea cu celelalte particule și tinde spre ea. Corpul mă trage spre moarte, dar Reşimo a mea mă trage spre nemurire! Să o ascultăm!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot evita să cad în iluzia că eu sunt judecătorul în locul Creatorului?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă după anumiți pași, când omul prin acțiune, vrea să ajungă la decizia corectă, să vadă scopul și să țintească corect spre el. Apoi, descoperă că totul în lume este făcut pentru el.

Întrebare: Cum pot fi sigur că Îi permit Creatorului să lucreze asupra mea?

Răspuns: Trebuie să-ți reduci egoismul cât mai mult posibil și atunci vei simți spre ce ești înclinat. Aceasta va fi direcția corectă.

Întrebare: Ce permite judecății să se transforme într-o forță a bunătății și iubirii?

Răspuns: Decizia ta, atunci când îți dorești să fie așa.

Întrebare: Cum ar trebui să cerem încredere în cunoaștere dacă trebuie să avansăm în credință mai presus de rațiune?

Răspuns: Cererea ta de a atinge credința mai presus de rațiune este ea însăși ridicarea deasupra egoului tău.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 23/09/2025, „Roş HaŞana”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→