Am nevoie de un popor plin de virtute. Și dacă ești de acord să fii remediul pentru toate popoarele, îți poruncesc să fii pentru Mine “o împărăție de preoți”, care înseamnă iubirea pentru alții în forma sa finală, a lui “Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”, care este axa întregii Torah și a Mițvot. Iar “un popor sfânt” este recompensa, în forma sa finală, de Dvekut cu El, care include toate recompensele imaginabile. (Baal HaSulam, “Arvut [Garanţie reciprocă]“).

Expresia “Și veți fi pentru Mine o împărăție de preoți și o națiune sfântă” indică faptul că întreaga națiune trebuie să atingă acest nivel spiritual.

“Veți fi pentru Mine o împărăție de preoți” se referă la munca de deasupra vaselor de primire (Kelim). Prin realizarea corectării Kelim de dăruire la toate nivelurile de Aviut(grosime) prezente în suflet, omul atinge corectarea AHP. Adică, toată munca GE, “împărăția preoților”, este necesară exclusiv pentru a corecta AHP și a le aduce sub propria stăpânire.

Acestea sunt cele două etape ale corectării Kli-ului. După sfărâmarea vaselor, nu rămâne nicio particulă care să nu fie formată din patru părți: GE, GE în cadrul AHP, AHP în cadrul GE și AHP.

Este imposibil să distingem o parte de alta. Sfărâmarea vaselor, așa cum se aplică sufletelor, este diferită de corpurile din această lume, unde se poate distinge cine aparține Israelului și cine aparține națiunilor, cine s-a născut dintr-o mamă evreică și cine nu. Când vine vorba de suflete însă, sfărâmarea a avut loc în toate sufletele. Spre deosebire de corpurile fizice, care sunt împărțite în Israel și națiuni, nu există o astfel de diviziune aici, nici măcar simbolic. Toate sufletele au suferit sfărâmarea.

Se poate vorbi despre o sfărâmare relativă în cadrul tuturor particulelor, dar în cele din urmă, fiecare fragment individual este atât de împletit cu toate celelalte încât fiecare parte conține totul, pe măsură ce sfărâmarea se răspândește la cea mai mică dorință existentă, fragmentând-o cât mai mult posibil.

Prin urmare, munca constă în analizarea și corectarea fiecărei dorințe de la cea mai pură la cea mai grosieră, de la cea mai ușoară la cea mai grea. Acele dorințe care pot fi separate și corectate mai întâi datorită purității lor sunt numite “Israel”.

De aceea, munca începe cu ele, așa cum este scris: “Și Îmi veți fi o împărăție de preoți”. Acestea sunt dorințele care pot fi separate de AHP, de dorința de a primi și atribuite exclusiv lui GE – dorințele de a dărui. Acestea formează Galgalta veEynaim din ZON în lumea Aţilut și sunt numite Israel.

De ce? Pentru că acest tip de dorință nu a fost niciodată menit să fie spulberat sau corectat. Aceste dorințe nu au nevoie de primire, și prin urmare, nu au legătură cu primirea Luminii Hochma. Scopul creației de a atinge echivalența de formă cu Creatorul prin primirea de dragul dăruirii nu este pentru ele.

Prin urmare, toate GE sunt Kelim, atributele Creatorului, care trebuie pur și simplu să se amestece cu AHP, să se corecteze, și prin urmare, să stabilească un sistem prin care AHP poate fi corectat. În sine, ele nu au nevoie de spulberare sau corectare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se încadrează garanţia reciprocă în structura piramidală care există și în cadrul grupului?

Răspuns: Nu contează. Este ca și cum ai întreba dacă toate sufletele sunt diferite, cum se face că toate există într-un singur suflet “ca un singur om cu o singură inimă” și nu există diferențe între ele, fiecare primește măsura deplină și fiecare contribuie la fel de mult ca toți ceilalți? La urma urmei, toţi sunt diferiţi unul de altul.

Dacă suntem într-un singur sistem, interconectați reciproc, unul în toți și toți în unul, unde structura fiecăruia este aceeași ca a tuturor, atunci nu există diferențe.

Desigur, există diferențe în punctele de bază ale sufletelor. Adică, punctul din inimă este diferit în fiecare suflet, dar celelalte “primele nouă” pe care omul le dobândește sunt aceleași: eu și incluziunea, tu și incluziunea, el și incluziunea, și se dovedește că structurile tuturor sunt aceleași.

Întrebare: Ce este această diferență?

Răspuns: Această diferență vine de la Creator, despre care spui: “Du-te la Stăpânul care m-a creat”. Nu poți schimba asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărata recompensă, care este Dvekut cu El – scopul Creației … este exprimată în cuvintele “un popor sfânt”. Prin Dvekut cu El, am devenit sfințiți, după cum stă scris: “Vei fi sfânt, căci Eu, Domnul Creatorul tău sunt sfânt.”.

Și vedeți că prin cuvintele “o împărăție de preoți” se exprimă forma completă a muncii pe axa “Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți” (Baal HaSulam, “Arvut [Garanţie reciprocă]“).

Există corectare și există ceea ce se obține prin ea. O “împărăție de preoți” și o
“națiune sfântă” sunt două etape. O “împărăție de preoți” se referă la dobândirea calității de dăruire, a Bina, a Galgalta ve Eynaim (GE).

Se spune că “preoții” nu au nicio legătură cu “pământul”, ceea ce înseamnă că noi nu suntem încă implicați în dorințe, nu le corectăm, ci doar dobândim pe fundalul tuturor dorințelor, intenția de dragul dăruirii, de a dărui pentru a dărui.

Acesta se numește “regatul preoților”; totul este doar pentru Creator. Dobândim aceleași calități care există în Bina, adică proprietățile Creatorului.

Ce înseamnă “națiune sfântă”? “Națiune” se referă la Kelim (vasele) de primire. În acel stadiu, începem deja să le folosim de dragul dăruirii.

Starea de “națiune sfântă”, potrivit rabinului Şimon, implică de asemenea, că omul servește toate națiunile lumii (în afară de națiunile lumii care se află în interiorul lui), cu alte cuvinte, el lucrează de dragul dăruirii cu toate vasele de primire. Asta înseamnă să fii “o lumină pentru națiuni”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a menține o intenţie, este nevoie ca omul să îndeplinească anumite acțiuni și să fie activ?

Răspuns: O intenție poate fi cultivată doar în măsura în care este importantă pentru om. Pot dezvolta acest grad de importanță doar cu ajutorul unui grup, după ce am înțeles cu mintea mea cum să transmit aceste cunoștințe corpului sub formă de sentimente. La urma urmei, corpul reacționează doar la sentimente, mintea nu are practic niciun efect asupra lui.

Oricât de mult aș trezi sentimente cu ajutorul minții mele, nu va aduce rezultate. Trebuie să fiu mișcat, speriat, iar acest lucru se realizează prin intermediul mediului înconjurător. Nu în zadar Baal HaSulam susține că aceasta este singura mea alegere.

Dar aceasta este alegerea mea; la urma urmei, eu sunt cel care aleg și cel care direcționează grupul astfel încât să mă afecteze în acest fel. Este ca și cum vin la mine oameni bolnavi care nu înțeleg că sunt obligați să se “spele pe creier”.

Prin urmare, în jurul unui om se construiesc sisteme care să-l ajute, să-l influențeze și să-i dea importanță.

Vedeți cât de mult suntem obligați să lucrăm împotriva naturii noastre, care șterge orice impresie. Ieri am suferit o lovitură, iar zece minute mai târziu am uitat de ea. În momentul în care auzim despre un incident la radio, căutăm o modalitate de a-l uita. Chiar în acel moment!

Și ce facem atunci? Atunci ne întrebăm, cum este posibil ca milioane de oameni să fi fost trimiși în camere de gazare? Este foarte simplu, omul își construiește un sistem care șterge conexiunea dintre cauză și efect.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul care vine să studieze Cabala  începe în cele din urmă să înțeleagă că vorbim despre procesul de schimbare a Kelim(vaselor). Acest lucru se întâmplă doar dacă el avansează pe calea spirituală.

Ceea ce gândește, înțelege și își dorește acum, pentru că scopul său este să se umple pe sine, mâine va fi diferit. Dacă înțelege acest lucru, atunci el însuși se joacă cu dorința sa de a primi, astfel încât să-i permită să avanseze.

De aici începe: ei trezesc în ei înșiși un sentiment de rușine în fața grupului. “Cum aș putea să nu mă prezint la lecție, să acționez diferit față de ceilalți? Cum aș putea să mă simt mândru în raport cu grupul dacă nu am făcut ceva pentru el?”

Acest lucru este bine – să te joci cu tine însuți în acest fel. După cum se spune: “Invidia, pofta și căutarea onoarei îndepărtează omul din lume.” Adică ele ridică pe om de la gradul actual la unul superior. Fără asta, nimic nu va ajuta.

Și așa, ei continuă până când, în loc să primească plăceri în vasele invidiei, poftei și onoarei, oamenii încep treptat să prețuiască plăcerile care vin din relația lor cu Creatorul: “Care este atitudinea mea față de El? Cum se raportează El la mine? Vreau să mă asemăn cu El în calități, să fiu aproape de El” și așa mai departe. Omul începe să câștige respect de sine în conformitate cu respectul său față de Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, partea a148-a

Ce ar trebui să facem cu conflictul dorințelor, cu scindarea interioară dintre spiritualitate și lumea corporală?

Baal HaSulam scrie pe larg despre acest lucru în “Introducere la Cartea Zohar”. El spune că în cele din urmă, trebuie să atingem această stare de dorințe conflictuale, dar nu putem să ne comandăm pe nouă înșine printr-o hotărâre: “De astăzi înainte, nu voi mai dori!” Nu ne putem impune să nu mai dorim bani, onoare, cunoaștere, sex, mâncare sau diverse plăceri. Simțământul de “a nu dori” trebuie să apară ca un discernământ al stării noastre interioare, ca urmare a dezvoltării noastre.

Dacă studiem mult, suntem activi în societate sau investim în apropierea de spiritualitate prin alte căi, în cele din urmă echilibrul nostru interior dintre corporalitate și spiritualitate se va schimba în favoarea spiritualității și noi vom fi preocupați de corporalitate doar în măsura necesară existenței. O astfel de stare este considerată o situație în care ne raportăm la corporalitate doar în funcție de necesitate.

Cum putem verifica dacă preocuparea noastră pentru corporalitate este cu adevărat necesară sau nu? Dacă în mod sincer am fi fericiți să ne eliberăm de aceasta. Dacă am fi cu adevărat fericiți să nu fim implicați în niciuna dintre activitățile noastre lumești. “Activități” înseamnă toate formele de împlinire. Atunci când nu mai dorim să fim împliniți de nimic, nici de mâncare, sex, bani, onoare sau cunoaștere, ci doar să le menținem pentru că sunt necesare pentru supraviețuirea noastră în această lume. Atunci nu se consideră că suntem implicați în ele, ci doar că ele umplu măsura de vitalitate pe care sunt obligate să le susțină pentru că așa le-a creat Creatorul. Numai atunci se poate spune că suntem pe deplin cufundați în spiritualitate.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulți susțin ideea Creatorului și a unităţii. Este abordarea noastră diferită?

Răspuns: În esență, acțiunea este o atitudine față de societate, umanitate și Creator. Atitudinea este un Kli (vas), prin care totul este transformat. Este un instrument în mâinile omului, un mijloc de schimbare.

Și aici constă dificultatea. Omul nu percepe că prin atitudinea corectă, prin gândire, se produce o schimbare calitativă. Fizicienii și chimiștii pot deja argumenta că acest principiu este înrădăcinat în baza materiei în sine, că materialul se comportă conform percepției umane asupra sa.

Dar omul obișnuit nu înțelege acest lucru; nu îl poate înțelege. Cum să mă raportez – corect, incorect? Dacă gândesc într-un fel sau altul, ce schimbă asta? Oamenii spun că dacă mă gândesc negativ la o floare, aceasta o va simți, și prin energia mea aș putea-o ucide. Dar este totuși doar o floare, când s-ar întâmpla așa ceva? Aș prefera să folosesc un băț, o armă, o bombă, lucruri tangibile, care permit acțiunea vizibilă.

De aceea, Baal Şem Tov și alți înțelepți au stabilit porunci și diverse ritualuri de slujbă în Templu. Care a fost scopul tuturor acestor lucruri? Oare sacrificarea unui biet miel, a porumbeilor sau a unei vaci, prin efectuarea acestor ritualuri realizează omul cu adevărat ceva? Au aceste acțiuni o semnificație? Desigur, totul este determinat de intenția omului.

Oamenii aveau nevoie de un cadru de care să-și poată atașa intenția, gândul – de ce acționez așa, pe baza cărei părți a dorinței mele de a primi efectuez această acțiune, ce simbolizează sângele sau un porumbel, un berbec, pâinea și apa în slujba Templului? Aceasta oferă o înțelegere mai profundă a corectării dorințelor.

Astăzi, nu intenționăm să efectuăm astfel de practici; ele aparțin unei etape trecute. Urcăm de jos în sus. Mai întâi vine corectarea, iar apoi, în conformitate cu aceasta, acțiunea. Dacă omul înțelege ce trebuie să fie corectarea, atunci…

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 12/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→