Întrebare: Spuneţi că grupul de zece trebuie să devină ca unul. Ce este această stare?

Răspuns: Unul înseamnă că noi, fiecare dintre noi, ne adunăm într-o singură unitate, într-o singură calitate – calitatea dăruirii reciproce. Și nu există alte relații, nici față de Creator, nici între noi.

Toate celelalte calități ale unui om sunt legate de calitatea dăruirii. Mă anulez pe mine însumi, mă conectez cu ceilalți, mă simt mai jos sau mai sus decât ceilalți pentru a-i influența în măreția scopului. Încerc să-i unesc, să-L imaginez pe Creator în locul fiecăruia dintre ei. Prin aceasta ajungem la calitatea numită „unul”.

Întrebare: Atingem această stare doar pentru o perioadă scurtă de timp sau trebuie să o menținem constant?

Răspuns: Această stare vine pentru o singură clipă, dar imediat ce o atingem, Îl dezvăluim pe Creator.

Chiar în clipa următoare cădem și totul dispare, simțirea Creatorului se estompează, apar în noi tulburări serioase, până la ură, iar munca de deasupra lor începe din nou, ceea ce duce la calitatea de „unul, unic”. Și din nou Îl dezvăluim pe Creator.

Și astfel, pas cu pas, avansăm spre scop, de fiecare dată atingând lumi noi.

Așadar, deocamdată, trebuie să ne gândim doar la grupul nostru de zece. Dacă suntem înconjurați de prieteni adecvați în grupul meu și în alte grupuri, atunci simțim un mare plus de putere din partea celorlalte astfel de grupuri de zece. Prin urmare, sunt interesat să fie cât mai multe și să fie cât mai puternice. Dar în principiu, munca mea spirituală este concentrată în propriul meu grup de zece.

În timp, aici se poate încuraja un fel de competiție bună, care ne va împinge înainte. Doar că este încă prea devreme să vorbim despre acest lucru. Trebuie să îl tratăm cu mare atenție. Dar va veni.

Din Lecția a 4-a din Congresul Mondial de Cabala, Moscova, 03.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce oferă unui om iubirea?

Răspuns: Iubirea îi oferă unui om o strălucire interioară care îl însuflețește. Viață.

Dar problema este că iubirea este o relație mult mai profundă, pe care trebuie să o dezvăluim între noi.

Nu este vorba despre acele sentimente care apar în funcție de înclinațiile interioare ale unui om, care îi sunt insuflate prin natură sau dobândite prin educație. Trebuie mai întâi să dezvăluim valorile potrivite – să înțelegem ce se numește cu adevărat iubire, în ce măsură existăm în natura urii reciproce și a respingerii reciproce, și dacă este așa, atunci ce trebuie făcut pentru a atinge iubirea, din moment ce sursa vieții este iubirea.

Întrebare: Trebuie să dezvăluim ce este iubirea?

Răspuns: Trebuie să dezvăluim secretul vieții. Acest secret este legat de iubire. Căci fără ea, nu există continuare.

Dacă nu ar exista atracție între plus și minus la nivel mineral, nicio unire și separare între molecule la nivel vegetal, dacă nu ar exista astfel de calcule între corpurile vii, când cineva urăște sau iubește pe altul în funcție de nivelul de dezvoltare, dacă nu ar exista sentimentul iubirii unei mame pentru copilul ei la nivel animal și uman, atunci fără aceasta, natura nu s-ar dezvolta, nu ar exista nici măcar cea mai simplă celulă.

Totul există conform iubirii și urii, conform forței de atracție și repulsie. Aceste două forțe trebuie echilibrate.

Prin urmare, nu este întâmplător că este scris în înțelepciunea Cabala: „Iubirea va acoperi toate crimele”. Aceste două forțe fundamentale, situate în centrul creației, trebuie echilibrate una cu cealaltă, iar apoi între ele va exista o dezvoltare adecvată, treptată, până la un asemenea grad încât atât iubirea, cât și ura se vor dezvolta în proporții infinite. Și în acest fel vom atinge lumea infinitului, lumea adevărului, care este scopul dezvoltării noastre.

Prin urmare, încă mai trebuie să dezvăluim cum să ajungem la clarificarea a ceea ce este cu adevărat iubirea – căci ea este sursa vieții.

Din conversația „Viaţă nouă 692 – Ce este iubirea?”, 16.02.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există diferite categorii de cinema. Arthouse este cinema experimental. Există filme mai serioase, există Hollywood-ul și toţi se poziționează ca fiind ceva important. Înainte eram fascinat de cinematografia de artă. Dar acum nici măcar nu pot viziona aceste filme pentru că în esență, sunt experiențe plate, așa cum aţi spus despre Dostoievski, că un bărbat a ucis o bătrână și scrie despre asta. De fapt, nu există niciun beneficiu în asta. Ce îi oferă, de fapt, unui om?

Răspuns: Problema este că nu există un punct de referință clar în funcție de care omul să se poată compara.

De exemplu, Dostoievski are afirmații minunate despre iubire, pe de o parte, iar pe de altă parte, despre ură. Nu știe cum să se poziționeze.

Adică, oamenilor le lipsește un punct de referință absolut, un standard. Și asta face lucrurile foarte dificile.

Iar arta despre care vorbești, diverse filme experimentale și orice altceva, sunt doar o discuție fără sfârșit pentru că nu există o bază clară în natura umană, nimic prin care să ne putem compara.

Prin urmare, toate acestea sunt sortite neglijării de către omul care începe să se ridice deasupra nivelului existenței animalice. Aceștia sunt oameni inteligenți, cercetători, dar sunt confuzi. Totul este în regulă, cu excepția unui lucru: nu există nimic cu care să se compare, niciun punct absolut.

Prin urmare, ei nu pot crea nicio imagine care să rămână pentru eternitate, în ciuda a ceea ce s-a scris. La urma urmei, dacă este o reprezentare a lumii interioare a omului fără măsurarea corectă în raport cu Creatorul, nu oferă nimic. Deci totul rămâne la fel – a ucis o bătrână și nimic mai mult.

De aceea, arta moare, de aceea oamenii încep să neglijeze toate marile opere pe care omenirea le-a creat de-a lungul mileniilor. Rămân doar câțiva intelectuali naivi care prețuiesc acest lucru.

Totul va dispărea, poate cu excepția muzicii, pentru că într-o piesă muzicală fiecare om se poate exprima cumva. Dar literatura sau pictura, sau altceva…

Pictura are încă un fel de viitor pentru că există o convenție falsă despre valoarea sa, deoarece nu există nicăieri altundeva unde să se pună capitalul. Rembrandt, să spunem, valorează un milion de dolari, Rubens — cinci sute de mii, altul — cutare și cutare și așa mai departe. Picturile lor vor rămâne ca monedă de schimb. Așa va fi evaluată pictura și nimic mai mult.

Și de ce sunt evaluate diamantele? Adevărul este că în lume există multe zăcăminte de diamante a căror exploatare este interzisă, altfel prețul lor s-ar prăbuși și atunci oamenii nu ar rămâne cu nimic. Dar așa, iată, am o mică piatră în seiful meu, în valoare de, să spunem, 30 sau 100 de milioane. Dar dacă arunci brusc câteva kilograme de diamante pe piață, prețul pietrei mele va scădea automat de zece ori. Nu te voi lăsa să faci asta! Deci valoarea tuturor acestor lucruri este relativă.

Dar muzica clasică va rămâne pentru că transmite toate sentimentele umane și în ea se poate exprima absolut orice. Armonia ei corespunde structurii sufletului. Pictura va rămâne pentru că va fi ca niște titluri de valoare. Și literatura nu va rămâne deloc.

Întrebare: Atunci la ce folosește literatura? Clasicii, Tolstoi, Pușkin?

Răspuns: Cine va citi asta?! Sunt sigur că nici acum nu se mai citește. Citește generația tânără aceste cărți?! Nu.

Poate că există versiuni prescurtate ale clasicilor, în care întregul Tolstoi este prezentat în cincizeci de pagini. Ei bine, cine se va așeza astăzi și va citi Război și pace? Cine are timp pentru asta? Poate înlocui internetul de astăzi cu toate posibilitățile sale pentru un tânăr? Este o lume complet diferită! Și tinerii nu pot fi învinovățiți pentru asta.

Din KabTV „Am primit un apel. Arthouse, Hollywood, Dostoievski, Diamante și Ciuperci”, 8.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este rădăcina sufletului și cum o atingem?

Răspuns: Rădăcina sufletului se numește sursa sufletului, adică Creatorul, care se revelează în conexiunea dintre voi. Nu în egoismul vostru, ci în faptul că între doi egoiști se poate revela o calitate reciprocă a dăruirii.

Se revelează între voi, egoiștii, în ciuda egoului personal din fiecare dintre voi, și tocmai în acest loc se revelează Creatorul.

Prin urmare, cu cât egoiștii sunt mai mari și cu cât lucrează mai mult asupra lor înșiși, cu atât Creatorul se poate revela mai mult între ei. Dar întotdeauna între ei!

Din a 4-a Lecție din Congresul de Cabala din Moldova, 7.09.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă omul ar înțelege în ce lume josnică, dezgustătoare și limitată trăiește, acel om ar privi multe lucruri într-un mod complet diferit.

Răspunsul meu: Dar știm cum se obișnuiesc oamenii să trăiască în lagăre de concentrare, lagăre de muncă, în colonii penale, peste tot.

Am avut un prieten care a părăsit colonia penală și a rămas în satul de alături. Am fost surprins! Și mi-a spus: „E frumos aici. De ce altceva am nevoie?” Aceasta era în comparație cu Leningradul, care avea o bună aprovizionare cu alimente, cultură, totul!

Un obicei! O persoană nu are nevoie de nimic altceva. Mai mult, există relații simple în coloniile penale, totul este clar și direct: cine ești tu și cine sunt eu. Întreaga structură este mult mai simplă.

Comentariu: Da, omul se cufundă oricum în lumea familiară în care trăiește.

Răspunsul meu: Acesta este un lucru teribil! Percepem constant mediul nostru în acest fel, percepem doar ceea ce ne face plăcere, ceea ce avem nevoie, ceea ce se potrivește educației noastre și ceea ce se potrivește stării noastre interioare. Asta este tot ce vedem!

Dar suntem într-o lume a infinitului! O cantitate incredibilă de profunzime, fenomene, forțe și acțiuni se învârt între noi și în jurul nostru! Nu observăm nimic din toate acestea pentru că nu vrem. Observăm doar pentru ce suntem preprogramați, cu ce suntem obișnuiți. Orice altceva este eliminat subconștient. Așa suntem creați. Obiceiul este un lucru teribil care ne afectează conștiința!

Întrebare: Descrieți foarte colorat stările pe care le experimentează omul după ce trece cumva la o altă fațetă a realității. Totuși, este suficient să urmărești să dezvolți o dorință pentru asta, pe lângă studiu și tot restul? Dacă omul își dorește cu adevărat, va putea trece la o dimensiune superioară?

Răspuns: Nu, o dorință nu este suficientă, pentru că dorința noastră este egoistă; trebuie să o transformăm într-una altruistă.

Nu poți simți lumea superioară în dorinţa egoistă. „Dar eu o vreau!” Nu, tu nu o vrei; vrei altceva pe care ți-l imaginezi ca fiind lumea superioară. Nu poți să o vrei acum pentru că totul este despre a dărui, a-i iubi pe ceilalți și a ieși din tine însuți. Iar tu nu ai astfel de dorințe! Așa că nu minți despre dorința asta.

Din KabTV „Am primit un apel. Întreaga noastră viață este un joc?!”, 29.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→