Intrebare:  Ce ar trebui sa asteptam de la urmatoarea conventie? Ce intentie ar trebui sa construim?

Raspuns: Ne apropiem de schimbari foarte puternice datorita unificarii noastre si sper ca viitorul lant de conventii ne va ajuta sa pastram punctul de vedere impreuna pentru o luna intreaga fara sa il parasim. Munca, familie, copii, probleme persoanale –  in ciuda tuturor acestora, inconstient, intr-un oarecare colt al mintii mele, pastrez un loc pentru cel mai important lucru si ma ingrijorez constant pentru unitatea noastra, despre cum avansam de la o conventie la urmatoarea, de la o zi la alta, in intentiile noastre si in solidaritatea noastra interioara – pana atunci, in interior, vom revela pe Creator.

Noi am studiat teoretic aceasta de foarte mult timp, deja. Asa ca sa ne dorim cu adevarat ca EL sa fie revelat. Am auzit de asta de mii de ori – asa ca haideti sa facem efortul.

Nu putem cadea in dubii, “ Din nou?  De cate ori nu am trecut noi prin aceasta? “ Ne aflam in pragul realizarii. Si lumea, de asemnea, cere aceasta. La urma urmei, nu are nici cea mai mica sansa de a gasi o solutie. Pe internet vedem ce tipuri de “ solutii “ sunt oferite ca rezolvare a crizelor moderne, cum oamenii incearca sa le ascunda si sa le treaca sub tacere pentru ca ei nu vad nici o iesire din asta.

Intr-o forma care este confortabila, clara si inchisa oamenilor, trebuie sa informam lumea ca exista o solutie, si cu cat mai repede o realizam, cu atat mai putin vom avea de suferit.

De aceea, intentia noastra la conventie este sa incepem “ sa traim permanent” in grupul care aduce lumii intregi solutia pentru criza. Nu este nimic  mai important ca sa ne putem pregati sau face pentru lume.

Chiar acum suntem la un punct foarte important: Este un pacient bolnav care zace in fata noastra iar boala sa este aproape mortala, dar noi putem crea un remediu pentru a-l vindeca. Apoi nu doar ca va fi sanatos, dar se va ridica la nivelul Creatorului, la o noua dimensiune, eterna.

De aceea, noi trebuie sa atribuim cea mai mare importanta posibila eforturilor si statusului nostru – ascensiunea pe care o incepem pe parcursul acestor zile. Trebuie sa ne mentinem responsabili pentru felul de datorie pe care o purtam. Cine suntem noi sa primim o asemenea misune mareata – sa participam de fapt in corectarea nu doar a lumii, ci a intregii realitati?

Trebuie sa fim putin mandri; aceasta ne va ajuta sa simtim responsabilitatea noastra.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/16/11, “ Pacea in Lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „intentia”?

Raspuns: Sa spunem ca dorinta este intr-un anumit stadiu acum si vrea sa se mute in altul. Ca sa faca asta, este nevoie sa induca o actiune care o va transfera din primul in al doilea. Planul implica urmatoarele: o cunoastere precisa a locului in care ma aflu, unde vreau sa ajung si ce actiuni si forte sunt cerute pentru a ma misca dintr-un stadiu in altul. Acest intreg program este ceea ce numim „intentie” sau plan.

Este la fel cum si „planul creatiei” este programul complet care sa defineasca cum sa incepem si cum sa terminam, ce pasi trebuie sa facem pe aceasta cale, cum sa folosim materialele, fortele si instrumentele ca sa avem grija de gandul initial. Se spune: „Rezultatul final este in gandul initial”.

In intentie, toate acestea exista potential si apoi sunt sunt actualizate in practica. Asta inseamna ca intentia apare in mine doar atunci cand sunt constient de starea prezenta si stiu exact ce vreau sa obtin. Ce intreaba ei de obicei: „Care iti sunt intentiile? Ce vrei sa obtii? Ce rezultat astepti?”

Intentia este expresia nevoii de schimbare pe care deja am planuit-o, inteles-o, experimentat-o, implementat-o si adus-o la finalizare. Actiunea in sine este facuta prin forta Luminii, si astfel nu apartine de fiinta creata. Doar intentiile au ceva de-a face cu creatura: cat de bine se cunoaste pe sine, pe Creator si cum si in ce forma actioneaza Creatorul. Omul trebuie sa stie cat mai mult posibil.

Pe masura ce cresc, urc scara gradelor spirituale, cer mai mult de la Creator, specificand toate detaliile actiunilor Sale. Stiu deja cum actioneaza El si in ce fel ma afecteaza. Stiu in fiecare detaliu si particularitate cum se va intampla in interiorul meu, in „corpul” meu (dorinta). Din experienta mea cu El, stiu deja cum se va intampla.

La sfarsit, obtin astfel de detalii incat pot sa am grija de program pentru El: inteleg intregul program, fiecare element al sau, toate mecanismele pana la cele mai mici schimbari. Cand ajung la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), incep sa inteleg intregul Sau plan, de la inceput pana la sfarsit, toti pasii, din partea Sa si a mea. Inseamna ca am obtinut intentia completa.

Lumina este tot timpul in actiune. Dar cum actionez si cum ar trebui sa-I cer sa ma schimbe, toate acestea sunt munca unei persoane care vrea sa Il cunoasca pe Creator, legatura dintre Lumina si dorinta.
Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 5/3/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Reacţiile sufletului la stările prin care trece sunt reflectate în cuvintele Cabaliştilor. Această reacţie este colecţionată în cartea de rugăciune denumită Sibbur (ordinea stărilor prin care s-a trecut). Nu înţelegem ce descrie rugăciunea, nici impresiile sufletului ce sunt înregistrate în apelaţii, scrisori, combinaţiile lor, sau aranjamentul cuvintelor în propoziţie.

Întreaga carte de rugăciune este organizată astfel încât cuvintele ei să exprime stările prin care trece orice suflet ce suferă transformări la o stare specifică. Nu este necesar să articulăm cuvintele cu voce tare. Sufletul le va simţi în interior; rugăciunea va deveni construcţia lui interioară.

Fiecare literă este o ordine anume, o secvenţă, a forţei ce primeşte şi dăruieşte. În plus în interiorul literelor, sunt “mărci vocale” senzaţiile, o TANTA completă (Ta’amim, Nekudot, Tagin, Otiot sau Lumină, puncte, coroane deasupra literelor, litere), a stărilor prin care trecem.

Dorinţele noastre alternează şi iau tot felul de forme ce ne dau diferite sentimente. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă experimentează astfel de stări interioare, el va deveni rugăciunea sa.

Cu alte cuvinte rugăciunea este expresia exterioară a senzaţiilor spirituale interioare. O persoană nu are cu adevărat nevoie de o carte de rugăciune. Dacă simte asemenea stări interioare, ele vor deveni rugăciunea sa.

O carte de rugăciune este necesară pentru a te uita la forma literelor şi a vizualiza (dacă suntem deja pregătiţi pentru asta) prin ce stări trebuie să trecem, pentru a ne putea imagina ce ne aşteaptă. Dacă sunt deja într-o lume spirituală, atunci bazat pe ce scrie în cartea de rugăciune îmi dau seama ce mi se va întâmpla, în ce stări voi inta.

În această lume sunt familiar cu diferite emoţii umane. De exemplu atunci când citesc un roman, pot simţi şi experimenta evenimentele ce au fost descrise interior. Acelaşi lucru este valabil şi pentru lumea spirituală.

din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/21/2011, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este necesitatea spirituala?

Raspuns: O necesitate spirituala este sentimentul din interiorul meu ca imi lipseste aspiratia spre aproapele meu, spre Creator. Este senzatia de cat de mult sunt inca neconectat cu sistemul interior incat imi imaginez dorinta noastra comuna, inima unita ca „un om cu o inima”.

Este un chin sa stiu cat de departe sunt inca de aceasta stare si de revelatia Creatorului in interiorul acestei inimi comune. Este exact ceea ce toata suferinta mea trebuie sa fie. Si trebuie sa incerc ca intotdeauna sa verific cat de mult aspir la asta si cat de mult imi doresc sa o obtin repede.

Evident mediul ma ajuta sa fac asta. Trebuie sa fie plin de atmosfera cautarii spirituale comune unde luptam singuri pentru acest scop. Si asta nu are nici o legatura cu ceea ce se intampla cu noi in vietile noastre, in lumea noastra. Aceasta este o foarte adanca aspiratie interioara si un mod interior de a verifica persoana si grupul.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 4/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Lumina superioară conduce o persoană prin multe urcări şi coborâri, dându-i permanent senzaţia că numai Creatorul o poate ajuta. De fapt, El este cel care îmi trimite toate necazurile, pentru a mă învăţa în final cum să mă rog pentru mântuire.

Mântuirea este revelaţia Creatorului; mă rog numai pentru a trăi sub singura Lui putere, care este singurul lucru care există. Nu mai vreau să fiu indus în confuzie sau să simt orice altă forţă. Chiar dacă înţeleg că toate forţele vin de la El, totuşi eu vreau să fiu controlat doar de o singură forţă – forţa dăruirii şi iubirii pentru aproape.

Vreau să îl revelez pe El, pentru că acesta este adevărul! Toate celelalte stări ale mele sunt o minciună. Numai atunci se naşte într-o persoană o cerere, un strigăt, pe care il aduce forţa superioară. Această forţă s-a jucat întodeauna cu persoana, inducând-o în confuzie pentru a-i creşte încrederea în sine, creându-i dificultăţi pentru ca să devină mai puternică.

În acest fel obţine o persoană rugăciunea şi aşa îl revelează pe Creator. Acum nu îl caută pe Creator pentru a scăpa de necazurile şi căutările sale ci vrea să fie sub puterea Nu există nimeni în afară de El. Asta înseamnă ieşirea din sclavia Faraonului şi intrarea în sclavia Creatorului.

Din  prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/11, Shamati 1

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

AHP-ul celui superior este destinat să transfere rugile (MAN) celui inferior spre partea superioara. Cel superior este mai mult intern fata de cel inferior, dar atunci când este reprezentat pe o grafica, apare ca si cum cel inferior este mai mare. Cu toate acestea, doar ni se pare in acest fel noua, ca si cum cel inferior cuprinde pe cel superior, imbracandu-l. Faptul este, totuşi, că el imbraca pe dinafara tocmai pentru că este necorectat.

AHP-ul celui superior este mai intern, mai ascuns şi intangibil, dar mult mai puternic şi infinit mai mare decât cel inferior. Acesta este motivul pentru care singurul lucru pe care AHP al celui superior il simte şi il ia de la Galgalta Eynaim al celui inferior este ruga, MAN, care este conţinută acolo.

Galgalta Eynaim ale celui inferior nu pot cere nimic pe cont propriu, deoarece acestea sunt dorinte de a darui. Dar AHP celui inferior transmite motivul catre ele, dorinţa de a fi născut din datele informaţionale (Reshimot). Aceasta dorinta influenţează AHP celui superior şi cel din urmă simte această cerere, care este numita MAN, şi o ridică în sus, în Galgalta Eynaim sale.

Ca răspuns la rugăciune, Galgalta Eynaim ale celui superior atrag Lumina care vine prin ele în AHP al celui de sus, apoi în Galgalta Eynaim ale celui inferior, şi în cele din urmă în AHP celui inferior, în vederea corectării Reshimot-urilor sale şi revigorarii acestui AHP, aducându-l la viaţă.

Singurul lucru care ne lipseste este ruga pentru corectare, un MAN. Nimic nu poate fi atins fără ea.

MAN este ridicat de cineva care intenţionează să primească de dragul de a darui. Această cerere se ridică în fiecare moment şi este reînnoita în mod constant. O acţiune urmează imediat alteia. În spiritualitate nu există nici un gol sau un spaţiu între acţiuni. Daca orice perioadă de timp a trecut degeaba, fără un motiv pentru corectare, atunci acesta este un păcat, Klipa.

În lumea spirituală nu exista notiunea de timp fizic care se mişcă de la sine. Dacă aş percepe fiecare moment al vieţii mele ca pe o expresie a AHP celui superior şi as dori sa aderez la El în scopul de a descoperi Creatorul, care este bun şi face numai bine, ar însemna că mă uit dupa contactul între dorinţele mele de daruire( Galgalta Eynaim) şi AHP al celui superior.

In momentul în care încep sa ma raportez la El în mod corect, voi vedea că El nu este ascuns, ci este descoperit mie şi ma luminează!

Din a 3-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/11, Talmud Eser Sefirot
Trad

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

În spatele fiecărui cuvânt sau frază din Zohar, trebuie să recunoaştem tipurile de conexiuni dintre om şi mediu. În esenţă, exact acest lucru îl descrie Zoharul. Nu este nimic altceva în realitate decât formele de conexiune dintre o persoană şi cei din jurul ei.

Chiar şi acum, când văd oameni şi zidurile acestei camere din faţa mea, sau aud zgomot provenind de afară, toate acestea reprezintă forme ale conexiunii dintre noi. Nu există nimic în afară de aceste forţe care ne conectează, care sunt forţele dorinţei care îmi apare mie în acest fel, în percepţia mea corporală a realităţii.

În acelaşi fel, dacă încercăm, atunci vom începe să ne imaginăm alte tipuri de conexiuni, alte forţe, care nu operează în interiorul primirii ci în interiorul dărurii dintre noi. Atunci vom vedea că de fapt nu au existat niciodată conexiuni egoiste între noi. Le simţim ca într-un vis astfel încât, bazat pe această conexiune iluzorie, care este opusă celei adevărate, vom recunoaşte adevărata conexiune, singura care există în contrast cu viaţa iluzoire – dorinţa de plăcere cu toată puterea ei.

De fapt, această dorinţă există numai ca noi să o transformăm în dorinţa de dăruire. Creatorul o sprijină în această formă artificială, dar ea nu are nicio esenţă reala proprie. Numai forţa dăruirii există în lume.

De aceea Zoharul ne descrie toate varietăţile forţei dăruirii, pe care o revelăm în toate formele, ca şi forţele primirii care stau în opoziţie cu ele, fiind baza pe care aceste forţe ale dăruirii sunt revelate în procesul războiului interior al omului.

Acesta este singurul lucru la care trebuie să ne gândim în timp ce citim Cartea Zohar, făcând eforturi astfel încât revelaţia acestor nivele spirituale să ne ajute şi să devină revelate în noi, astfel încât să le includem înăuntrul nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/23/11, Zoharul

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

Cabalistii ne învaţă calea spre rădăcină astfel încât fiecare dintre noi ar putea atinge rădăcina sufletului său. Ei ne spun că cel mai important lucru este intenţia. Există o forţă Deasupra destinata să ne corecteze şi să ne conducă prin toate fazele la starea finală, exaltata. Cu toate acestea, trebuie să incepem ascensiunea cu propriile noastre acţiuni, prin anticiparea ei cu cererea noastra sau dorinta.

În final, trebuie să simtim ceva, ceva ce suntem incapabili sa percepem în prezent. Nu avem nimic de  care sa ne agatam, nicio ocazie. Acest „ceva” ne apare ca fiind nesemnificativ şi lipsit de sens. De ce este asa? Motivul este că fenomenul pe care trebuie să-l simtim este daruirea si iubirea pentru aproape. Aceasta este forţa Creatorului, calitatea numita „Creator”, care învăluie şi umple toata realitatea.

Noi nu înţelegem sau simtim acest lucru şi suntem incapabili de a veni mai aproape de el. Am fost creati în mod deliberat opusi, în scopul de a vedea lumina din întuneric şi abia apoi să înţelegem, sa simtim şi s-o manifestăm.

Simpla Lumina ca atare, ne-ar orbi. Prin urmare, noi existăm şi ne dezvoltăm în calitate de primitori, dobandind treptat din ce in ce mai multe detalii de percepţie. Apoi vine un moment când suntem deznadajduiti de primire şi dobândim un impuls spre calitatea daruirii. Această scânteie care se trezeşte în noi este numita „punctul din inima.”

Apoi, suntem adusi mai aproape pentru a realiza acest lucru. Suntem adusi la un instructor, cărţi şi mediul înconjurător. Acum putem dezvolta această scânteie în calitatea reală de daruire si iubire pentru aproape. Munca noastră constă în a face toate acţiunile posibile care ne pot ajuta să crestem importanta noastra pentru instructor, sursele primare şi mediul înconjurător. Când le ridicam mai presus de egoismul nostru, mai presus de calitatea de primire, calitatea daruirii devine mai importanta pentru noi şi vom începe să simtim mai mult respect pentru Lumina decât pentru întuneric, sau pentru Creator decât pentru creatie.

Am citit despre acest lucru în sursele primare şi asta înseamnă că trebuie să depun eforturi în acest sens. Cu toate acestea, atunci când am ajuns faţă în faţă cu acest lucru, atunci când fac un plan pentru a începe sa respect şi sa cresc daruirea peste recepţie în ochii mei, ceea ce descopar în interior este inutilitatea şi lipsa de interes fata de acest subiect. Simt că nu-mi pasă nici un pic de instructor,de grup sau de cărţi. Totul isi pierde aroma.

De ce? Este din cauza egoismului meu, dorinţa mea de plăcere nu miroase nici un profit aici. Dimpotrivă, din acel moment simte că ceea ce o aşteaptă sunt pierderi.

Cum pot sa nu-mi provoc nimic rău daca sunt în întregime dorinta de a ma bucura? Sunt pur şi simplu incapabil de acest lucru. Posibilitatea de a-mi face rău nu este innascuta în mine.

Deci, ce ar trebui să fac? Se pare că avansarea mea faţă de Creator se află în separarea constanta fata de ceea ce acum pare ca „bunătate” pentru mine. Mai mult decât atât, aceasta se apropie de „rău”. Chiar este posibil?

Răspunsul la această întrebare poate fi primit doar de la ştiinţa Cabalei.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/23/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Talmud Eser Sefirot, Partea 8, Nr 53: Toti cei Zece Sefirot au Zahar si Nukva (parti masculine si feminine), impartite in doua realitati diferite. ZON, care contine marea majoritate a notiunilor despre moarte pentru ca are sapte regi care au murit, are calitati masculine si feminine, impartite  in Partzufim diferiti. Cateodata apar ca si conectati, dar nu este asa pentru ca ei sunt legati unul de celalalt spate in spate printr-un zid comun (Ahoraim de Ima). Zoharul spune, „Pana cand Hesed vine si ii desparte”, insemnand Hassadim si Gevurot din unirea lui Aba Ve Ima care coboara in ZON, separand si sectionand pe ZA si Mukva unul de celalalt. Asta pentru ca ei se pot uni doar fiind separati, Partzufim.

Pentru inceput este necesar sa dezvaluim crapaturile care separa Zeir Anpin si Nukva (Creatorul si creatura). Atunci vedem ca acest zid dintre ei (numit Kotel) trebuie sa existe si sa fie simtit! Fara el nu vom descoperi cum sa facem calculul si ce sa cerem, unde sa facem eforturi pentru a revoca acest zid si sa il transformam intr-un loc al uniunii.

Perfectiunea poate fi atinsa doar prin senzatia de lipsa. Trebuie sa dezvalui acest zid care ne separa. De aceea exista un obicei din a veni si a ne ruga la Zidul Templului. Ne rugam zidului sa dispara astfel incat sa putem intra in Templu, locul sfinteniei, unificarea lui Zeir Anpin si Nukva care urca la Aba ve Ima si devin un intreg. Aba ve Ima este Sfantul Sfintilor al Templului spiritual superior – nivelul  GAR al Luminii Hochma.

Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Fara categorie, Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→