Nu există un punct mort în natură. Punctele moarte pe care ni le stabilește sunt doar pentru a ne ridica deasupra lor, a depăși această barieră și a ne dezvolta mai departe.

Punctele moarte sunt doar la nivelul nostru, ca niște trepte. Cum urcă un copil mic scările? Se târăște cu dificultate în patru labe și așa mai departe. De aceea ni se dau aceste dezamăgiri, ascensiuni și așa mai departe. Ele ne fac să creștem.

Întrebare: Deci, creșterea umană are loc tocmai prin depășirea acestor puncte moarte, simțindu-le?

Răspuns: Simțindu-le? Omul nu se poate ridica; se târăște în sus!

Întrebare: Deci, ar trebui să simt că există un punct mort?

Răspuns: Da, trebuie să înțelegeți că obstacolele din fața voastră sunt treptele scării ascensiunii.

Întrebare: Deci, unde mă duc? Iată această scară. Unde mă duc, de la un punct mort la altul?

Răspuns: Spre înțelegerea sensului vieții. Spre atingerea sensului vieții.

Întrebare: Ce este asta? Mă urc spre ceva. De ce urc dintr-un punct mort în altul?

Răspuns: Urc astfel încât aceste trepte de ascensiune să creeze în mine dorințe, proprietăți și calități prin care să pot dezvălui sensul vieții. Acesta este acolo! Dar nu-l văd, nu-l simt, nu-l pot formula sau simți.

Ca urmare a acestor ascensiuni, când mă târăsc din treaptă în treaptă ca un copil mic în patru labe, încercând să urc, îmi dezvolt mintea și simțurile din mine pentru a înțelege sensul acestei ascensiuni. Și dintr-o dată, încep să înțeleg, ca și cum acest sens ar fi situat între trepte.

Întrebare: Există un sfârșit al acestor trepte?

Răspuns: Este foarte departe. Aproape că nici nu este acolo. Dar de ce? Dacă încep să simt că asta este viața. Asta este viața, când la fiecare pas ai dezamăgire, nevoia de a găsi putere, nevoia de a găsi aspirația exactă, scopul. Altfel, nu vei avea puterea: pentru ce, cum, de ce, ce vei considera scopul corect, decizia corectă sau nu, etc…

Adică, urmare a urcării acestor trepte, începi să simți că crești, că creezi.

Întrebare: Ce mă motivează? Tocmai să trec prin acest impas, sau să mă apropii de ceva?

Răspuns: Nu, nici măcar nu mai vrei să ajungi la nicio treaptă finală. Începi să simți plăcerea de a le parcurge. Între trepte, începi să simți înțelepciunea și claritatea acestor trepte.

Întrebare: Încep să simt această guvernare?

Răspuns: Aceasta se numește „Mi Maaseha Ikarnucha” – „Din acțiunile Tale Te voi cunoaște”. Din treptele în sine, din modul în care au fost create pentru tine, și în același timp, ai fost creat pentru a te ridica deasupra lor – din toate acestea, începi să-L

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.09.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumina ne-a creat cu dorința de a ne bucura, iar aceeași lumină o susține și o dezvoltă. Ne adâncim continuu în această dorință, de la zero până la la al patrulea nivel final.

Lucrând la la o adâncime din ce în ce mai profundă a dorinței și transformând-o din primire în dăruire, de la rău la bine, dezvăluim o nouă realitate în interiorul ei numită lumea spirituală.

Adică, realizăm și folosim această dorință de a ne bucura prin etapele 0, 1, 2, 3 și 4, transformând-o cu ajutorul luminii din puterea intenției egoiste de la început, răul și ura revelate în straturile acestei dorințe, în iubire, bunătate și dăruire.

În cadrul acestei dorințe de a ne bucura, descoperim o lume nouă, 125 de etape sau cinci lumi, în funcție de dorința pe care suntem deja capabili să o transformăm de la ură la iubire în relație cu aproapele nostru sau cu Creatorul, lumina, și de la primire la dăruire.

Iar răul, desigur, rămâne! Altfel, pe ce bază putem construi binele? Cum putem aprecia binele dacă nu există rău? Dorința de a ne bucura nu poate rămâne cu intenții bune decât dacă trece prin toate stările opuse în care ne aflăm și urcăm ca pe o scară până la o înălțime de 125 de trepte, întorcându-ne înapoi în lumea infinitului.

Prin urmare, toată această tensiune rămâne, tot potențialul prin care ne putem ridica deasupra urii, dezvăluind-o de fiecare dată la adâncimi din ce în ce mai mari.

Din Lecția zilnică de Cabala din 10.08.2011, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.52 – O încălcare a legii nu anulează o Mițva

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Știi, când te uiți la ce se întâmplă în lumea de astăzi, te gândești: „Cum am ajuns la toate astea?” Te uiți la oamenii de aproape și de departe, la tine însuți și te gândești: „Ce fel de creatură este o ființă umană?”

Răspunsul meu: Un om este o colecție de absolut tot răul și tot binele. Prin urmare, el poate trece în orice circumstanțe de la bine la rău și de la rău la bine. Și nu va înțelege niciodată un alt om care l-ar putea învinovăți pentru ceva.

Întrebare: Omul va justifica întotdeauna chiar și cel mai mare rău pe care l-a făcut?

Răspuns: Desigur! Și o va face cu sinceritate! Va încerca chiar să te convingă că a acționat absolut corect și că poate este singurul om drept din lume.

Întrebare: Ce este în noi, atunci?

Răspuns: Nu ne cunoaștem pe noi înșine.

Întrebare: Ce sunt acei senzori din interior?

Răspuns: Binele absolut și răul absolut din noi își pot schimba locurile. Pot fi variați și diferiți.

Întrebare: Deci spuneţi că răul pe care l-am comis, cel mai mare rău, îl pot schimba în interiorul meu?

Răspuns: Și îl vei considera absolut bun.

Comentariu: Dar acesta este răul.

Răspunsul meu: Nu. Te-ai convins deja că este absolut bine.

Comentariu: Ei bine, în regulă – cineva, dar înțelegem că…

Răspunsul meu: Te înșeli. Cum poți convinge un alt om dacă gândește diferit?

Întrebare: Deci, ce ar trebui să facem cu asta? Cum putem transforma răul în bine? Este posibil acest lucru?

Răspuns: Pe măsură ce recunoști din ce în ce mai mult rău, ar trebui să-l corectezi în binele corespunzător.

Întrebare: Deci, în cele din urmă, trebuie să ajung la concluzia că acest rău este în mine?

Răspuns: Acest lucru este posibil dacă există ceea ce se numește un „al treilea”. Adică, există rău, există bine și există Creatorul de la care provine această calitate.

Întrebare: Atât binele, cât și răul provin de la El?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci trebuie să existe apelul meu la al treilea, într-un fel sau altul? Mintea și inima mea – adică, se presupune, binele și răul – și apoi există un al treilea. Sunt ghidat către asta?

Răspuns: Desigur! Ești educat și îngrijit pentru asta.

Întrebare: Îmi permit să comit tot felul de acte teribile, nu-i așa?

Răspuns: Totul. Tot ce trece prin tine.

Întrebare: Este doar pentru a ajunge la această a treia parte, la Creator?

Răspuns: Da. Dar asta necesită multe stări, generații și așa mai departe.

Întrebare: Aţi spus cumva „generații”? Nu este vorba doar de o viață? Durează generații?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Merită vreun pic? Toate acestea…

Răspuns: Nu ești întrebat. Ești materialul unui mare experiment.

Comentariu: Este un coșmar! Întreaga istorie este pavată cu sânge, războaie, suferințe, întreaga istorie a umanității este doar pentru a ajunge la această treime, cum spuneţi dev.

Răspunsul meu: Și să mă bucur, să mă bucur și să mulțumesc!

Întrebare: Că Tu ai făcut asta și m-ai adus la Tine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să fie apelul meu atunci când vreau cu adevărat să ajung la El?

Răspuns: Ca să atingi în sfârșit înțelepciunea Lui, perfecțiunea acțiunilor Sale în raport cu tine.

Întrebare: Și justifici totul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va ajunge omenirea la asta?

Răspuns: Desigur!

Comentariu: Mi se pare că acum putem vedea cum omenirea se îndreaptă deja spre asta cu pași uriași.

Răspunsul meu: El ne călăuzește energic, da.

Întrebare: Energic! Avem un astfel de scenarist și un astfel de regizor încât este pur și simplu imposibil să scăpăm cu asta. Se întâmplă asta pentru că ne-am mișcat încet?

Răspuns: Nu, cine suntem noi să determinăm viteza, vectorul și așa mai departe?

Întrebare: Văd că nu ne luați în considerare deloc – umanitatea în general?

Răspuns: Suntem ființe mici care pot experimenta cumva și adapta cumva aceste experiențe în interiorul nostru. Putem compara cumva toate acestea în interiorul nostru și le putem aduce treptat în acțiuni care decurg una din alta, stabilind astfel în interiorul nostru un proces intern de realizare, aprobare și așa mai departe.

Întrebare: Dar este acesta un lanț logic?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Este Creatorul și toate acestea dincolo de orice logică?

Răspuns: Dincolo de orice logică; este acordul meu cu El.

Întrebare: Deci este logic că nu trebuie să fiu de acord cu El, dar sunt de acord? Spre asta este călăuzit omul?

Răspuns: Nu aveți altă alegere. Altfel, nu există nicio modalitate de a exista.

Întrebare: Și când sunt de acord cu El, ce se întâmplă?

Răspuns: Atunci începeți, prin justificarea Lui, să vă apropiați de El. Începeți să dezvăluiți sensul acțiunilor Sale față de voi. Asta te umple și devine viața ta. Devine chiar acel flux prin care navighezi și Îl atingi.

Întrebare: Mă conduce acest râu la pace și iubire? Îmi doresc atât de mult să mă agăț de ceva de genul acesta: pace, iubire. Mă conduce justificarea Lui acolo, până în acest punct?

Răspuns: Da. Ne conduce.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 4 septembrie 2025

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se face că există o realitate obiectivă în lumea noastră, cu obiecte exterioare pe care le putem măsura?

Răspuns: Suntem obișnuiți să trăim percepând imaginea realității într-o dorință minerală de a ne bucura și gândim la fel despre spiritualitate, că aceasta există prin ea însăși și nu depinde de schimbările din interiorul nostru.

Acest lucru se întâmplă până când începem să simțim relativitatea percepţiei noastre și să înțelegem că aceasta depinde de calitățile noastre.

Treptat, omenirea avansează spre realizarea faptului că întreaga viziune asupra lumii depinde de calitățile observatorului. În fizica cuantică, oamenii de știință spun că rezultatele unui experiment depind și de observator. Dar nu avem niciun mijloc de a măsura efectul gândirii asupra materiei.

În general, totul devine treptat evaziv până când decidem că toate acestea sunt relative, relative la calitățile omului. Nu depinde totul de faptul dacă observ sau nu, dacă gândesc sau nu, ci de cine este această persoană care gândește și observă, care sunt calitățile sale.

Apoi trecem de la ştiinţa obișnuită, care nu depinde de calitățile omului de știință, la cercetător, care trebuie mai întâi să aibă grijă de propriile calități și abia după aceea să investigheze materia. Acesta este deja un Cabalist.

Din „Întrebări și răspunsuri”, 1.09.2009

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→