Întrebare: Aţi spus că ne trezim, participăm la lecţie, părăsim lecția și mergem acasă și că toate aceste lucruri ar trebui să fie literalmente ca niște capitole ale cărții pe care o parcurgem. Ce fel de carte este aceasta? Cum ar trebui să o scriem?

Răspuns: Trebuie să scriem într-adevăr cartea acțiunilor noastre, în interiorul nostru.

Aceasta este o carte a intențiilor omului: în ce fel se apropie mai mult de Creator și atinge unitatea cu El.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 18/3/25, Scrierile lui Rabaş – Art.641-“Moștenirea pământului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că sunteţi o persoană obișnuită. Dar, în același timp, sunteţi remarcabil. Mulți oameni vă cunosc și mulți vă admiră.

Răspunsul meu: Dar sper că nu-mi atribuie mie acest lucru, pentru că nu mă simt deloc așa. În Cabala, actorul principal este Creatorul, nu cel care Îl reprezintă. Într-un fel, sunt ca un reprezentant al Său, dar nimic mai mult decât atât, să spunem un funcționar, un reprezentant al biroului Creatorului.

Așa că uite-te la mine, și nu cred că oamenii se vor uita la mine îndeaproape mult timp. La urma urmei, prin mine (aș vrea desigur, să fie așa) ei Îl vor observa pe cel care stă în spatele meu. Le spun despre cineva, nu despre mine; le arăt pe cineva, nu pe mine. Îi îndrept în mod constant către El și mă dau deoparte pentru ca ei să-L vadă, ca să spun așa.

Nu sunt un actor care se expune: „Priviţi cum sunt îmbrăcat! Priviţi cum am jucat!” Dimpotrivă! Poate de aceea îmi lipsește simțul importanței personale; mă uit mereu la Creator și vă invit să faceți același lucru. Noi vorbim tot timpul despre El!

Comentariu: Dar mulți oameni vă privesc cu ochi încețoșaţi, aproape ca și cum s-ar uita la Dumnezeu.

Răspunsul meu: Acesta este un fenomen temporar. Fiecare om are o astfel de perioadă, în care este foarte “mic” și privește pe cineva mai înalt cu veneraţie. Dar apoi îi trece.

Cel puțin prin comportamentul meu, comunicarea și aparițiile mele exterioare, încerc să șterg sentimentul de importanță personală sau exclusivitate și să arăt că spiritualitatea poate fi atinsă de fiecare.

Din KabTV “Am primit un apel. Persoană importantă” 28/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om este într-un grup, se relaxează și i se pare că a realizat deja totul. Dar când iese în afara grupului, dintr-un motiv oarecare devine mult mai agitat.

Răspunsul meu: Desigur, pentru că nu se mai află într-un loc sigur, unde grupul îl sprijină. El înțelege că este aranjat intern în același mod ca și alții. Acest sentiment de mentalitate de turmă este cerut de om, la orice nivel.

Întrebare: Ce condiție este mai importantă pentru om?

Răspuns: Să simți că te afli într-un grup, și în același timp, în afara lui, și trebuie să intri constant în el. Asta e partea cea mai bună.

Comentariu: Dar aţi spus că este mai bine când omul se simte mai rău decât ceilalți. Toată lumea este organizată, toată lumea lucrează grozav, dar el nu se potrivește cu ei.

Răspunsul meu: Toată lumea ar trebui să aibă o simţire subiectivă că “sunt mai rău decât ceilalți”, toți ceilalți sunt în măreție spirituală, întregul grup este un sistem de infinit și perfecțiune, iar eu sunt în el ca un fel de organ subdezvoltat care s-a întâmplat să fie în el și trebuie să mă corectez rapid și să mă conectez cu toți ceilalți.

Trebuie să câștig favoarea prietenilor, ca să nu mă dea afară; Trebuie să le fac pe plac în toate felurile posibile, astfel încât să mă accepte ca pe unul de-al lor. În plus, o fac în mod conștient. Chiar încerc, vreau, și trebuie să mă simt așa.

Comentariu: Dar este imposibil ca omul să existe așa mult timp.

Răspunsul meu: De ce? Mereu!. În același timp, el își simte perfecțiunea, perfecțiunea nu în detrimentul său, ci datorită faptului că aparține grupului, datorită măreției sale.

Întrebare: Când începe omul să simtă că este în mâini sigure?

Răspuns: Numai anulându-se și dizolvându-se în prietenii săi, el simte că este pe mâini sigure și se simte grozav din pricina grupului, pentru că a putut să se anuleze înaintea acestuia. Adică avem în mod constant două sentimente opuse în starea noastră spirituală, în care unul îl determină pe celălalt.

Din KabTV “Am primit un apel: Măreţia grupului” 19/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mi se pare că aveţi o atitudine diferită față de cei cu care aţi studiat și față de studenții dvs..

Răspunsul meu: Un student este student. Iar faţă de cei cu care am studiat împreună la Rabaş, eram mai mult egali, deși nu exista prietenie între noi. Spre deosebire de ceilalți, am fost întotdeauna exclusiv lângă Rabaş.

Desigur, i-am tratat cumva altfel, dar nici nu i-am înălțat, nici nu i-am înjosit. Știau ceva, dar din păcate, nu au pus în aplicare. De aceea m-am îndepărtat de ei, fără să mă apropii.

Sunt mult mai apropiat de studenții mei decât de cei care au studiat cândva cu Rabaş. Îmi tratez elevii mult mai bine, cu iubire.

Întrebare: Dar acest lucru nu ar putea fi în detrimentul studenților? Sau pur și simplu vă distanțaţi de ei?

Răspuns: Nu mă distanțez de nimic. Munca mea este viața mea, lumea mea, trăiesc în mine însumi. Cred că ar trebui să mă comport așa. De ce ar trebui să mă comport diferit?

Dacă l-ai văzut pe Rabaş, el nu a îmbrățișat niciodată pe nimeni. Era foarte rar să-l vezi chiar dând mâna cu studenții săi sau cu cei apropiați. Dacă se apropia de el un străin, desigur, îl întâmpina cu obișnuita curtoazie umană. Dar cu cei închişi, era absolut obișnuit. Mai mult, cu elevii lui era destul de strict, chiar oarecum sec.

Îl copiez subconștient în multe feluri, se întâmplă involuntar.

Întrebare: Iar el, pe cine a copiat?

Răspuns: Nu știu dacă a copiat pe cineva. În principiu, calitățile interioare și spirituale care se formează în tine modelează modul în care relaționezi cu ceilalți într-un anumit fel. Trebuie să te comporți așa și nu altfel, deoarece trăsăturile tale interioare te țin în aceste limite.

Nu cred că mă comport arogant. Doar am viața mea interioară și trăiesc în ea. În exterior, acționez așa cum consider necesar pentru existența mea spirituală. Practic, tot ceea ce fac stabilește scopul, de la acțiuni plăcute la acțiuni poate neplăcute în exterior.

Din KabTV “Am primit un apel: Profesor și student” 25/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rădăcina diseminării înțelepciunii Cabala?

Răspuns: Conexiunea sufletelor! După ce au fost sfărâmate și sfâșiate de egoismul reciproc, ele trebuie să se reunească. Acesta este Lego-ul pe care noi trebuie să-l asamblam pentru a-L atinge pe Creatorul care a creat acest suflet unic.

Întrebare: De ce și alte confesiuni religioase caută să-și răspândească cunoștințele?

Răspuns: Fiecare mișcare vrea să se extindă, să fie puternică, influentă și puternică și să le absoarbă pe toate celelalte. Aceasta este dorința egoistă naturală a oricărei învățături.

Întrebare: Cum diferă învățătura cabalistă de expansiunea egoistă pe care tocmai ați descris-o?

Răspuns: Diferența este că nu recrutăm pe nimeni în mod specific. Nu avem nevoie! Dorim doar ca omul să-și descopere scopul, cum își poate face viața bună, chiar eternă și perfectă. Asta este tot.

Și cum ar trebui să se identifice? În nici un fel! Nu trebuie să fie numiți evrei, creștini, musulmani sau adepți ai ceva. Pur și simplu vor fi amabili și iubitori față de toată lumea.

Din KabTV “Am primit un apel. Conexiune sufletească” 19/04/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→