Întrebare: RABAŞ scrie că, după o întâlnire cu prietenii, toată lumea ar trebui să simtă că se află într-o stare de perfecțiune. Dar dacă eu nu simt asta?

Răspuns: Dacă nu simți perfecțiunea după întâlnirea cu prietenii, înseamnă că nu ai obținut rezultatul potrivit, deoarece conexiunea ar trebui să aducă simțirea Creatorului. Creatorul este suma aspirațiilor comune către un centru comun.

Întrebare: Cât de des ar trebui să te întâlnești cu prietenii?

Răspuns: Rabaş a definit-o ca o dată pe săptămână. Înainte să-i aduc noi studenți, întâlnirile se țineau o dată pe lună în timpul meselor în onoarea lunii noi. Studenții lui veneau împreună din toată țara. De obicei, ne adunam cel mult o jumătate de oră.

Întrebare: Şi pe vremea lui Baal HaSulam, se țineau astfel de întâlniri?

Răspuns: Pe atunci, era puțin diferit, deoarece oamenii locuiau în orașe mici, foarte aproape unul de celălalt. Nu existau aceleași probleme ca astăzi.

Întrebare: De regulă, are loc o întâlnire cu prietenii fără profesor?

Răspuns: Da, desigur. Cei care se adună sunt prietenii care trebuie să se unească între ei. Practic, profesorul nu are dreptul să se interpună între ei, dar poate participa la adunare ca prieten, dacă aceștia sunt de acord.

Întrebare: Ce înseamnă „ca prieten”?

Răspuns: El se poate coborî la nivelul unui prieten. Problema este dacă studenții sunt capabili să-l perceapă în acest rol.

Observație: Acum ca prieten, apoi ca profesor, desigur, acest lucru nu este ușor pentru om.

Răspuns: Într-adevăr, acest lucru poate fi dificil.

Din KabTV din 11.03.2019, „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor.”

Exact atunci când toate celelalte porţi erau închise. Abia atunci există loc pentru poarta lacrimilor, şi omul descoperă că ea nu a fost încuiată. Adică atunci când omul ajunge la o stare de ascundere, „sufletul lui va plânge“ pentru că nu are o altă opţiune. La aceasta se referă versetul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!“.

 (Baal HaSulam, Şamati 18).

Și atunci vei ajunge la porțile lacrimilor și le vei forța să se deschidă. Așa intrăm în palatul Creatorului, lumea superioară; numai prin porțile lacrimilor ești complet disperat de propria ta putere și știi că nimic nu te poate ajuta, ci trebuie să atingi scopul. Acesta este rezultatul unei munci mărețe.

Ești sută la sută sigur că nu mai ai nimic de adăugat și atunci intrarea în spiritual ți se deschide. Treptat, formăm această stare numită „porțile lacrimilor”.

Ce sunt porțile? Atât timp cât ți se pare că poți face ceva, vezi un zid în fața ta. Și apoi observi brusc o deschidere, o deschidere în acel zid, o intrare, și intri.

Așa este în spiritualitate: un zid de netrecut stă în fața ta, care devine mai puternic și mai înalt. Și totuși, tot încerci să spargi acest zid, dar nu găsești nicio poartă în el, sau toate porțile sunt încuiate.

A vedea un zid în fața ta este o stare foarte avansată. Dar apoi acest zid se deschide, și brusc apare un pasaj în el. Învățătorul meu RABAŞ mi-a spus odată că așa se întâmplă în spiritualitate: există fie un zid, fie o intrare, și este imposibil să vezi dinainte unde va fi intrarea în zid.

Acesta este zidul din jurul inimii tale. Nu poți face o gaură în pereții inimii tale, astfel încât calitatea dăruirii, calitatea Creatorului, să poată intra acolo. Inima este închisă, sigilată și acoperită cu o crustă dură, impenetrabilă. Tot ce rămâne este rugăciunea – rugăciunea din partea grupului.

Este necesar să ne unim în grupul de zece și să cerem, să cerem pentru toată lumea și apoi, într-o zi, să cerem pentru o persoană. Astăzi ne rugăm pentru un prieten, mâine pentru altul, pe rând, pentru fiecare. Așa vom începe să ne obișnuim să cerem Creatorului să aibă grijă de prieteni.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.18 – Ce înseamnă că sufletul meu va plânge în taină,, în muncă-1”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se pare că există sute de milioane de atei în lume. Conform unor estimări, numărul lor se apropie de 1 miliard. Se preconizează că numărul lor va continua să crească.

Răspunsul meu: Principalul motiv este că omul se dezvoltă. Dar ateismul este de asemenea, o religie. Este religia naturii, nu a lipsei de Dumnezeu.

Pentru atei, divinitatea lor este progresul, tehnologia, banii sau altceva. Este totuși o credință în ceva superior propriei persoane.

Întrebare: Deci, ce este adevărata credință atunci?

Răspuns: Adevărata credință este revelarea Forței superioare – clară, absolut realizabilă, analizabilă și sintetizată în sine.

Întrebare: Este simțită?

Răspuns: Este o simțire absolut completă, până la conexiunea deplină a omului cu forța superioară, atunci când aceasta „locuiește” în el și devine el însuși. Omul devine umplut de această forță superioară, iar apoi aceasta acționează în el, cu consimțământul lui și prin efortul lui reciproc.

Toate acestea sunt descrise în Cabala. Există o singură religie adevărată, și anume înțelepciunea Cabala, știința dezvăluirii Creatorului, a unei apropieri voluntare, conștiente, treptate de El, adică adaptarea la această Forță superioară a naturii.

Iar Forța superioară este lipsită de trup și atemporală. Nu are capricii, nu are condiții, ci doar revelația oportunității de a se contopi cu ea, de a-i atinge nivelul.

Întrebare: Care sunt calitățile Forței superioare?

Răspuns: Dăruire și iubire absolute, nimic altceva.

Întrebare: Dar de ce asta nu atrage omul? În teorie, ar trebui să îl atragă!

Răspuns: Este opusul naturii umane. Dacă omul are o predispoziție, o dorință de a atinge Forța superioară cu orice preț (adică „Nu am niciun motiv să trăiesc în afară de asta!”), atunci el merge într-acolo, indiferent de situație, și este gata să sacrifice totul.

Dar dacă această dorință nu îi este dată de sus, atunci rămâne la nivel pământesc și există pentru a-și servi corpul animal. Desigur, fiecare trebuie să aibă grijă de acest corp animal, dar el există de dragul lui.

Atunci el este un așa-numit om, adică un animal, extrem de dezvoltat într-un fel, care trăiește și moare, trăiește și moare, până când această dorință de realizare, de contopire, de înălțare către Creator se dezvoltă în el.

Întrebare: Îi este oare menit să se dezvolte?

Răspuns: În fiecare om! Și după noi, natura animală, vegetală și minerală se ridică la același nivel. Îi tragem pe toți după noi! Și toată natura se integrează în acest nivel superior, în Creator.

Întrebare: Atunci se spune pe bună dreptate că „Omul este coroana creației”?

Răspuns: În acest caz, da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.12.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că forța Sfințeniei mă influenţează întotdeauna în grupul de zece?

Răspuns: Depinde de cum o percepi, de cum te apropii de Creator.

Dacă crezi că în această parte a Kli-ului există atracție care acționează asupra ta, atunci da.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de C abala 17/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când omul este inclus în intenţia de a aduce mulțumire Creatorului, cum evită să transforme acest lucru în rațiune? La urma urmei, el înțelege și simte că dăruiește Creatorului, că este conectat la El.

Răspuns: Dar el este conectat la Creator doar prin intenție. Nu face nimic altceva. El atribuie Creatorului doar intenția sa.

Întrebare: Și cum poate evita să se bucure de acest lucru, transformându-l în rațiune? Care este următoarea etapă, continuarea acestei intenții?

Răspuns: Nu contează ce îi cere să facă Creatorul unui om. Acest lucru este irelevant. Ne putem opri chiar aici.

Cel mai important lucru este că ne-am schimbat intenția, și orice este revelat într-o asemenea stare, dorim să transmitem totul Creatorului. În acest punct, putem spune că această stare particulară se încheie în acel moment.

Întrebare: Ați spus că atunci când suntem în intenția corectă, ar trebui să adăugăm acțiuni. Cum se face asta?

Răspuns: Intenția singură nu înseamnă nimic; trebuie să existe și acțiune. Dar acțiunea în spiritualitate nu este ceva tangibil care poate fi transmis din mână în mână, pentru că nu este corporală.

Mai degrabă, pur și simplu transfer începutul gândului meu și sfârșitul său de la mine la Creator.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 09/07/2025, „A fi ca un bou la jug și ca un măgar la povară”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre rădăcina spirituală a iubirii și ramura ei pământeană?

Răspuns: Ramura pământeană reprezintă atitudinea mea unilaterală, egoistă față de mine însumi, când eu, asemenea unui câine, simt cu nasul unde mă mai pot bucura și numai asta mă trage înainte.

Comentariu: Omul primește conceptul de „prima iubire” atunci când se gândește doar la obiectul afecțiunii sale.

Răspunsul meu: Adică sunt atras de o plăcere atât de mare încât nu mă pot gândi la nimic altceva: nici la mâncare, nici la plimbări, nici la studii, nici la sport. Aceasta este dezvoltarea egoistă a hormonilor.

Devin bărbat, simt creșteri hormonale, nu înțeleg ce este sau cum să le realizez. Sunt chinuit de presupuneri vagi și sunt atras de obiectul realizării lor. Asta e tot. Ce fel de iubire este aceasta?

V-am spus cum mama mea, medic de profesie, mi-a explicat cum folosea injecții hormonale pentru a-i face pe oameni să iubească. Același lucru este valabil și aici. Nu voi batjocori acest sentiment. Dimpotrivă, ne dezvoltă foarte mult la o vârstă fragedă, când are loc trecerea de la adolescență la tinerețe. Aceasta este o calitate foarte utilă, dar este pur egoistă.

Întrebare: Nu există un scop în acest sens? Natura?

Răspuns: Desigur, natura are un plan de a ne dezvolta în continuare egoismul.

Întrebare: Este aceasta o condiție bună?

Răspuns: Orice dezvoltare este bună, dar atunci când egoismul se dezvoltă complet, trebuie corectat cumva. Dezvoltarea fiziologică completă a unei persoane se încheie de obicei la vârsta de 18-22 de ani. Cu toate acestea, uneori poate continua mai departe, deoarece sub influența mediului, apar tot felul de alte impulsuri.

Practic, setul de dorințe umane include mâncarea, sexul, familia, bogăția, faima și cunoașterea; există doar șase calități de bază în care se dezvoltă egoul nostru. Nu există nimic altceva aici.

Mă gândesc constant la ce este mai profitabil pentru mine și ce iubesc mai mult. Dacă cunoașterea prevalează, atunci pot abandona orice altceva. Eu mă cufund în știință și mă absoarbe complet. Și aceasta este iubire.

Adică, iubirea este o dorință de împlinire inerentă fiecărui om.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.08.2017, „Iubirea adevărată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii obișnuiau să se întâlnească și să-și întemeieze familii. Exista fericire în a avea un copil. Permiteți-mi să vă pun o întrebare ciudată. Ce era fericirea părinților în a avea un copil?

Răspuns: Să-și vadă viitorul în copil.

Întrebare: Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, desigur. Copiii ar trebui să se nască și ar trebui să-și continue linia familială.

Întrebare: Astăzi pare să fi dispărut. Dintr-o dată, pentru multe cupluri, un copil a devenit o povară. De ce?

Răspuns: Egoismul nostru ne-a divizat, ne-a deconectat, a pus pe fiecare în colțul lui și asta este tot.

Întrebare: Dar de ce are nevoie egoismul de asta?

Răspuns: Așa funcționează. Egoismul nostru beneficiază atunci când ne concentrăm doar pe noi înșine și ne pasă doar de el.

Comentariu: Și în ceea ce privește egoismul nostru, care ne este cel mai apropiat și mai drag, spunem că este o povară pentru noi.

Răspunsul meu: Nu este cel mai apropiat și mai drag. Spunem că este o povară pentru noi pentru că ne împiedică să avem grijă de adevăratul nostru „copil”, cel din noi înșine!

Întrebare: Deci acest „eu”, ego-ul meu, este cel mai apropiat și mai drag?

Răspuns: Da.

Comentariu: Uite unde am ajuns! Mă întreb ce va urma.

Răspunsul meu: Va fi mai rău. Vom ajunge la o stare în care fiecare se ascunde în colțul lui și nu vrea să vorbească cu nimeni. Asta e! Voi comanda doar, să zicem, pizza și cola, sau altceva.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Conducem constant omenirea către un fel de fundătură.

Răspuns: Este o fundătură. Omenirea trebuie să-și vadă propria fundătură. Dar când devine clar că este într-adevăr o fundătură, atunci o epifanie va veni din această fundătură – că nu putem continua așa.

Întrebare: Credeți că nu poate exista nicio trezire înainte de asta?

Răspuns: Nu, cred că trebuie să ajungem la această recunoaștere. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe războaie sau revolte sau izbucniri violente, dar ar trebui să existe o conștientizare clară a deznădejdii și a impasului. Atunci vom începe să ne gândim: „Ce ar trebui să facem?” Și apoi ne vom aminti: „Stai puțin, am auzit odată ceva de la cabaliști.”

Întrebare: Da, există o carte pe raftul meu, un clip salvat și așa mai departe. Deci vor căuta și vor începe să se îndrepte spre corectare?

Răspuns: Sunt sigur de asta.

Întrebare: Trebuie să continuăm să o introducem picurat, să o punem pe rafturi și în computere?

Răspuns: Absolut! Nu avem altă opțiune.

Întrebare: Chiar dacă vom ajunge în continuare la aceleași rezultate?

Răspuns: Nu contează. Dacă aveți un copil mic care crește și se dezvoltă, tot trebuie să-i spuneți ce să facă și cum să se comporte corect. Nu puteți pur și simplu să lăsați lucrurile să treacă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În prima zi a Congresului, am simțit un ocean de lumină. Dar în a doua zi, a fost ca și cum ne-am scufundat undeva și am pierdut orice simț al susului sau al josului; ne-am pierdut echilibrul.

Ce trebuie să adăugăm pentru a-l face să curgă și să ne unească?

Răspuns: Ne lipsește întunericul. Nu golul pe care îl simte întreaga lume ca absență a micilor împliniri, ci întunericul real. Întunericul este suferința dorinței de a-l revela pe Creator, suferința de a fi deconectat de la sensul vieții, de la sursa ei, de la ceea ce ar trebui să fie.

Pe de o parte, întreaga creație ne arată cât de interconectată, perfectă și deasupra noastră este. Pe de altă parte, când începem să încercăm să ne orientăm, simțim că nu vedem nimic în ea: nici început, nici sfârșit, dezorientare completă.

Acesta este de fapt cel mai bun sentiment; apare în noi în fiecare moment în care ne îndreptăm spre stăpânirea spațiului spiritual, spre revelarea Creatorului. În fiecare moment simțim fie că ne apropiem de El, fie că ne îndepărtăm, cădem și ne întunecăm.

Dacă ieri ați simțit un „ocean de lumină”, astăzi veți simți opusul, și nu doar în mod egal, ci chiar mai rău. Acest lucru se va repeta de fiecare dată. Coborârile vor fi mai joase, iar realizările vor fi, în consecință, mai mari.

Trebuie să ne obișnuim să ne mișcăm în întuneric și în dezorientare, deoarece tocmai acest lucru ne ajută să scăpăm complet de direcțiile, ghidajele și definițiile egoiste.

Când devenim dezorientați în parametrii, direcțiile și simţirile noastre obișnuite, când nu înțelegem și nu știm nimic, când experimentăm un sentiment de rătăcire și poate chiar întuneric, trebuie să recunoaștem că acesta este începutul unui nou nivel. Ni se oferă oportunitatea de a ne ridica tocmai în acest întuneric pentru a vedea lumina, Creatorul, prin el. Acesta este un ajutor imens în avansarea noastră.

Prin urmare, trebuie să ne cufundăm în mod specific în această stare de întuneric și din ea să dezvăluim lumina.

Aceasta este munca noastră. Altfel nu-L vom dezvălui niciodată pe Creator; este doar din starea opusă Lui.

Din pregătirea pentru a 4-a lecție a Congresului din Moldova, 07.09.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă acțiunile unui om sunt îndreptate spre conexiunea cu prietenii, el descoperă foarte repede necesitatea unei conexiuni directe cu Creatorul, care trebuie să ajute la această conexiune. Fiecare acțiune ar trebui să ducă la corectarea spargerii, la unitatea dintre noi și apoi la nevoia acțiunii Creatorului; calitatea dăruirii și a iubirii se manifestă în ea.

Apoi sunt dezvăluite cele trei componente ale stării noastre: Tora, Israel și Creatorul.

Tora este forța care creează dorința (lumea a fost creată de Tora), forța care corectează intenția dorinței (lumina care reformează) și forța care umple dorința (plăcerea și înțelepciunea, scopul creației).

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este regula generală a Torei. „Israel” (aspiraţia către Creator, sufletul) este Kli-ul comun (conexiunea sufletelor, Şchina). Tora este lumina, forța corectoare. Creatorul este sursa interioară a acestei forțe.

Împreună, creăm condiția pentru unitate și garanție reciprocă, pregătim un loc pentru revelarea Creatorului. Până la „Copiii lui Israel au strigat din muncă”, când avem cu adevărat nevoie de ajutorul Lui.

În aproape toate descrierile Torei, vedem o comparație între societate și Creator. Fără societate, nu putem ajunge la Creator. Prin urmare, grupul este mijlocul. Este Şchina, Kneset-ul lui Israel, adunarea sufletelor care cer să nu rămână în țărână (egoism). Toate scrierile vorbesc despre asta.

Omul uită nevoia de conexiune cu Creatorul pentru că este împotriva naturii sale, dar această conexiune va apărea în natura noastră dacă ne unim într-un grup. Dacă nu sunt conectat cu grupul, nu sunt îndrumat și nu voi găsi direcția către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala din 19.07.2010, Scrieriale lui Rabaş

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem face ca în grupul de zece să fie unitare în întreaga noastră viață și o mare încântare pe care o dăruim Creatorului?

Răspuns: Depinde de atitudinea noastră față de ceea ce ne afectează, dăruire sau recepție, și de cât de mult alegem între ele și dorim să fim mai aproape de înțelepți sau de Creator prin diferențele care există între sfințenie și Klipa (forță impură).

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→