Pentru ca omul să aibă echivalență de formă cu Creatorul, trebuie să încerce să aibă frică în tot ceea ce face, așa cum este scris (acolo): „Frica înseamnă că se teme ca nu cumva să-i slăbească aducerea de mulțumire Creatorului său.” (Rabaş, „Ce inseamna in munca ,,El a inghitit Maror (ierburi amare), el nu va iesi?”)

Este imposibil să începi orice relație între un om și oricine altcineva fără condiția de venerație. Veneraţia este ceea ce simte dorința de a primi în timp ce se străduiește spre împlinire, spre viață, spre plăcere. Cu toate acestea, opus acestui lucru, simte și frică.

O dorință neîmplinită de a primi experimentează teama că această stare va rămâne sau că va ajunge la o astfel de stare. Aceasta este frica animalică – venerația (Ira).

Dacă dobândim un ecran peste această venerație animalică, ce este îndreptată spre interior către dorința de a primi, atunci din dorința de a primi, această venerație se întoarce spre Creator și devine cu totul altceva. În loc să mă gândesc la mine și să mă tem pentru propria mea stare, tremur și mă gândesc la starea Lui. Asta înseamnă că încep să simt „suferința Şchina”.

Așa cum dorința de a primi este fundamentul dezvoltării unui sistem de relații îndreptate spre dăruire, tot așa, venerația este fundamentul dezvoltării unui sistem de relații îndreptate spre iubire. Nu poate exista iubire fără venerație.

Chiar și în cea mai înaltă iubire, trebuie să existe venerație. Ce-ar fi dacă aș fi putut da încă un gram și nu am făcut-o? Și aceasta nu este vreun fel de deficiență din partea Creatorului și nici vreo deficiență naturală din partea ființei create.

Din Lecția zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaş – Art.524-Ce înseamnă în muncă „El a înghițit Maror [iarbă amară], el nu va ieși”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →