Comentariu: Vorbim despre sacrificiu de sine, dar în același timp simțim un fel de câștig, includere și fuziune. Omul nu simte că renunță la ceva.

Răspunsul meu: Omul renunță la tot ce poate, cu excepția conexiunii cu Creatorul. În esență, aceasta este ceea ce definește sacrificiul de sine, devotamentul sufletului (Msirut Nefeş).

Întrebare: Nu înțeleg pe deplin cum poate omul să renunțe la Creator pentru că vrea să-L atingă, să-L înțeleagă și să simtă iubirea Lui.

Răspuns: Nu înseamnă că renunți la iubirea pentru Creator, ci mai degrabă că nimic altceva nu contează pentru tine în afară de asta.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să aflu în ce măsură sunt în devoțiune sufletească, de exemplu, pe gram sau pe kilogram?

Răspuns: Mai întâi verifici acest lucru în raport cu prietenii și apoi în raport cu Creatorul.

Cuvintele explică foarte puțin despre aceste stări, deoarece verificarea noastră în raport cu prietenii și Creatorul sunt în esență, stări atât de înalte încât nu le putem controla în niciun fel.

Le putem lansa prin Creator, pentru că dacă vreau să fac asta, atunci îi cer Creatorului acest lucru și El o face. Dar noi înșine nu putem face acest lucru în niciun fel.

Întrebare: Fiecare persoană are propria măsură de effort, sau este aceeași?

Răspuns: Fiecare persoană are propria sa măsură. Nu le putem compara.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: V-a fost greu să comunicaţi cu profesorul dvs. Rabaş din punct de vedere al mentalității?

Răspuns: Absolut deloc. Din punct de vedere al mentalității, eram foarte apropiați. El era un evreu polonez de la începutul secolului trecut. Eu eram un evreu belarus care a crescut la periferia orașului Vitebsk, într-un oraș unde locuiau cândva mulți evrei. Spiritul, modul de viață, obiceiurile – toate au persistat acolo și le-am preluat cumva.

În principiu, când studiezi Cabala, toate acestea nu contează. Dar eu l-am înțeles pe Rabaş ca persoană, cu toate obiceiurile sale. Am crescut într-un oraș cu doar câteva case: bunicii mei locuiau într-una, niște rude în alta, puțin mai departe locuiau mai multe rude și așa mai departe. Totul a fost foarte natural pentru mine.

Încă din copilărie, am avut amintiri care se potriveau exact cu poveștile lui Rabaş. Așadar, în ceea ce privește viața de zi cu zi, nu am avut conflicte sau probleme cu el.

Desigur, avea propriile obiceiuri pe care le-a preluat în Israel, după ce a emigrat din Polonia. Iubea foarte mult cafeaua pentru că locuise mulți ani în Ierusalim cu tatăl său, Baal HaSulam, care era un mare iubitor de cafea. Turnau apă clocotită peste o lingură de cafea neagră măcinată și o beau. Baal HaSulam avea nevoie de douăzeci de astfel de pahare pe zi, dacă nu chiar mai multe, și de țigări.

Învățătorul meu fuma și el, nu țigări obișnuite, ci tutun foarte puternic, mai întâi fără filtru, apoi cu filtru.

Au trecut prin multe răsturnări de situație în viață. După ce lui Baal HaSulam i s-a interzis să publice un ziar, a suferit un atac de cord, și la scurt timp după aceea, a fost diagnosticat cu cancer.

Învățătorul meu a trecut prin moartea fiicei sale și a soțului acesteia, care au decedat la doar șase luni distanță. Soțul ei fusese mâna dreaptă a lui Rabaş, ajutorul său în toate. Au murit cu un an înainte să vin eu la el. Da, a avut probleme serioase. Toți cabaliștii au.

De aceea cred că suntem primii și cei mai fericiți, probabil pentru că suntem slabi și nevrednici de încercări serioase. Ni se dă foarte puțin. Dimpotrivă, primim feedback bun pentru tot ceea ce facem. De aceea suntem capabili să răspândim Cabala, să o dezvoltăm, să organizăm congrese, să atragem sute, mii, chiar mai mulți oameni.

Baal HaSulam și Rabaş nu au primit nimic din toate acestea. Au trăit în condiții groaznice, au muncit de o mie de ori mai mult decât noi, au suferit, și în final au obținut un rezultat slab în comparație cu noi, dacă privești lucrurile din exterior. Și au murit în disperare: Ce urmează?

Și cum a murit ARI? Este documentat că atunci când studenții săi l-au întrebat: “Unde plecați de la noi?”, el a răspuns: “Dacă ați fi fost vrednici, aș fi rămas. Dacă ați fi vrut să mă auziți și să ascultați ce spuneam, nu m-ar fi luat.” Aceasta a fost spusă de un mare cabalist, care a murit la treizeci și șapte de ani. Știa că studenții săi nu-i vor continua munca, și înainte de a muri, le-a interzis să studieze Cabala.

Vă puteți imagina o pedeapsă mai mare pentru studenți decât să audă: “Vă interzic să studiați! Întoarceți-vă la starea voastră animală și trăiți.” Și nu îndrăzniți să nu ascultați de profesorul vostru.

Ce s-a întâmplat cu majoritatea studenților lui ARI nu știm aproape nimic. El a permis doar unuia să continue să studieze Cabala: Chaim Vital, care a adunat toate scrierile sale. ARI a ordonat ca aceste scrieri să fie îngropate împreună cu el. Ceva timp mai târziu, mormântul său a fost deschis, scrierile au fost scoase și din ele au fost compilate lucrările sale, pe care Baal HaSulam a bazat Studiul celor Zece Sfirot și alte scrieri. Așadar, cabaliștii din trecut au trecut prin stări îngrozitoare!

Și Raşbi, care a scris Cartea Zohar? El a trăit într-o peșteră înghesuită, lângă un izvor mic și un roșcov cu păstăi dulci. Asta a mâncat el și fiul său. În condiții atât de dure, au săpat în nisip și au studiat Cabala. Mai târziu, alți opt studenți li s-au alăturat și împreună au scris Cartea Zohar, stând în acea peșteră, în frig, în nordul țării! Teribil!

Din KabTV “Am primit un apel. Verigile lanțului cabalist de la ARI la Rabaş”, 04/09/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: De regulă, omul începe să studieze Cabala mai aproape de vârsta de treizeci de ani. Nu vezi tineri de optsprezece ani care să vrea să cunoască sensul vieţii.

Răspunsul meu: Există ambele tipuri. Dar la optsprezece ani, problema este că trebuie să ne dezvoltăm și să ne realizăm cumva la nivelul vieții obișnuite. Hormonii noștri sunt activi. Trebuie să explorăm această lume, să înțelegem ceva din ea și să ajungem să înțelegem cât de goală este. Toate acestea sunt date unui om.

Mulți oameni vin la noi după ce au trecut prin toate acestea. Ei, ca să spunem așa, s-au stabilizat în înțelegerea lor despre această lume și lipsa a ceva cu adevărat bun în ea.

Din KabTV “Am primit un apel. Cine vine la Cabala?”, 19.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot simți lipsurile prietenilor  dacă nu vorbim despre ele direct, ci doar abstract, nu din simţiri, ci din intelect?

Răspuns: Asta nu contează. Ceea ce contează este ceea ce gândești, ce visezi și decizi. Îți dorești să acționezi practic, pe baza deciziei tale.

Întrebare: Dacă simt anumite nevoi, pot spune că prietenilor le lipsește același lucru și apoi să mă rog ca Creatorul să le dea și lor?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să-ți măsori prietenii singur.

Întrebare: Cum verificăm ce nivel de dăruire am atins în grupul de zece?

Răspuns: Trebuie să atingem un nivel de dăruire care să semene cu Creatorul. Dar acesta, desigur, este un nivel foarte înalt. Și înainte de asta este de zeci sau chiar sute de ori mai mic.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 22/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creșterea măreției Creatorului depășește toate obstacolele din grupul de zece. Cum putem crește și mai mult măreția Sa în grupul de zece și în întregul Kli-ul mondial, astfel încât să ne putem uni cu toții și să acoperim totul cu iubire?

Răspuns: Numai dacă ești printre oameni cărora le pasă de asta. Împreună, creșteți măreția Lui în conversații, mese, acțiunile voastre și așa mai departe. Și cu cât este mai mare importanța Creatorului în ochii voștri, cu atât vă veți ridica mai mult.

Mai mult, prin înalțarea măreției Creatorului, Îi veţi face plăcere.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 22/06/2025, “Câștigarea războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul poate exista în dorințele unui “sclav”, ale unei “femei” și ale unui “copil”, indiferent dacă le înțelege sau nu. La urma urmei, un bebeluș este atât de mic; nu își înțelege propria stare. Omul ar putea spune: “Sunt mic”. De ce? Pentru că îl vede pe cel „mare”. Dar ce înseamnă să fii “mic”? Trebuie să devii “mare” pentru a examina ce înseamnă să fii “mic”.

Omul nu poate înțelege nivelul la care se află, nu îl poate depăși, deoarece cauza nivelului său și toate forțele care acționează asupra lui există la un nivel superior, poate nici măcar cel mai apropiat, ci un nivel care conține Roş, Toch și Sof acționând în raport cu starea sa actuală.

Un copil poate avea doi, trei sau patru ani; acestea toate sunt niveluri, dar nu niveluri din care poate ști ce este cu adevărat un copil mic.

Prin urmare, în orice caz, atunci când vorbim despre oameni cufundați în iubirea de sine care sunt de fapt sub controlul dorinței de a primi, atunci pentru că sunt sub influența acesteia, nu sunt liberi de ea.

Și pentru a-i avansa, pentru a-i trage de la un nivel la altul, de la o stare la alta, până când părăsesc dorința de a primi și dobândesc calitatea Bina, pentru a putea analiza critic această dorință și a determina relația lor cu ea cel puțin într-o oarecare măsură în mod independent, trebuie să ne raportăm la ei într-un mod în care propria lor dorință dorește avansare. Altfel, prin ce mijloace ar avansa?

Astfel, trebuie să le satisfacem dorința de a primi cu împliniri corespunzătoare de fiecare dată.

Exact asta sfătuiesc înțelepții, cabaliştii care înțeleg natura umană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 13/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există momente când omul știe clar ce își dorește. Să presupunem că își dorește o mașină roșie sau o casă din cărămidă cu trei etaje și tinde spre asta.

Apoi, există momente când el simte ceva în interior, dar nu înțelege exact ce este. Există un fel de formă abstractă.

Răspunsul meu: Nu contează. Ei încă își doresc. Încă se întind după ceva și asta îi ajută să crească.

Cum urmărim ceva în copilărie? Știm cu adevărat la ce tindem? Suntem împinși înainte, înainte și înapoi, deschizând lucruri, aruncându-le, rupându-le, construind, așezându-le și așa mai departe. Urmăriți doar ce fac copiii mici. Așa se dezvoltă. Urmați-le exemplul.

Întrebare: Dar care este modul corect de a urma exemplul unui copil? Aparent, poți face totul, dar totuși să procedezi în mod greșit.

Răspuns: Dar nu ești un copil mic. Trebuie să te analizezi pe tine și scopul tău cu precizie. Cu cât scopul tău este mai înalt, mai etern și mai perfect, cu atât este mai detașat de simpla existență animalică și cu atât devii mai uman. Trebuie să-ți stabilești un obiectiv și să-l dorești cu adevărat. Cum altfel? Dacă mă trezesc dimineața și nu-mi doresc nimic, atunci ce fel de om sunt? De aceea am un program pentru ziua respectivă și trebuie să îndeplinesc totul: să răspund la întrebări pe blogul meu, să pregătesc materiale, să apar într-o emisiune, să țin o lecție și așa mai departe. Aceasta este datoria mea și nu pot să mă sustrag de ea.

Dar dincolo de asta, există un alt program intern pe care trebuie să-l îndeplinesc: să lucrez la anumite calități, la anumite valori, să fac clarificări și să mă aduc la o anumită stare interioară. Aceasta este o necesitate! Fără asta, ziua este irosită.

Din KabTV “Am primit un apel. Pentru ce ar trebui să mă străduiesc?”, 30.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cunosc mulți profesori. Aproape toți sunt de acord asupra unui lucru: generația de copii de astăzi are ranchiună față de adulți.

Răspunsul meu: Este firesc ca copiii să se plângă de cei mari. Ei cred că totul li se datorează și că, fiind copii, merită o atenție și un tratament special. De fapt, acest lucru este adevărat, pe de o parte.

Pe de altă parte, noi nu educăm copiii. Școala nu face din copil un om. Îi transformă în fizicieni, matematicieni, mecanici și așa mai departe.

Aceasta este o problemă a întregii educaţii și creșteri. Le oferim copiilor un fel de educație, poate, dar nu le oferim o creștere. Ei ies de la școală, în fiecare zi după școală, și în general, după absolvire, și sunt animale.

Comentariu: Aţi spus un lucru groaznic: “Sunt animale”. Suntem noi de vină pentru asta?

Răspunsul meu: Sigur, dacă părinții sunt ocupați la serviciu tot timpul, iar copiii sunt la școală și undeva afară, unul cu altul, făcând cine știe ce, atunci ce vrei să se întâmple?

Comentariu: Sunt mai mult în smartphone-urile lor.

Răspunsul meu: Și asta este ceea ce obțin de acolo până când umanitatea își revine și ia întreaga problemă în propriile mâini, sub cel mai strict control, astfel încât omul să nu poată vedea și auzi tot ce i se oferă. Trebuie să fie educat! O educație care să ofere o atitudine foarte serioasă față de viață. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci, desigur, putem vedea încotro se îndreaptă totul.

Întrebare: A crescut o generație care spune lucruri teribile oamenilor. Și noi am crescut această generație?

Răspuns: Desigur, doar noi suntem.

Întrebare: Ce le-ați spune copiilor dacă ați fi profesor?

Răspuns: Haideți să ne dăm seama de viețile noastre, de relațiile noastre și cum să ne asigurăm că… Ei bine, bine, suntem deja bătrâni, dar următoarea generație sunteți voi. Cum ar trebui să fiți pentru a face viața blândă, bună, încrezătoare, sigură și așa mai departe? Ce ar trebui să facem? Cum putem crește astfel de oameni? Și trebuie să vorbim despre asta. Trebuie să ne gândim la asta, pentru că principala noastră sarcină este să creștem un om – nu matematică sau fizică sau oricine altcineva.

Comentariu: Nu va fi ușor să-i înmuiem.

Răspunsul meu: Nu, nu ar trebui să fie compătimiți. Ar trebui totuși să realizeze cât de cât că lumea spre care se îndreaptă totul este o lume inumană, crudă, mecanică și foarte neplăcută, nepotrivită pentru existență.

Întrebare: Și vor înțelege acest lucru dacă le vorbești?

Răspuns: Cred că da.

Întrebare: Se pot schimba acești copii?

Răspuns: Da, dar nu printr-o singură conversație.

Întrebare: Deci schimbarea se va produce printr-o serie de conversații?

Răspuns: Chiar dacă durează câțiva ani, care este diferența? Dar trebuie să insistăm pentru asta tot timpul.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.05.2025

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate exista o astfel de legătură între un bărbat și o femeie încât să avanseze împreună fără conflicte și să atingă un obiectiv comun?

Răspuns: Este foarte posibil. În viitor, așa va fi în măsura aspirației, corectăriii, similarității și ascensiunii generale a întregii umanități la un nivel spiritual.

Dar, deocamdată, ne aflăm încă în stări care nu au intrat încă în lumea spirituală. Prin urmare, dacă un cuplu nu a atins lumea superioară, experimentează tensiuni foarte problematice, ascensiuni și coborâri care nu sunt sincrone. Așadar, există provocări semnificative aici. Nu contează că amândoi studiază Cabala și vor să reușească. În practică, tot nu funcționează bine.

Comentariu: Dar ați aprofundat acest subiect; trebuie să fi avut probleme în familia dumneavoastră.

Răspunsul meu: Soția mea m-a susținut întotdeauna în orice! În momentul în care ne-am întâlnit, i-am spus că ne vom muta cu siguranță în Israel, că trebuie să găsesc scopul vieții și nu vedeam că este posibil să o fac în Rusia. Asta era în 1970. A fost de acord, chiar dacă ar fi putut spune nu. De atunci nu am mai avut probleme.

Eu iau principalele decizii în viață. Ea știe că altfel nu ar funcționa. Dar eu, din partea mea, nu m-am odihnit niciodată până nu am întreținut-o. Adică, în primul rând, m-am gândit întotdeauna cum să întrețin familia. Această datorie pământească este absolut clară și definită pentru mine. Dar tot ce rămâne după ce mi-am adus salariul acasă este al meu – restul este pentru suflet.

Comentariu: Dar practic nu te vede.

Răspunsul meu: Avem o tradiție. O dată pe zi mergem la o plimbare în parc și vorbim aproximativ o oră. Nu cred că un cuplu obișnuit are ocazia să vorbească zilnic într-un cadru calm, fără să se holbeze la televizor, sau la o farfurie la cină, sau să schimbe doar câteva cuvinte în timp ce ea este în bucătărie și el pe o canapea în sufragerie.

Ai putea întreba: “Despre ce puteți vorbi în fiecare zi atât de mult timp?” Vorbim despre nepoții noștri, despre ceea ce o interesează. Îi povestesc puțin despre lucrurile la care lucrez.

Întrebare: Despre chestiuni spirituale?

Răspuns: Nu, despre lucruri obișnuite. Dar ea simte totul chiar și fără să studieze. Se uită la canalul nostru și este conștientă de tot. A investit mult în asta. A avut grijă de profesorul meu, i-a gătit și i-a spălat rufele. Ca femeie, a făcut multe pentru a începe să înțeleagă Cabala. Și acum este conștientă de tot. Ascultă programele și adesea îmi critică lecțiile sau discursurile. Așa că sunt cu adevărat interesat de opinia ei. În acest sens, sunt cu adevărat mulțumită de partenerul meu de viață.

Întrebare: Se întâmplă ca după o lecție să transmiți un fel de energie soției tale, să zicem, în timpul unei conversații?

Răspuns: Nu, nimic din toate acestea nu este necesar. Noi doar mergem și vorbim. Toate acestea sunt chestiuni de zi cu zi. Mergem într-un ritm alert, sportiv, și împărtășesc câte ceva despre activitățile mele, pentru că viața noastră se învârte în jurul acestui lucru, și inevitabil și viața copiilor noștri.

Sper ca atunci când nepoții noștri vor crește, și ei vor face parte din acest sistem. Așadar, chiar și atunci când eu și soția mea vorbim despre familie sau alte probleme, tot discutăm într-un fel sau altul despre lucruri care fac parte din comunitatea noastră cabalistă.

Din KabTV “Am primit un apel. Rolul femeilor în familie”, 01.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→