Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat mijloacele pentru corectarea ei, în care lumina care se întoarce la sursă este ascunsă.” Din aceasta este clar că nimic nu poate fi realizat pe cont propriu, ci doar printr-o cerere, prin rugăciune.

Străduința de a te îndrepta spre intenţia de a dărui, spre beneficiul altora, chiar dacă nu este sinceră și chiar dacă este complet contrară dorințelor care ne conduc în prezent, se numește rugăciune sau ridicarea de MAN.

Am primit o mică scânteie de spiritualitate, și pentru a trece de granița lumii spirituale și a intra în a doua parte a realității, ne lipsește doar dorința. Prin urmare, toate rugăciunile noastre sunt destinate unui singur lucru: dobândirea dorinței.

Dar există stări în care omul nu își dorește nimic. Trebuie să înțelegem că și aceasta este o stare dată de sus și nu doar lenea sau indiferența noastră. Omul este un fel de „cutie neagră” trezită de semnale de sus. Lumina care acționează asupra materiei noastre, asupra dorinței de a primi, o trezește mai mult sau mai puțin, sau o lasă complet indiferentă.

În funcție de aceasta, ne trezim și ne extindem, precum o floare spre lumina soarelui sau spre ploaie, sau ne ofilim și cădem, fără a primi forțe vitale. Prin urmare, dacă nu există putere sau dorință pentru muncă spirituală, trebuie să înțelegem că, așa cum odată ai primit inspirație de sus și te-ai grăbit înainte, ai ars de zel și ai lucrat, la fel, dorința este luată de sus.

Această stare este dată intenționat și măsurată precis în funcție de calitățile și pregătirea individuală a fiecărui om, pentru a-ți crea un loc de rugăciune. Și trebuie să încerci cu ajutorul grupului, al cărților, al profesorului și al mediului înconjurător, să-ți mobilizezi toată puterea pentru o cerere.

Rugăciunea se naște din neputință, din lipsa dorinței, sau dimpotrivă, dintr-o dorință intensă, nu contează cum; toate acestea sunt condiții date de sus. La fel, de sus este aranjat pentru noi mediul nostru înconjurător: un grup, un profesor, cărți. Și noi, prin studiu comun și în grup, trebuie să găsim lumina care ne va întoarce la sursă.

Când studiem împreună, chiar acesta este momentul pentru rugăciune. Căci atunci suntem în conexiune cu sistemul superior, cu Malchut și Zeir Anpin din lumea Aţilut, adică cu Creatorul și Şchina Sa. Devenim incluși în ele, nu fiecare individual, ci toți împreună, și astfel dăm naștere unei rugăciuni colective. Și prin aceasta cerem și atragem la noi puterea schimbării.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/6/11, Rabaș – Art.31, 1991-Ce înseamnă în muncă ‘Caritatea față de săraci face Numele Sfânt’

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →