De ce ai nevoie de viață corporală dacă te afli sub nivelul intentiei? Să atingi acest nivel prin libera ta alegere! Prin urmare, înainte de a atinge intențiile corecte, trebuie să te afli într-o stare în care nu ai nimic în comun cu ele.

În același timp, trebuie să ai un anumit simț al existenței, și cu acest simț, ajungi treptat să înțelegi intențiile și să intri în ceea ce se numește lumea spirituală, adică în dezvoltarea intenției, și continui să te implici în ea.

Tu ești cel care face asta. De aceea trebuie să existe o anumită realitate preliminară, numită “această lume”, din care începi mișcarea ta independentă.

Dar odată ce ai dobândit acest instrument având Roş, Toch și Sof ale unui Parţuf, continui mai departe cu ele și nu mai ai nevoie de această lume. Te mai pot ajuta vreo acțiune fizică de aici? Indiferent dacă pot sau nu, existența acestei lumi nu interferează cu viața ta în intenție, în lumea spirituală.

Chiar și acum, poți sta aici cu tot ce posezi, și în același timp, să fii în Aţilut cu un Parţuf pe deplin funcțional. Și invers, ai putea fi doar acolo, fără corpul tău fizic.

Asta depinde deja de rolul tău în raport cu toate celelalte suflete: cât de mult trebuie să fii în contact cu ele, care este funcția ta în raport cu ele și dacă trebuie să rămâi într-un corp fizic.

Dacă trebuie, atunci chiar dacă tu însuți nu mai trebuie să te reîncarnezi, tot o vei face. Acestea sunt tipuri diferite de calcule.

Asta se întâmplă cu marii Cabaliști. Vedeți voi, unul și același suflet de la Adam, prin Avraam, Moise, Rabi Şimon, Ari și Baal HaSulam continuă să se reîncarneze. Are nevoie de asta pentru sine însuşi?

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala diferă de simpla credință oarbă populară prin faptul că vorbește despre munca în timpul coborârilor, îndepărtării și respingerilor de la Creator prin tot felul de evenimente din viața noastră.

Am putea fi gata să spunem: “Nu există nimeni în afară de Creator”. La urma urmei, sună corect și bine că există o singură forță care creează totul și guvernează totul. Dar uităm acest lucru în momentul în care simțim respingerea din partea acelei forțe, atunci când primim diverse probleme care par nedrepte.

Mai mult, se dovedește că toate acestea sunt pre-planificate pentru fiecare dintre noi de către Creator încă de la începutul creației, deoarece totul a fost deja predeterminat până la sfârșitul corectării. De aceea, întreaga noastră viață este un film, la care trebuie să adăugăm “de 620 de ori mai mult” prin propriile noastre eforturi și în special în perioadele de îndepărtare.

Munca principală se întâmplă în timpul unei coborâri. Creatorul ne îngreunează calea trimițând diverse necazuri, probleme și ascunderi și punând obstacole în fața noastră. Dar noi știm cum să depășim toate acestea și nu o facem sărind eroic peste toate obstacolele.

Adevărata depășire constă în atribuirea tuturor obstacolelor și greutății inimii Creatorului și nu în a cere ca acestea să fie înlăturate. Obstacolele sunt de fapt gradele prin care trebuie să urcăm.

De fiecare dată când dorința de a primi plăcere crește, apare o problemă ca o invitație din partea Creatorului de a ne ridica și de a afirma unitatea Sa la un nivel superior. De aceea trăim din problemă în problemă, din dezamăgire în dezamăgire, din frică în uimire. Dar tocmai în aceasta trebuie să vedem harul Creatorului, pentru că El nu ne părăsește, ci ne împinge înainte.

Așa se întâmplă cu întreaga națiune Israel ca un colectiv și cu fiecare persoană individuală care avansează spre starea sa finală corectată. Tocmai în timpul coborârilor avem ocazia să-I cerem ajutor Creatorului. Se pare că coborârile sunt acele stări în care Creatorul invită omul să se apropie și tocmai prin depășirea confuziei și a tulburărilor menite să ne separe de El.

Dacă, în ciuda tuturor obstacolelor, declarăm că acestea vin de la Creator pentru a ne face să-I cerem ajutorul să ne ridice deasupra lor către o adeziune mai mare, atunci obstacolele devin un mijloc de conexiune, chiar liantul cu care aderăm la Creator.

Se dovedește că obstacolele au fost de fapt utile în a ne conduce către o cerere, ca răspuns pe care omul îl primește de la Creator, Forța dăruirii, a credinței mai presus de rațiune, mai presus de tulburări. Și așa, omul  avansează.

Prin urmare, munca noastră constă în a ne bucura de tulburări ca fiind oportunități de a-I cere Creatorului să ne apropie mai mult de El.

Din Lecția zilnică de Cabala din 24.08.2019, “Nu există nimeni în afară de El”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul se raportează la creație așa cum o face Creatorul, înseamnă că își construiește aceeași atitudine ca El și intră în aceeași stare ca El. Dacă își modelează aceeași dorință, iar singura dorință a Creatorului este să dăruiască, atunci atinge nivelul Lui, starea Lui.

S-ar putea spune că pentru a atinge ceva, trebuie să fie important pentru mine; altfel, va trebui să aștept loviturile. Loviturile vor veni, mă voi schimba, și în cele din urmă, voi simți în continuare că ar trebui să mă străduiesc spre ceva în care nu există lovituri, ci doar plăcere.

Așadar, poate că nu ar trebui să aștept lovituri ca să decid să mă îndrept spre scopul meu. În schimb, ar trebui să-i ridic importanța chiar acum. În acest moment, pare rezonabil să nu plătesc prea mult pentru asta; nu mi se pare atât de semnificativ. Cu toate acestea, știu că dacă aștept, voi plăti de trei ori mai mult. Adică, chiar acum, ar trebui să-i recunosc întreaga importanță.

Cum pot crește importanța scopului meu? Pentru aceasta, mă îndrept către un grup, care este un fel de agenție de publicitate care îmi oferă “spălarea creierului” și îmi explică de ce este esențial pentru mine și de ce ar trebui să investesc acum și să realizez acest lucru, deoarece mai târziu va costa mai mult, şi mai târziu va fi suferinţă.

Astfel, avertizarea înlocuiește loviturile care m-ar fi făcut să realizez importanța “evadării” către acest scop și îmi aduce conștientizarea semnificației sale chiar acum. Prin urmare, am nevoie ca grupul să-mi ofere aceeași energie și același sentiment de necesitate pentru atingerea scopului, la fel cum ar face-o și loviturile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 12/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi percepută Cabala ca o ştiinţă, fără experiență și dovezi? O teorie este în regulă, căci există multe teorii, dar cum va fi percepută aceasta de om?

Răspuns: Este clar că prezentăm Cabala ca o teorie. Și această teorie este duală. În primul rând, este o teorie pentru că în simţirile noastre, în dovezile noastre, nu există un nivel la care să poți demonstra niște evenimente clare pe care nimeni nu le-ar putea infirma.

Așadar, pe de o parte este o teorie pentru că îți construiești percepţia despre ceea ce se întâmplă în lumea noastră pe baza unei cauze care este invizibilă ochiului, exclusiv conform propriei tale logici, conform acumulărilor dobândite din experiențele tale anterioare. Aceasta este o teorie.

Iar a doua teorie constă în faptul că, chiar dacă ai construit-o și ai atins-o, o dovedești prin propria ta convingere, nu cu fapte. Nu poți dezvălui Creatorul tuturor și spune: “Iată cine este responsabil, iată cine face toate acestea!” Deci rămâne totuși la nivelul dovezilor logice, teoretice, abstracte.

Și de ce este această teorie duală, o teorie în cadrul unei teorii? Pentru că nu vei putea niciodată să demonstrezi asta tuturor “la cerere”. “Hai să facem asta și totul se va întâmpla!” E ca și cum ai lua un toiag, l-ai lovi de o stâncă și apa începe să curgă. Asta nu se va întâmpla!

Trebuie să fim pregătiți pentru faptul că ceea ce ar trebui să se întâmple nu se întâmplă imediat, și chiar dacă am luat această teorie ca mijloc, ca instrument, pentru a ne schimba starea în lume, ea nu a avut niciodată dovezi în natură.

Adică, nu a existat niciodată un caz în care să fi efectuat un anumit experiment specific și să fi obținut anumite rezultate pozitive, cum ar fi cazul în care se descoperă un medicament pentru o boală, unde se efectuează experimente, rezultatele sunt publicate întregii lumi, lumea este de acord, iar dezvoltatorii primesc permisiunea de a distribui medicamentul.

În cazul nostru, este greu de spus că se va întâmpla așa, deoarece atunci întreaga umanitate ar progresa nu într-o formă care să ducă la adeziunea cu Creatorul, ci în forma opusă.

Aici începem să înțelegem de ce Creatorul trimite suferința și de ce nu în zadar, este scris că “suferința înmoaie trupul”. Asta înseamnă că oamenii vor fi mai pregătiți să accepte ideea noastră. În loc de studiu, în loc de muncă în grup, suferința le va oferi gradul de purificare necesar pentru a fi de acord cu noi. Va fi acord prin forță, acord prin durere, dar nu vor avea de ales.

Se ridică întrebări: De ce trebuie omenirea să treacă prin lovituri? De ce să nu dezvăluim toate acestea în natură? Pentru că descoperirile în natură, de asemenea, le faci prin suferință, prin lovituri, prin investirea de efort și resurse.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce obținem, obținem “în durere”; altfel, nu avansezi spre adeziune. Este imposibil să avansezi spre adeziune altfel decât împotriva dorinței de a primi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În timp ce studiau în grupul lui Avraam, tovarășii săi cu aceleași gânduri și urmașii lor au primit atât Aviut (grosimea dorinței) prin exilul egiptean, cât și Zakut (puritate) prin suferința pe care au îndurat-o ca urmare a posedării unui astfel de Aviut.

Lor le-a fost dificil să rămână în adeziune cu Creatorul în timp ce se aflau în Egipt, deoarece percepeau diverse forțe externe care îi dominau și le era greu să raporteze aceste forțe la Creator. Aceasta este ceea ce se numește “exil”, și ei au construit splendidele orașe Pitom și Ramses pentru Faraon și orașe mizerabile pentru ei înșiși.

Aviut crește, și ca urmare, se pare că dorința de a primi aduce unui om lucruri bune, în timp ce dorința de a dărui aduce lucruri dăunătoare. Omul nu este capabil să conecteze cele două și să le raporteze la o singură dorință, o singură forță, un singur gând.

Acest lucru a continuat până când, în cadrul acelui grup, care până atunci devenise o națiune, au început să apară diferite tipuri de Aviut și tipuri de suflet: Moise, Aaron, Kohanim (preoții), leviții și poporul. În plus, exista și “mulțimea mixtă” (Erev Rav) care se amestecase cu ei – “un mare amestec de națiuni”.

Și totuși, din cauza numărului tot mai mare de lovituri pe care dorința lor de a le primi le suferise, fiecare individ a început să simtă că poate scăpa de stăpânirea faraonului doar cu micul punct rămas în ei, numit “Moise”. Și au început să încerce să fugă de puterea faraonului.

Au început să simtă posibilitatea de a scăpa de gândurile numite “Faraon”, “națiunea egipteană” din ei. Apoi au ajuns la o stare în care puteau unifica toate aceste forțe într-una numită “Moise” și să o atașeze Creatorului, pentru a adera la însăși ideea că “Nu există nimeni în afară de El” și “El și Numele Lui sunt una”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre Treptele Scării, partea a 149-a

Cum se potrivește faptul că ARI a fost un mare comerciant cu principiul “corporalității conform necesității”?

Nu numai că ARI a fost un mare comerciant, dar mulți alți cabalişti au fost și mari proprietari. Cum se poate reconcilia acest lucru? Nu există nicio contradicție. Corectarea are loc exclusiv în dorinţă. Nu trebuie doar să ne câștigăm existența, ci trebuie să ne implicăm timp de câteva ore pe zi în afacerile acestei lumi. Că ARI a fost un mare comerciant sau că a câștigat mult.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→