Creatorul stă în spatele celui care te urăşte, inamicul stă în spatele Lui. Dacă vrei să te întorci către Creator, trebuie să spargi cumva inima dușmanului tău cu atitudinea ta.

Comentariu: Dar aceasta este o condiție insuportabilă.

Răspunsul meu: Dacă aceasta este o condiție insuportabilă, înseamnă că vom muri secol după secol.

Întrebare: Credeţi că aceasta este condiția principală?

Răspuns: Da! Ar trebui să devină ceva ce trebuie să văd în toată lumea, ca pe oamenii mei iubiți. Mai mult, sunt particule ale Creatorului, mesagerii Săi, reprezentanții Săi.

Dacă tratez pe toţi din jurul meu în acest fel, voi vedea brusc că Creatorul Se îmbracă în ei. El este în ei, îi umple, și în general, totul este El. Totul!

Întrebare: Omul vă aude și totul se răstoarnă. El spune: “Nu este chiar imposibil!” Ce ar trebui să facă, așa cum este?

Răspuns: Să se răsucească. Să se rostogolească!

Întrebare: Și aici, ar trebui să-l cer Creatorului: “Dă-mi ocazia să mă întorc”?

Răspuns: Desigur! Și cine sunt eu? Un fel de mică particulă egoist, care nu este capabilă de nimic.

Întrebare: Deci nu pot decât dacă mă întorc către Creator, că vreau să mă răsucesc și să mă apropii de dușmanul meu, să-l îmbrățișez și să ridic o rugăciune cu el?

Răspuns: Îi cer Creatorului să-mi permită să fac asta, să-mi arate, să mă învețe, să mă împingă și ca și adversarul meu să-și dorească același lucru, să fie de acord cu mine. Pentru că mă văd atât pe mine, cât și pe adversarul meu ca pe un act al Creatorului, că aşa, Creatorul ne îndreptă unul spre celălalt, împingându-ne coarnele unul împotriva celuilalt, incitându-ne.

Și de aceea Îl rog pe Creator să ne apropie, să ne deschidă brațele în loc de pumni, ca să ne arătăm treptat iubirea unii față de alții. Până la iubire.

Comentariu: Dacă lumea v-ar putea auzi…!

Răspunsul meu: Dacă oamenii vor, aceasta este problema! Iar Creatorul este pregătit pentru asta, dacă oamenii vor. Faptul de a dori asta, depinde de suferința pe care o simt ei.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/3/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Potrivit dr. Robert Lustig, profesor emerit la Universitatea din California, San Francisco, fericirea și plăcerea nu sunt chiar același lucru.

El afirmă că plăcerea este de scurtă durată și viscerală, iar fericirea este de lungă durată și eterică. Plăcerea înseamnă a lua, în timp ce fericirea înseamnă a dărui. Plăcerea este de obicei trăită singur, în timp ce fericirea este de obicei socială.

Răspunsul meu: Într-adevăr, plăcerea este o stare animalică, în care corpul meu se bucură. Fericirea, pe de altă parte, este eternă și completă. Este nevoie să ieși din tine însuți și să te ridici deasupra ta. Este legată de un scop superior, eternitate și realizări adevărate.

Pot fi combinate ambele? Da, dacă îmi ridic toate plăcerile la nivelul fericirii. Apoi, ridicându-mă deasupra corpului meu, voi aduce celorlalți tot ce este mai bun, și în aceasta voi găsi adevărata plăcere și adevărata fericire pentru mine însumi.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/9/24

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Adesea, când pregătim material pentru diseminare, încercăm să includem în el fie citate de la dvs., fie de la Baal HaSulam sau Rabaş. Chiar funcționează asta?

Răspuns: Nu cred că acest lucru este întotdeauna justificat, deoarece oricine studiază Cabala poate fi dincolo de toate textele originale. La urma urmei, ele sunt complexe, complicate și destinate unui anumit nivel. Nu aș face-o aşa.

Poate, prin includerea citatelor oamenii încearcă să se protejeze spunând: “Ei bine, așa este scris”, sau presupun că aceasta va mișca, va emoționa și consumatorul care nu este familiarizat cu Cabala. Mă îndoiesc de asta.

Nu aș spune că mi se pare necesar. Dimpotrivă, în toate cărțile mele timpurii, am rescris totul într-un limbaj modern, oarecum științific, pentru a îndepărta cititorul de la a se gândi la Cabala, și în schimb, pentru a le permite să simtă sau să înțeleagă informațiile direct, pe platforma cu care sunt obișnuiți să o perceapă.

Nu cred că este necesar să-i introducem în arhaisme sau alte “isme” cabaliste. De ce? Textul ar trebui să fie prezentat într-un mod care să fie mai ușor de înțeles de către om. După cum se spune: “Învață copilul după felul lui”.

Comentariu: Dar aţi modificat ușor Şamati, de exemplu. Adică aţi scris o carte pe baza ei.

Răspunsul meu: În ebraică, nu am modificat deloc Şamati. Am adăugat doar semne de punctuație, deoarece erau destul de haotice. Dar în rusă, am făcut-o ceva mai fluidă, pentru că altfel, cititorul nu ar fi putut-o absorbi; ar fi fost o piedică pentru ei.

Comentariu: Dar în rusă, ați scris “Atingerea lumii de dincolo”, în care ați inclus câteva elemente din Şamati și le-ați prezentat într-o formă foarte plăcută, nu rece.

Răspunsul meu: Așa a ieșit, pentru că am procesat-o prin mine. În primul rând, este o traducere, iar în al doilea rând, o repovestire. Așa că mi-am permis această libertate. Mai mult decât atât, “Atingerea lumii de dincolo” nu este doar despre Şamati, este despre orice. Am scris această carte doar în zece zile. Ea doar s-a revărsat din mine.

Din KabTV “Am primit un apel-Texte cabaliste” 18/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea a 99-a

Cum ar trebui să ne comportăm într-un grup cabalist: să acționăm conform adevărului nostru sau să ne prefacem?

Există două tipuri de comportament într-o societate și un grup cabalist:

1) Comportamentul caracteristic celor mai mari cabalişti, care au inimi arzătoare în interior, dar care manifestă un comportament disprețuitor în exterior. Acest lucru este similar cu comportamentul Hasidim din Koţk (așa cum este descris în cartea Sneh Boer B’Koţk). Aceștia erau oameni care în interior, atinseseră niveluri înalte de înțelegere, tânjire, muncă adevărată și efort interior constant, în timp ce în exterior manifestau dispreț deschis. Au făcut-o într-o asemenea măsură, încât oamenii chiar erau convinși că nu sunt evrei. Ei intrau în sinagogă de Yom Kipur cu firimituri de pâine în barbă și făceau alte lucruri în mod deliberat și sfidător, pentru ca cei din afară să nu aibă stăpânire pe munca lor interioară, și făceau acest lucru cu maximă seriozitate.

2) Comportament caracteristic generației noastre, unde este interzis să manifestăm dispreț, iar în schimb se cere să exprimăm inspirație pentru grup. Acest lucru se datorează faptului că toți avem nevoie de inspirație spirituală din partea grupului, altfel ne vom pierde spiritual. Cum? În starea noastră actuală, suntem impresionați doar de exterioritate, pentru că nu putem vedea în inimile prietenilor noștri. Dacă toată lumea ar arăta dispreț, am deveni și noi disprețuitori.

S-ar putea ca toți prietenii noștri să fie complet drepți, dar comportamentul lor extern să fie exact așa cum recomandă înțelepții, pentru a preveni orice reținere din partea străinilor. Totuși, dacă se comportă astfel în fața noastră, nu vom percepe acest adevăr, ci ne vom concentra în schimb asupra comportamentului lor exterior, fals, și astfel vom deveni derutaţi și vom abandona întreaga chestiune.

Prin urmare, este necesar ca omul să se comporte invers. Ar trebui să adoptăm un comportament în care pare că ne dorim cu adevărat spiritualitatea, ca și cum ne-am iubi, ca și cum am fi dispuși să facem totul unul pentru altul. Deși acesta este un act exterior și știm cu toții că este o simulare, corpul nostru înțelege ceea ce vede și aude, crede doar ceea ce vede și este impresionat de acest comportament exterior ca și cum ar fi real.

Psihologii care studiază reacțiile organismului recomandă de asemenea, ca oamenii să le spună soților lor în fiecare zi: “Te iubesc”, chiar și atunci când sunt supărați sau simt o lipsă de iubire. Dacă ei repetă această propoziție soțului lor, acesta asta aude, iar iubirea îi ajunge în inimă prin acea propoziție. Acesta este modul în care trebuie să acționăm cu trupul în munca spirituală. Ar trebui să spunem: “Creatorul este măreţ, îmi iubesc prietenii, scopul este important” și așa mai departe. În consecință, organismul va absorbi faptul că aceste lucruri sunt importante și semnificative.

Așa funcționează în lumea noastră. Moda și gusturile se schimbă și fluctuează. Ele nu au nicio semnificație reală, nici o legătură în realitate; Sunt doar iluzii. Dar atunci când brusc, omul atribuie importanță unui lucru, și oamenii îl apreciază, chiar dacă este gol de conținut, devine important și pentru noi, pentru că toată lumea o spune. Așa funcționează și în munca spirituală. Prin urmare, trebuie să arătăm deschis și să discutăm despre importanța scopului spiritual și a Creatorului.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→