Intrebare: Cum ar trebui sa procedam cu privire la diseminare si ce ar trebui sa facem diferit fata de modul in care am actionat pana acum?

Raspuns: In unii oameni nevoia de a descoperi o realitatea perfecta se trezeste de la sine. Acestia sunt oamenii cu “un punct in inima.” Ei isi pun intrebari cum ar fi, “Care este scopul vieii mele? Pentru ce traiesc? Ce imi da viata?” Acest lucru nu trebuie sa ii faca sa se simta deprimati, sau poate doar un pic.  Dar cel mai important este ca exista o pasiune care arde in ei. Ei simt ca exista cea ascuns de aceasta lume, ca altceva actioneaza in realitate.

In realitate, multi oameni se confrunta cu aceasta intrebare, insa cei mai multi o evita. Insa nu toata lumea este in masura sa faca asta. Acesti oameni au fost adusi pe aceste tarmuri, asa cum o sarcina electrica se muta intr-un camp magnetic spre sursa, purtata de forta atractiei. Oamenii vin spre noi fara a sti cum sau de ce. Ideea este ca fiecare se afla intr-un camp de informatie, natura, sau plan al creatiei, si tocmai aici se afla sursa primara, de la care pornesc raspunsurile la intrebarile eterne.

Estimam ca aceste persoane reprezinta 1% din umanitate. Numarul lor creste de la o zi la alta si ei se trezesc in toata lumea: de la polul nord pana in satele din Nigeria, Japonia, Chile si centrul Europei… Punctul din inima nu tine cont de geografie. Este semnul unei noi faze a dezvoltarii. Treptat se va trezi in toti, insa acum noi suntem prima generatie care aspira sa stie pentru ce traim. Dorintele noastre egoiste au ajuns la stadiul la care cer realizarea sensului existentei.

Aceasta este deja o intrebare pe care si-o pun oamenii mai degraba decat animalele, al caror interes este sa isi aranjeze viata cat mai bine. Mai precis este fiinta umana din noi care se intreaba, “Pentru ce traiesc?” Pentru acesti oameni, noi avem pregatita o metoda. Ei incep sa studieze si sa primeasca explicatii.

Insa ce ar trebui sa facem cu ceilalti? Noi nu ne-am gandit ca ar tebui sa ne adresam acelora care nu isi pun intrebarea referitoare la scopul vietii. Insa, evenimentele care au loc astazi ne obliga sa actionam. A venit criza si umanitatea se gaseste blocata impreuna cu liderii lumii care ca niste copii nu stiu ce sa faca. Ei au s-au intrunit la congresele G8 si G20, insa nu au gasit raspuns.  Ei iau decizii la nivel ridicat, insa deciziile  nu functioneaza.

Problema este ca lumea a deveni parte a unui sistem global, in timp ce ei nu sunt globali. Dimpotriva, ei sunt individualisti si egoisti. Prin urmare, ei nu stiu cum sa abordeze problemele recente in modul corect.

Stiinta Cabalei spune ca in aceste timpuri, trebuie sa iesim in lume si sa diseminam cunoasterea referitoare la noua situatie. Desigur, trebuie sa actionam fara a presa pe nimeni si fara a ne uita la oameni de sus, ci dimpotriva, sa fim cat mai prietenosi si sa ne apropiem de oameni intr-un fel confortabil pentru ei. Trebuie sa le explicam faptul ca am intrat intr-un nou sistem de interconectare si prin urmare toate formele anterioare de conectare nu mai functioneaza.

Trebuie sa invatam acest nou sistem si sa intelegem ce inseamna interconectarea universala. Este similar cu a intra intr-un sistem ale carui legi nu le stii, si in care trebuie sa iti gasesti mai intai directiile. Este timpul sa acceptati normele de comunicare, sa va dati seama de sistem, sa gasiti punctele de contact, sa incepeti sa apasati pe butoanele potrivite, si sa primiti reactiile corecte….Si asta este o situatie obisnuita in lumea noastra.

In contrast cu aceasta, noua interconexiune care este revelata astazi intre noi este opusa naturii noastre. Ea nu se potriveste cu proprietatile noastre interioare si nu o putem studia. In primul rand trebuie sa ma schimb in interior si doar apoi voi putea sa realizez aceasta conexiune integrala care este revelata peste tot astazi: la munca, in industrie si productie, in politica si economie si in toate relatiile dintr noi, chiar si in viata de familie.

Prin urmare, primul lucru, care se cere de la mine este disponibilitatea de a intelege. Daca eu, un egoist as intra intr-o companie obsnuita egoista, atunci cu timpul mi-as intemeia relatiile corecte.Astazi insa, eu intru intr-o societate integrala in care toti suntem interconectati precum celulele unui corp, chiar daca nu simtim inca asta. Asta inseamna ca trebuie sa ma reconstruiesc din interior, sa primesc corectie.

Rezulta ca umanitatea se gaseste intr-o stare critica. Astazi fiecare persoana trebuie sa se schimbe si sa inteleaga in ce fel de retea a intrat. In aceasta retea ne zbatem ca pestii, incapabili sa scapam de conectarea universala. Fara a intelege aceasta conectare, nu vom putea sa facem nimic in lumea noastra. In fond, depindem unii de altii si prin urmare fara a deveni constienti de noile legi nu vom putea face contracte, mentine bancile, sistemul de productie si comert, sa facem schimb de marfuri si cunoastere…..

Usile care ni s-au deschis inainte se inchid, si mecanismele care functionau acum se opresc. “Este o criza” spunem noi, insa nu este una obisnuita si prin urmare, nu o putem controla. Aceasta stare neobisnuita, unica, si complet noua este ceea ce trebuie sa explicam lumii.

In afara de asta, noi trebuie sa explicam cum ne putem schimba in concordanta cu noul sistem global. In fond, in esenta sa, natura ne invita sa devenim parte integrala a ei. Inainte fiecare dintre noi traia in “bula” sa de egoism, consumand resursele mediului. Insa astazi in ciuda enormului egoism, trebuie sa stabilim intre noi interconexiuni bazate pe principiile ajutorului si suportului reciproc, similar cu cele ale corpului. Si asta este extrem de opus beneficiului personal.

Deci, pentru a ma schimba, trebuie sa implic presiunea externa, sa ma raportez diferit, sa construiesc un mediu. Este similar cu parintii care au sunt grijulii in priviinta prietenilor copiilor lor, pentru ca acest mediu ii reprezinta in viitor In acest fel eu trebuie sa imi formez in mod artificial un mediu personal care sa ma influienteze din toate partile. Facand asta, este ca si cum m-as extrage dintr-o mlastina pentru ca am creat un mediu minunat si potrivit pentru mine astfel incat voi cultiva in mine abordarea corecta si ma voi imbiba cu noi valori globale, integrale care imi lipsesc.

Eu construisc acest mediu artificial, insa cand ma influenteaza, ma schimb efectiv. Apoi ii adaug noi “caramizi” astfel incat sa am un suport si mai mare, pentru a fi cat mai consolidat, inetrconectat, si global, si apoi mediul ma influienteaza din nou.

In acest fel ma formez si ma extrag din egoism si individualism in unitatea generala. In acealsi timp, eu studiez sistemul enorm al naturii si in esenta, fac munca, Creatorului. Nu exista un loc de unde sa iau exemplu in afara de cartile scrise de Cabalisti care deja au facut asta. Impreuna cu oamenii de stiinta moderni, ei ne explica ce este natura la nivel mondial.

In final, este ca si cum ne-am juca: intram intr-un joc, care ne schimba. Este la fel cum copiii mici cresc si devim mai isteti pe masura ce “joaca.” Actionand astfel, eu inteleg acest sistem enorm si vad apoi cum sa construiesc mecanismele  relatiilor dintre noi.

In acest fel ies din criza si incep sa inteleg ca de fapt nu este deloc o criza ci un joc, un Lego pe care trebuie sa il asamblez. Punand piesele sparte la un loc, la fel ca un copil, ma dezvolt pana ajung la nievlul acestui sistem.

Pentru prima data in istorie, ne confruntam cu nevoia de a construi noi insine o noua societate umana, de a crea un sistem de interconexiuni corecte in afara micului egoism. Facand asta noi vom revela acest sistem si vom incepe sa traim in el impreuna, cu o minte si sentimente comune, si ne vom ridica la o minte si setimente care se afla deasupa actualei, vieti individuale a fiecaruia dintre noi. Aceasta va deveni revelarea lumii ascunse.

Trebuie sa facem noi insine aceasta munca in sistemul nostru global. Si mai trebuie deasemenea sa explicam asta si celorlalti. Umanitatea va trebui sa faca sa se intample asta. Altfel nu vom trece de criza. Ea va exercita o enorma presiune asupra noastra pana cand ne vom asuma aceasta sarcina, asa cum parintii isi forteaza copiii sa invete.

Din prelegerea de la Miami 9/14/11

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Evolutie, Lumea, Unitate - Niciun comentariu→

Noi începem să ne dezvoltam şi să crestem din această lume, de la cea mai joasa realitate posibil, care a coborat din Lumea Infinitului, prin 125 de trepte, prin 5 lumi, pana la cel mai jos punct. Ajungând la acest nivel scăzut, scanteia de lumina s-a spart pana la ultimul grad spiritual în această lume şi a început sa formeze materia în ea.

Materia a început să se concentreze, sa se formeze şi sa uneasca o particulă cu alta. În acest mod a început sa se intoarca la sursa-corectarea spargerii. De atunci a început Universul nostru: nivelurile mineral, vegetal si animal ale naturii.

Toate aceste grade sunt un rezultat al unificării materiei în structuri din ce in ce mai complexe, toate părţile care acţionează în beneficiul reciproc. Puterea Luminii, puterea naturii, a unit elemente separate, şi a format, astfel, materia neînsufleţita în toată diversitatea sa interioară. Materia este formata ca urmare a unificării particulelor opuse în conformitate cu legi speciale.

Şi apoi chiar materia vegetala apare, unde particulele opuse se conectează in structuri mult mai complexe. Ele sunt mult mai departate una de alta, dar cu toate acestea se unesc. Apoi, natura animala apare, fiecare parte se simte separate de cealalta şi doreşte să-si menţină existenţa într-o formă egoista. Cu toate acestea, datorita fortei naturii, fiecare dintre ele încă se uneşte cu cealalta, şi toate împreună creează animalul-un organism animal care este capabil să existe în ciuda faptului că în interiorul sau există o contradicţie şi o unificare a elementelor polare.

Ele sunt unite printr-o forţă specială, forţa Luminii, forta Creatorului, forţa daruirii reciproce, în ciuda forţei creaţiei, o forţă egoista care există în interiorul fiecareia. Aceste două forţe încep să acţioneze în armonie comuna.

Armonia este imposibilă dacă nu există două forţe opuse care se unesc cu toate acestea, de dragul unui singur scop, unui interes comun, precum şi a unor stari superioare. Printr-o stare superioara se înţelege interesele comune ale organismului: corpul vegetal sau animal. Şi apoi, datorită dezvoltării materiei la nivel animal, acesta ajunge la nivelul fiinţei umane a acestei lumi, care este o creatura chiar şi mai complexa – una mult mai agresiva si mai egoista. Fiecare creatura de la acest grad de „fiinţa umană în această lume”, constată că este opusa tuturor altor oameni.

Şi atunci când ajunge la sfârşitul dezvoltarii sale egoiste, ea descopera că, dacă doreşte să existe în continuare, are nevoie de o a doua forţă, opusa- forţa daruirii. Forta egoismului s-a dezvoltat în ea, dar ce este de facut cu aceasta acum? Ea doar ne distruge.

În acest moment înţelegem că noi trebuie să primim forţa de a darui, forta unificarii. Senzaţia de lipsă a forţei de unificare, fără de care nu putem continua, este, de fapt, acel sentiment de criză, de separare, de distrugere a valorilor anterioare. Este dezvăluita în mod direct în interiorul existenţei noastre, in viaţa noastră. Descoperim în absolut toate domeniile vieţii, în toate activităţile unei persoane în această lume, că nu putem ajunge la echilibru, la armonie şi la aşa-numita „viaţă.”

La urma urmei, viaţa este construita pe baza a două forţe: primirea si daruirea. Noi nu putem exista actionand numai cu o singura forţa a egoismului. De aceea, ca urmare a dezvoltării noastre, a evolutiei noastre treptate, pas cu pas, natura ne aduce la concluzia că avem nevoie, de asemenea, de o a doua forţă: forta unificarii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 8/25/11, Shamati

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Până acum, umanintatea nu şi-a scris singură istoria ci s-a încadrat în ea. Totuşi, azi, în noul nostru stadiu de dezvoltare, noi vom fi aceia care vom completa istoria noastră. Această oportunitatene este dată pentru prima dată după mii de ani de pruncie.

De-a lungul întregului curs al istoriei, omul s-a dezvoltat sub conducerea egosmului, creşterea constantă care ne-a obligat automat să căutăm căile şi mijloacele pentru a ne satisface dorinţele. În acest fel, natura ne-a direcţionat mişcarea privându-ne, de fapt, de libertatea de a alege. Omul nu s-a schimbat în mod conştient; dinpotrivă, natura l-a schimbat conform programului ei.

Din punctul nostru de vedere, a apărut ca şi cum ne-am schimbat mediul conform cerinţei noastre de câte ori a fost nevoie, dar acum a venit timpul ca omul să se schimbe şi să corespundă cu natura.

În general, ce este natura pe care am încercat degeaba să o cucerim de atâta timp?

Când o mamă părăseşte creşa lăsându-şi copilul să se joace cu jucăriile sale, se simte copilul liber? Da. El cu adevărat se bucură de timpul său singur şi nu înţelege că ea îl priveşte cu ochii ei atenţi şi iubitori. El simte că este liber.

Astfel “natura,” sitemul de guvernare în care existăm, este ascuns si el faţă de noi. Ne dă senzaţia de libertate, deşi în realitate libertatea pur şi simplu ne există. Această iluzie a fost plănuită intenţionat de evoluţie în aşa fel încât să ne dezvoltăm liberi în egoismul nostru, folosindu-ne şi urmându-ne dorinţele noastre atâta cât ne-ar permite natura, calităţile şi posibilităţile noastre.

Şi noi am crezut că asta a fost bine, că putem şi că trebuie să ne dezvoltăm în acest fel. Relaţiile sociale şi tehnologiile s-au schimbat; noi am schimbat constant lucrurile, ne-am grăbit spre ceva, urmându-ne comenzile esenţei noastre, a dorinţei noastre egoiste crescânde. În acelaşi timp, am vrut o putere şi mai mare asupra naturii. Omul nu s-a gândit la ceea ce face, pur şi simplu a acţionat la dorinţa sa.

Când natura ne-a dat anumite dorinţe, putem lucra numai în interiorul graniţelor lor. Nu putem merge dincolo de ele. Hrană, sex, familie, cunoaştere, faimă, bani şi putere, fiecare persoană are propia combinaţie a acestor dorinţe şi le realizează în consecinţă. Natura ne mişcă treptat din interior, “din spate.” Impulsurile care se trezesc în noi în combinaţie cu mediul înconjurător determină totul.

În esenţă, eu reprezint un mecanism administrativ. Dorinţele se trezesc în interiorul meu, anumite circumstanţe se întâmplă, dar sunt limitat de morala mea, de abilităţile mele fizice şi mentale, precum si de normele mediului, şi de legile globale ale naturii. Într-un final, de abia încerc să îmi realizez dorinţele cât de mult posibil în condiţiile care nu au fost arajnate de mine. Aşadar, reiese că nu sunt mai mult decât un mecanism administrativ. Dorinţele şi condiţiile sunt predeterminate, şi toate acestea mă împing spre propria reaalizare.

Aceasta este calea noastră: greşelile omului, acţiunile lui bune sau rele, toate acestea au fost necesare şi nedisponibile în stadiile de dezvoltare precedente până în timpul actual. Împotriva voinţei lui, omul primeşte propietăţi înnăscute şi se găseşte într-un anumit mediu fără să aibă de ales.

Şi totuşi, nu a crezut că toate acestea sunt predeterminate. Precum un copil, pur şi simplu se juca şi se simţea liber datorită absenţei mamei lui, în timp ce ea pur şi simplu a ieşit din câmpul său vizual.

Din discuţia despre Noua Carte 7/18/2011

Filed under: Evolutie, Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea”: când anumite elemente ne par rele şi dăunătoare, este doar o  dovadă de sine stătătoare că acesta este încă în faza de tranziţie, în procesul său de dezvoltare. De aceea,  nu putem decide că este rău şi nu este înţelept să aruncăm o vină asupra lui.

Acest pasaj vorbeşte despre oameni contemplativi şi nu despre aceia care, precum animalele, nu ştiu unde trăiesc, de ce şi pentru ce motiv. Spre deosebire de cei din urmă, oamenii ce doresc să se exploreze  pe ei însăşi şi natura, ajung la concluzia că trăim într-o lume ce evoluează, începând cu Big Bang şi până în zilele noastre. Nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor se dezvoltă treptat, de la cele mai simple forme până la cele mai complexe.

Ca rezultat, nu putem face o estimare absolută faţă de nimic, nicio creatură, act sau eveniment, din moment ce nu ştim ce rezultat va încolţi din acesta la sfârşit. Numai când fructul copacului se coace complet, vom realiza că acest măr suculent şi dulce este gata să ne încânte.

Atunci vom vedea de ce a trebuit să treacă prin toate fazele precedente şi cum trebuie folosit. Se poate învăţa numai prin observare tuturor fazelor intermediare, ajungându-se la stadiul final, văzând forma finală şi găsindu-se unde se aplică. Dacă, totuşi, nu am ajuns la sfârşitul dezvoltării, chiar şi despre nivelele mineral, vegetal şi animat nu putem spune că ştim ce se întâmplă. În definitiv, totul este cântărit şi evaluat după forma sa finală.

Totul se învaţă din experienţă. Un înţelept nu se furişează în viitor, ci face calcule bazate pe drumul pe care l-a parcurs. De aceea, este spus: „nimeni nu este aşa înţelept ca cel experimentat.” Aşadar, nu este nimic bun sau rău în lume; totul este necesar.

Totul are locul său, timp, raţiune, şi necesitate şi numai la final învăţăm că totul trebuia să se fie aşa cum a fost. Numai la linia de finish putem să tragem o concluzie despre ceva.

Aceasta aparţine tuturor părţilor realităţii şi cu atât mai mult nouă. Numai în stadiul final al evoluţiei putem trage concluzii şi să putem avea opinii despre noi: cine şi ce suntem, de ce şi cu ce scop.

Între timp, din toate aceste explorări căpătăm experienţă şi învăţăm din greşelile noastre. Înţelegem că nimic din natură nu trebuie să fie şters, din moment ce nu înţelegem motivul producerii a niciunui fenomen. Înainte, omul dorea să transforme natura, potrivind-o pentru a i se potrivi lui, ceea ce a dus numai la rău.

Ar trebui să intervenim cât mai puţin posibil în natură şi să o tratăm cu o mare gijă. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne restricţionăm egoismul şi să folosim natura numai ca necesitate, precum o fac animalele. Îm definitiv, în această lume sunt corpurile noastre, noi suntem similari cu ele. Şi de aceea nu putem lua de la natură mai mult decât are nevoie corpul nostru. Atunci am evolua corect, fără să-i facem rău.

În “Prefaţa cărţii, Panim Meriot uMasbirot,” Baal HaSulam explică faptul că până şi înţelepţii ne-cabalişti, precum Platon şi Aristotel, avertizau să nu se transmită cunoaşterea către mase. Ei se temeau că oamenii ar putea dezvolta tehnologii şi vor lua din natură  mai mult decât au nevoie corpurile lor şi vor secătui Pământul.

De aceea trebuie să fim în armonie cu natura, pentru a ne putea dezvolta corect în mediul ei.

din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/1/2011, “Pace în lume”

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Munca noastra spirituala este numita “munca Creatorului”. Dar de ce se numeste asa daca noi suntem cei care trebuie sa o faca? Aceasta munca este grea, incurcata si cere mult efort. Atribuim atat de mult timp si efort pentru, de fapt daruindu-ne intreaga noastra viata…. si totusi este numita « munca Creatorului, » pentru ca in timpul acestei munci il luam pe El sau Natura drept exemplu.

Totul merge mai departe si se intoarce la radacini, inclusiv stadiile mineral, vegetativ si animat. Astfel, aceste programe se dezvolta dupa un program propriu.  Este imposibil sa schimbi acest program, si nu este necesar. In afara de asta, nimeni nu il poate schimba pentru ca aceste nivele nu au libertatea alegerii. Ele sunt lipsite de intelegere si de perceptia a ceea ce li se intampla si cine le conduce.

Dar mai departe, dincolo de aceste nivele, umanitatea se dezvolta. Nu este doar o creatura cu doua picioare, ci o fiinta care poate sa ia legea dezvoltarii in propriile maini si sa o faca independent. Acesta este stadiul « uman » (Adam). Pentru a-si implini scopul, trebuie sa il ia pe Creator drept exemplu, si nu sa astepte ca Creatorul sa il dezvolte asa cum face in stadiile mineral, vegetativ si animat. Un om este cineva care vrea sa se dezvolte singur, intr-o forma mai rapida.

De aceea el vede munca Cratorului: Ce ii face El creatiei? Unde o conduce ? Ce vrea sa faca din noi ? Noi vrem sa ne dezvoltam singuri si repede.

Baal HaSulam arata asta prin urmatorul exemplu: O persoana nu asteapta un ghiont ca sa se dezvolte dintr-un ou incalzit de o gaina, ci stabileste singur cantitatea de oua necesara cantitativ si calitativ pentru a-si satisface nevoile. Nu intreaba puii despre ce pot face si ce nu, ci construieste incubatoare care sa il aprovizioneze cu gaini conform stadiului de dezvoltare pe care si l-a asumat.

Acelasi lucru este valabil si pentru calea spirituala. Daca o persoana nu doreste sa stea si sa astepte ca « presiunea dezvoltarii » sa il impinga spre scop, atunci el alege scopul si mijloacele necesare pentru a-l atinge pentru a lua acele mijloace in propriile-i maini. De asemenea construieste un « incubator » sau « o sera » inauntrul careia se poate aseza pentru a fi sub influenta legilor care ii accelereaza dezvoltarea.

Cautand asemanarea cu Creatorul, peroana invata modul in care Creatorul lucreaza cu ea, si isi construieste un mediu pentru sine, o “sera”, pentru a accelera procesul dezvoltari sale astfel incat aceleasi forte de dezvoltare sa opereze prin mainile sale. Aceasta este deja « calea Torei », calea Luminii, care este forta de dezvoltare. Astfel, persoana are nevoie mai departe de Lumina care este mai puternica decat cea pe care a primit-o in timpul dezvoltarii sale naturale.

Pe calea spirituala ne numim “muncitorii Creatorului” pentru ca Il luam pe El ca si exemplu si realizam acest exemplu asupra noastra. Construim un mediu special, o « sera » care ne ajuta sa absorbim o mai forta de dezvoltare si ne ofera influenta ei pentru a ne dezvolta noi insine.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/27/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Sunt multe probleme care ne asteapta pe calea spirituala si asta pentru ca dezvoltarea spirituala are loc in ciuda dorintei noastre care se afla intr-un stadiu opus noua. Trebuie sa lucram asupra noastra intr-un anumit sens.

Este complet realist. Poate fi realizat cu ajutorul intelepciunii pe care o obtinem in timpul studiului si sansa de a atrage Lumina pe care o contine. De aceea, avem si mijloacele necesare si instrumentele. In acest fel avansam.

Baal HaSulam scria urmatoarele in “Natiunea”: Toate animalele se bazeaza complet pe natura. Nu se pot dezvolta in vreun fel sau sa se lase influentati fara ea.

Animale avanseaza instinctiv la gradul la care se schimba din interior conform Naturii interioare si ordinelor exterioare. Stadiile mineral, vegetativ si animat au avansat de-a lungul intregii istorii. De exemplu, acum 15 milioane de ani, chiar si materia neanimata a suferit schimbari. Regatele vegetativ si animat, care s-au dezvoltat si si-au schimbat speciile s-au schimbat chiar mai mult. Omul in schimb si-a inceput dezvoltarea ultimul, de-a lungul ultimilor 100 – 200 mii de ani. In acest fel natura conduce lumea.

Pe masura ce societatea umana se dezvolta, trece inca odata prin aceleasi stadii: mineral, vegetativ, animat si uman, dar deja de la nivel uman. Omul se misca inca odata instinctiv : impins de natura, el trece de la un stadiu la altul constrans. Privind istoria vedem cum natiunile au « evoluat », trecand prin revolutii si transformari.

In acest fel ne dezvoltam pana la sfarsit, cand umanitatea se dezvolta in om. Acest stadiu apare in unamitate chiar in fata ochilor nostrii si difera de nivelele precedente prin abilitatea de a lua legea dezvoltarii in propriile-i maini, sa devina asemanatori Creatorului, sa se ridice deasupra naturii si sa o accelereze. Natura ne dezvolta pana la sfarsitul celor 6,000 de ani, perioada folosita pentru dezvoltarea sub presiune, pe calea suferintei, in timp ce Omul ia aceste forte in mainile sale si se dezvolta mai repede prin dorinta sa. Nu vede legea dezvoltarii ca pe ceva rau, ci atat de bun pe cat isi doreste. In acest fel el se realizeaza ca Om, cel ce este asemanator Creatorului. El ia exemplu de la Creator, invata ce face Creatorul in creatie si isi doreste sa faca la fel.

La un anumit moment oamenii studiaza procesul prin care se obtin puii. Apoi au invatat sa faca incubatoare si sa le dezvolte pana corespund nevoilor lor. Ca urmare, in fiecare zi avem cantitatea necesara de oua si nu mai depindem de legea dezvoltarii gainilor.

Exact in acest fel trebuie sa actionam asupra noastra. De aceea Baal HaSulam continua: Totusi, nu la fel este cu omul, care este dotat cu puterea de a gandi. Datorita minunatelor calitati ale fortei sale, omul este eliberat de legaturile cu natura si o dezvolta. Functia sa este sa observe actiunile naturii si sa isi faca munca in acelasi fel in care o face.

Asa cum stim, “Natura” (הטבע) are aceasi Gematrie ca si Creatorul (אלו-הים).

El nu spera sa obtina de la natura puii gata facuti, asteptand ca puiul sa apara si sa faca oul, ci face un incubator care incalzeste ouale si isi face puii pentru el, asemenea gainii.

In completare, Baal HaSulam scrie urmatoarele in articolul “Pacea in Lume”:

Sunt doua forte care opereaza in procesul de dezvoltare:

Una este “puterea cerurilor”, care garanteaza ca tot ceea ce este rau si daunator se intoarce la om ca fiind bun si util, dar « la timpul sau », insemnand printr-un proces greu si indelungat, unde « obiectele dezvoltarii » trec prin suferinte si dureri oribile, aflandu-se sub « presiunea dezvoltarii » care il zdrobeste cu o cruzime de neconceput.

A doua este “puterea lumeasca”, insemnad oamenii care au luat controlul legii dezvoltarii in mainile lor. Pentru ca pot sa se elibereze complet de legatura cu timpul, ei isi accelereaza semnificativ sosirea la final, insemnand ultima maturizare si corectie, care este sfarsitul dezvoltarii.

Din prima parte a  Letiei zilnice de Cabala 1/27/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Incepem drumul nostru spiritual de indata ce obtinem o dorinta egoista relativ mare, urmare a dezvoltarii de-a lungul mileniilor, mai ales in aceasta incarnare, multumita punctului din inima.

Din cauza acestui punct, dorinta de a primi se dezvolta mai repede si mult mai „agresiv”, cerand mai mult decat face.  Punctul conduce dorinta intr-o directie neclara, asa incat ridica mana si isi creste cererile din aceasta lume.

Dezvoltarea in spatiul lumii noastre  fara punctul din inima, a apartinut dorintelor maselor, insa acum, impulsul spiritual e directionat cu totul in alta parte. Noi continuam sa ne dezvoltam in mod egoist, insa egoul nostru a crescut si acum doreste sa „devoreze” intreaga realitate, atat corporala cat si spirituala.

Cu aceste doua forte, omul isi incepe cercetarea spirituala, pana cand ajunge la grup si afla metoda corectiei. Daca foloseste aceasta metoda corect prin studierea intelepciunii Cabala cu intentia de a afolosi mediul la atragerea Luminii, se angajeaza pe drumul dezvoltarii spirituale. In acest proces, egoul omului este combinat cu aspiratia lui pentru daruire, care deriva din mediu. In mod gradual, o cerere creste in inima lui si Lumina o creste.
Din partea întâi a  Lectiei zilnice de Cabala 10/21/10, “Sunt primul si sunt ultimul”

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce toate placerile palesc imediat? Sunt asa de bucuros cand cumpar o masina noua, dar o saptamana mai tarziu ma obisnuiesc cu ea si nu imi mai pasa de ea. Ce face ca placerea sa dispara? Daca Lumina si vasul sunt tot ceea ce exista, atunci nu ar trebui ca placerea sa fie eterna? De ce dispare?

Raspuns: Pentru ca kli-ul (vasul) se schimba. Masina nu dispare, dar dorinta mea devine mai mare si placerea primita de la detinerea masinii nu o mai umple. Schimbarea in dorinta este calitativa, nu cantitativa. In spiritualitate, cresterea este mai degraba calitativa, decat cantitativa.

Masina parcata langa casa mea este inca frumoasa si noua, dar nu ma mai excita ca inainte, chiar daca a trecut doar o saptamana. Asta se intampla, pentru ca o dorinta suplimentara (limba sarpelui primordial) s-a format in interiorul tau, facand fiinta umana din tine sa intrebe Ce imi aduce asta? Tu nici nu realizezi ca ai aceasta intrebare, dar ea totusi se trezeste in tine si strica toata placerea.

Dupa spargere sau caderea Pomului Cunoasterii, un punct al conexiunii cu Creatorul a iesit din fiecare tip de placere. Cand dorinta ta este umpluta, acel punct intreaba daca ai obtinut placerea eterna. Te forteaza imediat sa cauti o alta cale de a te satisface. Ai avansat in acest fel prin toata istoria, si nu ne-am fi dezvoltat daca nu ar fi fost asa. Asta diferentiaza o persoana de un animal: nasterea unor noi dorinte.

O nevoie subconstienta de a deveni similari cu Creatorul ne conduce in mod continuu inainte, din timpurile in care am iesit din pesteri, pana in zilele acestea, si asta este rezultatul pacatului primordial. Dorintele noastre (Adam si Eva) ar fi ramas ca la animale, daca fiinta omeneasca din noi nu ar fi crescut constant. Incepem sa simtim rusine referitor la Creator, pentru ca realizam cat de diferiti suntem de El. Rusinea este cea care ne face sa ne intrebam, Ce castig din asta?  In subconstient ne intrebam, De ce am nevoie de o masina daca incerc sa il descopar pe Creator? Chiar daca nu suntem constienti de conexiunea noastra cu Creatorul, acest gol care ne roade din interior vine de la El.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

O persoana moderna are tot confortul in aceasta lume, dar noi suntem tot nesatisfacuti – de fapt, mai mult decat inainte. In trecut, daca o persoana avea o bucata de paine pe zi, ea nu putea visa la mai mult de atat. In comparatie cu asta, uitati-va la toate lucrurile de care are nevoie o persoana moderna. Totusi, este satisfacuta? Nu! Si toata lumea se intreaba: De ce?

Satisfactia nu se gaseste la nivelul obisnuit, uman si niciuna din noile jucarii pe care le primim nu ne va ajuta. Vrem sa ne dopam cu bazaconii, dar golul care apare in noi vine dintr-un loc complet diferit – lipsa similaritatii cu Creatorul. De aceea nu putem sa-l umplem cu altceva decat cu senzatia Creatorului!

Golul se formeaza si se acumuleaza gradual in noi, pana la un anumit moment, pentru a exploda. Atunci incepe sa inteleaga o persoana ca nu mai poate inabusi acest gol. Trebuie sa-l umple, deoarece altfel, viata ei pare mai rea decat moartea. Este imposibil sa gaseasca implinirea pentru aceasta dorinta in aceasta lume, pentru ca este nevoie de revelarea Lumii Superioare, a Creatorului!

Totusi fortele protective ale corpului ne obliga sa cautam cai de a ne induce in confuzie pe noi insine. Oamenii consuma droguri, alcool sau isi umplu vietile cu lucruri goale, la moda, sau cu calatorii. Astfel, ca strutul, ne ascundem capul in nisip pentru a scapa de probleme.

In acest fel actioneza fortele protective ale egoului, dorind sa-si demonestreze ca este implinit si sa ascunda golul care nu poate fi umplut niciodata. De ce sa ne gandim la lucruri pe care nu le putem dobandi oricum, si sa ne distrugem viata?

Dar asta nu poate merge prea mult! Pentru moment, reusim sa ne inducem in confuzie la nivelul animal, pentru a evita sa simtim golul necesar la nivelul uman. Dar acoperirea, inevitabil, va dispare.

In perioade diferite ale istoriei, stari similare au produs solutii tragice, dramatice, revolutii, razboaie. Haideti sa speram ca in cazul nostru, solutia nu va fi asa de cruda. In cazul nostru, trebuie sa ne ridicam de la nivelul lumii noastre, gradul animal, la nivelul Lumii Superioare, gradul lui Adam sau al Creatorului. Asta nu este in puterea noastra si omenirea incepe sa devina nebuna din cauza propriei neputinte.

La nivelul nostru egoist a fost posibil sa urcam de la un grad la urmatorul prin cai, cum ar fi revolutiile, razboaiele, regimuri sau religi, precum si noi tehnologii, ca tiparirea cartilor, motorul cu aburi, Internetul, etc. Toate acestea furnizeaza implinire pentru o anumita perioada de timp, dar acum egoismul s-a epuizat pe sine si nevoia de a releva Creatorul cere expres, o implinire spirituala. Revelam o noua dorinta interioara: sa-L descoperim pe Cel care ne controleaza.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Depresie, Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Daca esuam in trezirea lumii catre evolutie spirituala, catre Lumina care straluceste in fata, lumea va fi impinsa din spate prin sufeinta, si prin urmare, fortata sa avanseze. Aceasta cale este foarte lunga, pana cand chinul va forta omul sa se intrebe de ce sufera si ce sa faca. Imaginati-va cat timp va lua asta si cata durere va aduce!

Totusi, daca vom asista oarecum dezvoltarea umanitatii prin diseminarea stiintei Cabalei, noi insuflam rapid avansarea si evitarea acestor lovituri. Noi stim ca tot ce apare la nivelul mineral, inert, este echivalent cu o singura actiune la nivel vegetal. Tot ce se intampla la nivelul vegetal este egal cu un singur act la nivelul animal. Ganditi-va doar, la diferenta dintre aceste stari.

Trebuie sa existe razboaie, chinuri, si dezastre oribile pentru a ne urca pas cu pas, pana la cel mai inalt nivel. In schimb, noi putem atrage Lumina Superioara si evita aceste problem, la nivelul acestei lumi. Putem inlocui o decada de suferinta cu un minuscul efort individual indreptat catre avansare spirituala cu ajutorul Luminii.

Este foarte mare diferenta dintre nivelurile mineral, vegetal, animal si vorbitor ale naturii. Prin urmare, trebuie sa ne luam in serios responsabilitatea pentru oportunitatile care ni se dau.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 4.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Diseminarea Cabalei, Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→