Întrebare: Dacă Baal HaSulam spune că în esență spargerea nu a existat, înseamnă asta că nici dorința de a primi pentru sine nu există cu adevărat?

Răspuns: Există, dar nu într-o formă revelată.

Trebuie să înțelegem că avansarea noastră se bazează pe faptul că ne dezvăluim stările în raport cu Kelim necorectate, și prin urmare, ne simțim din ce în ce mai distruși. În acest fel, starea noastră depinde exclusiv de ceea ce căutăm în starea noastră actuală, de ceea ce dorim să atingem.

În principiu, se pare că ne apropiem de Kli-ul spart și apoi începem să-l analizăm în părți.

De acolo, pe baza distrugerii dintre părțile Kli-ului, ne înălțăm o rugăciune către Creator, astfel încât El să ne ajute să ne unim, să recunoaștem separarea dintre noi și să vedem clar întreaga noastră cale.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că este posibilă corectarea doar peste spargere. Ce fel de spargere ar trebui să fie aceasta? Ce trebuie să dezvăluim pentru a uni mai mult?

Răspuns: Trebuie să dezvăluim chiar spargerea în care ne aflăm în prezent. Numai atunci vom fi aliniați precis pentru corectarea ei.

Trebuie să înțelegem ce este un Kli corectat și ce este un Kli corupt și să comparăm conexiunea pozitivă dintre părțile unui Kli întreg și unul spart.

Numai atunci vom putea simți în propriile noastre Kelim (dorințele noastre), ce este cu adevărat un Kli spart și un Kli corectat.

Atunci vom avea o idee clară despre ce trebuie să cerem Creatorului.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întâlnirile de prieteni au fost implementate printre cabaliști de-a lungul tuturor secolelor și au fost extrem de eficiente și populare. Cabaliștii se adunau pentru a discuta despre munca lor spirituală.

Când i-am adus profesorului meu noi studenți care nu aveau nicio legătură cu Cabala, el a început să-i organizeze în grupuri de 10 până la 15 persoane. El scria articole pentru noi, pe care le citeam la întâlnirile săptămânale.

Ne întâlneam acasă la un prieten sau la altul și studiam aceste articole împreună. Despre asta erau întâlnirile de prieteni pe atunci.

Astăzi, după mulți ani de studiu al Cabalei, întâlnirile noastre de prieteni au luat o formă diferită. Grupul nostru global include câteva mii de oameni din întreaga lume. De aceea, organizăm întâlniri mari, unificate, pentru toți prietenii noștri, cu transmisiuni video, traduceri în multe limbi și așa mai departe.

Se mai califică această formă ca o întâlnire de prieteni? Cred că este exact așa cum ar trebui să fie, deoarece punem un accent deosebit pe conexiunile dintre noi.

Nu contează dacă studiem sau nu un anumit articol la aceste întâlniri, deoarece în principiu, facem asta în timpul lecțiilor noastre obișnuite. Ceea ce contează este să încercăm să ne apropiem și mai mult unii de alții, deoarece în măsura în care obținem apropierea senzorială și conștientă, ne apropiem mai mult de simţirea Creatorului. Acesta este principiul și scopul adunării prietenilor.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei. Ordinea adunării prietenilor”, 11.03.2019

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul nu simte întotdeauna. Uneori simte, alteori nu. Ce diferență face dacă munca lui este însoțită de sentimente sau dacă omul lucrează din încredere, fără simțiri?

Răspuns: De unde vine încrederea unui om în acest caz?

Întrebare: Din credința în înțelepți, din ceea ce descriu ei în cărțile lor sau din credința în învățător.

Răspuns: Ceea ce este scris în cărți nu spune nimic. Dacă simt că sunt în asta, înseamnă că am stăpânit acest grad.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi căutat mereu scopul vieții. Eraţi nemulțumit de această lume. Când aţi ajuns în Israel, l-ai găsit pe RABAŞ. Ce aţi văzut?

Răspuns: Mi-a luat ceva timp să ajung la RABAŞ. La început, am fost prezentat unor oameni de la care mi s-a spus că pot obține răspunsuri la întrebările mele. Întrebam despre sensul vieții și îl căutam.

Am fost trimis la tot felul de personalități religioase care îmi spuneau doar să fac asta sau aia, să mă rog și totul va fi bine. Dar nu mi se potrivea deloc! Aveam studii universitare, și în general, nimic din toate acestea nu era pentru mine.

Am ajuns la RABAŞ din întâmplare când pur și simplu din disperare, am decis să merg cu prietenul meu să caut un profesor. Căutam în locuri diferite înainte. Dar aici am fost frapat de faptul că a început să-mi explice ce mă interesa, în cuvinte simple, fără să se bazeze pe dogme sau altceva.

Poți fi bărbat sau femeie, religios sau nu; poți fi de pe orice planetă, indiferent de unde. El explica în același mod pentru toată lumea, pentru că adevărul este simplu și același pentru toată lumea! Am fost cucerit instantaneu.

La orice întrebare se dădeau răspunsuri foarte clare și simple, dar care ridicau noi întrebări și noi răspunsuri. Dar totul era construit, s-ar putea spune, științific, deși în fața mea stătea un om care nu avea nici măcar o diplomă de liceu. Dar, deoarece studia Cabala, era bine versat în toate întrebările mele și avea întotdeauna răspunsurile pregătite.

Întrebare: Ce se întâmpla în acest mic grup de șase persoane? Cum era construit?

Răspuns: La acea vreme, RABAŞ avea de fapt șase studenți care studiaseră sub îndrumarea lui Baal HaSulam.

Ei aveau o conversație foarte scurtă: „Haideți să ne așezăm și să studiem. Nu există răspunsuri la întrebările voastre. Nu va exista sfârșit pentru ele. Trebuie să învățați pentru a vă putea răspunde la propriile întrebări mai târziu.” Nu există altă cale. La fel ca acum cu oamenii care vin la noi, putem explica orice, putem răspunde cum vrem, dar până când nu învață să-şi răspundă singuri, nu se va întâmpla nimic.

Toți cei șase vârstnici aveau o atitudine foarte interesantă față de viață. Nu erau cu adevărat interesați de nimic altceva decât de Cabala. În rest, totul era foarte simplu: mâncare simplă în timpul meselor, cântece obișnuite etc. Dar cel mai important lucru era că aveau răspunsuri la întrebări pe care eu, cu toată educația mea, nu le-aș fi putut auzi nici de la mine, nici de la alții.

Întrebare: Ați studiat împreună, ați ținut mese și întâlniri cu prietenii. Cum era?

Răspuns: Lecțiile se țineau pentru noi în fiecare zi de la ora trei la șase dimineața. Seara, existau lecții de o oră și jumătate destinate tuturor. La ele participau oameni diferiţi, nu doar cei care studiau dimineața.

Aveam mese pentru luna nouă. Luna nouă este o sărbătoare specială pentru Cabaliști.

Întrebare: Erau persoane responsabile pentru mese?

Răspuns: Da, erau persoane responsabile pentru tot.

În fiecare lună, o persoană diferită era numită pentru mese. După două luni de studiu, am spus că sunt gata să organizez o masă, adică să comand, să plătesc și să o pregătesc. Nu șase, ci până la 60 de persoane s-au adunat pentru aceste mese.

Întrebare: În ce moment ați simțit că veți preda?

Răspuns: De fapt, am predat și înainte, deoarece uneori eram invitat să țin discursuri la Agenția Evreiască Sokhnut. Nu pot spune că am fost deosebit de atras de acest lucru, dar nu m-a deranjat; m-a inspirat. La urma urmei, dacă predau, înseamnă că trebuie să mă pregătesc, să studiez și să mă dezvolt. M-a ajutat să studiez lucruri din Cabala pe care nu le-aș fi abordat eu însumi pentru că nu eram interesat personal de ele.

Întrebare: Ați înțeles, pur egoist, că a trebuit să luați totul de la RABAŞ pentru a-l transmite mai departe? Ați avut un astfel de sentiment?

Răspuns: Da, absolut. Dacă stați printre șase bătrâni de 70 de ani care spun că această știință are ca scop corectarea lumii și că lumea nu poate exista fără ea, se pune întrebarea: cine va continua să conducă această știință? S-a dovedit că la acea vreme nu exista nimeni.

Prin urmare, am început imediat să înregistrez tot ce auzeam într-un caiet și pe un magnetofon. Nu puteam să nu mă gândesc că trebuie să salvez toate acestea și să le transmit mai departe.

Înainte de asta, nu auzisem niciodată înțelepciunea pe care am învățat-o de la ei: fundamentele lumii, fundamentele naturii și interacțiunea părților sale. Nu găsești nicăieri acest lucru. De aceea, am început imediat să notez totul și să-l organizez.

Întrebare: Cum își trata RABAŞ studenții și pe cei din afară?

Răspuns: Lui RABAŞ îi plăcea să se simtă liber, fără să dezvăluie nimănui că era un mare cabalist, un expert în natură și în guvernarea întregii lumi. Nu exista niciun semn în acest sens. În exterior, nu voia să arate nimic.

Era înconjurat de oameni care munciseră toată viața la locuri de muncă foarte simple. RABAŞ însuși lucra la construcția de drumuri, la armarea betonului și pe șantiere; căra pietre, cărămizi și punea ziduri. Și elevii săi munceau din greu, dar la bătrânețe treceau la munci mai ușoare. În general, nu voiau să iasă în evidență în lume; nu aveau nevoie de asta.

Întrebare: Cum se pregătea fizic RABAŞ pentru lecții?

Răspuns: Am văzut cum în timpul liber, parcurgea aceeași materie pe care o studiam noi la clasă. Lecțiile se terminau la ora șase dimineața și nici măcar nu se culca.

Când mergeam să-l văd la ora nouă dimineața ca să-l duc în parc sau în altă parte, îl găseam adesea moțăind pe un suport de cărți, cu Talmud Eser Sfirot deschis în locul în care studiam. Adică, el continua să studieze singur.

Comentariu: Grupul lui RABAŞ a început practic cu acea mișcare revoluționară când i-aţi adus 40 de elevi. În ciuda rezistenței orașului religios și a rudelor religioase, el a făcut această revoluție; i-a acceptat.

Și apoi a făcut ceva ce nu vă așteptaţi de la el. A început să scrie articole despre grup.

Răspunsul meu: Adevărul este că a început să o facă la cererea mea. Când i-am adus pe studenți, m-a rugat să vorbesc cu ei. Nu știam despre ce să le vorbesc. Ce le pot spune? Apoi a început să scrie, literalmente bucăți, o jumătate de pagină, o pagină etc.

Întrebare: A scris 20 de articole pe care le studiem și le vom studia mereu pe măsură ce găsim din ce în ce mai multă profunzime în ele. A avut vreo speranță că cei pe care i-ați adus vor forma un grup?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar această speranță nu s-a materializat cu adevărat?

Răspuns: Nu a avut mult timp. I-am adus oameni în 1983, iar el a murit în 1991. Șase ani este o perioadă foarte scurtă pentru ca oamenii să înceapă să interacționeze unii cu alții în mod corespunzător. Desigur, a început să se formeze un grup cabalist viu, adevărat, dar nu a avut timp să se formeze complet. Asta durează ani.

Întrebare: Ce s-a întâmplat după ce a plecat RABAŞ?

Răspuns: Întrucât am fost mereu atașat de el, nu de grup, moartea lui a fost o mare lovitură pentru mine. Sursa din care am crescut și am băut ca dintr-un izvor a fost ca și cum ar fi secat..

Băieții pe care i i-am adus erau mai mult sau mai puțin conectați între ei în diferite subgrupuri, așa cum se întâmplă de obicei în grupurile de oameni uniți prin circumstanțe sau similarități interne.

Dar practic nu am avut nimic de-a face cu ei.

Întrebare: Deci grupul dvs. era RABAŞ. De unde a venit ulterior, dvs. practic un individualist, dorința puternică de a crea un grup? De unde aţi avut sentimentul că acesta era singurul progres?

Răspuns: Pentru că așa este. RABAŞ scrie despre asta peste tot. Și eu și el eram un grup, doi prieteni care se ajutau constant unul pe altul. Acesta era un grup. Nu pot să o spun altfel. Cel puțin așa simțea el în legătură cu asta.

Cât despre ceilalți studenți, cred că RABAŞ nu m-a lăsat să mă apropii de ei. Probabil că pentru el era suficient că mă atașez de el.

Din a 8-a lecție a Congresului din Moldova, 08/09/2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este autoritatea Creatorului percepută ca o povară grea care trebuie acceptată cu efort, ca un jug?

Răspuns: Pentru că autoritatea dăruirii este îndreptată împotriva dorinței noastre, împotriva egoului nostru. De aceea o percepem ca o sarcină grea, ca o povară.

În primul rând, trebuie să-mi organizez o rutină, una care să devină un cadru, o povară, astfel încât să lucrez „ca un bou la jug și un măgar la povară”. Trebuie să înțeleg că această muncă este neplăcută pentru „măgarul” meu (dorința – Homer, măgarul – Hamor). Îmi tratez natura ca un măgar, peste care eu, ca stăpân, vreau să pun o povară, un jug care să-l țină în frâu și să forțeze această forță – „boul” sau „măgarul” – să muncească.

Îi acopăr ochii cu ochelari de vedere, îi dau mâncare, creez atât restricții, cât și împliniri pentru a-l obliga să îndeplinească acțiunile de care am nevoie. În acest fel, nu-l ucid și nu-l pedepsesc, ci lucrez cu înclinația mea naturală într-un mod deliberat, orientat spre scop.

Nu eu sunt cel care face corectările, ci lumina. Eu doar fac toate pregătirile pentru ca „măgarul” meu să-și facă treaba exact așa cum este necesar, pentru ca lumina să-l poată influența. De aceea, îmi aduc controlul: frâiele, un jug, un căpăstru. Cel mai important, îi orbesc ochii, astfel încât să nu fie distras de nimic irelevant pentru calea cea dreaptă și astfel să vadă doar drumul din față.

Asta înseamnă să pui o povară pe măgar. Dar fac toate acestea spre propriul său beneficiu! Pentru că, după aceea, așa cum se spune: „Boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului său”. În aceste dorințe, corectate cu intenția corectă, primim în cele din urmă împlinirea.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/11/11, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – Matan Tora [Dăruirea Torei]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este poziția Cabala față de necredincioși și faţă de oamenii religioși? Văd că păreţi să navigaţi constant între ei!

Răspuns: Ai dreptate.

Religia îl vede pe Creator similar cu o ființă umană, adică schimbător și dependent de acțiunile omului. Fiecare religie Îl prezintă atât pe Creator, cât și pe mesagerii Săi așa cum îi place. Sunt forțați fie să coexiste, fie să încerce să se distrugă reciproc, deoarece viziunea lor se bazează pe credință, ceea ce înseamnă că este imposibil de demonstrat. Cine este mai puternic are „dreptate”. Sau se comportă ca și cum ceilalți nu ar exista, fiecare în propria turmă.

Dar toți au un lucru în comun: Îl văd pe Dumnezeu tratând omul în funcție de modul în care acesta Îl tratează pe Dumnezeu și pe ceilalți. Adică, Dumnezeu se schimbă, uneori este furios, alteori plin de compasiune. Așa interpretează omul viața și soarta sa.

Așadar, Dumnezeu poate fi mituit, poți „plăti” pentru paradis sau Îl poți îmbuna astfel încât El să te trateze bine. Poți ispăși păcatele sau poți răscumpăra pedeapsa. Poți oferi milostenie pentru a alunga o lovitură a sorții. Totul este construit pe ideea că comportamentul exterior al omului schimbă atitudinea lui Dumnezeu față de el.

Ateii Îl tratează pe Dumnezeu ca pe natură, neschimbător și mecanic, și aceata nu are propria minte și plan, nu depinde de atitudinea noastră față de el, ci doar de acțiunile noastre „mecanice”.

Cabala vede natura și Creatorul ca fiind unul și același lucru. Dar El are inteligență, un plan, un scop. Are sentimente. Așadar, în procesul de dezvoltare (evoluție), El a creat ființa umană exact așa cum suntem noi: cu sentiment și minte, cu două sisteme opuse, ca un egoist care vrea să se bucure de fiecare moment al existenței. Ne-a creat în acest fel, astfel încât, folosind metoda Cabala și forțele naturii (lumina înconjurătoare), omul să se schimbe pe sine și să devină similar Creatorului.

Prin aceasta, omul câștigă adevărată independență (altfel este complet condus de natură și egoism și nu este liber), perfecțiune, eternitate și adeziune cu Creatorul (statutul Creatorului).

Creatorul din Cabala este neschimbător pentru că El este absolut, absolut bun și prin urmare, nu se poate schimba; Doar ceva mai puțin perfect poate deveni mai bun sau mai rău, dar nu absolutul.

Prin urmare, a te întoarce către Creator înseamnă, de fapt, a te întoarce către tine însuți și a te convinge de nevoia de a te corecta pentru a deveni asemenea Creatorului, modelul bunătății.

Așadar, ateii încearcă să refacă lumea, iar religioșii Îl imploră pe Creator, în timp ce cabaliștii se corectează singuri, și prin urmare, corectează lumea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Psihologii au realizat un studiu foarte interesant care a arătat că voluntarii implicați în activități caritabile se confruntă cu epuizare profesională mai mult decât oricine altcineva. Epuizarea emoțională, fizică și mentală este cauzată de stres. Aceștia suferă adesea de ceea ce se numește „oboseală a compasiunii”.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă din cauza neputinței complete de a face ceva peste propriul egoism. Omul își dorește în mod egoist ca acțiunile sale altruiste să reușească, dar în cele din urmă nu reușesc. Drept urmare, începe să urască totul.

El vede un zid în fața lui și vede cât de mult cerințele altruismului sunt opuse egoismului său, naturii sale. Și nu poate face nimic în privința asta.

Întrebare: Deci, ce este adevărata caritate care nu ar duce la epuizare profesională?

Răspuns: Adevărata caritate este atunci când omul lucrează pentru lume pentru a aduce lumea la perfecțiune, înțelegând pe deplin ce este acea perfecțiune.

Întrebare: Și ce este această perfecțiune?

Răspuns: Este doar în unificarea dintre oameni. În acumularea și dezvoltarea simţirii, a calității unificării, în indivizi și în națiuni. Abia dacă am văzut încercări de acest fel la scară largă.

Comentariu: Oamenii se unesc constant împotriva cuiva. Dar dvs. spuneţi că ar trebui să se unească pentru a unifica lumea.

Răspunsul meu: Da, asta nu s-a întâmplat niciodată și aceasta este adevărată caritate.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un mediu bun constă din Rav și prieteni. Dacă un elev nu aderă la învățător așa cum o face GE [Galgalta ve Eynaim] al celui inferior la AHP-ul celui superior, dacă omul nu se anulează în punctul său cel mai rafinat, pe care l-a descoperit în sine, punctul din inimă, și nu atașează acest punct la învățător, adică la opiniile și spiritul învățătorului, atunci nu are un loc de unde să primească spiritul vieții. Omului îi va lipsi forța care dezvoltă Reşimo, gena spirituală.

Această chestiune este foarte simplă: fie există o astfel de conexiune, fie nu există. Și o mare parte din ea depinde de ajutorul de sus și de norocul spiritual. Este determinată nu de circumstanțe externe, ci de eforturile interne depuse de om, împreună cu diverși factori legați de rădăcina sufletului său și de judecata prin care trece acest suflet.

Dacă nu există nicio legătură cu învățătorul, atunci, așa cum este scris în Șamati – Art.25 – ,,Lucrurile care pornesc din inima”: ,,Câtă vreme nu are nicio putere să judece lumea pe o scară a meritului, aceasta îl subjugă. El se amestecă împreună cu dorinţele celorlalţi şi este mânat asemenea unei oi de către cioban. Nu are nicio şansă, este silit să gândească, să vrea, să tânjească şi să ceară tot ceea ce majoritatea pretinde.”

Nu există nimic ce poate face omul împotriva acestui lucru. Chiar dacă este fizic aproape de învățător, care este pentru el ca începutul unei conducte spirituale ce coboară din lumea infinitului prin lanțul cabaliștilor, dacă nu se conectează la această conductă, nu primește hrană spiritual, și prin urmare, nu se dezvoltă.

În trecut, au existat cazuri în care un învățător creștea un singur elev. Dar în general, învățătorul își îngrijește elevii prin intermediul grupului, conectându-se la centrul acestuia.

Grupul, pentru învățător, este entitatea spirituală inferioară. Studentul care se poate conecta la centrul grupului, după ce a îndeplinit două condiții esențiale de anulare în raport cu grupul și conexiune cu prietenii, va putea să se conecteze la învățător prin intermediul acelui centru.

Învățătorul este numit Rav (mare) deoarece el este Parţuf-ul superior, gradul superior, în raport cu studenții. În măsura în care un student se anulează față de centrul grupului, el primește, prin conexiunea cu ceilalți, un vas în care poate absorbi gândul și realizările spirituale ale învățătorului.

Dar această anulare trebuie să fie totală, din adâncul inimii și al sufletului în tot ceea ce ține de calea spirituală și autoritatea asupra propriului egoism.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/10/13, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25-“Lucrurile care pornesc din inima”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem capabili să realizăm o clarificare între sfințenie și Klipa? Sau este munca noastră să-L atragem pe Creator în această clarificare?

Răspuns: Trebuie să-L implicăm întotdeauna pe Creator; altfel nu vom putea simți corect unde ne aflăm, în ce direcție ne îndreptăm sau ce ne influențează.

Adică, fără forța Creatorului în mijlocul forțelor noastre, arătându-ne ce este mai bine și ce este mai rău și cum să separăm un set de Kelim de altul, nu vom putea clarifica cine suntem, din ce suntem făcuți sau ce vrem cu adevărat să atingem.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corecție”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→