Spiritualitatea ia forma pe care i-o dai, din propriile tale dorinte. Singurul lucru pe care il primim de Sus este un dosar de informatii, un Reshimo, dar mai apoi, noi singuri trebuie sa construim forma. In plus, daca cerem acest lucru, mai primim de Sus si taria si inteligenta pentru a implementa acest lucru.

Unii cred ca o sa vina dintr-odata peste ei o lume de Sus. Dar e inutil sa astepti sa se intample asta. Trebuie sa construim Lumea Spirituala prin propriile noastre eforturi. Trebuie sa desenam noi insine aceasta lume, pe fundalul Luminii.

In masura in care fac eforturi, desenez imaginea Nivelului Superior si, treptat, ea devine din ce in ce mai adevarata. Fac tot ce-mi sta in puteri, cum ar fi sa-mi imaginez diferite forme. Uneori o fac mai bine, alteori mai rau, iar alteori gresesc, creez si sterg iar si iar, pana reusesc.

In decursul acestei lucrari, dintr-o data, vad ca Nivelul Superior incepe sa ma ajute! El se imbraca in mine, ca o mana intr-o manusa – si lucreaza acolo. Ma ajuta ca o mama care se joaca cu copilul ei, ajutandu-l sa construiasca o casa din piese de Lego. Cand incerc sa fac ceva si imi reuseste, simt dintr-odata ca Nivelul Superior este cel care m-a ajutat sa inteleg ca nu asa trebuie sa fie si ca, de fapt, trebuie sa fie invers.

Insa toate acestea se intampla in virtutea eforturilor mele, pentru ca eu incerc sa construiesc ceva. Nivelul Superior starneste inceputul efortului meu launtric, dar eu sunt cel care trebuie sa-l continue. Eu trebuie sa gasesc „lastarul” si sa incep sa lucrez cu el. Acesta este intelesul versetului, „Eu, Creatorul, sunt cel dintai si cel de pe urma.”.

Modul in care construim un loc in care va fi revelat Creatorul este prin formarea unei conexiuni cu prietenii nostri. Astfel, construim „imaginea Creatorului” folosind propria noastra materie. Fara asta, El nu are nicio imagine. Eu Il proiectez pe El asupra mea, asupra propriilor mele dorinte, asupra partii din mine pe care o pot face asemenea Lui.

Apoi, folosind aceasta dorinta ca pe o baza, sau ca pe un ecran, incep sa vad o „poza” a Lui. Ea incepe sa fie proiectata pe acest ecran, ca o fotografie care a fost cufundata intr-o solutie de developare. Aceasta imagine care este aratata pe ecranul meu este numita „Lumina Reflectata”. Astfel, eu primesc doua forte spirituale: „ecranul” si „Lumina Reflectata”.

Dar toate acestea trebuie sa vina de la mine. De aceea, pentru a patrunde in lumea spirituala este nevoie de timp si de o perioada de pregatire de trei pana la cinci ani.  Timpul de ascundere este timpul in care incerc sa construiesc aceasta imagine. Iar apoi, lumea spirituala se dezvaluie…

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O  intrebare pe care am primit-o: Esti tu Mesia? Fiindca nimeni in afara ta nu poate explica, cu atata precizie si intelepciune, ceea ce se intampla in realitate, si tot ce spui e adevarat, aceasta este concluzia care vine in minte. Cine sau ce este Mesia, in conformitate cu Kabbalah: un obiect, un individ, un  animal sau o actiune?

Raspunsul  meu: Mesia este Forta Creatorului care ne trage afara din perceptia noastra – in prezent,  limitata, cand simtim numai aceasta parte a lumii – si ne aduce la senzatia completa a lumii. Mesia (Mashiah), vine de la verbul Limshoh—a trage afara/a extrage .

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Exista momente in viata cand un om este cuprins dintr-o data de o inspiratie neobisnuita. El simte ca lumea din jurul lui e patrunsa de o forta speciala, ca aerul se „ingroasa” in jurul lui si se umple de o esenta noua. Este inconjurat de ganduri si de intentii care sunt indreptate catre el si simte ca acestea il guverneaza. Pare ca totul in jur este scaldat in iubire.

Acest lucru se intampla foarte rar, atunci cand o persoana a atras Lumina, iar aceasta l-a inaltat in mainile Celui Superior. De acolo, el vede acelasi lucru ca si Cel Superior. Insa el vede cu propriii sai ochi, care s-au deschis numai putin.

Cand se intampla asta, cel mai important este sa iesim de acolo cu impresia clara ca „Aceasta a fost lumea spirituala, in masura perceptiei mele limitate. Insa in realitate, ea este eterna, iar puterea ei este de un miliard de ori mai mare pentru cei care se inalta la prima treapta spirituala, cea mai mica.”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O intrebare primita: Este scris ca natura va continua sa se dezvolte conform conditiilor Creatorului pana cand planul Sau va fi dus la capat cu succes. Deci care sunt conditiile pe care Creatorul ni le-a pus?

Raspunsul meu: Totul va trebui sa adere la El. Creatorul nu a creat nimic in afara de un singur punct de dorinta, in care noi existam. Acest punct exista intr-un ocean de Lumina din interiorul Creatorului. Tot ce avem de facut este sa simtim toata aceasta putere, implinire si unitate cu Creatorul, care exista in aceasta singura stare creata. Tot ce va urma va aparea in acelasi punct ce a fost creat “in afara nimicului”.

Toate experientele si senzatiile au loc in interiorul acestui punct. Toate experientele prin care trecem au loc in timp ce ne imaginam lumea ca fiind noi, natura inconjuratoare si oamenii. Dar in realitate, toate astea sunt continute in acel singur punct, care este influentat de toate tipurile de schimbari interioare cu scopul de a-si dezvalui adevarata stare.

Creatorul doreste sa ajungem la acest punct, parcurgand intreg drumul constient, cu intelegere, mijlocind eforturile noastre. In acest fel noi vom ajunge sa atingem ceea ce este Lumina Creatorului, ce a  creat acest punct si nimic altceva. Noi trebuie sa ajungem sa intelegem ce inseamna “nimic altceva”, ce este “punctul’ si “Lumina”. Si de ce El a creat totul in acest fel.

Nu stim ce se va intampla cu noi dupa ce vom atinge aceste stari, dar aparent, cateva orizonturi noi, suplimentare, incep sa se dezvaluie dupa ce noi atingem perfectiunea.

Dar asta chiar nu conteaza. Pana la urma, noi avansam pas cu pas, si fiecare pas anterior e doar o faza pregatitoare a urmatorului pas. Nu putem sari peste pasi. Cu toate acestea, noi trebuie intodeauna sa urmarim sa atingem Infinitul, pentru ca acesta este locul spre care ne ridicam rugaciunile (MAN) si de la care ne primim raspunsurile (MAD). Aceasta este singura cale prin care putem obtine atitudinea corecta, sa facem actiunile corecte, si care merita un rezultat. Pentru ca totul aspira spre Infinit si coboara la noi de acolo; si nu conteaza ca acolo sunt multe nivele ce ne separa de acea stare. Toate aceste nivele sunt starile noastre viitoare care ne sunt ascunse in momentul actual. Nivelul imediat superior tie, este ceea ce tu consideri ca fiind Infinit.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebare: Sunt poze pe blogul tau care arata ca si tu te bucuri de placerile materiale ale vietii. Mie imi plac filmele. Asta inseamna ca telul spiritual nu este inca destul de important pentru mine? Lucrez la diseminarea Kabbalei pe internet si invat cum sa devin un redactor al materialelor lui Bnei Baruch. Mereu ma uit la lectiile de dimineata, si aloc mult timp lucrului spiritual interior. Cu toate astea, este indeajuns efortul meu, din moment ce imi fac timp sa merg la cinematograf o data pe saptamana?

Raspunsul meu: Nu te limita in nici un fel. Doar studiaza Kabbalah, si treptat te vei schimba sub influenta studiilor. Pentru moment, pastreaza placerile care le aveai inainte si care inca iti plac, si considera-le “mica ta slabiciune”.

Ascetismul,  constrangerea si limitarea actioneaza opus dezvoltarii spirituale! Toate schimbarile interioare au loc in om doar sub influenta Luminii Superioare, in corelatie cu zicala: “Eu am creat inclinatia rea, si am creat Torah pentru a o corecta, pentru ca Lumina Torei intoarce omul la Sursa.”

Prin studiul Kabbalei, te supui la transformari interioare, pana cand in final obtii echivalenta formei cu Creatorul. Nu exista alta cale prin care sa te corectezi. De aceea Kabbalah se opune oricarei forme de restrictii sau orice altceva in afara de studii.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Intrebarea primita: Sunt student al Centrului virtual de invatatura si eu, impreuna cu ceilalti, astept si sunt foarte nerabdator sa raspundeti la aceasta intrebare. In cartea “Kabbalah, Stiinta si Sensul Vietii”, la pagina 128, am gasit urmatoarea fraza:” Pentru ca omul nostru preistoric nu ar ar avea simtul de a percepe zidul ca Materie, sau ca Forma in Materie, el ar fi capabil sa treaca prin ziduri ca si cand acestea ar fi vazduh”

Doar daca nu am inteles gresit informatia, afirmatia este complet eronata. Daca cineva nu cunoaste un obiect, nu inseamna ca nu poate interactiona cu acesta. Textul amesteca concepte din mecanica quantica si din realitatea lumii macro. Aplicatia logica nu are logica. Materia va putea totdeauna sa fie perceputa ca atare, in functie de forma pe care o ia, pentru ca simturile noastre sunt facute sa percepem materia. In cazurile in care cele cinci simturi ale noastre nu sunt suficiente, materia poate fi perceputa cu instrumente specifice.

Exemplu:  cand am facut prima mea scufundare, am fost inconjurat de un numar imens de forme, pe care nu le mai vazusem inainte. Insa, simturile mele au fost capabile sa le inregistreze. Va rog, clarificati afirmatia de mai sus.

Raspunsul meu: Hai sa incepem invers: exista ziduri pe care nu le percepem. Ne impiedicam de ele, sau trecem prin ele fara sa ne dam seama?

Totul se afla in noi, in calitatile noastre, sau in cele cinci simturi. Daca acestea ar fi fost altfel, ne-ar fi infatisat o lume diferita. Cartea vorbeste despre “un om preistoric” pentru ca, dincolo de calitatile noastre, noi am acumulat informatie si sisteme care au creat iluzia “inconjuratoare”.

Pana cand nu vom acumula o calitate opusa noua – altruismul, nu vom intelege calitatile anti-materiei si nu ne vom da seama ca lumea este “zugravita” in interiorul nostru.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Am primit trei intrebari in legatura cu situatiile dificile din familie:

Intrebare: Cum poate cineva sa se impace cu trecutul sau? Este un trecut punctat cu boli toata viata mea si „maltratare” timpurie, culminand cu o declaratie la o reuniune de familie in fata bunicilor mei, ca mama mea ar fi dorit ca eu sa fi murit iar fratele meu sa traiasca. Cum poate cineva sa se elibereze de aceste ganduri? Eu nu receptez informatia corect, sau nu vad ceea ce este in fata mea?

 Raspunsul meu: Tu trebuie sa ii ierti! Acesta este modalitatea prin care Creatorul rezolva ca si pana acum o alta problema, prin tine. Aceasta iti va deveni in curand clar.

Intrebare:  Tatal meu a lasat cea mai mare parte din banii lui la un singur fiu, celorlalti lasandu-le doar un pic. E inutil sa spun, ca acest lucru a provocat mult conflict intre noi. Ce imi sugerezi sa fac, pentru ca furia mea este creata pana la punctul ca vreau sa il ruinez pe fratele meu, si am mijloacele necesare pentru a face acest lucru foarte usor? Chiar nu-mi pasa de bani, acum e vorba doar de principiu.

Raspunsul meu: Trebuie sa te supui dorintei tatalui tau, si sa nu dai vina pe fratele tau. Nu schimba nimic, doar fii de acord cu acest lucru. Creatorul a creat aceasta situatie pentru tine prin tatal tau si celelalte rude. In loc sa te concentrezi pe toate celelalte sentimente, umple-te pe tine cu aspiratia catre El.

Intrebare:  Eu sunt un om tanar dar am suferit deja prea multe pierderi ale rudelor mele, care au fost cu adevarat oameni buni. Acum tatal meu este in spital asteptand o interventie chirurgicala dupa ce a avut un atac de cord in ziua comemorarii bunicul meu. Pe de o parte, poate ca aceasta operatie este o  ingrijire de sus, astfel incat ceva mai groaznic sa nu i se intample.  Totusi, ma intreb: de ce nu a fost el aparat de orice problema? Cum pot sa ma mentin in picioare si sa cred de fiecare data?

Raspunsul meu: Viata noastra nu ar trebui sa fie o fuga din fata suferintei, ci o ascensiune deasupra suferintei in scopul de a ne conecta cu sursa sa: Creatorul.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand spui ca o persoana trebuie sa invete sa primeasca placere din A Darui si cand vorbesti despre principiul de “iubeste-ti aproapele”, aceste lucruri par foarte straine si irealizabile. De ce?

Raspuns: Problema noastra este ca nici macar nu intelegem cat de irealizabile sunt. O persoana trebuie mai intai sa ajunga la un stadiu in care sa ii fie imposibil sa aiba calitatea de a darui. Apoi,  el  va “striga” catre Creator, iar Creatorul il va inzestra cu aceasta calitate.

Nu sta in puterea omului sa se schimbe, si cu atat mai mut, ii va lua multi ani de munca interioara sa poata face asta. Totusi, omul trebuie sa inteleaga ca nu exista alta cale si nu are de ales. Trebuie sa avanseze catre daruire, pentru ca asta este singura optiune pe care Natura i-o ofera: fie, va incerca,prin dorinta de placere sa primeasca placere in mod egoist, si va ramane gol, intrand in perioade de criza si ghinion, fie o va transforma in daruire. Ideea este ca e imposibil sa o transformi in daruire!

Asadar ce ar trebui sa facem noi? Daca o persoana ajunge la stadiul in care vede ca nu exista o cale de scapare, il ‘striga’ pe Creator. Iar Creatorul, Forta Superioara sau Lumina, il influenteaza si il schimba.

Dar cand o persoana spune ca pur si simplu nu este realizabil, cuvintele lui nu au valoare.

Cand o persoana chiar simte ca acesta este drumul, atunci se afla la intrarea in lumea spirituala, la Machsom, si este la sfarsitul perioadei de Ascundere.

Apoi, va iesi din exil.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Am primit o intrebare de la studentii mei: Dorinta „pentru a da altora” de asemenea  presupune egoism – dorinta de a primi ceva pentru sine, pentru ca „vreau” sa daruiesc. Deci, este aceasta, adevarata daruire ?

Raspunsul meu: Dorinta de a darui nu este o dorinta obisnuita. Cu toate acestea, „a darui altora”, in felul in care majoritatea oamenilor inteleg astazi, nu este o Dorinta de a darui, deloc, este tot o dorinta egoista, de a primi placere, care pur si simplu pare ca o folosim pentru binele altei persoane.
Acesta este motivul pentru care dorinta de a darui direct altei persoane nu apartine naturii noastre. Este imposibil, pentru ca acesta este echivalent cu iesirea din tine insuti, echivalent cu “a ne iesi din piele”.
Deci, ce trebuie sa facem? Vom incerca sa „iesim din noi insine, din pielea noastra”. Daca o persoana  face aceasta incercare, ea va ajunge la intelegerea faptului ca numai Creatorul poate face acest lucru pentru el si prin asta il va cunoaste pe Creator, va revela Creatorul!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Oricat de mult ar cauta bancherii si economistii un reglementator, nu o sa il gaseasca. La urma urmei, singurul reglementator, in starea noastra, se afla in regula “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Aceasta e singura forma de participare corecta in cadrul sistemului global.

Altfel, nu veti avea niciodata liberul arbitru, sau ocazia pentru o actiune independenta si veti ramane un surub fara viata in cadrul unui sistem rigid, obligat sa se rasuceasca si sa se invarta asa cum crede de cuviinta sistemul. Insa niciuna din acestea nu le veti face singuri – veti fi rasuciti si invartiti de altii.

Pentru a lua hotarari si a actiona independent, aveti nevoie de credinta mai presus de ratiune si de daruire pura. Nu se poate folosi nicio alta metoda pentru a influenta acest sistem. Daca toata lumea ar incepe sa actioneze in felul acesta, am vedea dintr-o data ca ne inaltam cu totii deasupra calculelor noastre anterioare, bazate pe ego, in care incercam sa ghicim cum are sa actioneze fiecare persoana – lucru care este total imposibil.

La urma urmei, incercand sa dezvaluiti aceasta formula si apropiindu-va din ce in ce mai mult de ea, veti trece dintr-odata de la un sistem de calcul numeric la unul analog. Cu alte cuvinte, veti inceta sa mai numarati, 1+1+… si sa impartiti tot cercul in segmente. Cum calculul devine din ce in ce mai greu si sunt din ce in ce mai multe segmente, in cele din urma, toate fuzioneaza intr-o integrala comuna, intr-un singur cerc comun. Atunci, nu veti mai putea face un calcul in conformitate cu natura voastra egoista, ci sunteti fortati sa va inaltati la daruire. Iar aceasta este singura actiune care poate fi efectuata.

Este ca o integrala comuna, in care trebuie sa masurati suprafata, asa ca o impartiti in segmente, estimati suprafata fiecarui segment si apoi le adunati pe toate – acesta este modul in care segmentele formeaza un cerc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→