Mordechai, fiind un om drept, a cărui muncă constă doar în dăruire, fără niciun fel de nevoie de a urca la un alt nivel, s-ar fi mulţumit cu puţin, însă regele a dorit să-i dea Lumina Înţelepciunii care se extinde de la linia stângă, în timp ce munca lui Mordechai era doar în linia dreaptă.
Ce a făcut regele? L-a promovat pe Haman, adică a făcut importantă linia stângă. Acesta este înţelesul versetului: „şi a pus scaunul lui mai presus de scaunele tuturor căpeteniilor“. În plus, el i-a dat putere, adică toţi sclavii regelui îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, „căci aşa poruncise regele“, ca el să capete conducerea, şi cu toţii l-au acceptat.(Baal HaSulam, Şamati 37, “Un articol de Purim “).
Dacă omul se află în întregime într-o stare de dăruire, el nu consideră că ar putea fi posibil să primească și de dragul dăruirii, deoarece aceste calități se contrazic reciproc. Sunt îndreptat exclusiv spre dăruire, departe de mine însumi, și asta este tot ce îmi doresc. Îmi face plăcere să dăruiesc și să mă gândesc la alții, iar în această stare, dăruirea, acțiunea, gândul și dorința mea — toate forțele sufletului meu — sunt îndreptate într-o singură direcție: de la mine spre exterior, către cel căruia îi dăruiesc. Așa este structurată calitatea lui “Mordechai” din noi.
Dar dacă omul încearcă să dezvăluie capacitatea deplină de a dărui, atunci este necesar să se dezvolte dorințe de primire în interiorul lui, astfel încât să poată primi de dragul dăruirii și astfel să formeze o conexiune și o reciprocitate între el și Creator.
Dacă oamenii doar dăruiesc cuiva, nu există o conexiune reală între noi. Se pare că suntem conectați doar pentru că eu sunt în ei, în dorințele lor, dar ei nu sunt în mine! Prin urmare, nu există o adevărată unitate între noi, care a fost scopul creației.
Adevărata conexiune este posibilă numai dacă și primesc de la celălalt, în aceeași măsură în care doresc să îi ofer. Atunci se naște o relație reciprocă între noi, deoarece conexiunea este posibilă doar între egali; orice primesc, daruiesc si eu!
Totuși, dacă primesc de dragul dăruirii, pentru a returna împlinirea celuilalt, această acțiune include două calități opuse: primirea care aduce plăcere, și dăruirea, care caută să aducă plăcere altuia. De aceea, Mordechai al nostru interior, calitatea dăruirii din noi, nu înțelege cum este posibil acest lucru. Noi nu o înțelegem cu adevărat; este o stare extrem de înaltă.
Așadar, cum poate omul să fie obligat să acționeze în acest fel și să fie scos din echilibrul oferit de dăruire de dragul dăruirii, atributul Binei, care nu dorește nimic pentru sine, ci doar dăruie cât mai mult posibil? Cum poate omul să fie forțat să ia în considerare până și primirea, să integreze primirea în dăruire? Acesta este un proces incredibil de complex și multidimensional; el necesită o abordare complet nouă, o transformare interioară profundă pentru a înțelege cum să lucrezi cu ea.
Este rezultatul unei conexiuni reciproce dintre oameni, una care anterior părea imposibilă. De aceea este nevoie de o forță puternică, exterioară și chiar crudă pentru a răsturna complet abordarea anterioară a „dăruirii de dragul dăruirii”, metoda lui Mordechai, în așa măsură încât Mordechai din mine se simte anulat, neputincios! Nu mai sunt capabil să dăruiesc de dragul dăruirii, dar în schimb, cad în “dorințe impure” (Klipot), sunt complet pierdut!
Abia atunci, dar nu înainte, apare această nouă abordare, posibilitatea de a primi de dragul dăruirii. Ca întotdeauna, dezvoltarea urmează toate cele patru faze, până ajungem la decizia finală.
Acesta este motivul pentru care atât de multe personaje diferite joacă un rol în povestea de Purim, asistenți ai Regelui și ai lui Haman, și fiecare reprezintă aspecte ale acestui proces profund.
Din lecția zilnică de Cabala 20.3.11, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.37 – “Un articol despre Purim”
Filed under: Spiritualitate -
Niciun comentariu→