Întrebare: Care este sensul instrucțiunii “Adu-ți aminte de această zi, în care ai ieșit din Egipt” în munca spirituală interioară a unui om?

Răspuns: În Zohar  (Porţiunea Bo, §121) este scris că “Exodul din Egipt este menționat de 50 de ori în Tora”. Mai mult, se spune că în fiecare zi omul trebuie să se vadă ca și cum ar părăsi Egiptul, deoarece toată munca noastră spirituală se învârte în jurul Egiptului.

Munca spirituală a unui om de a-și corecta natura egoistă începe cu starea de Avraam – scânteia inițială a calității dăruirii. Dar cum poate fi dezvoltată această calitate?

De aceea se ridică întrebarea lui Avraam către Creator: “Cum vor moșteni urmașii mei măreţul pământ?” (Porţiunea Lech Lecha). Adică, cum pot dezvolta în mine însumi (descendenții mei — stările mele viitoare) o mare dorință de dăruire și iubire, astfel încât să pot primi toată lumina Ta?

Răspunsul (de la Creator către Avraam) urmează: “Să știi că urmașii tăi vor fi în exil timp de 400 de ani”.

Acești 400 de ani reprezintă cele patru niveluri ale egoismului. Cu alte cuvinte, Creatorul îi spune omului că se va cufunda complet în egoism și astfel dobândește o dorință egală cu lumina infinitului.

La început, vei fi plin de dorința de a absorbi totul pentru tine, dar apoi vei recunoaște că aceasta este coruptă și vei dori să te eliberezi de ea. Și la părăsirea ei, vei începe să o corectezi – de la egoism la dăruire. Asta înseamnă să părăsești Egiptul și să intri în Țara Sfântă.

Astfel, prin corectarea treptată a egoismului dobândit, omul urcă 125 de grade spirituale până ajunge la corectarea completă (Gmar Tikun).

În acest fel, întreaga noastră călătorie spirituală constă în trei etape.

1. De la punctul de plecare (Avraam aspirând să-L descopere pe Creator) până la intrarea în Egipt.
2. În Egipt, dezvoltarea luptei pentru Creator, ceea ce duce la creșterea egoismului, la recunoașterea lui ca rău și la dorința de a se elibera de el.
3. Corectarea acestei dorințe egoiste până când ea se transformă complet.

Totul se învârte în jurul Egiptului: o parte din drumul nostru este înaintea lui, iar o parte este după. Egiptul este punctul central.

Prin urmare, în fiecare zi omul trebuie să simtă că părăsește Egiptul; adică în fiecare zi ei iau o parte din dorința lor egoistă, o corectează și primesc lumină nouă în ea. Aceasta este ceea ce se numește o nouă zi.

Și astfel procesul continuă prin toate nivelurile spirituale.

În Tora, exodul din Egipt este menționat de cincizeci de ori.

Din Lecția zilnică de Cabala 13/04/11, Zohar, Porţiunea „Bo” §121

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În principiu, înțeleg că realitatea noastră este un vis, dar este totuși imposibil să o tratăm ca atare.

Răspunsul meu: Trebuie să percepem această realitate puțin diferit, într-un mod mai complex și să încercăm să o clarificăm din mai multe unghiuri, care țin cont și de alte stări.

Aceasta este ceea ce ne cer astăzi societatea, știința, crizele și tot prin ceea ce trecem. Altfel, nu vom înțelege lumea. Trebuie să ne-o imaginăm și să o înțelegem diferit, nu așa cum o face un om obișnuit, ci la un nivel puțin mai înalt. Viața ne cere asta.

Faptul este că viața noastră de zi cu zi, chiar și în aspectele sale cele mai banale, ne cere să înțelegem această viață, această lume, cauzele și scopurile ei. Vedem că nu înțelegem nimic din ceea ce se întâmplă în lumea noastră și nu putem ajunge la nicio soluție.

Nici politicienii, sociologii, nici analiştii politici nu pot oferi nimic. Trebuie să ne ridicăm deasupra, pentru că pur și simplu ne-am pierdut busola, ca o turmă condusă către un fel de prăpastie, fără nicio cale înainte, în timp ce presiunea crește din spate. Poate că omenirea trebuie să meargă într-o direcție complet diferită.

Adică prezentul nostru, iluzoriu, oricum am defini realitatea, ne obligă să ne trezim, să ne schimbăm și să-l recunoaștem ca fiind unul dintre multe posibile, pentru a înțelege cauza și efectul stării noastre.

Este ușor de spus că acum cinci miliarde de ani a apărut universul, cu jumătate de milion de ani în urmă Pământul, cândva mai târziu viața pe Pământ, iar peste un alt milion de ani, mai devreme sau mai târziu, totul se va sfârși. Şi ce dacă? Asta e tot?

Dacă da, atunci ne limităm la un cadru animalic pământesc? Dar dacă viața ne obligă să rezolvăm această problemă? Și, deși în existența noastră pământească, animalică ne pasă doar de corp, motiv pentru care numim o astfel de viață existență animalică, totuși nu avem voie să rămânem în ea. Trebuie să găsim adevăratul sens al vieții; altfel vom suferi. Natura ne va obliga să facem asta.

Din KabTV “Am primit un apel. Realitatea este aceasta” 25/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg corect, că trebuie să completez și să corectez calitățile prietenilor mei?

Răspuns: Desigur, acestea sunt calitățile tale!

Întrebare: Cum ar trebui să ne raportăm exact la aceasta? Oamenii au personalități diferite. Să spunem că văd un ticălos sau un om bun. Cum interacționez și mă conectez cu ei?

Răspuns: Poți vedea cât de derutant este acest lucru. Acum vei întreba: „Dacă îi văd pe ceilalți ca parte din mine, ar trebui să-i corectez pe ei sau pe mine însumi? Dacă ei se corectează, vor fi corectați în mine. Dacă eu mă corectez, ei vor fi corectați în exterior. Ce ar trebui să facem?”

Înțeleg toată această confuzie, dar nimic din toate acestea nu este necesar, pentru că te va conduce la tot felul de filosofii, care doar te vor îndepărta de acțiunile practice necesare. În cele din urmă, nu vei realiza nimic; vei fi doar confuz, sau te vei lăuda celorlalți despre cât de inteligent ești tu.

De aceea Cabala este împotriva acestei abordări! În primul rând, limitează partea menită oamenilor în măsura pe care o pot implementa corect. Nu ai nevoie de mai mult. Pentru ce? Altfel, totul este nonsens, filozofie.

În plus, există unele lucruri pe care omul pur și simplu nu le poate percepe corect, care îl încurcă și mai mult. Acest lucru nu este permis. Dacă începi să vorbeşti unui om nepregătit despre fizica cuantică și despre tot felul de variabile dincolo de timp, el va spune că nu ești întreg la minte.

Din KabTV “Am primit un apel. Calităţile unui prieten” 18/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este exilul egiptean? Este revelarea iubirii de sine în interiorul unui om!

Iar ieșirea din Egipt este atunci când dobândesc capacitatea de a simți pentru prima dată în mine însumi iubirea față de semeni.

Voi putea părăsi Egiptul doar dacă vreau cu adevărat să câștig puterea iubirii pentru alții.

Esența viitoarei eliberări, așa cum scrie Baal HaSulam în articolul “Acestea sunt pentru Yehuda”, trebuie să fie clară în timp ce se află încă în exil. Trebuie să înțelegi ce vrei, ce definești ca fiind exilul tău, eliberare din ce?

Dacă exilul pentru tine înseamnă a fi înrobit de iubirea pentru tine însuți și eliberarea înseamnă a câștiga puterea de a-i iubi pe ceilalți, capacitatea de a te uni și de a deveni un singur suflet așa cum era înainte de sfărâmarea lui Adam, pentru a-L dezvălui pe Creator în unitate, în acest caz, ești cu adevărat într-o stare de exil și eşti gata pentru eliberare; și ea vine la tine!

Dacă ți-ai pregătit dorințele, apare lumina care se întoarce la Sursă și te scoate din egoism. Totul depinde doar de dorința ta de a te elibera de preocupările tale egoiste!

Pentru asta este destinat exilul. De aceea nu suntem pregătiți pentru eliberare, pentru că ea stă doar în asta! Spiritualitatea este dăruire. Dacă ne-o dorim, înseamnă că suntem gata să fim eliberați.

Acum ne extindem exilul pentru că nu îl considerăm exil și sclavie! Ne simțim confortabil aici!

Vrem doar mai mulți bani, putere, împlinire; lasă-ne în pace cu iubirea ta pentru aproapele tău. Nu ne-o dorim!

Iadul, dimpotrivă, este incapacitatea de a dărui. Raiul și iadul sunt departe de concepțiile umane obișnuite. Omul nu vrea nici raiul, nici iadul și nu le simte în sine.

Aceasta înseamnă că nu este nici un păcătos, nici un om drept, ci pur și simplu un animal care nu este în exil.

Un păcătos știe că este un egoist, pentru că dorește să devină un om drept, unul care dăruiește. Prin urmare, el numește starea sa necorectată “iad”.

Un om drept, care a atins calitățile dăruirii și iubirii se simte în ceruri!

Din Lecția zilnică de Cabala 12.04.10, Zohar, “Şmot”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbiţi despre munca de grup, dar în trecut, cabaliştii nu lucrau cu adevărat în grup, nu-i aşa?

Răspuns: Nu, doar că atunci nu exista încă o stare în care oamenii să simtă că au epuizat toate eforturile şi totuși nu progresează, nu exista o stare de disperare a grupului în care simți că ai ajuns într-un punct mort și nu știi ce să faci în continuare.

Oamenii au trecut întotdeauna prin etape ca aceasta. Diseminăm Cabala, acționăm, ne simțim importanți, responsabili, suntem atât de înțelepți. Dar apoi ajungem la un punct în care spunem: “Și acum ce? Nu avem nimic” – încă nu apăruse acest tip de stare.

Eu o așteptam. Am pregătit Cartea Zohar pentru acest moment. Am pregătit practic 70% din Zohar chiar înainte de a începe să-l citim. A fost o călătorie foarte lungă.

Dar acum a sosit momentul în care începem să simțim nevoia de mișcare interioară, tensiune interioară. O mare parte a grupului, oameni care au avansat de ani de zile, care au parcurs toate articolele de mai multe ori, au absorbit tot materialul, au diseminat Cabala peste tot, au călătorit prin lume, s-au conectat cu prietenii la nivel global, au realizat și au epuizat totul la acest nivel. Deci, care e urmatorul pas?

Tocmai acesta este punctul în care apare situația reală, în care putem spune: „Băieți, destul cu jocurile! Vedeți că nu ne va ajuta nimic din exterior. Acum ori ne ridicăm, ori nimic.”

Desigur, putem continua așa cum suntem. Putem disemina Cabala, să ne simțim ca o academie globală, o comunitate mondială care promovează idei bune. Dar, în realitate, acest lucru nu ne va aduce nimic real.

Pentru a merge înainte, avem nevoie de o revelație de grup a Creatorului, nu de una individuală. De aceea am început să lucrez în această direcție.

Întrebare: Ne aflăm cu adevărat la acest prag – fie în sus, fie în jos?

Răspuns: Nu, nu “ori sus ori jos”. Nu vom cădea. Vom continua să ne mișcăm, dar vom rămâne în același plan în loc să luăm calea cea mai scurtă.

Fie vom începe cu adevărat să ne unim punctele, să ne unim cu ajutorul Creatorului și să ne umplem cu El, fie vom continua să avansăm încet — o altă carte, un alt clip, un alt pas mic, care treptat se răspândește.

Desigur, aceasta este tot existență și este cu siguranță mai bună decât existența pur animalică, în care omul se gândeşte doar la corpul său fizic cât timp este în viață.

Din KabTV “Am primit un apel. Disperarea grupului.” 28/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când spuneţi ceva într-o lecție, subliniaţi tuturor că asta depinde de tine și asta depinde de tine și așa mai departe. Aud și eu și mă întreb de ce nu conectați totul împreună?

Răspuns: Mă adresez lor pentru că astfel intru în realitatea lor. Le vorbesc la nivelul realității lor.

Dacă tu și cu mine ne-am ridica la un alt nivel, în care amândoi percepem realitatea diferit, ți-aș vorbi diferit, la un alt nivel de percepere a realității. Să presupunem că simțim amândoi absența acestei lumi și existăm în lumea Yeţira, atunci am comunica la nivel de forțe și nu de imagini, așa cum facem acum.

Chiar acum mă vezi pe ecranul computerului tău, iar eu te văd pe ecranul computerului meu. Dar dacă ar fi să trecem în domeniul semnalelor electrice, dincolo de ecran și să începem să comunicăm, nu prin imagini, ci așa cum comandă computerul, totul ar fi diferit. Imaginați-vă două fire conectate unul la altul, nimic mai mult. Iar informația curge de la unul la altul, nu ca imagini, ci ca impulsuri.

Dar într-o lecție, transmit informații oamenilor de parcă ei ar exista separat de mine, pentru că altfel nu aș putea explica nimic.

Și așa este descrisă toată Cabala. Cum ar putea fi altfel? Ne adresăm unui om care percepe lumea noastră ca o realitate obiectivă în care există, mai degrabă decât o realitate care există în el.

Întrebare: Deci vorbiţi cu ei? Sau îmi vorbiţi doar mie?

Răspuns: Vorbesc singur.

Întrebare: Pentru dvs.? Atunci de ce tot spuneţi că depinde de tine, de tine și de tine? O aud și eu, așa că se dovedește că depinde de mine și nu de ei.

Răspuns: Desigur! Doar de tine! Noi spunem: “Întreaga lume depinde doar de tine”.

Comentariu: Se simte ca un truc.

Răspunsul meu: Nu este un truc. Existăm într-o stare în care nu avem altă cale de a comunica. Nimeni nu înșală pe nimeni. Ne jucăm jocuri copilăreşti, ne înşelăm unii pe alţii pe lumea asta? Există ceva demn la acest nivel infantil în care oamenii se presupune că se înșală unii pe alții? Ei se înșală singuri!

Întrebare: Deci, cum ar trebui să mă raportez la aceste elemente cu care comunicați?

Răspuns: În niciun fel. Corectează-te.

Întrebare: Și conexiunea? Întotdeauna vorbiţi despre conexiune.

Răspuns: Conectați-vă! Și vei descoperi că totul ești tu, că totul este al tău, că tu ești singurul și uicul Adam împlinit de Creator. Iar toți ceilalți sunt doar părți din tine, care au devenit integral ale tale și doar tu exiști.

Întrebare: Dar spuneți că problema este că oamenii nu pot realiza conexiunea, pentru că nu toată lumea își dorește asta. Cum se poate că nu toată lumea își dorește asta, dar totul depinde de mine?

Răspuns: Pentru că acestea sunt propriile voastre dorințe pe care încă nu le-ați adunat și nu le-ați corectat pentru a vă asemăna cu Creatorul. Prin urmare, ei par a fi opuşi ție, stau împotriva ta, cu care trebuie cumva să lucrezi, să te conectezi și să-i atragi către tine.

Întrebare: Dar dacă este vina mea că nu există unitate, de ce nu puneţi presiune asupra mea, de ce nu spuneţi: “Este vina ta” în loc să vorbiţi întregii mase din jurul dvs.?

Răspuns: Pentru că fiecare dintre ei este la fel ca tine și fiecare trebuie să realizeze că totul este conținut în ei.

Întrebare: Nu, acest lucru este probabil imposibil de înțeles. Vorbiţi foarte încrezător, spunând că acest lucru este clar și asta este clar, dar în același timp, există o contradicție în asta.

Răspuns: Chiar și în fizica cuantică întâlnim astfel de paradoxuri. Ce poți face?

Comentariu: Deci ele există, și în același timp nu există.

Răspunsul meu: Da. Când începem să ne apropiem de microlume unde există un fel de prag de tranziție către o altă lume, descoperim că nimic nu este definit, că două lucruri pot fi în același loc în același timp și un lucru poate fi în două locuri, distanța respectivă nu există – este în întregime condiționată.

Imaginează-ți că iau o bucată de hârtie și o îndoi și aduc două puncte opuse împreună. În geometria liniară ele sunt pe un plan. Dar prin plierea hârtiei, ele reprezintă acum un singur întreg. Totul depinde de percepția mea asupra spațiului.

Acesta este un salt spațial – capacitatea de a sări dintr-o parte a universului în alta de-a lungul a milioane sau miliarde de ani lumină. Într-un plan, ei sunt separați de miliarde de ani, dar pur și simplu pliez planul și mă găsesc instantaneu în alt punct. Și depinde doar de percepția mea — doar de mine! Dacă îl pot plia în mine, atunci sunt în orice moment aleg eu.

Totul există doar raportat la mine.

Întrebare: Practicaţi asta?

Răspuns: Nu este vorba de exersare sau nu. Este pur și simplu realitatea care există în tine.

Trebuie să te ridici la ea pentru că totul depinde de nivelul egoismului tău – indiferent dacă este liniară, plată, sau dacă o poți modela deja în vreun fel, o poți controla, îi poţi da orice formă și poţi construi adevărata ta realitate pe baza ei. Tu iei orice formă și spui: “Acesta este un avion” și îţi construiești geometria pe ea, adică percepi întreaga lume prin ea.

Și de ce depinde asta? Cât de mult poți integra cele nouă calități fundamentale, cele nouă Sfirot în a zecea, în Malchut. Iar apoi totul este în tine. Tu percepi cu adevărat totul dincolo de timp și spațiu, doar prin transformarea ta interioară, prin simțirea Creatorului din tine. Și nimic altceva nu există.

Și nu te întristezi din pricina pierderii de oameni, suflete sau comunicare. Totul este în interiorul tău și a devenit și mai apropiat, mai profund.

Din KabTV’ “Am primit un apel. În mine şi în afara mea” 26/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→