Întrebare: Ce am primit în esență, la dăruirea Torei?

Răspuns: La dăruirea Torei, ne-am dorit profund să devenim un singur om cu o singură inimă. Dar, în același timp, am stat în jurul muntelui urii, muntele egoismului care fusese revelat între noi. Deoarece am vrut să ne eliberăm de ea și să ajungem la iubire reciprocă, am primit Tora.

Dacă nu există multe fricțiuni între noi, atunci nu avem nevoie de Tora, forța care corectează relațiile dintre noi. Dar dacă descoperim ură reciprocă unul față de celălalt și separare, așa cum se întâmplă în societatea israeliană de astăzi, atunci avem nevoie de Tora, adică forța corectării. De aceea, înțelepciunea Cabala, care a fost ascunsă timp de mii de ani, este acum revelată.

Cabala este revelată tocmai astăzi pentru că am ajuns într-o stare în care nu ne putem descurca fără ea. Trebuie să dezvăluim toată ura noastră reciprocă pentru a simți nevoia de forța corectoare. Până când ura nu este clar revelată, Tora nu este necesară.

De aceea se spune: “Am creat înclinația spre rău”, adică ne dezvăluim natura rea ​​și atitudinea egoistă față de ceilalți, iar apoi avem nevoie de Tora pentru a o corecta. Din acest motiv, Tora a fost dăruită pe Muntele Sinai, muntele urii.

Întrebare: Pe Muntele Sinai, poporul Israel se simțea ca o singură națiune?

Răspuns: Pe Muntele Sinai, încă nu ne simțeam ca o singură națiune, dar eram gata să ajungem la asta. Toată lumea a fost întrebată: “Sunteți de acord să vă uniți sau acesta va fi locul vostru de înmormântare?”

Întrebare: Ce putem face dacă societatea israeliană de astăzi este atât de fracturată încât nu există nici măcar cele mai mici impulsuri spre unitate?

Răspuns: Tocmai de aceea înțelepciunea Cabala iese din ascundere și explică poporului Israel care este misiunea sa. Altfel, nu vom avea dreptul să existăm pe acest pământ. Tocmai acum Cele Zece Porunci proclamate pe Muntele Sinai devin din nou extrem de relevante.

La urma urmei, ne-am întors fizic în Țara Israelului și am primit oportunitatea de a restabili un stat evreu independent aici. În fața diviziunii și urii care cresc tot mai mult între noi în fiecare zi, începem să ne dăm seama că avem nevoie de forța corectării.

Din KabTV “Viață nouă 560 – Sărbătoarea dăruirii Torei”, 05.05.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există o sărbătoare mai mare decât sărbătoarea primirii Torei. La urma urmei, dacă nu ar fi Tora, am duce doar o existență animalică “atât timp cât lumea se învârte”.

Dar avem ocazia să folosim Forța superioară, și cu ajutorul ei, să sărim într-o dimensiune mai înaltă, să ne continuăm existența, să trăim în dimensiunea spirituală.

Din această lume, din această realitate pe care o experimentăm acum, putem trece ușor într-o stare nouă, într-o altă lume, o dimensiune care nu are nicio legătură cu planeta Pământ și cu acest univers.

Ne putem descoperi ca existând sub forma unei armonii eterne, perfecte, complete, fără limitările lumii materiale.

Cu ajutorul Forței superioare, ni se va deschide trecerea din lumea noastră, din această viață imperfectă, către o existență perfectă.

Mijlocul de tranziție de la dimensiunea noastră către una superioară se numește “Tora”, o forță specială care ne schimbă treptat către o stare nouă; și în măsura schimbării noastre, pătrundem ușor în ea, până când toate calitățile noastre pământești, adică toate calitățile noastre egoiste, sunt înlocuite cu unele spirituale, altruiste.

Omul primește oportunitatea de a trece la o existență eternă și perfectă. Prin urmare, obținerea acestei oportunități este cel mai important eveniment din viața noastră, o adevărată sărbătoare!

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.05.2010, Scrierile lui Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei–1”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot “deconecta” de la explicație atunci când diseminez?

Răspuns: Abordăm publicul ca oameni de știință, ca cercetători, iar un om de știință adevărat trebuie să fie absolut imparțial față de rezultat. Ei investighează natura din afara lor, din afara propriului “eu”, la fel cum fac cabaliştii în această lume.

Abia mai târziu putem începe să vorbim despre modul în care dorinţa mea ca ceva să se întâmple, influențează actualizarea sa. Acest lucru se întâmplă datorită legii naturii care se adaptează la dorința mea.

Deci, cum pot rămâne imparțial? Trebuie să mă străduiesc să înțeleg lumea, să înțeleg viața, să învăț ceea ce mi-a fost atribuit fără nicio implicare personală. Dacă investighez, în timp ce sunt interesat de rezultat, este o dorință de a primi. Ce voi examina atunci? Doar ceea ce este mai bine pentru dorința mea de a primi. Asta studiază toată lumea și nimeni nu poate vedea imaginea reală în acest fel.

Trebuie să le explic tuturor: “Prieteni! Distanțându-ne de dorința noastră de a primi, obținem revelația imaginii lumii, ajungem la un grad din care putem înțelege adevăratele interrelații dintre părțile realității – cum totul este operat de Forța superioară, cum sunt interconectate toate detaliile și ce scop servesc ele.”

Explic totul ca un om de știință care a descoperit sistemul, legea generală care funcționează în toate formele sale. Dar în același timp, eu nu depind de nimic. Așa ar trebui să apară abordarea noastră din exterior.

Trebuie să arăt prin întreaga mea înfățișare că nu exist deloc în această imagine. Nu are legătură cu religia, cu vreun mod de viață sau cu altceva. Este pur și simplu natura generală așa cum se dezvăluie ea. Atunci oamenii o vor percepe în acest fel.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Mă pot identifica cu dvs. și cu scrierile lui Baal HaSulam, dar simt că Rabaş este cumva la mijloc și nu-l pot înțelege pe deplin.

Răspunsul meu: Pe de o parte, te înțeleg. Dar pe de altă parte, nu este deloc așa. Rabaş ne-a oferit toate fundamentele muncii spirituale. Înainte de el, acestea nu au fost prezentate sistematic. Cabaliștii au scris fie comentarii la Tora, fie scrisori și articole, dar o prezentare sistematică a muncii interioare pe care omul trebuie să o facă pentru a-L atinge pe Creator ne-a fost oferită doar de profesorul meu, Rabaş.

A scris aproape 500 de articole pe această temă. În ele, a exprimat absolut toate stările unui om care începe calea spirituală de la zero și merge mai departe.

Ceea ce a făcut Rabaş este o contribuție neprețuită la Cabala! Este un ajutor atât de neprețuit, de neînlocuit, pentru un începător, unul care nu poate fi extras din Cartea Zohar, Studiul celor Zece Sefirot sau din orice alte lucrări!

Pe de o parte, a fost un mare Cabalist, iar pe de altă parte, unul foarte discret și şiret în modul în care se ascundea, în modul în care ascundea totul și rămânea în umbra tatălui său!

Ai dreptate când spui: “Cumva nu-l văd, pur și simplu trece pe lângă mine.” S-a diminuat cu adevărat: “Cine sunt eu? Tatăl meu a fost marele Cabalist.”

Rabaş a fost cel mai mare Cabalist, cu asemenea descoperiri, astfel de realizări, astfel de scrieri și totuși a ascuns constant acest lucru: “Doar studiez puțin” și așa mai departe. Nimeni nu l-a cunoscut sau nu l-a înțeles.

A fost un mare practicant, un mare sistematizator, un mare învățător, un mare educator!

În articolele sale, a prezentat sistemul muncii spirituale în diverse forme potrivite pentru fiecare om, fiecare suflet, fiecare stil, în toate momentele și stările prin care trecem.

Aș putea vorbi la nesfârșit despre ceea ce a făcut! Nu pentru că a fost învățătorul meu, cea mai apropiată și dragă persoană mie, ci pentru că a făcut cu adevărat ceva pentru noi, fără de care nu am putea face niciun pas înainte. Nu am putea!

Acum, că în sfârșit începem să studiem serios articolele sale, sper că vom ajunge să ne dăm seama de acest lucru. Este o muncă foarte serioasă, incomparabilă cu orice altceva.

Din KabTV “Am primit un apel. Marele Rabaş” de la, 3 septembrie 2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este semnificația sărbătorii Dăruirii Torei (Matan Tora) și ce înseamnă faptul că am primit Tora? Se pare că nu îi respectăm poruncile. Este mai degrabă opusul. Se spune “să nu furi” – noi furăm; “să nu poftești bunul altuia” – noi poftim.

Cum se leagă Tora de viața noastră de astăzi? Ar fi putut Creatorul să se înșele când a dăruit Tora în mod special poporului Israel?

Răspuns: Există dăruirea Torei și există primirea ei. Problema este că, deși Tora ne-a fost dată, noi nu am primit-o niciodată. Societatea israeliană de astăzi este foarte departe de ceea ce ar trebui să fie în ceea ce privește trăirea conform legilor Torei. Prin urmare, suntem considerați încă a fi în exil.

Întrebare: Dar am primit Tora, o avem!

Răspuns: Avem cartea care spune “Tora”, dar asta nu este suficient. Tora este lumina superioară care se întoarce la sursă. Lumina corectează natura noastră egoistă și ne conduce la iubire și participare reciprocă, până când îi iubim pe ceilalți ca pe noi înșine.

Aceasta se numește realizarea Torei. Tora este lumina, așa cum se spune: “Am creat înclinația rea ​​și Tora pentru a o corecta”. Poporul evreu are cel mai dezvoltat egoism și nu degeaba poporul nostru este numit “înțepenit”. De aceea, am primit Tora pentru corectarea pe care o dă – lumina care reformează.

În trecut, în timpul Primului și celui de-al Doilea Templu, poporul lui Israel a folosit această lumină pentru corectare. Mai târziu, au căzut de la acest nivel, care se numește distrugerea Templului, și au plecat în exil. Este un exil dintr-o viață bazată pe legea iubirii față de ceilalți.

Astăzi, nimeni nu se mai gândește să-i iubească pe ceilalți. Din Tora au rămas doar tradițiile exterioare.

Întrebare: Nu am primit încă Tora pentru că nu toată lumea îndeplinește poruncile religioase?

Răspuns: Nu vorbim despre porunci religioase. Legea Torei este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Rabinul Akiva numește aceasta marea regulă a Torei, care include toate celelalte porunci. Prin urmare, prin îndeplinirea mecanică a poruncilor, omul ar trebui să verifice: acest lucru îl apropie de iubirea față de ceilalți sau poate chiar îl înstrăinează? Creează o divizare între oameni și incită la ură?

Este aceasta, Tora pe care am primit-o? Am primit cel mai înalt remediu, deoarece Tora este lumină, o forță superioară care ne influenţează, dacă îndeplinim anumite condiții. Această forță ne poate corecta natura și ne poate permite să deschidem lumea superioară, să ne deschidem ochii și să vedem unde ne aflăm cu adevărat.

Tora este eternă, și cu ajutorul ei, putem obține și viața veșnică. Dar aceasta este doar cu condiția să descoperim în mod real ce înseamnă adevărata Toră și porunca de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, care combină toate poruncile.

Din KabTV “Viață nouă 560 – Sărbătoarea Dăruirii Torei”, 05.05.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre Treptele Scării, partea 139

Capitolul 14. Dorința de spiritualitate

Creatorul a creat dorința de a primi în conformitate cu scopul Său “de a face bine creațiilor Sale”, pentru a aduce dorința de a primi la o stare de perfecţiune. Căci “a face bine”, potrivit Creatorului, înseamnă a face acest lucru perfect, asemenea Lui. Orice este mai puțin decât perfecțiune nu este considerat adevărată bunătate. Doar Creatorul este perfecțiune.

Pentru a aduce ființa creată la echivalență, la o astfel de perfecțiune, este necesar ca ființa creată să dorească să se corecteze, să se schimbe și să aducă starea opusă perfecțiunii la perfecțiunea supremă. Perfecțiunea se atinge doar din opusul său, ca “avantajul luminii din întuneric”, așa cum “a fost seară și a fost dimineață”. Într-un vas care simte deficiență, se simte umplerea, iar dintr-o lipsă simțită, se percepe încântarea. Nu putem înțelege sau atinge nimic decât din opusul său.

Esența încântării, esența luminii, este Creatorul. A-L atinge și a-L simți este posibil doar din a avea forma opusă. Aceasta înseamnă că natura ființei create trebuie să fie opusă naturii Creatorului pentru a se bucura de starea de perfecțiune, gradul Creatorului. Prin urmare, are loc spargerea vaselor. Prin spargerea vaselor în dorința de a primi a ființei create, care este “existența din absență”, calitățile Creatorului (“existența din existență”) apar. Prin urmare, dobândim dorințe de împlinire, care provin în mod necesar de la Creator.

Calea de a atinge scopul creației începe de la cel mai de jos grad, unde avem dorințe trupești-animalice de bază pentru hrană, sex și adăpost, care sunt dorințe întâlnite și la animale. Tânjim după ele chiar și atunci când trăim singuri. Apoi, dezvoltăm dorințe uman-sociale pentru bogăție, onoare și cunoaștere, pe care societatea le insuflă. Abia după ce cunoaștem, recunoaștem și împlinim mai mult sau mai puțin aceste dorințe, ajungem la dorințe numite “dorințe spirituale”, pe care nici corpul, nici societatea nu le pot împlini, ci numai Creatorul.

Așadar, există trei etape ale dezvoltării dorinței. Dezvoltarea începe prin îndeplinirea dorințelor animalice și umane, cunoscute sub numele de “dorințe ale acestei lumi”. Începem să vorbim despre o ființă umană abia din momentul în care se trezesc dorințe spirituale, dorințe care pot fi împlinite doar cu lumina superioară, cu Creatorul, cu simțirea Creatorului. Acestea sunt numite “dorințe ale lumii viitoare”, lumea spirituală.

Noi, cei care dezvoltăm o dorință spirituală, acolo unde se concepe dorința de spiritualitate, lucrăm pentru a dezvolta și împlini această dorință împotriva tuturor celorlalte dorințe. Lucrăm asupra punctului din inimă, dorința de împlinire spirituală, împotriva tuturor celorlalte dorințe trupești și umane. Lucrăm împotriva acestor contrarii cu toată puterea noastră, folosind societatea, studiul și căutarea interioară. Vrem să creștem și să hrănim punctul din inimă, dorința de spiritualitate, împotriva tuturor celorlalte dorințe trupești.

Dacă finalizăm această muncă (și nu știm când va fi aceasta), tânjim doar după spiritualitate, zi și noapte, într-o stare descrisă ca “până când nu mă lasă să dorm”, și împlinim celelalte dorințe doar din necesitatea existenței de bază, nu ca pe un lux. Dacă toate aceste condiții sunt îndeplinite, este un semn că ne-am terminat munca în această lume și apoi ni se dă un nou grad: nivelul muncii este ridicat. În loc de dorințele trupești generale din inimă, ni se dau dorințe numite Klipot.

În opoziție cu punctul din inimă, în loc de punctul extins, ni se dă simţirea Creatorului. Acum, în loc de o inimă plină de dorințe animalice și umane și un punct mic cu o vagă dorință de spiritualitate, primim o inimă nouă, o Klipa în interiorul căreia se află Kduşa(Sfinţenia). Klipot sunt diverse gânduri și dorințe împotriva Creatorului, împotriva unității Sale, numite colectiv “Faraon”. Kduşa este dorința și tânjirea către Creator, sufletul. Relația dintre Klipa și Kduşa este ca relația dintre inimă și punctul din inimă la nivelul acestei lumi.

Astfel, ne continuăm munca. Întreaga noastră conexiune, viață și tânjire devin îndreptate către Creator, în timp ce Faraonul (Klipot, tulburările) li se opun constant. Totuși, așa cum este scris, “Faraonul i-a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl lor din Ceruri”. Tocmai prin aceste tulburări, prin Klipot, ne întărim și ne amplificam conexiunea, dorința și tânjirea față de Creator.

Când finalizăm munca, sfârșitul muncii se numește “sfârșitul corectării”, intrăm într-o stare în care toate dorințele noastre sunt complet corectate în conformitate cu perfecțiunea și Dumnezeirea și devenim pe deplin împliniți de lumina superioară. Acestea sunt diferențele dintre gradele acestei lumi și gradele lumii viitoare, dintre sufletul animalic și sufletul dumnezeiesc.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→