Category Archives: Rugaciune

Sursa tuturor forţelor

Întrebare: În ce măsura ar trebui să simt dependenţa mea faţa de prieteni? Starea mea de bine depinde, de asemenea, de ei?

Răspuns: Daca nu te simţi bine, atunci întoarce-te către prietenii tăi şi cere-le putere. Nu controlează Lumina toţi atomii şi moleculele? Şi nu vine sănătatea de la ea, de asemenea?

Chiar crezi că natura materială trăieşte după propriile legi şi că numai sufletul este influenţat de forţa Luminii? Acest întreg vis al imaginii lumi noastre, incluzând toate corpurile şi tot restul, este o proiecţiei a Luminii. Şi atunci, de ce sa nu cer tot ceea ce am nevoie?

Ai nevoie de conditii care sa iti permita sa fii pe deplin devotat daruirii. Aceste conditii sunt ceea ce trebuie sa ceri. Grupul trebuie sa te ajute sa faci asta. Daca intelegem ca depindem complet de Lumina, atunci va fi mai usor pentru fiecare persoana sa se intoarca la Lumina cu o cerere.

Acest lucru e adevarat pentru orice cerere. De exemplu, imi pun miinile in buzunar sperand ca voi scoate un milion de dolari. Nu a functionat? Inseamna ca am o problema cu lipsa credintei. Nu e nimic sa nu pot cere de la Creator de dragul daruirii. Daca esti sigur ca doresti sa daruiesti, atunci cere asta. Asa iti corectezi Kelim-ul. Cere, dar nu pentru tine.

Intrebare: Sa cer de la Creator sau de la grup?

Raspuns: Cand ma adresez grupului, trebuie sa ma adresez Creatorului care e ascuns in el. Grupul in sine nu are nicio forta. Dar cand privesc mai adanc, la forta unitatii intre prieteni care au descoperit deja grauntele dorintei spirituale, Creatorul e prezent in acel graunte si forta Lui nu e limitata in nici un fel.

Nu exista nicio limita pentru Lumina. E prezenta si nelimitata chiar si intr-un grup mic si slab. Sunt cel care determina ce va rezulta din el.

Astfle, trebuie sa ma indrept spre Creator prin grup. El e sursa intregii puteri. Cererea mea trebuie sa fie doar conform principiului “Israel (eu) Tora (grupul) si Creatorul (Lumina) sunt un intreg.”

In timpul studiului poti cere orice iti lipseste (inclusiv sanatate si succes) pentru a permite ca gandurile tale sa fie despre daruire. Si asta, pentru ca totul tine de o singura dorinta, dar tu o corectezi in forme diferite. Oricum, in realitate vorbim mereu de aceeasi lipsa de Lumina din vas.

Din Lectia zilnica de Cabala 10/11/10, “Cine marturiseste despre persoana”

O intentie fara intentie

Intrebare: Daca scopul tau initial este de a obtine o conectare interioara, atunci de ce trebuie sa pornim de laun contact fizic pe care conventia ce se apropie ne poate ajuta sa o stabilim?

Raspuns: Ce altceva se poate face daca inca nu ai intentia corecta? Vei intreprinde actiuni faraintentie! Vei fi ca un copil care alearga de colo, colo. Actiunile lui sunt ca si faptele noastre carora le lipseste intentia. Oricum, gradual, un copil devine mai destept si adauga o intentie, adica sens la actiunile lui.

La fel se poate spune si despre actiunile noastre si despre conventia insasi.: Ce sta in puterea ta, fa! Sa nu faci nimic este cel mai rau lucru posibil. Esti incapabil sa adaugi o intentie la actiunile tale? Dar, daca inainte de fiecare actiune, admiti ca nu poti adauga o intentie la ea,  asta va devein intentia ta! Va devein o rugaciune.

Din partea a patra a Lectiti zilnice de Cabala 10/10/10, “Iubirea pentru Creator si iubirea pentru fiintele create””

Pregatirea pentru atitudinea corecta

Toata munca noastra este intentia pentru pregatire. Indatorirea noastra nu este sa stergem egoismul care se dezvaluie in noi, dar sa fim gata sa il percepem ca fiind dezvaluit de Lumina Superioara, de Creator. Trebuie sa putem discerne imediat in Lumina amarul, ca semn de bucurie in  dezvoltarea noastra.

Sufletele noastre (dorinta si Lumina) au coborat gradual, iar acum trebuie sa dezvaluim aceleasi grade sau stari de jos in sus. Trebuie sa le experimentam in toate detaliile atfel va exista o fisura in Kliul general, la Corectia Finala.

Nu putem schimba destinul deoarece el vine de sus. Totusi, ne putem pregati pentru a-l putea privi si percepe diferit. Senzatii neplacute in egoism, in dorinta de a ma bucura, sunt cauzate de faptul ca ma identific cu egoul meu.

Daca cumva ma ridic deasupra lui si ma pregatesc sa vad doar schimbari in bine in tot ceea ce vine de la Creator, atunci aceleasi stari ale egoismului, revelatiile neplacute, vor fi percepute ca bune, pozitive si utile. O sa fiu recunoscator pentru ele.

Cand incep sa percep diferit atitudinea Creatorului fata de mine, atunci toate excesele mele intentionate sau neintentionate devin oportunitati pentru a fi  corectat si pentru a atinge daruirea, iar apoi aceaste excese se transforma in calitati. Mai departe, totul depinde de mine si de pregatirea mea.

Din partea 1a  Lectia zilnica de Cabala 10/7/10, “Cei buni se simt bine,si cei buni se simt rau’’

Grupul este umbra mea

Grupul este copia mea, umbra mea, la fel cum eu sunt umbra Creatorului. Primesc mai mult de la prieteni decat pot sa le dau.Nu depinde de ei sau de comportamentul lor, ci doar de atitudinea mea fata de ei. Acest mediu inconjurator este  si Creatorul. Este oportunitatea pe care Mi-a dat-o, munca cu El, sa imi creez iluzia ca ceva exista in afara mea in timp ce de fapt doar Creatorul exista in afara mea.

De aceea trebuie sa trezim intotdeauna mediul incojurator pana cand atingem starea in care mediul ma influenteaza sa doresc sa ma unesc cu el ca sa ma unesc cu Creatorul prin el. Nu pot atinge Creatorul fara mediul inconjurator pentru ca mediul este un factor extern prin intermediul caruia pot sa vad imaginea Creatorului.

Daca nu am dorinta sa ma unesc cu grupul,atunci nu tind inspre scop, inspre Creator. De altfel, cine este aproapele meu? Forta spargerii care a avut loc in spriritualitate m-a impartit in doua parti: eu si aproapele meu. De ce ? Ca sa imi dau seama ce imi lipseste ca sa ma unesc cu Creatorul.

Cu cat aduc acest mediu mai aproape de mine chiar daca imi pare strain, cu atat sunt mai capabil sa vin mai aproape de Creator. Am fost in mod deliberat inzestrat cu o dubla perceptie deci pot sa vad o parte a mea ca straina si demna de ura.

De aceea “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” este principala regula a Torei. Este singurul lucru pe care  Lumina il corecteaza, si nu exista altceva de corectat in afara de asta. Daca nu ceri corectia, atunci toate eforturile sunt irosite. Tot ceea ce este fara rost plange in salbaticie.
Din partea a doua a  Lectia zilnica de Cabala 10/5/10, The Zohar

Intentia este firul viitorului

Intrebare: Ce este intentia, un gand sau un sentiment?

Raspuns: Intentia este legatura mea cu sfarsitul actiunii. Trebuie sa intind obligatoriu firul de la mine pana la sfarsitul actiunii: Acum, intentionez sa dezvalui locul unde Îl voi revela pe Creator, prin dobandirea echivalentei formei.

Cu alte cuvinte, chiar acum, intentionez sa descopar in mine forta daruirii,  atat cat pot si in aceasta forta pe care o obtin, il voi revela pe El. Atunci, forta daruirii va emana de la mine si Creatorul va fi revelat. Va aparea o legatura numita unire, asociere (Zivug), unificare sau adeziune.

Eu imi imaginez aceasta stare dorita pentru mine si asta se numeste intentia mea. Este exact ceea ce intentionez sa dobandesc, ce stare viitoare imi imaginez si doresc sa apara.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala 26.09.2010, Zohar

Ce rugaciuni ajung la Creator?

Intrebare: Rabash scrie ca, Creatorul aude rugaciunea fiecarei guri. Dar tu spui ca rugaciunea trebuie sa fie interna. Deci, ce rugaciune aude El?

Raspuns: O rugaciune este o dorinta care ajunge cu adevarat la Creator. Exista doar doua forte in lume: forta primirii (atractie) si forta daruirii (respingere). Si exista o lege a echivalentei de forma: in masura similaritatii lor, fortele (obiectele) se apropie si in masura deosebirii, ele se indeparteaza una de alta.

Deoarece Creatorul este vointa absoluta de a darui, El asteapta de la noi echivalenta cu El, unde vointa de a primi va fi dorinta de a deveni similar cu El si, de asemenea, sa devina o forta a daruirii. Pentru a asigura asta, El si-a plasat scanteile Sale, punctele in inima, punctul initial al calitatii de daruire, in vointa de primire, natura noastra. Si noi trebuie sa il cultivam.

Creatorul raspunde numai la o rugaciune a acestuia (a punctului din inima). Toate celelalte tipuri de rugaciuni nu ajung la El. Creatorul aude rugaciunea tuturor acelora care ii cer forta daruirii. Creatorul este o lege a daruirii, deci nu reactioneaza decat la rugamintile care cer abilitatea de a darui. Iar daca nu o cerem, Creatorul ne trimite suferinte mai mari, astfel incat sa putem intelege ceea ce trebuie sa cerem.

Din Lectia despre articolele lui Rabash, 17.09.10

Relevandu-l pe Creator prin Zohar

Atunci cand citim Zohar-ul, ce este important pentru mine? Sa cunosc textul in toate detaliile lui sau sa ajung sa-l cunosc pe Creator? De fapt, Zohar-ul vorbeste despre El si despre actiunile Lui. Doresc sa cunosc ce este scris despre actiuni sau sa stiu de la Cine vin aceste actiuni?

Exista un punct de spargere ascuns, care ne conduce fie la succes, fie la esec, Lumina sau intuneric, revelatia Creatorului sau memorarea textului, studiul Torei sau dobandirea Celui care da Tora. Scopul este de a revela si de a a-L cunoaste pe Creator, care este in spatele textului.  Exact asta este important pentru mine si de aceea ma gandesc cum sa descopar forta prin actiunile care sunt descrise aici.

Este ca si cum stau la masa cu Gazda, care a pregatit cele mai minunate feluri de mancare pentru mine. Totusi, eu nici macar nu ma uit la mancare sau dau vreo atentie la ce este in jurul meu. Nu ca as neglija totul; este doar pentru a-L descoperi pe El si pentru a obtine conexiunea cu El.

Mai intai, de ce am venit la masa? Am venit de dragul Gazdei, pentru a-L intalni si nu pentru mancare. Odata ce am facut diferite actiuni pentru a-L cunoaste, imi este permis dupa aceea sa iau orice vreau de pe masa, sa gust si sa ma bucur. Pot face orice, atata timp cat El este important pentru mine si restul sunt doar mijloace.

In timp ce citim Zohar-ul, studiem actiunile Creatorului si singurul motiv pentru care o facem este pentru a-L descoperi.  Trebuie sa ne concentram pe ce este in spatele textului si sa incercam sa patrundem prin el. Pe de o parte, Cartea pare sa ma induca in confuzie. Pe de alta, prin eforturile mele de a penetra prin text, deodata incep sa il vad pe Creator in spatele lui. Nu exista alta oportunitate de a-L descoperi. Nu exista nicio alta conexiune cu Gazda.

Nu il inteleg pentru ca este ascuns in spatele mesei. Il pot intelege numai daca studiez felurile de mancare care mi-au fost date. De exemplu, imi plac dulciurile si El le-a pregatit pentru mine. El m-a creat sa-mi placa dulciurile si El mi le-a dat. Ce a vrut prin asta? In plus, nu prea imi plac lucurile acidulate. Totusi imi da din acestea. De ce? Trebuie sa-L descopar prin mine insumi.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 20.09.10, Zohar

Poarta Rugaciunii

Pentru a ajunge la un nou nivel eu trebuie sa dobandesc o dorinta noua, greutatea inimii. Pot examina atunci aceasta si pot cere printr-o rugaciune, realizand ca eu nu pot ramane in acel egoism, ca ceea ce imi lipseste este proprietatea de a darui. Eu nu spun Creatorului ca ma simt rau si sa ii cer Lui sa faca mai bune lucrurile pentru mine. Rugaciunea mea poate fi doar asta: Este bine ca Tu mi-ai daruit acest rau, pentru a putea intelege cum sa doresc daruire si sa ma ridic la iubirea pentru ceilalti.

Eu nu cer ca raul sa fie inlaturat, pentru ca el este fundatia pe care o folosesc pentru a construi, altfel  as ramane un animal. In loc de asta, eu trebuie sa examinez acest rau, aceasta senzatie de goliciune, astfel incat sa il recunosc drept ajutor impotriva egoismului meu, care ma va convinge sa ma conectez cu ceilalti.

Eu multumesc pentru acest rau si sper ca el va persista, pentru ca altfel voi cadea inapoi in egoismul meu. Dar peste acest egoism, eu vreau sa constuiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Si prin urmare, vad raul ca un ajutor care ma elibereaza de dorintele mele egoiste, deoarece sentimentul neplacut imi permite sa ma deconectez de ele.

Daca o persoana se arde singura, nu va mai dori sa atinga obiectul care i-a provocat arsura. In mod similar, eu incep sa nu mai voiesc aceste dorinte, si peste ele construiesc o atitudine a daruirii. Asta cere un nou inceput, Rosh HaShana (Anul Nou), o stare in care nu imi mai doresc vechile impliniri pentru ca le simt ca nefaste. Dimpotriva, eu vreau acum sa construiesc o atitudine de daruire catre ceilalti. Aceasta transformare, tranzitia de la una la alta, este numita Inceputul Noului An.

Si atunci, dupa ce verific ca sunt incapabil sa fac asta de unul singur, ajung la Iom Kipur, avand doar dorinta, simtind insa, ca imi lipseste forta. Astfel ajung la rugaciune, si asta se numeste Ziua Ispasirii. In aceasta stare eu nu il judec pe Creator, ci mai degraba pe mine pentru ca imi lipseste puterea de a darui, si in asta sta pacatul meu.

Acesta este motivul strigatului meu de Iom Kipur cand imi ispasesc pacatele mele. Adevaratul inteles al Zilei Ispasirii este revelarea Kli-ului care este gata pentru a fi corectat. Este un punct de cotitura de Rosh Hashana, momentul in care decid sa resping vechile dorinte, fac eforturi sa ma apropii de daruire. Dar in cele 10 zile de la Rosh HaShana, pana la Iom Kipur am verificat ca sunt incapabil de daruire. Si acum pentru prima data, ma intorc spre Creator cu un apel autentic si dobandesc contactul cu El.

Acest apel ajunge in sfarsit la El, pentru ca eu nu cer implinirea, ci doar forta corectiei.

Si astfel ajung la poarta rugaciunii.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 15.09.10, Extrase -despre Iom Kipur

Ziua Ispasirii este o zi a bucuriei

Iom Kipur, Ziua Ispasirii, este o stare in care Kli-ul (dorinta) pe care vrem sa o corectam este revelata. Rabash scrie in multe articole ca o persoana intampina Ziua Ispasirii, in functie de starea sa interioara, care poate fi revelata fara nicio legatura cu venirea sarbatorii conform calendarului.

Fiecare dintre noi trece prin aceste stari in dezvoltarea sa, inclusiv urcari numite Rosh HaShana (Anul Nou), Iom Kipur (Ziua Ispasirii) etc. Iom Kipur este o stare foarte elevata. O mare Lumina ne influenteaza pentru a revela acest grad in noi, si este necesara o intreaga secventa de actiuni. O persoana trebuie sa depuna un mare efort in grup, in unificarea noastra, unde a aparut odata spargerea. Locul spargerii ne este dat astfel incat noi sa il putem corecta. Apoi vom putea intelege ce inseamna corectare, care este structura acestui loc, si cum Forta Superioara a creat-o si o sustine in continuare. Ca rezultat, noi il descoperim pe Creator.

Pentru a ajunge la aceasta, noi depunem eforturi in conformitate cu principala regula din Tora: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. Asa cum ne sfatuiesc Cabalistii, noi actulaizam aceasta intr-un grup sau in mai multe grupruri mici, in loc de toata umanitatea, doarece acest lucru ar fi imposibil. Prin incercarea de a realiza aceasta regula in unificarea dintre noi, in conformitate cu metoda Cabalei, noi trecem de la iubirea pentru fiintele create, la iubirea pentru Creator si descoperim in ce masura nu suntem in proprietatea de iubire si daruire.

Noi nu vorbim despre viata din aceasta lume si cat de bine sau rau ne simtim.  Noi nu verificam binele si raul, in conformitate cu aceasta, nici nu ajungem la Ziua Ispasirii in acest fel. Doar fiind intr-un grup, aspirand catre conectarea dintre noi, si trezind Lumina care Corecteaza, ajung sa vad cat de consumat sunt de ura si respingere referitor la prietenii mei, care incearca sa se uneasca pentru a-L revela pe Creator in cadrul grupului.

Eu revelez forta separarii, forta spargerii in mine, si doar in functie de aceasta forta pot spune ca am revelat raul. Atunci, cu acest rau, pot veni la Creator si sa cer corectie de la El. Ziua Ispasirii devine atunci o zi a bucuriei pentru ca eu revelez afectiunea egoismului meu, natura mea care are nevoie sa fie corectata. Eu revelez conditia Eu am creat egoismul, si acum pot cere Creatorului Tora, care este forta de a o corecta. Este scris, Am creat egoismul (inclinatia rea) si am creat Tora pentru corectare pentru ca Lumina din ea reintoarce persoana la Sursa (la Creator).

Intai trebuie sa muncim din greu la unificarea dintre noi, si apoi Lumina Superioara straluceste asupra noastra de la nivelui ELUL (care vine de la Eu sunt pentru Iubitul meu si Iubitul meu este pentru mine). Atunci noi ajungem la Rosh HaShana, o stare in care ne dorim un nou inceput, noi schimbari pe cale, unitatea dintre noi, nasterea unui nou sistem sau a unei noi fiinte umane (Adam), in noi. Si doar dupa ce trecand prin toate acestea ajungem la starea in care controlam toate cele zece calitati ale noastre. La 10 zile dupa Anul Nou, care marcheaza inceputul noii cai, ajungem la Ziua Ispasirii.

In acel moment, pe de o parte noi suntem cu adevarat intr-o stare de completa disperare si lipsa de putere, iar pe de alta parte experimentam o mare bucurie pentru ca, in sfarsit putem plange dupa Creator rugandu-L sa ne ajute, avand  incredere completa ca El ne va ajuta. Avem aceasta incredere pentru ca noi ne-am verificat deja si am ajuns la realizarea faptului ca toti traim doar in rau, incapabili sa facem ceva referitor la acest lucru. Insa acum, in virtutea legaturii dintre noi, avem increderea ca, Creatorul ne ajuta si doar astepta acest moment.

Baal HaSulam scrie ca Nu exista moment mai fericit in viata unei persoane decat atunci cand descopera cat de lipsit de putere este si pierde credinta in propriile puteri, deoarece el a depus toate eforturile posibile de care a fost capabil, dar nu a dobandit nimic. Aceasta pentru ca in mod sigur in acest moment, in timpul acestei stari, el este pregatit pentru o rugaciune completa si clara catre Creator! Acest moment este numit Ziua Ispasirii. Din acest moment incolo, o persoana poate fi sigura ca va primi Lumina Corectiei.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 15.09.10, Iom Kipur

Caderea este o trambulina pentru ascensiune

Intreaga noastra munca consta in gasirea unei atitudini corecte fata de starile in care primim. Cand lucram in acest fel, incepem gradual sa ne impartim in doua componente:

1. Dorinta mea, in care percep diferite fenomene, cum ar fi binele si raul;
2. Mintea, in care discern Cine imi trimite ceea ce simt si in ce scop.

In masura in care sunt in stare sa analizez starile mele, independent de senzatia de bine sau de rau, sunt capabil sa le inteleg si sa le justific, netinand cont de senzatiile mele. Le doresc in scopul revelarii calitatii de daruire, a Creatorului, chiar daca prin dezvaluirea fiecarei stari noi, trebuie, ca mai intai sa sufar, datorita revelarii unei dorinte noi, goale.

Atitudinea mea fata de dorinta goala imi poate schimba senzatia goliciunii. Senzatia scopului, a conexiunii cu Creatorul, ma poate influenta astfel incat sa depasesc senzatia suferintei.

De aceea avem oportunitatea de a urca deasupra senzatiilor neplacute din intentiile noastre, in senzatiile noastre deconexiune cu Creatorul. Putem justifica toata creatia, in asa fel incat tocmai acest gol ne va ajuta sa urcam deasupra acestor senzatii neplacute si chiar sa extragem revelarea lor, pentru a urca si mai sus de ele.

Nu putem schimba nicio stare in dezvoltarea noastra, dar putem cere sa intelegem cum si cat de bine sunt orientate, deasupra vointei noastre de a primi placere.

In acest fel, prin starile de cadere, putem accelera dezvoltarea noastra in asa fel incat sa nu simtim ca sunt caderi ci, un motiv de a urca. Totul depinde de atitudinea noastra fata de ce ni se intampla.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 16.09.10, Care este insemnatatea suferintei in munca