Exista un scop in fata noastra. Ni se poate parea atragator sau nu. Perspectiva noastra este oarecum asemanatoare cu a unui copil care doreste ceea ce este placut in ochii sai (dulciuri) si nu neaparat ceea ce este bun pentru el (spanac). In ciuda reticentei noastre, noi trebuie sa ne asumam forma corecta de comportament, pentru a putea urca catre noua dorinta de a darui, in loc sa ramanem la actuala noastra dorinta, doar cea de a primi.

Aceasta inseamna ca trebuie sa acceptam, dincolo de vointa si de natura noastra, ca scopul si Guvernarea Superioara este buna si necesara pentru ca apartine unui nivel diferit, nivelul daruirii. Si Kabalistii ne spun care este cea mai buna cale de a merge catre acest scop, nivelul daruirii.

Calea este simpla, ne spun ei: Trebuie sa acceptam faptele care ni se par neplacute. Am vrea ca lumea sa se indoaie ca sa ni se potriveasca, in timp ce noi ne dorim sa ramanem neschimbati. Cu toate acestea , Kabalistii ne sfatuiesc sa acceptam lumea asa cum este, (este buna si perfecta; doar ca nu o vedem ca atare) si sa ne anulam pe noi insine.

Astfel, fiinta care merge folosind credinta deasupra ratiunii, adica deasupra inimii si intelegerii sale egoiste, si doreste sa vada lumea in Lumina daruirii, asa cum este ea descrisa in Kabbalah. Daca incercam sa vedem lumea, grupul si pe noi insine corectati, vom incepe sa cerem Lumina care Reformeaza. De aceea trebuie sa ne examinam pe noi insine si lumea, in fiecare moment, sa criticam si sa urcam deasupra acestui criticism!

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Oamenii nu stiu ce este starea numita Lishma, si deseori folosesc aceasta denumire pentru a eticheta stari complet ne-spirituale. Ei nu inteleg ca pentru a atinge Lishma este necesara multa munca, lucru imposibil fara studiul Kabalei, al grupului, si fara respectarea regulilor de ascensiune explicate de catre kabalisti.

De fapt, Lishma inseamna sa fii deasupra egoismului tau si sa fii complet in daruire. In starea de daruire, tu vezi lumea spirituala, si in aceasta lume, existi doar de dragul spiritualitatii. Te identifici complet cu sufletul tau, dar corpul tau inca mai are nevoie sa fie sanatos pentru a putea exista in ambele lumi. Sufletul nu poate evolua, daca cealalta jumatate a sa, corpul, nu exista in aceasta lume. Sufletul are nevoie de corp pana in ultima etapa.

Oamenii nu inteleg ca pentru a atinge starea de daruire, Lishma, trebuie sa atragi Lumina care ne intoarce la sursa daruirii, pentru a echivala cu Creatorul. Dupa aceasta, persoana se numeste inger, ceea ce inseamna ca ea primeste in mod deschis ordinele Creatorului si le si urmeaza. Ea fie aude, fie vede Creatorul. Ea reveleaza Sistemul Superior, relatia sa cu Creatorul in Lumina Hasadim sau chiar in Hochma. Aceasta realizare nu are legatura cu cantitatea si calitatea cunoasterii, ci doar cu masura in care daruim si iubim.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Kabbalah, 1.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Par. 122

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singurul efort pe care il putem face in cadrul muncii spirituale este sa ne bransam la grup si sa ii permitem sa ne influenteze. Acest mediu poseda o asemenea putere incat marimea sa este insignifianta. Ceea ce este important este masura in care il consider ca fiind al meu.

Deja putem observa ca cei care ne sunt apropiati ne influenteaza mai mult decat strainii. Exista sapte miliarde de oameni pe Pamant, dar nu le simt influenta la fel de mult ca impactul pe care il au cunoscutii asupra mea si care se pot limita la un numar de sapte persoane.

De aici faptul ca, daca o persoana isi organizeaza viata in asa fel incat mediul sa o inspire, mediul o va influenta la randu-i, si astfel anuleaza autoritatea pe care restul umanitatii o are asupra sa. Este ca si cum restul lumii ar fi incetat sa mai existe. Ca urmare, persoana dobandeste putere, discernamant spiritual si dorinte mari. Prin acestea ea are mijloacele pentru promovare.

Din Lectia zilnica de Kabbalah 28/5/10, Baal HaSulam, Scrisoarea 1 – 1920

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Punctul 31, 32: … Linia dreapta, ce apartine de Hasadim, doreste sa anuleze Or Hochma din linia stanga, pentru a ilumina doar Or Hasadim. In schimb, linia stanga, care tine de Or Hochma, doreste sa anuleze Or Hasadim din linia dreapta si sa ilumineze doar pe Or Hochma. Datorita acestei dispute, nici una din ele nu straluceste, din moment ce Or Hasadim din linia dreapta are deficit de Or Hochma, asa cum unui Guf (corp), ii lipseste Rosh (cap), si Or Hochma din linia stanga este intuneric complet, pentru ca Or Hochma nu poate straluci fara Hasadim.

Si nu exista o alta corectie la aceasta disputa decat prin linia de mijloc, creata de cel inferior, care ridica acolo Man, in forma liniei de mijloc. Se realizeaza Zivug cu Lumina Superioara … si asta constrange linia stanga sa se uneasca cu linia dreapta.

Cele doua linii, stanga si dreapta, ne sunt pregatite de Sus, dar linia de mijloc doar noi o putem pregati. Noi inaltam cererea noastra(MAN) la ecran, si astfel obtinem corectia: Linia stanga si linia dreapta se unesc, complementandu-se una pe cealalta si ajungand astfel la un compromis. Asta are de a face cu libertatea de alegere a fiecaruia. O persoana se conecteaza in sistemul mecanic existent al liniilor de stanga si de dreapta, si genereaza o calitatie noua, care nu exista pana atunci: dorinta de a fi similar cu Creatorul.

Eu folosesc credinta mai presus de ratiune, dorinta care este total independenta de orice se petrece. Nu imi fac griji in legatura cu linia stanga sau dreapta, nici fata de Hasadim sau Hochma; singurul meu scop este sa ma unesc cu Creatorul. Din acest motiv eu nu il percep ca pe un compromis (o linie nu se poate anula singura fara sa tina cont de cealalta), ci doar ca pe un mijloc de a atinge unitatea. Acesta e motivul pentru care, un compromis este posibil.

Este similiar cu a apropia doi oameni care au o neintelegere puternica si care nu sunt pregatiti sa isi schimbe opiniile, nici macar putin. Cu toate acestea, eu nu am nici o intentie sa ii unesc si sa ii reconciliez. Am un scop mult mai exaltant: sa obtin ceva mai inalt. Cu toate acestea, fac asta folosind puterea ambelor linii.

Mi-am stabilit un obiectiv, care este mai presus de toate: de a deveni similar cu Creatorul si de fuziona cu El. In acest caz cele doua linii pot fuziona si se pot complementa reciproc, deoarece ele simt perfectiune in legatura cu acest obiectiv. Nici una dintre linii nu obtine ceea ce isi doreste; insa, implicarea lor in atingerea scopului le calmeaza.

Linia de mijloc straluceste pentru ele. Este mica in comparatie cu ele, dar aceasta atinge perfectiunea Creatorului. Aceasta este o perfectiune mai inalta decat cea pe care ar obtine-o individual, deoarece aceasta perfectiune izvoraste din fuziunea cu Creatorul.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O persoana nu poate obtine un vas spiritual, dorinta de a primi prorietatea de a darui de Sus, fara a se anula pe sine in fata grupului. Fara acestea, el va studia fara folos. Mai mult, daca se va pune inaintea altora, atunci studiul lui devine potiunea mortii si il transforma intr-un liliac in noapte. In chimb, daca o persoana se pune pe sine in spatele prietenilor, atunci studiul sau il transforma in cocos care saluta zorile.

Prin urmare, totul depinde doar de atitudinea persoanei fata de grup si prieteni. In plus, aceasta nu este ceea ce face cineva, in afara lui, mai important este ce se intampla in inima lui.

Adica:

1)  In ce masura simte el (inca egoist) ca fara prieteni nu isi va atinge scopul;

2)  Cat de mult munceste pentru a-i vedea pe acestia mari. In realitate, este foarte dificil si el trebuie sa inteleaga cel putin, ca acesti prieteni au fost alesi de Creator, pentru el.

Pana cand el nu incepe sa relationeze cu ceilalti ca si cu familia sa, ca fiind importanti si necesari pentru el, Lumina nu il va afecta pozitiv.

Fac primul pas, daca ii percep pe toti ca 1, si pe mine ca 0;  in relatie cu ei, in relatie cu ei proportia este 0-1, insemnand ca eu ma percep de 10 ori mai mic decat ei. Dar la al doilea pas egoismul ma duce la  impovararea sufletului, si eu ii voi percepe de 100 de ori mai importanti decat mine; si in al treilea pas, de 1.000 de ori. Altfel, nu voi fi capabil sa cer Luminii care Reformeaza sa ma influenteze. De fiecare data cand vreau sa urc, eu trebuie sa cobor chiar mai mult. Astfel, de fiecare data persoana simte o si mai mare distanta intre sine si societate (de 10,100 si 1.000 ori).

Acest progres este imposibil fara suportul mediului si al obiectivului comun care arde cu pasiune in fiecare. Prin aceasta, fiecare castiga motivatie, inspiratie, importanta spiritualitatii, ca si intelegerea ca aceasta este singura ocupatie de valoare in viata.

Incepem cu iubirea prietenilor care ne ajuta sa atragem Lumina Inconjuratoare, care ne corecteaza si ne da iubirea adevarata a celorlalti, prin care ajungem la iubirea Creatorului. De aceea, acest principiu se aplica pe parcursul intregii ascensiuni spirituale, in fiecare actiune, de la inceput pana la sfarsit de-a lungul drumului.

Din Part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 30.05.10, Articolul, In legatura cu explicatia privitoare la Iubirea Prietenilor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna sa Il Justifici, sa indreptatesti pe Creator? Cum se manifesta acest proces in interiorul persoanei?

Raspunsul meu: Cineva indreptateste Creatorul, toata creatia, intregul proces de dezvoltare, si Guvernarea Superioara, atunci cand parcurge toate cele 125 de trepte, dincolo de care se ascunde Creatorul. Cand o persoana preia aceasta ascundere, el anuleaza ascunderea Creatorului si vede ca aceasta ascundere a fost acolo, pentru propriul bine, pentru ca el sa isi construiasca propriul ecran.

In virtutea lucrului deasupra ascunderii, persoana obtine revelatia, intelegerea, senzatia si cunoasterea. Astfel, el se ridica de la nivelul de animal la cel de om. O persoana se ascunde pe sine in asa fel incat Creatorul nu mai trebuie sa se ascunda. Este scris: Din cauza ca Moise si-a ascuns fata, el a meritat revelatia fetei Creatorului.

Creatorul poate fi vazut doar in Lumina Reflectata. Cand iti ascunzi vointa pentru a primi placere, tu efectuezi o restrictie in ea, si asta creeaza Lumina Reflectata. Apoi, in Lumina Reflectata tu revelezi Lumina Directa.

Din Lectia Zilnica de Kabbalah 28.05.10, Baal HaSulam, Scrisoarea 1-1920

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum imi pot directiona punctul din inima, spre grup, care functioneaza ca un amplificator spiritual?

Raspuns: Exista mijloace externe pe care le folosim: carti, grupul, invatatorul, sistemul nostru de studiu si conexiunile din intreaga lume. Acestea sunt conditiile pe care le-au stabilit Kabalistii pentru noi. Daca le indeplinim prin cladirea granitelor externe pentru noi si aducand dorinta pentru spiritualitate in acest sistem, atunci aceasta dorinta incepe sa creasca.

La inceput, am doar punctul meu din inima. Apoi, il dau prietenilor mei, primind, astfel, de la ei punctele care le apartin lor. Acest sistem de conexiune dintre noi, sufletele, deja exista. Totul este pregatit dinainte, din timpul coborarii lumilor de sus in jos, pentru ca noi sa urcam din lumea noastra spre Lumea Infinitului.

Tot ce am de facut este sa ma integrez in acest sistem. Sa ma cobor pe mine insumi, sa-i vad pe toti ceilalti ca si corectati si sa doresc sa primesc Lumina corectarii, prin ei. Apoi voi primi dorinte pentru daruire de la toti ceilalti oameni, care imi vor creste dorinta. Aceasta se va intampla chiar daca, initial,  aveam doar micutul meu punct din inima care, probabil, nu era nici macar indreptat catre scopul corect. Insa, am investit in grup, am dorit sa fiu parte din el si asa am intreprins un act de daruire. Drept raspuns, am primit o forta adevarata de la ceilalti, o reala dorinta de daruire.

Imediat vezi ca intr-adevar doresti si pretuiesti asta. Si apoi, incepi sa experimentezi temerea, Voi fi capabil sa obtin daruirea pentru Creator, sau imi voi incheia viata fara rost? Acestea inca sunt ganduri egoiste, dar ele sunt deja preocupate de, cum sa ating daruirea. Asta se numeste Lo Lishma: Cand cineva a) aspira spre daruire si b) se gandeste la profit.

Asta dovedeste ca prin grup primesti o directie mult mai interioara – la Creator. Dar, cand aspiri spre Creator, te apropii de credinta si asa incepe sa coboare Lumina Inconjuratoare asupra ta. Nu Lumina s-a modificat, ci tu te-ai schimbat si, astfel, Lumina te influenteaza diferit. Acum iti poate da calitatea daruirii. Cand obtii aceasta calitate, incepi sa te ridici deasupra egoismului tau.

Asta ai vrut sa obtii inca de la inceput, insa Lumina aranjeaza totul, asa incat sa se intample in concordanta cu dorinta ta, mai degraba decat prin forta.  Dintr-odata simti cum esti umplut prin calitatea credintei, insemnand calitatea de daruire, Bina. Iti da liberate fata de ego-ul tau! Si nu ca te elibereaza din egoismul tau, ci iti da putere sa te ridici deasupra lui. Asta este cand te ridici deasupra Machsom.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Kabbalah 27.05.10, Articolul Iubirea pentru prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Tora este forta corectiei si ne transforma spre echivalenta de forma cu Creatorul. Cand devenim similari cu Creatorul, ne numim Adam si fiecare dintre noi se numeste Ben-Adam (fiinta umana), in partea sa. Adam inseamna similar–Edame, cu Creatorul. Astfel, o fiinta umana nu este una dintre miliardele care exista in lumea noastra, ci una care obtine echivalenta cu Creatorul.

Oricum, pentru a se ridica pe sine la nivelul Creatorului, pentru a implementa Tora, este necesara o dorinta arzatoare. Ne consumam cu preocupari pamantesti, deci cum am putea fi preocupati de aspiratia spre spiritualitate, cu ridicarea spre dimensiunea urmatoare? Asta este o parte din pregatirea pentru primirea Torei. Este scris ca Creatorul ne da Tora in fiecare zi. Asta inseamna ca este mereu gata sa fie folosita si ca asta depinde doar de dorinta noastra.

Astfel, inainte de toate, trebuie sa cultiv dorinta de a ma ridica de la gradul animal spre intrarea intr-o lume noua, care este lumea spirituala. Oricum, daca nu am aceasta dorinta, voi trai asemeni unui animal si nu voi observa acest lucru, pana cand nu voi simti o nevoie pentru asta, nu o sa doresc si nu o sa inteleg nimic din ceea ce trece dincolo de intelesurile acestei lumi. Altfel, as putea sa avansez deja spre lumea spirituala. Pana acum, nu aveam suficienta dorinta pentru a folosi aceste mijloace de intrare in dimensiunea Superioara. Asa ca, trebuie sa ma pregatesc pentru primirea Torei.

Doar daca dezvalui inclinatia rea in mine si imi lamuresc de ce am nevoie pentru ca sa o corectez, pentru a ajunge la Creator (iubire si daruire), ma pregatesc, ca sa primesc aceasta unealta numita Tora. Angajarea in Tora inseamna extragerea Luminii care Reformeaza din ea. Trebuie sa aspir catre ea si sa-mi doresc sa ma corecteze. Trebuie sa deschid o carte, ca si cand as primi din ea un medicament, fara de care sunt condamnat la moarte. Exista multi oameni care studiaza Tora in acest mod, in lumea noastra?

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah, 17.05.2010, Care este pregatirea pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce scrie Baal HaSulam ca tranzitia la daruire nu este decat o problema psihologica? Atunci ce este atat de dificil?

Raspunsul meu: Problema psihologica consta in a incepe sa ne relationam fata de tot ceea ce se intampla, ca la o influenta externa, care vine cu buna intentie asupra noastra. Dupa aceea, toate lumile se vor lega impreuna pentru noi. Totusi, aceasta ne pune o problema psihologica, deocamdata.

Trebuie sa incercam intr-o oarecare masura sa ne detasam de noi insine, facand o evaluare de sine, ca privita din afara (in stare de betie, cateodata, oamenii au senzatie asemanatoare, de dedublare.). Trebuie sa ne analizam in mod permanent si sa spunem ca tot ce se intampla in inima, mintea si in viata noastra in general este Creatorul, care ne implineste, ne controleaza si se joaca cu noi. Eu nu e eu, ci jocul Lui, iar eu observ asta.

Nici nu am alta alegere. Sunt complet pus in miscare de implinirea interioara, pe care El mi-o da. Totusi, El mi-a mai dat un punct de unde ma pot privi pe mine si spune: Tot ce gandesti si tot ce simti vine de la El.

Continuarea intrebarii: Cum se ridica persoana deasupra acestei stari?

Raspunsul meu: Trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe natura. Creatorul iti da tot timpul circumstante externe speciale, iar tu trebuie sa-I ceri sa-ti schimbe circumstantele interioare (calitatile tale) si sa ti le aduca in concordanta cu cele externe (calitatile Creatorului).

Intrarea intr-un loc cu anumite conditii externe insuportabile presupune ca, in mod obisnuit, in asemenea caz, vom dori sa schimbam mediul, in asa fel ca sa ne convina noua. O schimbare psihologica, totusi, este intelegerea faptului ca, in loc de a schimba conditiile externe, trebuie sa ne schimbam pe noi insine, pentru a ne potrivi pe noi, acestora, intrucat exteriorul nu poate fi schimbat. Ne putem transforma devenind asemanatori noului mediu, dupa care, ne vom simti bine in el. Aceasta este schimbarea psihologica, o privire noua asupra modificarilor prin care trece omenirea acum.

Ca si in trecut, acum noi vrem sa schimbam natura care ne inconjoara si sa aranjam lumea dupa intelegerea noastra. Tousi, am inceput un program diferit, iar aceasta lume (Creatorul, care le aranjeaza pe toate), cere acum sa incepem sa ne shimbam, in directia Lui.

Rasar circumstante noi, in jurul meu: Intunericul, vine peste lume, totul se contracta, devine din ce in mai neclar, infricosator, de neinteles. Insa, mai degraba decat sa cer schimbarea lumii din jurul meu, trebuie sa cer schimbarea mea.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.05.10, Shamati, Art. 16

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→