Munca în grup este extrem de importanta. Fără grup, nu se poate avansa. Studierea teoriei din sursele autentice nu va ajuta o persoană în niciun fel, deoarece nu se schimbă cu asta.

Persoana trebuie să se puna pe sine într-un „laborator”: sa lucreze în grup, să fie influenţat de el, din cand in cand plecandu-si capul in fata lui, şi înălţand grupul în ochii lui, astfel încât prietenii sa aiba un impact asupra lui. Şi alte ori, ar trebui să fie invers: trebuie să se înalţe pe sine, daruind grupului şi văzând prietenii ca fiind mici. Acesta este modul in care acest lucru se face, reciproc şi în schimbare, depinzand cu care dintre cele două forţe se angajează o persoană în acel moment.

Sufletul meu viitor este „rezistenta” în lanţul spiritual integral, plasat între „plus” şi „minus.” Uneori lucrez în grup, utilizând forţa mea pozitiva şi uneori pe cea negativa. Astfel, există momente în care primesc o putere pozitiva suplimentara de la grup, şi alteori o primesc pe cea negativa. Acesta este modul in care „rezistenţa” mea (R) evoluează şi devine tot mai apropiata de grup, prin implicare in el, până când devin partea sa interna.

După ce am intrat grup, am devenit ca o picatura de sperma în uter şi încep să cresc în el. Daca, cu tot egoismul meu iniţial, sunt capabil să mă anulez în fata grupului, ca parte integrantă a acestuia, sunt considerat ca un „embrion”.  Imediat după aceea, dorinta mea egoista incepe sa creasca progresiv. Astfel, încep sa trec prin faze de dezvoltare, renunţand la mine înaintea grupului.

1. Faza iniţială este considerată ca fiind „cele nouă luni de conceptie,” care este prima etapă de dezvoltare. Absolvind-o, mă nasc.
2. Apoi, a doua etapă începe: egoismul meu creste mai mare, şi ma anulez înaintea grupului din ce în ce mai mult. Dar de data asta, o fac mai proactiv- lucrez în a darui altora. Această perioadă de „copilărie,” stadiul mic, este numit „doi ani de hranire.”
3. Apoi, trec la a treia fază de dezvoltare egoista şi ajung „la vârsta de treisprezece ani.”
4. Dincolo de acest punct, pot începe treptat angajarea intregului meu egoism în scopul de a darui, până când devin un om complet (Adam), la vârsta de 20 de ani şi mai departe.

Parcurg tot acest proces prin utilizarea egoismului meu care evoluează alături de acţiunile mele, demonstrat ca linia de timp (t) din diagrama de mai sus.

Astfel, aplicarea practică a înţelepciunii Cabalei presupune includerea în grup şi apoi în întreaga lume, atunci când ia exemplul nostru şi incepe sa se dezvolte în acelaşi mod.

Din lecţia 2 a Convenţiei de la Roma, din 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Am inceput sa predau cu mult timp in urma. Impreuna cu grupul studiem intelepciunea Cabalei de multi ani. Totusi, chiar daca citim articolele Cabalistilor, nu le-am inteles pana cand criza mondiala nu a lovit acum cativa ani.

Incepand cu 2005 am inceput sa ne concentram pe structurarea corecta a grupului. Aici smtim presiunea  si intelegem ca este exact ceea ce aveam nevoie pentru a actualiza metoda de a intra in lumea spirituala.

De fapt, lumea nu a experimentat criza pana atunci.Nu am simtit ce sau de cine ar trebui sa fie animate actiunile noastre. Dar odata cu criza, grupul nostru a simtit o acuta , chiar dramatica nevoie de a implementa metoda in practica astfel incat sa fie un bun exemplu in lume.

In fiecare zi trebuie sa lucram pentru a ne intari unitatea interioara si diseminarea externa. Putin cate putin trebuie sa spunem oamenilor ca exista o metoda de corectie. Pentru ca, aceasta criza care stapaneste lumea este o invitatie a Naturii de a ne ridica la un alt nivel.

Nu trebuie sa fim la fel de incapatanati ca si copii care nu-si asculta mamele. In tot ceea ce se intampla ar trebui sa vedem o sansa fara precedent. Usile  ni se deschid sa iesim din aceasta mica, limitata lume, imbibata complet cu suferinta si cu sfarsitul in moarte, si sa intram intr-o existenta externa, o lume iluminata de Lumina superioara. Asta este ceea ce trebuie sa explicam, aratand ca trecerea poate fi facuta in grup, impreuna.

Legile grupului pot fi vazute in aceasta lume. Intr-adevar, lumea se releva singura ca un sistem integral ale carui parti sunt interconectate. Vazand-o, intelegem ce ni se cere.
Din  Lectia a 2a a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt o mulţime de grupuri şi comunităţi în lume care susţin tot felul de cauze. O conexiune a oamenilor fără puncte în inimă ajută la ridicarea peste dorinţa egoistă?

Răspuns: Punctul din inimă este dorinţa de revelare a rădăcinii, este o parte din Creator, din cel de Sus. Am un punct negru, am nevoie de ceva pe care nici măcar nu o pot defini. În această viaţă, îmi lipseşte o senzaţie, o înţelegere. Pentru ce este această viaţă? De ce exist? De unde vine? Care este scopul ei? Cine mă controlează?

Încep să-mi pun întrebări despre rostul vieţii. Este ca şi cum de Sus este un fir care mă leagă, un canal de forţe şi o conducere superioară, şi vreau să o ating, să ştiu motivul vieţii. Pun întrebări pe care o persoană obişnuită se teme să le pună, se jenează să le ridice.

Aceste întrebări pot eventual să conveargă în una :care este sensul vieţii? Fără răspuns la ea, nu înţeleg ce rost mai are să trăiesc. Am nevoie să sparg încuietoarea acestei „lăzi cu comori”. Şi dacă întrebările mele conduc la adevărata esenţă, sursa vieţii, înseamnă că am punct în inimă.

Un astfel de om ajunge la un grup care studiază această întrebare specifică: „cum găsesc rostul vieţii, sursa ei? Cum descopăr guvernarea superioară şi mă alătur ei cu tot ceea ce sunt?” Un om nu poate abandona la jumătate această cale fiindcă pentru el dorinţa lui tinde spre esenţa creaţiei şi nimic nu-l va opri acum. Este gata să stea faţă în faţă cu Creatorul şi nu cedează la nicio îngrădire. Nu are importanţă cât de mult ceilalţi încearcă să-l oprească (pe el sau pe ea), nu contează ce spun, omului pur şi simplu nu-i pasă.

Astfel de oameni ajung la înţelepciunea Cabalei.

Mai există la fel de bine şi o altă categorie, aceia care încă se gândesc. Punctele lor din inimă s-au trezit de asemenea, dar încă sunt „acoperite” cu tot felul de învelişuri. Aşa că, ei pot fi satisfăcuţi de misticism, de practicile holistice, de filozofi, de meditaţii, de vegetarianism, naturalism, etc. Toate aceste orientări încep cu aceeaşi întrebare şi de aceea sunt azi atât de populare. La nivelul subconştient, omul simte că este timpul să se înalţe într-un fel, că este timpul să se schimbe…

Şi astfel, treptat, avansăm. Trebuie să aşteptăm până oamenii verifică aceste direcţii. Între timp, dorinţa lor creşte încet, încet şi abandonează cercetările lor şi vin la sursă, la metoda care poate să le dezvăluie ceea ce caută. Aceasta este calea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala.5/13/2011 „Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In munca noastra spirituala nu putem face nimic singuri, pentru ca nu stim cum sa identificam forta unita si sa o relationam cu multele situatii din viata noastra. La ce ar trebui sa ne acordam? Sa spui pur si simplu ca Creatorul este peste tot nu ajuta.

De aceea ni se da grupul si daca ne unim impreuna, descoperim intre noi aceasta forta unificata numita „nu exista nimeni in afara de El”. Creatorul in mod deliberat a impartit creatura, pe care El a creat-o, intr-o multime de parti astfel incat ele trebuie sa se reasambleze inca odata intr-un singur gand, o singura dorinta. Apoi, in aceasta dorinta comuna, vor revela forta unificata care exista doar in conectarea pe care au format-o, in unitate si adeziunea cu ele.

Unindu-ne impreuna intr-o singura dorinta, nu obtinem aceasta forta in afara noastra, ci ne revelam pe noi insine si aceasta forta impreuna, ca un intreg. Intr-adevar, nu exista Lumina fara vas (kli), nu exista Creator fara creatura. Cu cat mai strans ne legam intre noi, cu atat mai mult il revelam pe Creator in unitatea dintre noi.

Cu alte cuvinte, unificarea noastra este Creatorul. Asta este ceea ce a fost la inceputul creatiei, dupa care ne-am dispersat si coborat in aceasta lume, sub forma unor mici creaturi egoiste.

De aceea, unindu-ne impreuna construim Creatorul. Il creem independent, de aceea El este numit Creator, (in ebraica Bo-Reh sau vino si vezi). Nu exista alt loc in care Il putem construi pe Creator, sa il deosebim, sa obtinem unitatea si adeziunea cu El, ci doar in unificarea in grup. Si toata umanitatea va fi nevoita sa se conecteze impreuna, in acelasi fel.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca generalul si particularul sunt egale, atunci grupul, la fel ca si individul, ar trebui sa se teama ca nu ne vom putea depasi egoul?

Raspuns: Daca este cu adevarat un grup, se transforma de la general la particular, intr-un intreg in relatia cu Creatorul. Si. in functie de gradul in care grupul devine un anumit „individ”. obtine unitatea si garantia, o singura recompensa, acest „individ” se transforma prin unirea diverselor stari a tuturor participantilor din interiorul sau devening mai bogat, de exceptie.

Creatorul este descris ca „Unu, Unic si Unit (singular).” La fel este si grupul, daca actioneaza ca „unul” si se uneste prin actiunile oamenilor, este vazut ca „singular”, „unic in drepturile sale”. Iar aceasta determina puterea lui „unu”.

Grupul nu se masoara prin numarul participantilor. Este definit de unitatea lor, calitatea legaturii lor care este caracterizata prin faptul ca unindu-se s-au ridicat deasupra egoismului, de dragul celorlalti. Asta este ceea ce face grupul puternic, deoarece in spiritualitate puterea nu este determinata de cantitate ci mai mult de calitate si este rezultatul multelor legaturi, mai cu seama a faptului ca s-au unit ca un intreg.

Aceasta este forta cu ajutorul careia descoperim lumea spirituala! Daca putem impaca toate aceste intentii impreuna „Unu, Unic si Unit” ca apartinand conectarii dintre noi, vom ajunge la revelarea Creatorului.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 5/5/2011, Shamati No. 56

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinta noastra este de a incepe sa primim in forma corecta. Ne dorim sa ne unim, sa revelam o indreptare catre unitate in interiorul fiecarei persoane, in ciuda egoismului. Asta este foarte important: in ciuda egoismului meu, fac eforturi ca sa aspir intern si sa vin mai aproape de prietenii mei, sa ii mentin pe toti intr-o conexiune strinsa, ca si oamenii care imi sint aproape in spirit si scop.

Pentru mine, cel mai important lucru acum, este sa fiu capabil sa am incredere in ei:  daca sintem uniti, atunci ei se vor asigura ca nu uit de calea noastra si vom deveni mai puternici prin consolidarea noastra comuna.

Eu aspir catre unitatea cu prietenii si sper ca aceasta aspiratie ma va face capabil sa primesc o dorinta inegalabila pentru unitatea cu acestia. Asta este tot ceea ce am nevoie. De la inceputul si pina la finalul corectiei, acesta este singurul lucru care ni se cere.

Acesta este motivul pentru care este scris ca iubirea pentru aproape ca si pentru sine, este legea concludenta si rezumativa a intregii Torah. Nu exista nimic mai mult de atit, si trebuie sa ne indreptam calea doar in aceasta directie. Nu conteaza cit de mult ne transforma asta. Daca vrem sa facem ca programul creatiei sa aiba un secnariu accelerat, atunci asta este o oportunitate: sa incepem de la opozitii, de la starile cele mai pline de ura si respingatoare, si de acolo sa facem pasii catre iubirea pentru aproapele nostru.
From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/21/11, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem lua din tot acest proces de ieşire din Egipt în termeni de muncă zilnică interioară?

Răspuns: Trebuie să aspirăm numai spre un singur lucru: unitate în grup. Grupul este o mini umanitate. Nu putem acţiona imediat la o scară globală, în masele umanităţii, dar în grup, putem lucra toate principiile conexiunii umane.

Acolo vom descoperi toate stările: „căderea în Egipt,” „absorbţia în Egipt,” şi „Exodul din Egipt.” Vom simţi ura faţă de Faraon (egoul nostru), loviturile pe care le primim de la el, şi cercetarea naturii noastre.

Toate acestea sunt cercetate într-un singur loc: conexiunea mea cu prietenii. Am nevoie de grup, prietenii mei, pentru că nu pot să ajung să iubesc întreaga lume. Pentru mine grupul reprezintă întreaga umanitate, şi în grup pot lucra calităţile mele interioare.

De fiecare dată când mă unesc cu adevărat cu prietenii mei, descopăr spargerea dinăuntru, ura şi repulsia celorlalţi, şi ajung la noi discernăminte interioare. Se poate ca aceste discernăminte să aparţină muncii în Egipt sau chiar dinaintea acesteia. Nici una din acestea nu contează

Nu putem încă clarifica aceste faze. Per total nu putem vedea nimic limpede până nu părăsim Egiptul. Numai după aceea începem să înţelegem exact prin ce am trecut. În definitiv, această muncă este făcută în întuneric, sub conducerea gândului egoist, unde încerc cumva să exist în el, împreună sau impotriva lui. De aceea aceste cercetări ne sunt neclare nouă
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 4/13/11, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce îi lipseşte grupului ca să poată ieşi din Egipt (sclavia egoismului)?

Răspuns: Ne lipseşte grija unul pentru altul, un sentiment că nu vom putea ieşi decât dacă o facem împreună.

Vă amintiţi condiţiile în care Faraonul a fost de acord să-l lase pe Moise să plece? La început le-a permis lui Moise şi câtorva altor persoane. Apoi a fost de acord să elibereze doar un trib al lui Israel. După aceea a spus că numai bărbaţii pot pleca, lăsând femeile şi copii în urmă. Dar Moise nu a fost de acord cu asta. Apoi Faraonul a spus că pot pleca dar fără vite. Moise nu a fost de acord nici cu asta.

Moise şi Faraonul au continuat să negocieze până când poporul Israel a fugit din Egipt luând cu ei toate posesiile lor, chiar şi ce aparţinea egiptenilor. Traversăm un întreg proces înainte să ne pregătim să ieşim din Egipt.

Ne lipseşte încă îngrijorarea reciprocă că dacă nu ne îngrijim unul de celălalt, nu vom scăpa din Egipt. Fiecăruia trebuie să-i pese de toată lumea, şi dorinţa mea determină cât de puternică îngrijorarea mea va fi. Aprind inimile celorlalţi cu inima mea. Trebuie să mă îngrijesc ca fiecare dintre noi să se ridice deasupra propiului ego şi să se conecteze deasupra lui cu punctele din inimă. Hai să avem cu toţii o dorinţă mare; altfel, el va face o gaură în barca noastră comună.
Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Scrierile sociale, Shlavey HaSulam (Treptele scării), Articolul Privind Importanţa Prietenilor: Fiecare student trebuie să simtă că este cel mai mic dintre prieteni şi apoi va fi în stare să primească aprecierea măreţiei de la toată lumea. Asta pentru că cel mare nu poate primi de la cel mic şi poate fi şi mai puţin impresionat de cuvintele lui. Numai cel mic este impresionat de ceea ce apreciază cel mare.

Este spus despre asta: Am învăţat mult de la profesorii mei, mai mult de la prieteni şi mai mult de la studenţii mei. Cum poate cineva învăţa de la studenţi?

Dacă mă micsorez şi îi ridic pe ei în ochii mei, atunci prin ei sunt în stare să primesc. De fapt, în sufletele noastre noi toţi locuim într-un sistem unificat. De aceea Rabbi Hanina Ben Dosa, un mare Cabalist, a spus ca a învăţat cel mai mult de la studenţii săi pentru că a avut oportunitatea să se anuleze şi să se micşoreze înaintea lor.

Aşa facem şi noi în grupul nostru mare, integral, unde trebuie să apreciem în mod special pe aceia care lucrează din greu la auto-anulare, în ciuda faptului că de afară nu arată aşa. Această muncă este cea mai dificilă, deoarece este îndreptată exact împotriva egoului. Dar cu cât mă micşorez, cu atât mai mai mult primesc. Chiar şi în sensul egoist acest lucru merită.

În lumea de afară, suntem martori la acelaşi lucru: Fiind ocupaţi cu noi înşine, nu auzim  pe alţii şi nu învăţăm nimic. Sau în alt fel: Fiind aroganţi, nu învăţăm nimic de la nimeni. Dacă mă plasez deasupra altora şi îi dispreţuiesc, rămân gol.

Deci, renunţarea la sine este benefică chiar din punct de vedere egoist; este o condiţie prin care mă pot lega de grup. Dar, în timp ce în societatea egoistă îmi aplec capul pentru a primi de la ceilalţi cât mai mult posibil, în grupul nostru mă micşorez înaintea prietenilor pentru a primi influenţa lor spirituală, conştienţa măreţiei scopului şi a Creatorului, forţa care mă va ajuta să mă ridic deasupra egoismului. Aici se află diferenţa: În afară acţionez la fel dar cu un scop opus în minte.

Fiecare student trebuie să ridice în slăvi meritele prietenilor ca şi cum sunt cei mai mari din generaţie. Apoi, mediul îl va influenţa.

Pot primi numai de la un grad mai înalt. Deci, nu numai că trebuie să mă micşorez dar trebuie şi să ridic în ochii mei mediul, grupul şi prietenii.

Din Lecţia 5,  Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu am nici cea mai mică șansă să facă vreo schimbare decât dacă mă unesc cu prietenii. Măsură în care eu urc depinde de măsura unității între mine și prietenii mei.

Rabash a scris despre asta în articolul său Scopul Societății – 2. Pentru a se conecta, fiecare persoană trebuie să se anuleze în fața celorlalți. Asta se poate obține atunci când fiecare persoană vede virtuțile prietenilor în loc de defectele și deficiențele lor. Cineva care presupune că este mai mare decât prietenii săi, chiar și în cea mai mică măsură, nu va fi în stare să se unească cu ei și de aceea este într-o mare pierdere.

Unii oamenii cred că sunt incapabili să se unească cu un grup particular, dar cred că ar putea să o facă cu un grup diferit. Ei nu înțeleg că asta nu are nimic de a face cu grupul. Le este pur și simplu arătat ce trebuie să vadă privitor la egoismul lor și nu vor obține un succes mai mare dacă se mută în alt loc.

Poate crezi că principalul grup al Bnei Baruch cu Michael Laitman este atât de avansat și ocupat. Nimeni nu este acoperit. Dacă începi să avansezi, vei întâmpina probleme, întrebări și obstacole mai dificile.

Rabash mi-a spus la început, stai în orașul tău și vino la mine să înveți. Nu trebuie să te muți mai aproape chiar acum. Timp de doi ani am călătorit să studiez cu el, câteodată și de două ori pe zi.

Cineva poate să creadă că va avea o șansă mai bună într-un grup diferit și că este mai bine să se unească cu prieteni diferiți. Dacă nu o poți face acolo unde ești, schimbarea locației și circumstanțelor nu va ajuta. Îți dau cuvântul meu. De fapt, fiecare persoană primește tot ce este al său de Sus.

Nu este nevoie să schimbi locul unde locuiești sau muncești, decât dacă ai probleme serioase cu participarea la lecții. Oriunde este o persoană, acolo trebuie să se unească cu prietenii săi. Dacă face asta, atunci va fi condusă acolo unde trebuie să fie fizic și spiritual.

Din lecția 3, Congresul WE! 4/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→