Michael Laitman, în Quora: „Care este scopul vieții?”

Scopul vieții este de a atinge starea cea mai înaltă și mai exaltată pe care ne-a pregătit-o natura: să ne înălțăm deasupra sinelui nostru egoist înnăscut și să câștigăm o înțelegere clară, percepție și senzație a motivului pentru care existăm noi și natura pe toate nivelurile sale, mineral, vegetal , animal și uman.

Mai mult, scopul vieții nu poate fi forțat sau arătat nimănui, în mod similar cu modul în care nu putem dovedi legile matematice pisicilor. În schimb, fiecare persoană trebuie să descopere scopul vieții pentru sine: să se ridice în percepție și senzație până când obține o viziune și un sentiment complet al realității.

Ascensiunea deasupra naturii noastre egoiste înnăscute la descoperirea integrității naturii este cel mai deplin sens al devenirii unei ființe umane. În ebraică, cuvântul pentru „om” este „Adam”, care provine din sintagma „Adameh le Elyon” („similar cu cel mai înalt”), ceea ce înseamnă că, dacă ne ridicăm deasupra percepției noastre egoiste înguste și atingem un întreg percepția realității, ne îndeplinim rolul de a deveni „om” în sensul deplin al termenului.

În principiu, există două forțe în natură: primirea (egoismul, negativismul) și dăruirea (altruismul, pozitivismul). Suntem născuți și crescuți numai prin forța de primire, care este exprimată în noi ca egoism: dorința de a ne bucura în detrimentul oricărui lucru sau al oricui din afara lui.

Egoismul nostru se dezvoltă și crește de-a lungul multor generații, de la o mică dorință de a primi plăcere, care nu cere altceva decât nevoile de supraviețuire de bază – hrană, sex, familie și adăpost – la un ego mai mare care necesită împlinire din nenumăratele conexiuni sociale – bani, bogăție, onoare, respect, faimă, control, putere și cunoaștere. În epoca noastră, am ajuns la un punct de tranziție semnificativ, unic, în care dezvoltarea noastră egoistă a atins un impas, adică estedin ce în ce mai greu să ne simțim împliniți din căutările egoiste, ceea ce dă naștere, de asemenea, la o mulțime de atitudini negative în societate. Oamenii își scot din ce în ce mai mult la suprafaţă nemulțumirea unuia faţă de celălalt, ducând la polarizare și ură în creștere în întreaga societate.

Egoismul suprasolicitat de astăzi, indică astfel calea către nevoia de a atrage o forță opusă, pozitivă și altruistă pentru a crea relații echilibrate între noi și natură.

Atât egoismul nostru înnăscut, cât și forța altruistă pozitivă, provin din natură, iar scopul vieții este acela de a ne apleca pentru a atrage forța altruistă pozitivă a naturii deasupra celei egoiste, pentru a trăi în echilibru și armonie cu natura.

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie principiul de bază al relației unei persoane cu familia sa?

Răspuns: Familia, conform Cabalei, este mediul unei persoane, care îi permite să existe în lumea noastră cât mai corect, normal și confortabil posibil.

Întrebare: De exemplu, îmi iubesc copiii și soția, așa că nu trebuie să fac eforturi mari pentru a-i trata în mod responsabil și altruist. Putem spune că natura ne oferă un astfel de exemplu, astfel încât să putem trata ulterior și alți oameni în același mod?

Răspuns: Nu. Nu putem determina atitudinea noastră față de ceilalți fără să ținem cont de atitudinea lor față de noi. Prin urmare, dacă vorbim despre construirea de relații în cadrul unei familii, atunci trebuie să avem grijă de nivelurile mineral, vegetal și animal pentru a oferi gospodăriei noastre aceste niveluri în forma rațională necesară.

Întrebare: Dar de ce natura a creat totul astfel încât omul  să aibă un fel de celulă mică aproape de el?

Răspuns: Totul vine de pe pământ, de la nivelul mineral, urmat de cel vegetal, apoi de cel animal. Pentru a menține și a dezvolta aceste niveluri în noi, trebuie să continue să existe în noi, în ciuda faptului că suntem deja, poate, la un nivel superior.

Prin urmare, orice mare cabalist mai are o familie și se ocupă de ea într-o oarecare măsură. El satisface dorințele de bază ale celor dragi, deși, în principiu, esența sa spirituală, legăturile sale spirituale cu sistemul superior în care se află deja, nu au nicio legătură cu comunicările din cadrul familiei sale.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 30.07.2020

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este prea târziu pentru evreimea americană?”

Evreii americani obișnuiau să creadă că antisemitismul în America exista doar la marginea Dreptei. Dar în prezent, găsiți mai mulţi din Stânga. După toate probabilitățile, însă, Stânga și Dreapta se vor uni în jurul singurului lucru pe care îl au în comun: ura pentru evrei. Evreii americani se trezesc, dar până când își vor da seama că retrăiesc zilele dinaintea Holocaustului, s-ar putea să fie prea târziu.

Un sondaj recent al AJC a evidențiat două puncte care indică faptul că evreii se trezesc, în sfârșit, din iluzia siguranței: 1)„Peste 93% dintre democrați, 87% dintre independenți și 75% dintre republicani spun că antisemitismul infectează națiunea. Cel puțin 80% dintre evreii din toate confesiunile … indică creșterea antisemitismului, la fel ca cel puțin 86% dintre evreii de toate vârstele”. 2) 31% dintre evreii americani „spun că și-au băgat pandantivul Steaua lui David în bluză, și-au scos kippot-ul [yarmulke] și au evitat să poarte sau să afișeze în mod public alte lucruri care ar putea ajuta oamenii să-i identifice drept evrei”. În plus, „Un sfert dintre respondenți spun că evită anumite locuri, evenimente sau situații, din motive de îngrijorare pentru siguranța lor.”

Antisemitismul s-a strecurat în America de la margini spre centru de câțiva ani, dar ritmul a crescut în ultimul an sau doi, și anticipez că după alegeri va deveni „la modă” să urăşti evreii. Când se va întâmpla acest lucru, progresiștii și liberalii din Stânga vor găsi brusc un punct comun cu neo-naziștii din Dreapta, și toată lumea va fi de acord că nu trebuie să lupte între ei, deoarece evreii sunt sursa tuturor necazurilor lor, evreii sunt cei care-i separă, și de aici înainte vor ști ce să facă.

Dacă evreii se așteaptă ca guvernul, orice guvern, să-i protejeze, mai trebuie să aştepte. Nu există niciun sens politic în sprijinirea evreilor: dacă limitează antisemitismul, atunci jumătatea națiunii care a pierdut alegerile se va întoarce împotriva guvernului. Dar dacă pot identifica că problemele națiunii vin de la evrei, atunci ce modalitate mai bună există de a uni națiunea? Aceasta este exact aceeași stratagemă pe care Hitler și numeroși conducători dinaintea lui au folosit-o pentru a uni națiunea și a redirecționa criticile guvernului către o minoritate vulnerabilă pe care oricine o urăște și o invidiază oricum. Evreii, din nou, vor deveni ţinta.

Spre deosebire de Germania din anii 1930, evreii americani, amintindu-și de Holocaust, sunt foarte activi în rezistența la antisemitism. Ei protestează, înființează organizații de apărare și fac lobby pe Capitol Hill. Dar nimic nu va ajuta. Evreimea americană a ajuns să simbolizeze capitalismul în cea mai proastă formă a sa, în care banii sunt tot ceea ce contează și, când îi ai, „faci lumea să se învârtă”. Atât timp cât aceasta este imaginea evreilor din America, aceștia nu au nicio șansă împotriva antisemitismului.

Evreii ar trebui să se angajeze într-un singur și numai un singur lucru: conectarea între ei. Trebuie să se conecteze între ei pentru a fi un exemplu pentru restul lumii. Evreii au dat lumii cel mai important motto dintre toate, simbolul altruismului: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar dacă nu acţionează conform acestuia sau chiar să încerce să se deplaseze în acea direcție, lumea nu are nevoie de ei și va opta să continue fără ei.

Am avertizat evreii americani de aproape două decenii că soarta lor va fi oribilă dacă nu se vor uni și vor deveni un exemplu de solidaritate. Am scris două cărți despre consecințele dezbinării și rolul său esențial pentru poporul Israel, Ca un snop de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei, şi Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism  Am publicat sute de articole și eseuri și am susținut zeci de prelegeri, în direct și prin internet, în SUA și Canada. În ciuda tuturor dovezilor istorice pe care le-am prezentat și în ciuda tuturor citatelor în care am arătat că înțelepții noștri de-a lungul secolelor au avertizat că unitatea este singura noastră speranță, aproape nimeni nu a ascultat, cu atât mai puțin să îmbrățișeze unitatea, ca soluție pentru problemele noastre.

Acum, în sfârșit, evreii americani acceptă că există antisemitism, dar totuși refuză să creadă că au o soluție. Ei cred că antisemiţii pot alege să nu urască evreii, și nu își dau seama că ura lor unul față de celălalt este cea care stârneşte ura lumii față de ei. În momentul în care își vor da seama că tot ce le trebuie este să nu se urască reciproc, lumea ar putea fi prea preocupată în acuzarea evreilor, prea entuziasmată de descoperirea cauzei necazurilor ei. Mă rog să mă înșel, deși istoria, mi-e teamă, că este de partea mea.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Omenirea se clatină între rai şi iad”

Suntem într-o nouă etapă a „relației” noastre cu pandemia. Recunoaștem că va rămâne cu noi mult timp, poate pentru totdeauna, și suntem frustrați. Toți sunt epuizați de virus; nervii sunt întinși la maaxim și se pot rupe în orice moment. Această tensiune se manifestă diferit la diferite persoane, dar practic întotdeauna negativ – violență crescută, depresie, intoleranță, extremism politic și religios și proteste violente.

O societate este mult mai puternică decât un individ. Ne poate oferi tot ce avem nevoie și multe altele: securitate, întreținere, educație, divertisment, timp liber, distracție și jocuri, sprijin atunci când suntem slabi și liniște sufletească cu privire la viitor. Ce ar trebui să facem în schimbul acestor beneficii? Ar trebui să facem pentru ceilalți ceea ce fac ei pentru noi. Reciprocitatea este cheia oricărei relații de succes și același lucru este valabil și pentru relația noastră cu societatea.

Dacă problemele continuă să evolueze în această direcție, ele pot duce cu ușurință la tulburări civile sau chiar la război civil. Într-o stare în care oamenii nu văd niciun viitor, atunci când sunt lipsiți de speranță, sunt capabili de orice, inclusiv de cea mai extremă violență, doar pentru a ieși din trista apatie care îi trage în jos. Dacă ne lăsăm să mergem pe această cale, viața va fi un iad pe pământ.

Dar există o altă cale. Într-o stare atât de gravă, sub o amenințare clară pentru viața tuturor, poate ne vom da seama că cel mai rău și singurul inamic al nostru este propriul nostru egoism. Nu numai al meu, nici al lui, nici al ei, ci al tuturor, ca un colectiv. Noi, ca societate, suntem foarte egoisti și idolatrizăm indivizii egoisti, care se prezinta ca fericiti datorita egoismului lor. Când admirăm indivizii egoisti, admirăm egoismul și, și mai rău, îi facem pe toți ceilalți să-l admire.

Prin definiție, o societate este opusul egoismului. Dacă vrem să fim individualiști, ar trebui să ne retragem într-un loc retras, să trăim singuri și cine supraviețuiește, supraviețuiește. Dar dacă vrem să trăim ca o societate, trebuie să ne comportăm ca părți ale acesteia, și anume nu individualist, ci social. Dacă vrem să trăim într-o societate, şi totuși ne comportăm ca și când am fi singuri și doar noi contăm, societatea va exploda. Asta ne facem nouă înșine chiar acum. Dacă suntem de acord că oamenii sunt ființe sociale, trebuie să acționăm. Este de bun simț.

O societate este mult mai puternică decât un individ. Ne poate oferi tot ce avem nevoie și multe altele: securitate, întreținere, educație, divertisment, timp liber, distracție și jocuri, sprijin atunci când suntem slabi și liniște sufletească cu privire la viitor. Ce ar trebui să facem în schimbul acestor beneficii? Ar trebui să facem pentru ceilalți ceea ce fac ei pentru noi. Reciprocitatea este cheia oricărei relații de succes și același lucru este valabil și pentru relația noastră cu societatea.

Dacă realizăm că ego-urile noastre ne-au orbit față de acest adevăr evident, ne vom face viața rai pe pământ. Aici putem ajunge, dacă alegem să o facem împreună. Adevărul simplu este că nu există nimic mai lipsit de sens și mai distructiv decât să ne gândim la noi înșine, și nimic mai inteligent și mai încurajator decât să ne gândim unul la celălalt.

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “O rază de lumină ieșită din pandemie”

Un nor uriaș și gros acoperă planeta și nu există niciun semn că va dispărea în curând. Așa se simt oamenii după atâtea luni de impact al Covid-19 asupra vieții noastre. Omenirea nu vede la orizont o ieșire și începe să se simtă obosită, epuizată și blocată în gânduri negative despre ceea ce ar putea urma. Perspectivele noastre asupra viitorului sunt incerte, iar nedumerirea a devenit un teren propice pentru disperare și depresie. Tot acest întuneric s-ar putea schimba rapid dacă am putea descoperi sursa împlinirii durabile către care criza actuală ne conduce să o descoperim.

Doar atunci când ne conectăm pozitiv cu ceilalți, vom disipa norul care se apropie şi înceţoşează atmosfera actuală și vom transforma clima într-o realitate însorită și strălucitoare.

Pandemia a provocat întreruperi critice în serviciile de sănătate mintală în 93% din țările din întreaga lume, deoarece cererea de sprijin psihologic a crescut dramatic, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Între timp, oamenii de știință avertizează asupra a ceea ce pare a fi un nou val iminent al coronavirusului în iarna viitoare, combinat cu sezonul gripal. Am început să înțelegem că restricțiile privind stilul de viață vor rămâne cu noi pentru o lungă perioadă de timp, cel puțin până la găsirea unui vaccin dovedit și chiar și atunci, nu va exista nicio certitudine absolută cu privire la eficacitatea acestuia, deoarece pot apărea noi mutații ale virusului . Situația noastră schimbă modul în care percepem și ne abordăm viețile.

Unii încearcă să mențină un anumit sentiment de normalitate, merg la muncă – dacă sunt încă destul de norocoși să aibă încă un loc de muncă – și includ în programele lor zilnice exerciții pentru a rămâne în formă și sănătoși. Dar adânc, în interior, bucuria și entuziasmul pentru viață s-au estompat. Suferinţa interioară cauzată de criză, declanșează apatie și amărăciune.

Urmărirea aspirațiilor materialiste și-a pierdut o mare parte din relevanța pe care o avea în trecut, când aveam poftă de putere, bani și statut. Acum, nebunia competiției nesfârșite și căutarea continuă a plăcerilor au devenit preocupări secundare. Și întrucât viața nu mai oferă un scop clar, oamenii se simt copleșiți de oboseală. Unii se luptă să se ridice din pat, căzând în depresie și neputință, în timp ce alții reacționează cu izbucniri furioase împotriva restricțiilor legate de pandemie, blocaje și măsuri de prevenţie.

Aceste manifestări reflectă lipsa de perspectivă asupra viitorului în care nu reușim să vedem nicio compensare pentru suferința cu care ne confruntăm. În mod inconștient, omenirea se întreabă: „De ce trebuie să suportăm această situație? Cu ce scop?” Natura indică tocmai ce are nevoie umanitatea pentru a se schimba. Ne dezvăluie faptul că modul în care ne-am trăit viața până acum, conduşi de impulsurile și acțiunile noastre egoiste, nu mai este posibil. Lumea se dezvăluie din ce în ce mai mult că se comportă ca un sistem complex și mecanic de roți dințate, în care putem garanta funcționarea sa lină doar luând în considerare modul de plasare a angrenajelor complementare și corecte ale tuturor elementelor sale.

Prin urmare, trebuie să ne adaptăm la noua noastră realitate. Nu avem control asupra virusului, dar avem control asupra modului în care ne confruntăm cu consecințele sale, ca societate umană. Prin urmare, trebuie să ne ajutăm reciproc, să rămânem pe linia de plutire în timpul furtunii aduse de pandemie. Este imperativ să găsim modalități de a lupta împotriva stării de disperare generală și de a organiza sisteme de sprijin care să întărească indivizii, pentru a preveni căderea lor în neputință. Cu cât investim mai mult în bunăstarea generală acum, cu atât mai mult vom putea proteja atenția și spiritul bun al societății. Fiecare țară din lume ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a face comunitățile mai coezive, în care nimeni nu este lăsat singur, unde toată lumea are sprijin de grup ca o plasă de siguranță, angajare și opțiunea de a se angaja în activități fizice și sociale, cum ar fi grupuri de jocuri, muzică și sport.

Putem realiza coeziunea dorită în societățile noastre printr-o schimbare fundamentală a valorilor: de la competiţie, individualitate și egoism la cooperativ, conectat și altruism. Când dorința noastră de a ne bucura este redirecționată, atunci când încetăm să ne îndreptăm spre a ne împlini individual și începem să ne îndreptăm spre a-i împlini pe ceilalți, vom găsi cheia fericirii nemărginite, deoarece vom fi liberi de preocuparea noastră de sine, înrobitoare. Doar atunci când ne conectăm pozitiv cu ceilalți, vom disipa norul care se apropie şi înceţoşează atmosfera actuală și vom transforma clima într-o realitate însorită și strălucitoare.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Un lider ar trebui să fie o persoană carismatică?

Răspuns: Nu. Prin carismă, ne referim la calități, dorințe și acțiuni ale unei persoane prin care se înalță pe sine, își dă mai multă putere, mai multă greutate. Iar acest lucru este complet inutil pentru un lider.

Un lider este important în sine. Mare, venerat. Toată lumea înțelege că ceea ce spune el este adevărat, sincer, adevărat ani de zile, secole și poate o eternitate.

Întrebare: Legătura dintre lider și popor ar trebui să fie unilaterală

Răspuns: Da. Liderul vorbește.

Întrebare: Ar trebui liderul să păstreze o distanță între el și subordonații săi?

Răspuns: Cred că acest lucru se întâmplă în mod inconștient pentru că el este un lider prin natura sa și nu se poate amesteca cu ceilalți. El nu va putea să o facă, oricum; aceasta este natura lucrurilor.

Întrebare: Dictatorii pot fi considerați lideri? Sau un lider este urmat de adepți din propria lor voință?

Răspuns: Un dictator nu poate fi un lider. El își folosește puterea pentru a-i reprima pe ceilalți. Un adevărat lider își folosește ideea pentru a atrage oamenii să se alăture. El ridică oamenii până la ideea lui.

Din „ Management Skills” KabTV 11.06.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte Dumnezeu  alegea liderii. Cum ar trebui să alegem astăzi?

Răspuns: Şi astăzi Dumnezeu alege liderii. Un lider este o persoană care se ridică în așa fel încât toată lumea îl ascultă nu pentru că îi ordonă poliția sau altcineva, ci pentru că atrage atenția maselor uriașe din diferite națiuni.

Observație: dacă te uiți la istorie, existau mai mulți lideri. Acum există o criză în conducere.

Comentariul meu: Acum există tendința că ar trebui să existe un lider în fiecare generație. El va fi liderul direcției ideologice a dezvoltării lumii. Apoi, sub el se vor forma grupuri de oameni care își vor dezvolta ideea, direcția și vor simplifica această idee la nivelul de implementare – la proiecte și așa mai departe.

Întrebare: Este Dumnezeu un lider?

Răspuns: Dumnezeu este complet ascuns. Aceasta este cea mai înaltă forță integrală a naturii, dar funcționează prin lideri și manageri. În principiu, funcționează în fiecare persoană.

Întrebare: Pe cine ați alege ca lider astăzi, din ce sferă de activitate?

Răspuns: O persoană care știe clar spre ce ar trebui să se dezvolte lumea, care înțelege că se află sub influența forței superioare și că este doar un mediator – poate fi un lider. Dar acest lucru necesită persistență.

Din „Abilități de gestionare” KabTV din 11.06.2020

Filed under: Creatorul, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Israelul și evreii din diaspora – o frăție  foarte distantă”

Ministrul afacerilor diasporei din Israel, Omer Yankelevich, promovează o propunere care va obliga guvernul israelian să consulte reprezentanții evreimii mondiale cu privire la chestiuni legate de aceștia, înainte de a lua decizii. Ideea, deși în esență este corectă, evidențiază prăpastia care separă Israelul de evreii din afara Israelului.

Înainte de a lua orice decizie, trebuie să ne cunoaștem. Cum pot lua o decizie cu privire la alte persoane dacă nu știu cum trăiesc ele, cum își câștigă existența sau la ce aspiră? Evreii au fost deconectați unii de alții în Diaspora de aproape 20 de secole. Dacă anterior, religia păstra un fel de similitudine între evrei, cel puțin în cărțile de rugăciune și slujbe, astăzi chiar acel aspect a dispărut. În ceea ce privește iudaismul lor, nu există nimic în comun între evreii americani, de exemplu, și evreii ruși sau evreii israelieni. Lumile lor sunt literalmente separate.

Din acest motiv, cred că, dacă vrem să reconstruim legătura dintre evrei, trebuie să o facem nu prin religie sau relație cu statul Israel, care a devenit o problemă controversată pentru mulți evrei, ci prin ideologia iudaismului, și anume ideea responsabilității reciproce.

Dacă există un motto la care evreii din toată lumea se referă, acesta este Tikkun Olam [corectarea lumii]. În timp ce fiecare confesiune interpretează termenul în mod diferit, există consens că ura nu face parte din Tikkun Olam. Prin urmare, de aici trebuie să începem, acceptând că, chiar dacă nu suntem de acord unii cu alții, până la ură, nu lăsăm ura să preia controlul, ci ne ridicăm deasupra ei și formăm unitatea. Regele Solomon a spus despre acest lucru: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Cu alte cuvinte, nu ne negăm sentimentele neplăcute unul față de celălalt, ci ridicăm importanța iubirii mai presus de toate.

De ce este important acest lucru? Pentru că, procedând astfel, dăm un exemplu de Tikkun pe care lumea îl va vedea. Ridicându-ne peste ura noastră, vom ajuta lumea să corecteze, dând exemplu. Nici o altă națiune nu este de așteptat să facă acest lucru în afară de evrei, iar ruptura internă dintre noi este în mintea tuturor (citiți doar titlurile știrilor). Prin urmare, dacă ne unim și arătăm exemplul opus, aceasta va dovedi că este posibil să ne ridicăm peste ură și va da un exemplu pe care îl vor urma şi alți oameni.

Nu este nevoie să predăm Tikkun Olam; trebuie doar să dăm un bun exemplu. Dacă vrem să reparăm relațiile Israelului cu evreii din diaspora, acesta ar trebui să fie obiectivul nostru.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este această forță care se manifestă în cerc? Uneori o numești Creator, dar acest lucru este imediat asociat cu religia. Uneori Natura, care este asociată cu un fel de practică spirituală.

Răspuns: Forța generală a cercului se manifestă în cerc, adică în forța integrală a participanților săi.

Întrebare: Uneori, pregătirea se desfășoară în tăcere înainte de atelier. Când este cel mai bine să o folosești și pe ce subiecte?

Răspuns: Trebuie să ne uităm la starea grupului. Cred că aceasta este o metodă foarte specială de conectare a oamenilor la atenție și poate fi utilizată numai dacă există o bună înțelegere între membrii grupului. Dar acest antrenament nu este destinat începătorilor.

Întrebare: Pentru discuții în cerc, folosim o varietate de surse. Acestea pot fi surse primare, știri, situații dramatice, vizionarea unui film, un extras dintr-un film. Există vreo diferență în conducerea acestor cercuri?

Răspuns: Nu. Aceștia sunt toți purtători de informații.

Întrebare: Ce probleme nu pot fi rezolvate folosind o masă rotundă?

Răspuns: Cred că nu există astfel de întrebări. Acesta este un panaceu pentru orice.

Întrebare: Care este numărul optim de participanți la masa rotundă?

Răspuns: Șase până la șapte persoane. Mai mult de cinci și mai puțin de zece. De preferat nu mai mult de zece persoane, altfel va fi foarte greu și totul va fi formal.

Întrebare: Astăzi toate cercurile sunt virtuale. Ce avantaje vezi în ele în comparație cu cercurile obișnuite în care oamenii stau fizic împreună și se simt unii pe alții?

Răspuns: În cercurile virtuale este foarte dificil să înțelegem că toată lumea este egală, că toată lumea salută opinia comună, că toți încearcă să fie ca o singură persoană. Oamenii ar trebui să se cunoască, să vorbească aceeași limbă și să se simtă reciproc. În cele din urmă, în cea mai mare parte, ei se vor dizolva. Dar necesită totuși un efort suplimentar.

Întrebare: Crezi că este eficient să folosești melodii în timpul meselor rotunde?

Răspuns: Desigur. Orice lucru care unește este util.

Întrebare: Care este principiul organizării cercurilor? Vârstă, sex, educație?

Răspuns: Este de dorit ca participanții să fie egali în toate sensurile. Astfel încât niciun semn extern să nu dea preferință cuiva mai mult decât altcuiva.

Întrebare: Există un avantaj în observarea pasivă a mesei rotunde?

Răspuns: Da. Acest lucru poate fi învățat. Este indicat să faci un cerc în fața tuturor.

Întrebare: Crezi că este acceptabil să începi o zi de lucru cu o discuție în cerc și să termini în același mod? Nu ar fi doar o pierdere de timp?

Răspuns: Poate da, dar trebuie să încercăm să o facem. Totul depinde de dezvoltarea societății (grupului).

Întrebare: Ce ar trebui să faci atunci când entuziasmul inițial de la utilizarea cercurilor dispare și totul se transformă într-o ceremonie de rutină? Cum actualizez acest proces?

Răspuns: Oprește-l, fă cercetări să vezi de ce se întâmplă acest lucru și care este dezavantajul muncii noastre. Și începe din nou.

Întrebare: Adesea, șefii de la serviciu nu acceptă metoda cercului pentru luarea deciziilor deoarece se tem să nu piardă autoritatea, puterea. Cum rezolvăm această problemă?

Răspuns: Nu poți face nimic aici. Trebuie să luptăm cu asta.

Din KabTV „Abilități de management”, 09.07.2020

Filed under: Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care este definiția altruismului?”

Altruismul este opusul egoismului, iar egoismul este egocentrism sau dorința de a te bucura în detrimentul celorlalți.

Altruismul este deci, dăruirea de la sine către ceilalți, la ceea ce este în afara noastră – umanitate și natură.

Egoismul este o direcție spre interior – o dorință de a primi – iar altruismul este o direcție spre exterior – o dorință de a dărui.

După definirea altruismului apare întrebarea: Cum pot ființele umane să devină cu adevărat altruiste?

A deveni altruist necesită participarea la un mediu social și educațional suportiv în care putem învăța cum funcționează natura în mod altruist și exersăm cum să gândim și să acționăm similar cu natura, împreună cu ceilalți.

Implementarea autentică a atitudinilor altruiste într-un anumit mediu trezește forțe care locuiesc în natură și care ne pot insufla o percepție și senzație altruistă a realității. Adică, influențându-ne în mod regulat unii pe alții într-o anumită configurație socială cu măreția și importanța altruismului – cum este o calitate bazată pe natură și cum devenind altruiști poate rezolva toate problemele și ne poate conduce la o viață mult mai fericită și mai sigură – apoi ne putem inversa de la a fi egoiști în mod natural, la a dobândi o a doua natură altruistă.

Am deveni apoi ființe cu gânduri, dorințe, acțiuni, intenții și obiective orientate spre exterior – opuse sistemului nostru actual de operare egoist orientat spre interior.

Ceea ce precede participarea în procesul de transformare ,egoist-la-altruist, este o concluzie la care umanitatea ajunge din ce în ce mai mult: înțelegerea naturii noastre egoiste care nu duce la rezultate pozitive și realizarea nevoii unei treceri la altruism, acele forțe altruiste care ne-ar putea asigura securitatea supraviețuirii noastre, cu atât mai mult, ne poate revigora, energiza și îmbunătăți viața.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→