Întrebare: Cum compensează Creatorul calitatea eforturilor noastre cu calitatea recompensei? Putem spune că fiecare dintre noi trebuie să ajungă la corectare, iar apoi, la corectarea finală (Gmar Tikun), eforturile noastre se vor uni și vor deveni egale cu recompensa?

Răspuns: Să presupunem că nu știu ce va fi în corectarea finală. Cel puțin, pentru omul care studiază acest lucru pentru prima dată, pot apărea astfel de întrebări, dar nu există răspunsuri.

Trebuie să studiem textul pur și simplu și să încercăm ca acesta să pătrundă în noi și să se întipărească cumva în simţirile și mintea noastră. Și treptat, vom simți că devine gândul nostru, spiritul nostru, dorința noastră. În acest fel, lumina ne va influența și ne va împlini.

Din Lecția Zilnică de Cabala 23.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Entitățile spirituale se separă unele de altele doar prin diferenţa de formă. Cu alte cuvinte, dacă o entitate spirituală dobândește două forme, ea nu mai este una, ci două. …

Acum vedeți că, așa cum o materie corporală este divizată, tăiată și se separă cu un topor și o mișcare care măresc distanța dintre fiecare parte, o materie spirituală este divizată, tăiată și separată prin diferenţa de formă dintre fiecare parte (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot – Observaţie interioară ).

Creatorul a creat o dorință generală de a primi, care a fost împărțită în 600.000 de părți principale, care la rândul lor s-au divizat în miliarde de părți (dorințe). Distanța dintre diverse dorințe (cercurile roșii și verzi din diagramă) este determinată de diferența dintre calitățile lor.

Dacă diferența de calități se diminuează din cauza uneia sau a celeilalte, atunci, în consecință, fie prima dorință se îndreaptă spre a doua, fie a doua spre prima.

Când diferența devine zero, ele se conectează și devin una singură.

Programul creației constă în faptul că toate cele 600.000 de părți, care alcătuiesc o dorință generală, trebuie să se conecteze între ele.

La început, ele se organizează în grupuri de zece (cercurile verzi mici din diagramă). Și apoi aceste grupuri de zece se adună până când formează un vas (Kli) comun numit Adam. În acest fel, sistemul ajunge la corectarea sa.

Întrebare: Există vreo corespondență în aceasta cu microcosmosul uman în care există un număr enorm de microbi, atomi și molecule diferite? La fel este și în macrocosmos, există o multitudine de stele, planete și corpuri cerești.

Răspuns: Există o corespondență absolută. Totul constă din aceleași mici dorințe, fiecare dintre ele fiind în aceeași stare: apropiere, contopire și distanțare una de cealaltă. Toate acestea au scopul de a ajunge la un numitor comun. Întreaga natură se îndreaptă către această direcție.

Nu este oare acest lucru evident din întreaga istorie, din ceea ce studiem în științe? Astăzi spunem: lumea devine integrală, dezvăluindu-se din ce în ce mai mult ca un sistem integral. Anterior, acest lucru nu era revelat, dar acum îl vedem deja.

Întrebare: Deci, atât macrocosmosul, cât și microcosmosul au o rădăcină spirituală?

Răspuns: Toate au! Totul este un singur sistem care există în cadrul unei singure dorințe create de Creator.

Toate dorințele particulare, pe măsură ce sunt corectate, se conectează altruist cu celelalte părți și se contopesc într-un întreg unificat.

În această dorință unificată, ele devin asemănătoare între ele și nu diferă deloc una de cealaltă. Acesta este chiar punctul de corectare al întregii creații.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vine o coborâre spirituală, pot înțelege imediat că trebuie să trec prin ea și să mă adâncesc în ea?

Răspuns: Tu te străduiești spre o stare corectată și abia atunci cazi. Altfel, dacă nu ai încercat tot posibilul ca să atingi o stare bună, nu ai putea să-ți dezvălui căderea egoistă. La urma urmei, o coborâre nu este o greșeală pe parcurs, ci o revelare a unui egoism nou, suplimentar, din tine.

Ai luat o halteră, ai împins-o în sus cu toată puterea ta, ai ridicat 100 kg, și dintr-o dată, haltera a căzut! Ce s-a întâmplat? Descoperi brusc că au fost adăugate încă două discuri de câte 10 kg fiecare. De aceea te-ai prăbuşit și ai căzut, ai simțit greutatea lor, dar acum știi să ceri forța corectării! La urma urmei, ai căzut cu aceste dorințe, cu cele 20 kg în plus.

Acum ai aceste dorințe (Kelim, vase spirituale, instrumente), ți-au fost dezvăluite împotriva voinței tale, ai simțit toată această greutate. Dacă ceri acum putere suplimentară pentru ele, poți ridica 120 kg. Adică, nu poți obține îngreunarea inimii până nu reușești! Și numai atunci când reușești, îți adaugă greutatea dorinţei egoiste și cazi!

Acesta este un semn al succesului tău! Ai reușit să câștigi putere suplimentară pe care să o folosești pentru corectare acum. Te poți întreba: cum să am vreodată succes, dacă de fiecare dată când mă ridic, sunt imediat aruncat înapoi? Lasă-mă să rămân pe culme o vreme, să mă bucur de realizările mele, să-mi iau medalia! Apoi poți continua.

Dar nu, acest lucru este imposibil. Acest lucru este făcut intenționat, astfel încât să poți învăța să te bucuri de muncă în sine, iar recompensa ta este oportunitatea de a oferi puțin mai mult.

Din Lecția de Cabala din 26.05.2010, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Sufletul comun, care era unul și conectat, a fost împărțit în mai multe părți după sfărâmare. Trebuie să adunăm și să unim aceste părți, și prin ele, să-L dezvăluim pe Creator.

Diferența dintre vasul original și cel restaurat după sfărâmare este că sfărâmarea dezvăluie noi calități care nu erau clare înainte. Tocmai din cauza acestor calități, sufletul se sfărâmă. Atunci când sunt corectate, calități suplimentare de lumină sunt dezvăluite împotriva acelor dorințe frânte.

În acest fel, clarificăm calitățile interioare ale Creatorului care a creat acest suflet și îl corectează cu lumina Sa.

Dacă nu ar exista sfărâmarea și corectarea, nu am simți mai mult decât primul om Adam înainte de păcat, ci doar mica stare de Nefeş de Ruah de Ruah. Pe când, după sfărâmare și corectare, dezvăluim întreaga lumină de NRNHY, adică ne alipim la Creatorul Însuși, atingem echivalența de formă cu El și înțelegem căile Sale și înțelepciunea încorporată în creație.

Prin urmare, este imposibil să ne descurcăm fără sfărâmare și corectare. Sfârșitul corectării este punctul plasat la început în programul creației.

Sufletul trebuie să se corecteze astfel încât să corespundă întregului sistem de creație, care include toate lumile AK (Adam Kadmon) și ABYA (Aţilut, Bria, Yeţira și Asia). Sufletul este partea cea mai interioară a întregului sistem de creație. Prin urmare, în corectarea noastră, acesta trebuie să ia aceeași formă ca toate lumile superioare și să fie alcătuit din trei părți: cap, corp și extremități; și apoi din trei linii; și din multe forme complexe.

Când se conectează între ele, diferențele nu dispar, deoarece „iubirea va acoperi toate crimele”. Sufletul corectat păstrează în sine tot marele egoism, toate dorințele și contradicțiile imense.

Tot ce a fost înainte rămâne; nimic nu este șters. Dimpotrivă, manifestările negative ne ajută în revelarea luminii, al cărei avantaj este deslușit din interiorul întunericului.

Avem o mare muncă în față, deoarece Adam nu avea cap, corp și extremități; avea doar un corp și exista la un singur nivel umplut de lumina de Hasadim. S-a născut „circumcis”, ca un înger, într-o stare mică. Un prunc nu are minte și nu poate sta în picioare, ci doar stă întins, însemnând cu capul la același nivel cu corpul său.

Dar trebuie să ridicăm acest suflet sfărâmat în picioare, la înălțimea sa maximă, așa cum se cuvine unui om. De aceea, în munca noastră selectăm părțile sufletului care aparțin capului și corpului și clarificăm funcția fiecăreia.

Toate părțile sufletului, după sfărâmare, sunt deja pregătite pentru corectare, dar trebuie să atragem lumina superioară, să clarificăm locurile sfărâmării și să le corectăm.

Cei care sunt atrași de munca spirituală vor fi numiți capul lui Adam, sufletul comun. Iar restul sunt părțile corpului său. De aceea, Israel, adică „direct către Creator”, este numit „Li-Roş, un cap pentru mine”.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/18, Scrierile lui Baal HaSulam „Arvut [Garanția reciprocă]”

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când mă restricţionez pentru a-mi îngriji aproapele, nu sunt îngrijorat de propria mea bunăstare în secret. Pur și simplu nu mă gândesc la mine. Această corectare este efectuată în mine de către lumină. Asta înseamnă să te ridici deasupra dorinței, să împlinești prima restricție și să dobândești calitatea dăruirii. Toate acestea sunt rezultatul exclusiv al acțiunii luminii.

Grija mea pentru aproapele meu nu este în niciun fel legată de nevoile materiale. Continui să mănânc, să beau, să dorm și să-mi ofer toate necesitățile. Problema constă în dorință, în atitudinea mea interioară față de acest act.

De exemplu, aș putea dori cu ardoare să ajut o persoană bolnavă, să o hrănesc și să-i dau să bea, dar medicii nu-i permit nimic mai mult decât o bucată de pâine și un pahar de ceai. Astfel, chiar dacă aș dori să-i ofer o masă copioasă și am capacitatea de a face acest lucru, sunt limitat.

Așadar, se dovedește că totul este o chestiune de intenții. Ne construim relațiile, garanția reciprocă dintre noi, nu pe o bază artificială. De aceea pare imposibil să realizăm dăruirea și unitatea, imposibil să ne detașăm de grija pentru noi înșine și să ne gândim doar la semeni fără să ne facem griji chiar și pentru lucrurile esențiale. Dar aceste lucruri esențiale îmi sunt furnizate de alții, astfel încât să mă pot pur și simplu întreține. În garanţia noastră reciprocă, ei au grijă de nevoile mele materiale și 100% de succesul meu spiritual.

Toate acestea trebuie aranjate corespunzător. Cine sunt prietenii? Ei primesc dorințe care sunt corectate de lumina care se întoarce la sursă. Nimic aici nu este produs prin propriile noastre eforturi. Eforturile trebuie investite doar pentru a atrage lumina, care va veni și ne va corecta. Este pur și simplu ridicol să credem că vom acționa în dăruire prin noi înșine. Poate omul să sară mai sus decât propriul cap?

Problema noastră este că în toate acțiunile noastre, nu țintim spre lumină. Credem că acțiunea în sine va aduce rezultatul, că dacă ne îmbrățișăm unii pe alții, vom ajunge să ne iubim aproapele. Dar nu! Trebuie să îmbrățișăm cu intenția ca prin aceasta, lumina să vină și să ne lege într-o îmbrățișare interioară.

Totul se realizează prin lumina care se întoarce la sursă. Uităm de cel mai important element – singura Forță care acționează în realitate.

Pare foarte dificil și imposibil să conectăm într-un singur întreg garanția reciprocă, adeziunea, unitatea, semenii, dăruirea și nevoia urgentă, astfel încât acestea să devină un singur vas pentru revelația dăruirii absolute, adică revelația Creatorului către creație. Și motivul este doar acela că nu invocăm Forța care va construi această stare pentru noi. Credem în mod eronat că o putem crea singuri.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11.07.2011, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Empatia este capacitatea de a simți emoții care corespund emoțiilor altui om, iar compasiunea este simpatia pentru suferința altcuiva.

Răspunsul meu: Este ca și cum te-ai muta în interiorul unui alt om și i-ai simți experiențele.

Întrebare: Cum poate cineva să dezvolte acest lucru în sine? Din câte înțeleg eu, dacă acest sentiment ar fi cultivat, am trăi diferit.

Răspuns: Da, atunci am educa oamenii în consecință. Cred că acest lucru este posibil. Pur și simplu nu ne implicăm în acest lucru. În general, de la 13 la 14 ani, oamenii sunt deja capabili să simtă profund suferința altei persoane. Și trebuie să fie educați pentru asta.

Comentariu: Acest lucru ar schimba absolut, complet, lumea.

Răspunsul meu: Desigur, fără îndoială.

Întrebare: Deci, compasiunea poate fi cultivată la un om?

Răspuns: Se poate cultiva înțelegerea compasiunii pentru un alt om și se poate oferi unei persoane capacitatea de a înțelege cum să îl perceapă până la punctul în care, în compasiunea sa, ea va putea împărtăși suferința altcuiva, o va lua parțial asupra sa, și prin urmare, va neutraliza suferința celuilalt.

Întrebare: Și nu te vei epuiza făcând asta?

Răspuns: Nu, pentru că prin neutralizarea suferinței lor prin participarea ta, prin empatia ta și prin compasiunea ta, îi împarți treptat suferința în multe părți mai mici, și în acest fel, omul se calmează. Și făcând acest lucru, poți conduce întreaga lume către echilibru, către o stare interioară care poate fi deja numită fericire.

Întrebare: Deci, dacă compasiunea ar fi împărtășită în mod egal între toți locuitorii Pământului, ar aduce ea fericire lumii?

Răspuns: Da, exact asta trebuie să realizăm în unitatea noastră. Pentru că în principiu, ne confruntăm cu siguranță cu probleme foarte serioase. La urma urmei, egoismul crește, iar lumina superioară se dezvăluie din ce în ce mai mult în raport cu egoismul nostru. Adică, legat de egoismul nostru, vom simți presiuni tot mai mari într-o asemenea măsură încât, dacă nu ne putem uni și împărtăși totul între noi, nu vom putea să-l suportăm.

Întrebare: Acum înțeleg esența a ceea ce spuneţi mereu: „Unitate, conexiune, gânduri bune și relații bune”. Fundamentul tuturor acestora este compasiunea, nu-i așa?

Răspuns: Da, dar practic nici măcar nu este compasiune. Este împărtășirea enormei suferințe: opoziția dintre dorința enormă și lumina enormă care este menită să umple acea dorință și lipsa intenției „nu pentru sine”, care ar permite luminii să umple dorința.

Întrebare: Deci, împlinirea este posibilă doar dacă este de dragul altora?

Răspuns: Da, de aceea avem nevoie de echilibru aici. Acest lucru se poate întâmpla doar prin înțelegerea modului de a învăța compasiunea, cum şi de a împărtăși opoziția dintre împlinirea absolută și golul absolut între toți.

Bineînțeles, nu va ieși nici mai puțin, nici mai rău. Dar dacă vrem să fie împărtășită în acest fel, atunci contradicția în sine dispare. Aceasta este calitatea specială a unității.

Întrebare: Și apoi, vine această fericire?

Răspuns: Da, în acel moment, senzația de opoziție, imposibilitate și strigăt interior se transformă în sațietate, în ceva superior, în plăcere. Nu mai există nicio diferență între durerea enormă și plăcerea enormă. Ele se contopesc într-una singură.

Întrebare: Și ce devine, atunci, durerea în acest caz?

Răspuns: Se transformă în plăcere pentru că le-ai echilibrat una cu cealaltă.

Comentariu: Acesta este ceva cu adevărat elevat.

Răspunsul meu: Așa se întâmplă, la un nivel superior.

Întrebare: Deci durerea ne este dată pentru a o transforma în plăcere?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Și cea mai mare durere devine în cele din urmă cea mai mare plăcere?

Răspuns: Da, dacă știi cum să împaci aceste contrarii, primești plăcere.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am depus un efort  mare să ne adunăm. Am primit impresii puternice unii de la alții. Dar cu toate acestea, vrem să adăugăm ceva în plus pentru a fi mai aproape de text și de ceea ce se întâmplă. Ce altceva putem adăuga în afară de marele efort pe care l-am depus deja pentru a ne reuni fizic?

Răspuns: Deschideți-vă inima comună, intrați în ea și îndreptați acest punct comun spre centrul întregii realități, centrul întregii creații.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că trebuie să construim vas [Kli] al celei de-a patra faze și apoi să primim lumina celor trei faze anterioare în aceasta. Cum este construită a patra fază în munca noastră comună?

Răspuns: Dorim să ne apropiem de Creator, ne înălțăm rugăciunile, dorințele și cererile pentru ceea ce ne lipsește pentru a fi similari cu El în calități. Acest lucru îl influențează pe Creator, și în acest fel, El schimbă dorințele noastre din noi.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost doar un singur student, Chaim Vital, care a înțeles învățătura lui ARI, și nu ceilalți? De ce anume el?

Răspuns: Este imposibil de știut de ce a fost aranjat așa de sus cu sufletele. Baal HaSulam scrie despre sine că nu știa de ce i s-a acordat o astfel de misiune.

Dar trebuie să înțelegem că doar din perspectiva noastră pământească se pare că există suflete alese și suflete neimportante, „secundare”, pentru că privim prin prisma egoismului nostru.

Totuși, când vine vorba de spiritualitate, nu există mare sau mic. Acolo totul se măsoară în dăruire, iar cel mai mare este cel care dăruiește cel mai mult, cel care slujește tuturor, stă mai jos decât toți și le oferă sprijin și fundație.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.07.2010, Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 39

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→