Rabash „conform cu ceea ce se spune despre „iubeşte-ţi aproapele”, este iubirea pentru prieteni. Dacă fiecare este anulat în faţa prietenului său şi se amestecă în el, ei devin o singură masă unde toate micile părţi care doresc dragostea faţă de ceilalţi se unesc într-o forţă colectivă, forţă ce se compune dintr-un mare număr de părţi. Şi când omul are o mare forţă, poate pune în practică dragostea faţă de ceilalţi.

Şi atunci, el poate realiza dragostea faţă de Creator. Dar condiţia pentru aceasta este ca fiecare să se anuleze înaintea celuilalt. Totuşi, când omul este separat de prietenul său, el nu poate primi partea pe care o poate primi de la prietenul său.

Astfel, toată lumea ar trebui să spună că nu este nimic, comparativ cu prietenul său. Precum scrierea numerelor: dacă scrieţi întâi „1”, apoi „0”, este de zece ori mai mult. Când scrieţi „00”, este de o sută de ori mai mult. Cu alte cuvinte, dacă prietenul său este numărul 1, şi zero îl urmează, înseamnă că el primeşte de la prietenul său de zece (10) ori mai mult. Şi dacă el spune că este de două ori zero, în raport cu prietenul său, el primeşte de la prieten, o sută de (100) de ori mai mult.

Cu toate acestea, dacă dimpotrivă, el spune că prietenul său este 0 şi el este 1, atunci el este de zece ori mai mic decât prietenul său 0,1. Şi dacă el poate spune că este 1 şi că are doi prieteni care sunt 0 în raport cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, ceea ce înseamnă 0,01. Astfel, gradul său scade în funcţie de numărul de zero-uri de la prietenii lui.

Dacă vreau să primesc ceva de la cineva din lumea noastră, trebuie să plătesc înapoi, sau să iau cu forţa, aşa cum cel mare ia de la cel mic. În acest caz, cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt şi pot primi mai mult de la el. Acesta este modul în lumea corporală, atunci când vorbim despre primire în dorinţa de a primi.

Dar, dacă este vorba despre recepţia puterilor spirituale, aceasta funcţionează conform unei legi contrare. Cu cât prietenul este mai important, şi cu cât îl văd mai mare, cu atât pot primi de la el.

Nu pot primi nimic de la cineva care este egal cu mine, din moment ce el este la acelaşi nivel cu mine. Dar, dacă este şi un pic mai mare decât mine, pot deja să primesc ceva de la el, şi, cu cât îl ridic mai mult, cu atât mai mult voi putea primi.

Asta nu are nimic de-a face cu prietenul în sine, ci doar cu modul în care îl tratez cu privire la mine (în raport cu mine). Ca elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma, care nu au avut nicio idee despre modul în care profesorul a lucrat cu privire la ei. El se vedea mai mic relativ la elevii săi şi astfel el a primit puteri spirituale prin ei.

Totul depinde de importanţa prietenului vostru în ochii voştri. Cu cât este mai mare, cu atât pot primi forţa dăruirii de la el. Dar, dacă este vorba de primirea puterilor egoiste, atunci este vorba despre un alt principiu, conform căruia cu cât sunt mai mare, cu atât pot stoarce de la celălalt, pentru a umple ego-ul meu.

Deci, puterea spirituală pe care o primiţi de la mediu nu depinde decât de voi, dacă este 1000 sau 0,001. Trebuie să fim într-un grup de zece care munceşte în conexiune şi în care fiecare este, într-un fel, legat la dorinţa de dăruire, precum elevii lui Rabbi Yossi Ben Kisma. Dar acest lucru este suficient, deoarece tot restul depinde numai de voi şi de măsura în care te supui!

Nu veţi avea niciodată puterea de a avansa, dacă nu veţi primi puterea mediului. Deci, regula de a te supune înaintea prietenilor, chiar şi prin acţiuni fizice, este mijlocul cel mai eficient de a avansa. Nu trebuie să credem că vorbesc cabaliştii despre asta doar pentru a stabili relaţii corecte, în acelaşi mod în care noi învăţăm copiii în lumea noastră să se comporte moral, deoarece această abordare este opusă înţelepciunii Cabala.

Noi facem acest lucru pentru unicul scop de a primi forţa dăruirii, a Creatorului, prin alţii. Deoarece mă supun, Lumina poate circula în mine, prin prieteni. Dacă îi tratez pe alţii ca şi cum ar fi, cu adevărat, mai mari decât mine, voi putea primi puterea dăruirii prin intermediul lor. Este suficient să-i tratez cu intenţia de „a dărui” şi, în relaţiile dintre noi, voi începe să simt Creatorul şi voi fi în măsură să Îi aduc mulţumire.

Graţie dăruirii asupra prietenilor, voi fi capabil să simt cum pot atinge dăruirea către Creator. Va fi revelat în mine, prin imaginea grupului pe care-l voi vedea în Lumina dăruirii mele. Astfel, regula „Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi” este obiectivul principal al muncii noastre, ceea ce este un sentiment constant de umilinţă faţă de prieteni, şi prin urmare, noi construim puterile dăruirii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce tip de conexiune trebuie să se formeze în grupul de „zece” pentru a se simţi conexiunea interioară cu profesorul în această unitate, deoarece numai prin el putem stabili conexiunea cu Creatorul?

Răspuns: Muncind în grupul de zece, nu trebuie să vă gândiţi la profesor. Nu spun asta cu un soi de modestie, dar nu este abordarea corectă. Profesorul trebuie să fie suficient de mare în ochii elevului şi respectat suficient pentru a deveni o lentilă prin care voi priviţi drumul spre Creator şi puteţi avansa.

Voi utilizaţi această lentilă, profesorul vostru, precum ochelarii, dar nu devine obiectivul vostru. Voi nu priviţi sticla, ci ceea ce este în spatele ei; oricum, nu puteţi vedea decât cu ajutorul ei. Această sticlă concentrează, în mod corect, câmpul vizual pe Creator, acesta este rolul profesorului şi grupului. Eu îi văd pe toţi elevii mei uniţi într-un singur cerc, un singur corp şi vorbesc adresându-mă acestei singure persoane.

Dacă doriţi să fiţi incluşi în acest corp comun şi să fiţi conectaţi cu ei, în modul în care îi văd conectaţi, veţi primi informaţii spirituale de la mine. Ne vom întâlni în interiorul acestui corp comun, şi aici, ne vom înţelege, cu adevărat, reciproc.

Dacă doreşti să înţelegi ceea ce spun, poţi înţelege în mintea ta sau poţi simţi în inima ta, dar pentru a înţelege cu adevărat, trebuie să fii exact în centrul grupului, ca şi cum ai merge în jurul camerei încercând să auzi un sunet slab şi, dintr-o dată, vei găsi locul în care poţi asculta mai bine! Şi dacă faci un pas de o parte sau alta, nu vei mai auzi nimic. Încearcă!

Este necesar să simţi importanţa profesorului, dar numai în măsura în care este necesar pentru a efectua munca în grup, pentru revelarea Creatorului. Profesorul este instructorul vostru, un ghid pe drumul spiritual, dar nu un idol sau un rege care înlocuieşte Creatorul, precum exemplul Faraonului.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 09.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce intenţie trebuie să avem pentru a corecta lumea, la viitorul congres?

Răspuns: Dacă suntem corect şi puternic conectaţi unul cu celălalt, cu intenţia obiectivului nostru, în dăruire mutuală comună, acest scop va atinge lumea şi va începe să schimbe. Faptul este că noi suntem conectaţi împreună prin acelaşi sistem intern. Ceea ce studiem în Cabala: Sefirot, Partzufim, lumile, toate acestea sunt legături care ne unesc. Ele nu sunt ceva din spaţiu: aceasta este conexiunea nostră reală.

Când o dezvăluim în grupurile de zece, vedem dintr-o dată, că există cercuri ale lumilor între noi care ne conectează, cum influenţăm aceste conexiuni şi ele ne ating şi Lumina se manifestă între ele, aceasta este manifestarea Creatorului, dezvăluirea Sa.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi se pare că am lucrat ca într-un grup de zece, în micul nostru grup, de mult timp, deoarece ne-am anulat în faţa celuilalt. Care este cel mai bun mod de a o face?

Răspuns: Cred că trebuie să ne anulăm mereu – un grup trebuie să se simtă ca un întreg. Fără a ajunge la „unu” în loc de „doi”, fără să ne unim într-un întreg, nu vom simţi nici cea mai mică lumină spirituală, deoarece ea se manifestă în unitate. Grupul de zece trebuie să se unească în „unul”, de la „noi” la „unul”.

Din Lecţia virtuală, 02.06.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Rabash „Omul ar trebui să vândă mereu grinzi din casa lui”: Fiecare dintre ei are o scânteie de iubire pentru ceilalţi, dar scânteia nu poate aprinde lumina dragostei pentru a străluci în fiecare, astfel ei au fost de acord că prin unire, scânteile vor deveni o flacără mare.

Prin urmare acum, când îi observă, ar trebui să învingă şi să spună: „Aşa cum toţi au fost un singur gând, că trebuie să meargă pe drumul iubirii pentru alţii când societatea a fost înfiinţată, aşa este şi acum”. Şi când fiecare judecă prietenul favorabil, toate scânteile se aprind mai mult şi, din nou există o mare flacără. Scopul creaţiei este de a atinge forţa conexiunii, forţa dragostei în care fiecare resimte deficienţele celuilalt şi le umple. Dar este imposibil să o faci singur, deoarece o persoană nu are putere pentru asta. Există numai o mică scânteie în ea, care o împinge spre scop şi nu înţelege spre ce este atrasă şi de ce.

De aceea, trebuie să ne conectăm, astfel că toată lumea va primi puterea conexiunii spirituale: puterea voinţei colective, puterea conectării inimilor, puterea iubirii. De aceea venim în această lume în care ne conectăm fizic prin corpurile noastre, prin diferite acţiuni exterioare. Aceste acţiuni fizice atrag Lumina care Reformează asupra noastră şi ele conectează micile noastre scântei într-o flacără mare generală.

Fiecare primeşte această forţă generală şi astfel o putem simţi şi utiliza. Această lumină ne obligă să reunim toate scânteile noastre spirituale şi să fim înclinaţi spre dăruire mutuală. Apoi, prin forţa generală de dăruire care este acum în fiecare dintre noi, putem deja să lucrăm şi să realizăm acţiuni spirituale de dăruire şi să urcăm.

Se pare că, utilizând corpul nostru fizic şi munca corporală care este rezultatul intenţiilor egoiste, atragem Lumina Înconjurătoare care uneşte scânteile într-una singură, într-o flacără, care devine forţa generală a dăruirii, dragostea şi conexiunea. Apoi, fiecare primeşte această forţă. Nu trebuie divizată ca prada, ci mai degrabă, utilizată în acelaşi timp, fiind în mijloc, în sânul său ca un tot, ca un grup de zece de exemplu. Apoi, toată lumea poate utiliza această forţă şi apoi, să înceapă să efectueze acţiuni spirituale şi nu corporale.

Prima etapă se numeşte faza de pregătire şi a doua etapă este deja, stadiul de corectare: „A primi pentru a dărui” la început, şi apoi „a dărui pentru a dărui”.

O persoană care nu lucrează în scopul de a se uni cu prietenii într-un grup de zece, nu utilizează cu adevărat, singurele mijloace de a atinge spiritualitatea, ceea ce înseamnă că ea nu este în stadiul de pregătire. Faza de pregătire este atunci când utilizăm toate mijloacele care ne-au fost date în această lume, pe plan corporal, în scopul de a obţine forţa de dăruire, forţa conexiunii.

Faza de pregătire nu va fi terminată până când grupul de zece nu se va umple şi nu va deveni ca un singur om prin Lumina care Reformează. În momentul în care ne conectăm şi dobândim forţa generală a conexiunii care este suficientă pentru a satisface acţiuni de dăruire, înseamnă că vom merge dincolo de Machsom (barieră), frontiera lumii spirituale.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când realitatea corporală devineo realitate spirituală pentru o persoana?

Răspuns: Aceasta se întâmplă atunci când ea se poate raporta la ceilalți ca la ea însași, atunci când granița dintre cele două este ștearsa.

De fapt, nici nu putem spune că obținem atributul de a darui, cu toate că această tranziție este descrisa în acest fel. Noi nu putem dobândi de fapt, noi atribute. Esența noastră, precum hardware-ul computerului, rămâne neschimbata.

Ideea este în ce măsură il „iau” pe celălalt ca și cum as fi eu. Actionez mai presus de ego-ul meu in creștere, deoarece altfel nu ar fi o apropiere naturala între mine și celălalt, la fel ca într-un cuplu sau între parteneri care se ingrijoreaza unul pentru altul datorita unor interese comune sau al interdependenței. Acesta este motivul pentru care rezistența ego-ului ar trebui să construiască în sus și mai presus, prin care inca-l aduc pe altul  mai aproape de mine, până când devine de fapt pentru mine ca mine insumi în acord cu principiile „nu face altora ceea ce nu-ti place” și „iubeste-ti prietenul ca pe tine însuți.”

Asta nu înseamnă că ies din mine insumi. Mai precis, „înghit” atributele celuilalt, care par externe pentru mine. Apoi, toată lumea este a mea.

Întrebare: Problema este că atunci când mă uit la grupul meu de zece, nu vreau să-l „înghit” ….

Răspuns: Va veni, iar atunci vei simti ca prietenii sunt cei mai apropiati oameni de tine și că nimeni nu este mai aproape decât ei. Chiar și rudele tale, chiar si familia ta vor parea mult mai îndepărtati decât prietenii. La urma urmei, prietenii sunt aproape de sufletul tau, iar familia este mai aproape de corpul tau. Familia este ca un contract pe care trebuie să-l păstram, iar garanția reciprocă dintre prieteni este foarte dinamica, in co

Repet, în cele din urmă, nu vei iesi in afara, dar vei permite, de fapt tuturor prietenilor sa intre in tine.

Întrebare: Cum pot accelera acest proces? Având în vedere că se întoarce și mă lovește din nou si din nou ….

Răspuns: Corect, viitorul bate la ușa ta, și tu nu-i deschizi și, astfel, simti durere. Trebuie să deschizi ușa în avans, înainte sa fi bătut, deoarece altfel e prea târziu.

Se spune în „Cântarea Cântărilor”: „Deschide-mi ușa, iubito”. Dar iubita lui nu este gata, ea nu vrea să-si primească iubitul, și ușa ei este incuiată. Atunci când deschide, iubitul este deja plecat, și se ascunde: „L-am căutat, dar nu l-am găsit, l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.”

Deci, trebuie să-ti deschizi ușa în avans, sa deschizi Creatorului, împreună cu prietenii.

Din partea a  4a a Lectiei zilnice de Cabala 03/06/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu poate exista diferenţă între noi în timpul congresului: grupul de tineri, grupul de vârstnici sau chiar o persoană care studiază singură. Un congres este o stare specială care asigură spargerea barierelor dintre noi: limitele grupului de zece şi alte forme de bariere, pentru a deveni un singur grup.

Ar trebui să simţiţi apropierea pe care o simţiţi în grupul vostru de zece, cu privire la toţi cei care participă la congres. Ar trebui să aveţi aceeaşi atitudine, întrucât nu vă veţi elibera din limita de zece, dar de fapt, toate aceste mii de persoane au devenit grupul de zece. Încercaţi să vă identificaţi cu ele în acest mod, dacă puteţi să o faceţi sau nu! Dacă nu puteţi, aceasta înseamnă că grupul vostru de zece este încă departe de starea spirituală.

Dacă o persoană se topeşte şi dispare în grupul de zece, atunci ea nu face nicio diferenţă dacă sunt zece persoane, o mie sau şapte miliarde. Lucrul principal este să se piardă pe sine pentru a găsi forţa dăruirii şi a găsi Creatorul. „Slava Regelui este în mulţime”, deci, se dovedeşte că, dacă noi suntem un grup distinct de zece, părem lipsiţi de ceva, din moment ce nu putem fi mai puternic impresionaţi de un număr mai mare de persoane. Dacă toată lumea dintr-o mulţime de o mie spune o jumătate de cuvânt, va face o impresie bună, dar un grup de zece este important deoarece, în acest grup, pot urmări reacţiile, conexiunea dintre noi şi autocritica mea.

Grupul de zece este foarte dinamic şi pot să-i răspund foarte rapid. Dar, mă aştept să simt că noi toţi suntem un grup de zece în timpul congresului, astfel că toată lumea are o influenţă asupra mea şi pot simţi aceste vibraţii. Sper că asta va muta „măgarul” meu şi îl va forţa să urmeze proprietarul său, trimiţăndu-l spre o nouă stare a minţii şi inimii.

Aceasta trebuie să fie munca noastră în timpul congresului, în raport cu munca într-un grup de zece. Întregul congres ar trebui să devină un grup de zece. Grupurile de tineri trebuie să fie integrate în toată lumea şi toate frontierele trebuie să dispară. Ei trebuie să înveţe despre alţii cât mai mult posibil şi să se amestece cu oamenii pe care nu-i cunosc. Esenţial este să fie impresionaţi de alţii cât mai mult posibil.

Dintr-o dată, încep să recunosc şi să simt măreţia prietenilor la care nu mă gândeam înainte. Este foarte uşor să fiu impresionat de oamenii care sunt mai departe, întrucât impresiile sunt dublate de distanţă şi creează o senzaţie extrem de puternică. Prin urmare, grupurile de tineri trebuie să piardă, în totalitate, concentraţia lor în masa generală, pentru a se dispersa în direcţii diferite şi a păstra o distanţă fizică, unul de alul.

Acesta este sensul congresului, să obţinem un astfel de amestec, încât nimeni nu să nu rămână cu oamenii care sunt, deja, apropiaţi de el şi toţi vor fi încorporaţi în toată lumea, acceptând pe toată lumea ca pe grupul lor de zece. Sperăm că vom reuşi şi vom realiza o mare conexiune puternică.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Filed under: Garantia reciproca, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, „nevoia iubirii de prieteni”: Prin urmare, trebuie să ne agăţăm de grup…Există o putere specială în adeziunea cu prietenii. Deoarece opiniile şi gândurile trec de la unul la altul prin legătura dintre ei, fiecare se amestecă în puterea celuilalt şi prin asta, fiecare persoană din grup are puterea întregului grup.

În viaţa corporală, o persoană este atrasă în mod inconştient de societate, deoarece înclinaţia rea o îndeamnă să caute un mai mare succes şi profit şi cel mai mare succes este de a se afirma în ochii celorlalţi. Prin urmare, o persoană examinează constant ce consideră cei din jur ca bun sau rău şi ce este important pentru ei. În consecinţă, ea stabileşte parametrii şi determină atitudinea sa faţă de tot ceea ce se întâmplă.

Ea nici măcar nu este conştientă, dar opinia sa este bazată, în întregime, pe ceea ce apreciază societatea şi, fără asta, persoana rămâne un animal.

Singura posibilitatea de a obţine valorile societăţii este aceea de a se supune ei.

În plus, ea trebuie să se ridice deasupra prietenilor, pentru a le dărui acestora măreţia obiectivului şi a înălţa spiritele lor.

În aceste două moduri de a-i trata pe ceilalţi, de jos şi de sus, o persoană primeşte puterea care-i lipseşte. Puterile care sosesc la ea nu sunt egoiste, ego-ul său nu a crescut ca în această lume, unde, graţie societăţii, o persoană primeşte o forţă egoistă care este de zece ori mai mare decât simpla sa forţă egoistă.

Aici, ea acceptă şi se anulează, dorind să stabilească relaţii corecte şi să transmită bucurie şi măreţia obiectivului astfel că toată lumea, inclusiv ea însăși, se va conforma şi o va accepta prin „credinţa deasupra raţiunii”, indiferent ce se întâmplă. Prin urmare, ea nu va accepta numai forţa mai mare decât cea pe care o avea înainte, ci şi o forţă total diferită, forţa dăruirii.

Graţie eforturilor sale, ea primeşte forţa dăruirii de la Lumina Superioară. Dacă există un grup de zece (Minyan) atunci, prin el, fiecare primeşte forţa dăruirii de la sursa de dăruire de Sus. Astfel, o persoană primeşte o forţă care este de zece ori mai mare şi este corectată, cu ajutorul căreia poate avansa.

Aceasta este prima etapă pe calea spirituală şi o persoană trebuie, constant, să se examineze pentru a ştii dacă se conformează cu adevărat înaintea grupului. Este, probabil ego-ul său vorbind din interiorul înşelător în manieră diferită. Ar trebui să încerce să învingă acest şarpe viclean care-l împiedică să se încorporeze în grup.

Acest prim nivel este cel mai dificil şi înţelepţii spun că „o mie intră dar unul singur iese la Lumină”. Trebuie să ținem cont de faptul că „şcoala” noastră este destinată indivizilor unici. Testul este numai într-un grup de zece. Dacă nu privim la toată lumea, noi şi prietenii prin grupul de zece, suntem în eroare.

O persoană poate face dintr-un grup, comitet oarecare sau departament, dar dacă ea nu funcţionează într-un grup de zece, nu poate să vadă nimic, cu excepția ego-ului său.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă toată lumea din grupul de zece doreşte să se anuleze, de ce ajung la un sentiment de ură?

Răspuns: Dacă toată lumea se anulează, începem să urcăm şi apoi ne este adăugat un ego suplimentar. Să presupunem că suntem împreună, după ce am atins o oarecare conexiune şi graţie acesteia, toată lumea primeşte puterea de a se anula înaintea prietenilor.

În cercul precedent, eram toţi egali şi, ca rezultat al muncii noastre comune, noi am ridicat şi am realizat un nou cerc, în care am devenit toţi mai mari şi mai importanţi decât eram înainte. Fiecare dintre noi pare că rămâne în acelaşi loc, dar ridică întregul cerc şi îl priveşte de jos.

Toţi prietenii sunt deasupra şi eu singur am rămas jos. Astfel, toată lumea vede grupul deasupra lui. Noi suntem cu toţii anulaţi în faţa celorlalţi şi astfel, am primit o mare putere colectivă. Noi ne-am ridicat şi corectat pe noi înşine. Aceasta înseamnă că am atins auto-anularea totală în această nouă stare, dar cum putem continua să creştem ? Aici, fiecare dintre noi primeşte un ego suplimentar astfel că putem să creştem, ca un embrion la care se adaugă carne şi această carne trebuie să prindă o formă. Embrionul primeşte din sângele mamei sale care se încheagă şi se transformă în trupul care se dezvoltă.

Acest ego adiţional generează ură în noi şi noi o resimţim în fiecare nivel. Dacă noi creştem şi ne anulăm, suntem gata să urcăm la nivelul următor şi apoi, primim o dorinţă suplimentară şi necorectată de primire de la spargere. Am fost la nivelul rădăcină Aviut (grosime) dar, în noua stare, avem nevoie deja de Aviut de la prima fază. Din moment ce avem nevoie să primim această diferenţă dintre niveluri, ego-ul suplimentar este revelat ca ură. Aceasta ne ajută, de fapt, să creştem.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 25.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→