Unificarea oamenilor este întotdeauna o forță spirituală, chiar și la nivel material. Dacă vorbim despre un astfel de grup, fie că este vorba de o echipă sportivă, membri ai unui kibuţ sau oricine altcineva, aceștia folosesc și o forță spirituală unindu-se pentru un anumit scop.

Acest lucru ridică o problemă. Dacă ei folosesc această forță de dragul Creatorului, atunci câștigă, avansează, prosperă și totul se termină minunat. Dacă însă, iau această forță și o folosesc pentru satisfacție personală, așa cum doreau să facă în Rusia Sovietică sau în kibuţ, atunci ei obțin exact ceea ce au obținut în cele din urmă.

De ce? Pentru că, așa cum explică Baal HaSulam în articolul „Arvut [Garanţie reciprocă]”, ei folosesc unificarea sufletelor, care se presupune a fi un Kli [vas] pentru Creator, pentru lumină, îl folosesc ca un Kli pentru atingerea unor obiective animalice. Dacă unești mai mulți oameni și vrei să iasă ceva din asta, atunci din unificarea lor trebuie să decurgă o intenție de dragul dăruirii către Creator și nu de dragul dăruirii către sine. Dăruirea „de dragul omului” aduce întuneric, suferință și nenorociri.

Să presupunem că oamenii se unesc pentru a lansa o întreprindere, pentru a se îmbogăți, pentru a realiza ceva în această lume. Vedem că toate acestea se fac tocmai prin intermediul unificării. Acest lucru se referă și la era dezvoltării industriale care a început din vremea lui Ari până în perioada ulterioară de iluminare. Aceasta este natura dezvoltării.

Dar toți acești pași în dezvoltare nu au fost făcuți în esență din dorința de a se apropia de Creator, ci prin crearea de grupuri de oameni în care unul îi ajută pe altul. Și toate aceste grupuri, societăți sau întreprinderi, oricare ar fi ele, au dus în cele din urmă la suferință. Prin aceasta, ajungem mai repede la recunoașterea răului.

Ce înseamnă industria modernă pentru noi, acum când întreaga lume a devenit ca un singur sat? În cele din urmă, prin căutarea noastră de bani, onoare și plăceri josnice, dezvăluim natura defectuoasă a conexiunii noastre unii cu alții.

Suntem tentați de lucruri banale precum banii și onorurile, chipurile o viață mai bună, dar, în esență, fără ca noi să ne dăm seama, o forță superioară intenționează să ne arate că, unindu-se din alte motive decât de dragul Creatorului, omenirea suferă o pierdere catastrofală. Această realizare ne apare foarte repede.

Rabaş dă ca exemplu omul căruia i se dă dorința de a primi bani și care deschide un restaurant pentru a obține profit; totuși, în realitate, această situație îl obligă să dea altora. Banii servesc doar ca o momeală. În esență, Creatorul folosește acest lucru pentru a facilita dăruirea în lume, îndemnând pe toată lumea să înceapă să dea altora mai devreme. În consecință, Reşimot (înregistrările spirituale) se înmulțesc și se combină în diverse moduri, ceea ce provoacă o accelerare a dezvoltării noastre spre corectare.

În același mod, umanității i se dă dorința de a primi bani și diverse realizări, iar grupuri de oameni se unesc între ei pentru a dezvălui latura negativă a acestora. Tot ceea ce vedem în exterior sunt ispitele care ne sunt date, astfel încât, din dorința noastră de a primi, să efectuăm diverse acțiuni incorecte și apoi să ajungem la recunoașterea răului și, după ce am însumat corect rezultatele, să ne îndreptăm pe calea cea dreaptă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Fara categorie | Add Comment →