Discuții despre Treptele Scării, partea 131
How Are the States of Male and Female Felt Before the Barrier?
The myriad spiritual discernments RABASH writes about exist within us as a copy. Even before the barrier, we can imagine various spiritual states. True, they exist only in imagination, but we already experience certain subtle sensations. We do not yet have full feelings, and what we imagine is inaccurate, but there is some shadow of truth.
In other words, within the point in the heart, there is already some volume, a space for each concept, sensation, and for the relationships between them. There is a certain distance, a kind of hollow, between every definition inside the point in the heart. We can sense that something belongs to the right side, and something else to the left side. One thing feels a bit closer, another more distant. We have an inner sensation corresponding to these, though not yet a real feeling, only a slight sensitivity, as if we can “smell” the real thing. Due to the breaking of the vessels, there are sparks left within, which allow some form of sensing.
How can we feel something through the sparks? If we work with the point in the heart, we attract various surrounding lights around ourselves. The light that comes during the study is not uniform; it carries many possibilities according to the vessel. It is simple light (Ohr Pashut), not inner light (Ohr Pnimi) or surrounding light (Ohr Makif) in the full sense, but a subtle illumination that constantly surrounds us. Depending on how we work with the point in the heart, how we develop it and make discernments within it, the surrounding light acts differently on these discernments time after time.
Even though this light is not yet like the clear inner light NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida), which is distinctly tied to specific degrees like Hassadim, Hochma, and so on, it nonetheless contains nuances and shades. Therefore, it not only develops sensitivity within the point in the heart, but it also causes it to swell, and prepares it for the growth of future organs, like a seed cell. We can have a certain sensitivity that within this seed cell are tiny points, minuscule seeds, from which the future body of the soul will develop. Even before the barrier, we can have such sensitivities.
Of course, it is still just a seed, a drop. We must therefore prepare ourselves toward this drop, wishing for it to develop organs and different parts and relations toward the Creator. The organs—“hand,” “foot,” “liver,” “head,” etc.—represent different relationships arising from our various desires toward the Creator. We wish for it to be so, but do not yet find those desires and discernments within us, yet we still search for them and seek how we can relate to the Creator through them.
When we complete this search, this effort (when exactly is in the hands of the Creator), only then does the Creator give His response: He revives the seed, and it begins to develop. In other words, we must do half the work through our own efforts, and after dedicating all of our effort and completing our share, which is called “filling our measure,” we then receive from above.
Cum sunt resimțite stările de Masculin și Feminin înainte de barieră?
Imensitatea numerelor de discernăminte spirituale despre care scrie Rabaş, există în noi ca o copie. Chiar și înainte de barieră, ne putem imagina diverse stări spirituale. Este adevărat, ele există doar în imaginație, dar experimentăm deja anumite simțiri subtile. Încă nu avem simţiri depline, iar ceea ce ne imaginăm este inexact, dar există o umbră de adevăr.
Cu alte cuvinte, în punctul din inimă, există deja un anumit volum, un spațiu pentru fiecare concept, simțire și pentru relațiile dintre ele. Există o anumită distanță, un fel de gol, între fiecare definiție din interiorul punctului din inimă. Putem simți că ceva aparține părții drepte, iar altceva părții stângi. Un lucru se simte puțin mai aproape, altul mai îndepărtat. Avem o simțire interioară corespunzătoare acestora, deși nu este încă un sentiment real, doar o ușoară sensibilitate, ca și cum am putea “mirosi” lucrul real. Datorită spargerii vaselor, au rămas scântei înăuntru, care permit o formă de simțire.
Cum putem simți ceva prin scântei? Dacă lucrăm cu punctul din inimă, atragem diverse lumini înconjurătoare în jurul nostru. Lumina care vine în timpul studiului nu este uniformă; ea poartă multe posibilități, în funcție de vas. Este lumină simplă (Or Paşut), nu o lumină interioară (Or Pnimi) sau lumină înconjurătoare (Or Makif) în sens larg, ci o iluminare subtilă care ne înconjoară constant. În funcție de modul în care lucrăm cu punctul din inimă, de modul în care îl dezvoltăm și facem discernăminte în interiorul lui, lumina înconjurătoare acționează diferit asupra acestor discernăminte, de fiecare dată.
Chiar dacă această lumină nu este încă precum lumina interioară clară NRNHY (Nefeş, Ruach, Neşama, Haya, Yechida), care este legată distinct de grade specifice precum Hasadim, Hochma și așa mai departe, ea conține totuși nuanțe și umbre. Prin urmare, nu numai că dezvoltă sensibilitatea în punctul din inimă, dar îl face și să se amplifice și îl pregătește pentru creșterea organelor viitoare, precum o celulă sămânţă. Putem avea o anumită sensibilitate, aceea că în interiorul acestei celule sămânţă există puncte minuscule, semințe minuscule, din care se va dezvolta viitorul corp al sufletului. Chiar și înainte de barieră, putem avea astfel de sensibilități.
Desigur, este totuși doar o sămânță, o picătură. Prin urmare, trebuie să ne pregătim pentru această picătură, dorindu-ne ca ea să dezvolte organe și diferite părți și relații față de Creator. Organele – “mâna”, “piciorul”, “ficatul”, “capul” etc. – reprezintă diferite relații care decurg din diversele noastre dorințe față de Creator. Ne dorim să fie așa, dar încă nu găsim acele dorințe și discernăminte în noi, totuși le căutăm și cercetăm cum ne putem raporta la Creator prin intermediul lor.
Când finalizăm această căutare, acest efort (atunci când suntem exact în mâinile Creatorului), abia atunci Creatorul își dă răspunsul: El reînvie sămânța și aceasta începe să se dezvolte. Cu alte cuvinte, trebuie să facem jumătate din muncă prin propriile noastre eforturi, și după ce ne dedicăm tot efortul și ne completăm partea, ceea ce se numește “a ne împlini măsura”, primim apoi de sus.
Filed under: Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Individul și colectivul sunt egali. Nu există nicio diferență între modul în care se corectează un om pe sine și modul în care întreaga lume suferă corectarea. Legea este aceeași, deoarece spargerea a dus la amestecarea fiecărei părți cu toate celelalte. Prin urmare, procesul prin care trece un om nu este diferit de procesul prin care trece întreaga lume.
Comentariu:
Comentariu:
Întrebare: