În articolul „Ce înseamnă în muncă ˶Israel face voia Creatorului‘”, Rabaş explică faptul că drumul Torei este opus opiniei maselor, opiniei unui om obișnuit. Omul obișnuit este cel care își urmează natura direct, conform dorinței de a primi pe care Creatorul a creat-o în el. Un astfel de om lucrează într-un mod foarte simplu, conform principiului „recompensă și pedeapsă”, înțelegând că în măsura în care depune efort, va primi o recompensă.

Totuși, în acest fel, omul poate dezvălui doar plăceri foarte mici în cadrul dorinței de a primi, doar ceea ce poate fi primit în dorința „de a primi de dragul de a primi”. Acestea sunt plăceri limitate, numite plăceri corporale sau animalice.

Sunt numite „corporale” datorită intenției de a primi. Așa avansează întreaga lume, urmărește aceste plăceri și primește recompense în funcție de efortul depus.

Dar există oameni care încep adevărata muncă. Aceasta înseamnă că ei nu lucrează conform dorinței și plăcerii corespunzătoare acesteia. Mai degrabă, fac eforturi pentru a dobândi un ecran care separă dorința de a primi de plăcere. Ecranul funcționează conform principiului dăruirii prin dorința de a primi, adică, contrar naturii originale care există în realitate. Pe această cale, totul este diferit.

Omul care lucrează ca restul lumii investește effort, și cu cât depune mai mult efort, cu atât dobândește mai mult în cadrul dorinței sale de a primi. Dar omul care dezvoltă dorința de a dărui și dorește să primească recompensa în cadrul acesteia trebuie să evalueze ceea ce primește prin „ochii” dorinței de a dărui. Dacă începe să dezvolte Kli-ul (vasul) dorinței de a dărui, atunci trebuie să se examineze pe sine și progresul său conform principiilor dăruirii.

Problema este că noi suntem confuzi. Pe de o parte, mă aflu în mediul potrivit, studiez conform metodei corecte și sunt îndrumat să dezvolt Kli-ul numit dorința de a dărui. Totuși, cât de mult mă aștept să primesc în acel Kli, măsor în continuare conform naturii mele originale. Drept urmare, mi se pare că nu am nimic. Mai rău, cu cât studiez mai mult, cu atât mă simt mai gol.

Și într-adevăr așa este. Construim un Kli, dorința de a dărui, dar măsurăm împlinirea sa prin standardele unui alt Kli, al dorinței de a primi. Asta nu poate funcționa. Prin urmare, cel care avansează spre spiritualitate, adică spre intenția de a dărui, trebuie să o considere o oportunitate de a dărui și mai mult, mai degrabă decât un mijloc de a primi o plăcere mai mare.

Un astfel de om își dezvăluie propria natură ca fiind rea, se vede din ce în ce mai egoist și simte că se îndepărtează tot mai mult de dorința de a dărui. Totuși, trebuie să se raporteze la aceasta ca la o revelație din ce în ce mai mare a Kli-ului, recompensa sa, și să se bucure de ea.

Până când el nu a revelat pe deplin Kli-ul dorinței sale de a primi, până când nu regretă și nu este îndurerat că tot ceea ce face este cu intenția de primire pentru sine, până când nu se examinează și nu se convinge că este incapabil să se corecteze și începe să strige după ajutor, cerând să i se dea un ecran, spunând: „Vreau să devin diferit!”, până când această muncă nu a fost făcută asupra întregului Kli al dorinței de a primi, omul nu va intra în spiritualitate, nu va traversa Machsom-ul și nu va primi lumina.

Prin urmare, cu cât avansează mai mult, cu atât își descoperă mai mult propriul gol, cât de slab este și cât de opus este spiritualității. Totuși, omul ar trebui să se bucure de acest lucru, pentru că dacă se examinează prin noul Kli „de dragul dăruirii”, va vedea că el câștigă constant.

Nu ar trebui să se examineze prin Kli-ul „de dragul primirii”, deoarece avansarea spre spiritualitate și măsurarea sinelui în funcție de Kelim de primire nu pot avea loc simultan. Aici, munca constă în depunerea de eforturi pentru a dobândi Kelim de dăruire, examinând și măsurând în același timp totul corect, conform Kelim ale dăruirii.

Prin urmare, există munca minții și munca inimii. Există o fractură interioară, o dualitate interioară, unde omul încă există în Kli-ul dorinței de a primi, dar trebuie să privească totul ca și cum ar fi deja în Kli-ul dăruirii. În mod natural, o astfel de stare creează o contradicție interioară. Și aceasta continuă până când omul traversează Machsom (bariera).

După cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar eroii dintre cei a căror măsură de răbdare a îndurat, au învins cu adevărat gărzile care stăteau la intrare și au intrat în palatul regelui. Numai prin dezvăluirea cu răbdare a tot mai mult rău, simțind stări din ce în ce mai neplăcute, dar văzând în ele un rezultat bun, o adăugare la Kelim ale dăruirii, munca încetează să mai fie dificilă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabaliştii ne vorbesc despre libera alegere. Ei nu ascund faptul că suntem animale. Ce înseamnă „animale”? Înseamnă să nu avem liberă alegere și să acționăm conform unui program predeterminat. Ei spun că libera noastră alegere constă doar în alegerea mediului. Dar chiar și această alegere, deși ascunsă nouă, este rezultatul condițiilor noastre interne și externe.

Cu toate acestea, nouă ni se pare că alegem singuri și că trebuie să ne folosim de aceasta. Nu poți pur și simplu să iei o lege de grad superior și să spui că nu există liberă alegere, că nimic nu contează și că trăiești ca un animal, indiferent ce-ar fi.

Dar dacă este cu adevărat „orice-ar fi”, atunci nu respira, nu mânca și nu face absolut nimic. Ești capabil de asta? Nu. Prin urmare, trebuie să te comporți conform conceptului de liberă alegere, în funcție de gradul în care te afli. Anterior, nu ți se spunea nimic despre libera alegere. Acum ți se spune că nu ai altă alegere decât alegerea mediului. Trăiește în interiorul acestei contradicții!

Aceasta este ceea ce se înțelege prin „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?”, pe de o parte, și „Nu există nimeni în afară de El”, pe de altă parte. Dacă „Nu există nimeni în afară de El”, atunci nu există liberă alegere? Dar dacă „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” există liberă alegere, există ceva ce fac eu?

Folosește-le pe amândouă! Cabaliștii nu-ți ascund acest lucru. Ei te pregătesc pentru adevărata liberă alegere, pe care încă nu o cunoști. Va veni.

Dar nu fi filosof. Nu spune că acum totul este deja clar, că știi că „Nu există nimeni în afară de El” și acesta este sfârșitul. Ai atins acest lucru? Ce înseamnă că știi? Nu tu l-ai atins; pur și simplu ai citit despre asta. Cabaliștii sunt acolo, nu tu.

Prin urmare, omul trebuie să se comporte în funcție de starea în care se află. Și dacă nu o folosește, atunci nu își folosește Kelim (vasele). Despre aceasta este scris: „Înțelepciunea lui este mai mare decât faptele lui” și din această cauză devine un nebun, căci ia un slogan pe care l-a auzit undeva și pășește în afara realității. Astfel de lucruri nu vin din înțelepciune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 203

De unde începem?

Începem cu întrebarea: „Care este sensul vieţilor noastre?” Iar răspunsul este: „Gustați și vedeți că Creatorul este bun”. Între întrebare și răspuns se află întreaga înțelepciune, cum să trecem de la una la alt

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul a creat dorința de a primi și apoi s-a retras din ea. Este aceasta o acțiune a Creatorului sau a Kliului, a dorinței?

Răspuns: Când vorbim despre acțiuni în spiritualitate, se pare că Kli-ul le îndeplinește. Dar Kli-ul face ceva de fapt? Acțiunile nu sunt niciodată îndeplinite de Kli. Spunem că lumina vine, ecranul o respinge și apoi decide cât să primească și cât nu.

Imaginați-vă un biolog care studiază funcționarea unei celule. El adaugă un acid sau altceva în ea, iar celula începe să se comporte într-un anumit fel. Sau se întâmplă ceva cu un computer și spunem: „Uite ce mi-a făcut, brusc!” Ce înseamnă „a făcut brusc”? Pur și simplu nu știi cum ar trebui să se comporte computerul. Poate că are un virus sau altceva și de aceea se comportă așa. Dar ce înseamnă că „se comportă”? Are de ales?

Dacă ai cunoaște întregul sistem, desigur că nu te-ai îndoi de cum s-ar comporta; ai ști dinainte! De ce este nevoie de un specialist? Pentru că el cunoaște sistemul și cauzele comportamentului său. El nu cunoaște „caracterul” computerului; pur și simplu se apropie de el sau de un sistem oarecare și spune că aici trebuie să existe o intrare sau o reacție aşa sau altfel.

Orice sistem este o cutie neagră și nu mă interesează ce se întâmplă înăuntru. Dar cunosc intrările și ieșirile. Sau, să presupunem că există o defecțiune. Introduc ceva și nu iese nimic sau iese ceva ce nu ar trebui. Atunci are nevoie de reparații. Aceasta se numește boală sau defecțiune.

Așa este în orice corp – biologic, mecanic sau electric, nu contează de care. Dacă îi cunoști cu precizie sistemul intern, intrările și ieșirile, nu există nicio dificultate în a înțelege cum se va comporta.

De exemplu, ieri am făcut un test de sânge. A fost verificat în funcție de 30 de parametri și din aceștia am putut vedea ce este în ordine în corpul meu și ce nu. Adică, pe baza ieșirilor sistemului, se poate determina că acesta funcționează defectuos. Dar are sistemul în sine vreo alegere liberă în ceea ce privește comportamentul său? Alege corpul cum să se comporte?! Nu!

Prin urmare, atunci când vorbim despre toate Parţufim, lumi și chiar suflete, care se presupune că au libertate de alegere, aceasta nu este libertate de comportament, deoarece există un sistem de lumină, un Kli (vas), și ceea ce se întâmplă între ele, și nu există niciun mister în asta. Totul este clar dinainte; jocul este fixat în avans. Parametrii de intrare sunt stabiliți la un nivel superior. Cauza lor este simțirea Creatorului, iar aceasta este de asemenea, ceva predeterminat de Sus.

Prin urmare, vorbim doar despre atitudinea față de ceea ce se întâmplă. Dar se dovedește că și atitudinea trebuie să fie guvernată de lege. Deci, unde există vreun loc pentru alegere? Asta este ceea ce nu știm și se numește „deasupra rațiunii”. Dacă investigăm acțiunile noastre și tot ceea ce ne influențează, nu vom găsi niciun grad de libertate. Conform logicii, asta nu poate exista. Pur și simplu nu poate!

Acest grad de libertate acționează doar în tărâmul spiritual. Când dorința de a primi, situată într-un anumit set de circumstanțe, decide că vrea să se ridice deasupra ei înșiși, acea intenție specifică poate fi cu adevărat liberă! Nu în raport cu Creatorul, ci în raport cu creația însăși.

Acest lucru este numit „deasupra rațiunii” și există doar în spiritualitate. În lumea noastră, nu există nimic de genul acesta. În lumea noastră, dacă vei râde într-un minut sau vei plânge este rezultatul a ceea ce ți se face. Dacă vei alerga spre țintă sau nu, este de asemenea stabilit pentru tine. Suntem doar în stadiul de pregătire pentru libera alegere.

Ni se spune treptat cum este posibil acest lucru în realitate. Dar acum, înainte de Machsom, noi suntem cu toții ca animalele. Și dincolo de Machsom, în măsura în care sufletul poate crea o intenție pentru acțiuni „deasupra rațiunii”, se numește „Israel”. Aceasta este deja măsura unei ființe umane, nu a unui animal, și se numește „deasupra rațiunii”. Aceasta este creația.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o singură cale deschisă pentru noi, care duce la Creator. Dacă dorești, poți avansa spre El; dacă nu, nu ești obligat. Ritmul avansării tale depinde de tine, dar numai dacă alegi singura cale, dintre toate cele 360 ​​de direcții, care duce direct la El.

Dar dacă te decizi să mergi într-una dintre celelalte 359 de direcții, căi care par a fi o alternativă, atunci nu ești liber să alegi. În acest caz, vei fi aruncat dintr-o parte în alta, prin diverse direcții și tot felul de stări, astfel încât devenind confuz, făcând diverse lucruri și luptându-te să ieși din ele, vei ajunge din nou la acest punct de alegere.

Dacă nu dorești să faci această alegere, atunci continui să te rotești în cercul închis. Ți se oferă oportunitatea de a ieși din el: dacă dorești, poți ieși în direcția desemnată; dacă nu dorești, atunci, precum acul unui ceas, vei completa o altă rotație până când te vei întoarce la același punct de plecare.

Mai târziu, la grade superioare, dar nu acum, devine evident că libera alegere există cu adevărat și constă doar în alegerea acestei direcții unice.

Întreaga realitate a fost creată exclusiv de dragul acestui punct de alegere. Altfel, dacă nimic nu ar depinde de om, atunci de ce ar fi fost necesar să-l conducă prin nenumărate stări diferite, până la  corectarea finală.?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26,, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Alegerea mediului este în mâinile omului. El se poate pune sub influența grupului, poate încerca să-l influențeze el însuși, astfel încât această influență să se întoarcă la el de multe ori mai puternică sau pur și simplu să ridice grupul.

Dacă omul a ales un profesor, atunci tot ce-i mai rămâne este să-l ridice pe profesor cât mai mult posibil în propriii săi ochi. Singura muncă pe care o poate face în ceea ce privește profesorul este să se pună sub influența acestuia cât mai mult posibil.

Cu cât se plasează mai jos, cu atât profesorul va fi mai sus în ochii săi. În ceea ce privește prietenii însă, există mai multe posibilități. Omul poate încerca să-i schimbe, poate încerca să se schimbe pe sine sau poate încerca să-și schimbe relația cu grupul.

Dar odată ce grupul a fost ales, omul va fi sub influența mediului pe care l-a ales el însuși. Singurul lucru pe care îl poate influența este conexiunea sa cu grupul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune: „Am creat înclinaţia rea ​​și am creat Torah drept condiment pentru ea”. Înclinația rea ​​este creație. Ce înseamnă atunci „am creat Tora”?

Răspuns: Vă întrebați: „Învățăm că Creatorul a creat înclinația rea ​​și a creat și Tora; în acest caz, ce înseamnă crearea Torei?

Pe de altă parte, este scris că Creatorul a produs lumina și a creat întunericul. Creația (Bria) înseamnă separare („Bar”) de un nivel, referitor la întuneric. Dacă Creatorul a creat întunericul, atunci de ce este folosit același cuvânt în ceea ce privește Tora – „a creat Tora drept condiment”?

Expresia „a creat Tora drept condiment” implică Tora, nu în sensul său direct, ci drept condiment, căci aceasta este corectarea conținută în dorința de a primi. Există lumină și există o acțiune efectuată de lumină în interiorul dorinței de a primi. Semnificația este că lumina acționează în interiorul acestei dorințe, schimbând dorința de a primi în intenția de dragul dăruirii. Atunci rezultatul acțiunii de a primi de dragul dăruirii este de așa natură încât acțiunea în sine devine similară cu lumina.

Astfel, discuția nu este doar despre Tora, ci despre acțiunea ei în interiorul dorinței de a primi. Prin urmare Tora este de asemenea, numit creată, căci aceasta este ceva nou.

De ce nou? Având în vedere că lumina în sine este plăcere, ea a creat dorința de a primi plăcere. Dar, din moment ce lumina este și o dorință de a dărui, ea trezește o senzație de rușine în interiorul dorinței de a primi.

Mai întâi, Creatorul mă tratează cu delicatese, iar ulterior, complet fără legătură cu prima, arată că tocmai El este cel care a pregătit totul pentru mine și a făcut-o spre binele meu. El stârnește în mine sentimente de rușine, stânjeneală și reacții de acest fel. Aceasta în sine constituie creația.

Am afirmat de multe ori că rușinea în sine este o creație și rezultatul acțiunii luminii. Aceasta este ceea ce se numește „a creat Tora drept condiment”, deoarece cu ajutorul ei dorința de a primi este corectată, ceea ce este numiit „condiment”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Starea din care începem munca spirituală este atingerea dorinței corecte. Midraş ne spune că atunci când Creatorul s-a îndreptat către fiecare dintre dorințe, niciuna dintre ele nu a fost de acord să primească forța corectării, cu excepția unei dorințe speciale. Această dorință simțea că este opusă Creatorului și nu căuta egalitatea cu El, ci doar simţirea prezenței Sale. După spargerea Kelim, această dorință a ajuns să fie numită „Israel”.

De ce națiunile lumii nu au fost de acord? Națiunile lumii sunt acele dorințe care nu simt prezența Creatorului în raport cu ele însele, o prezență care le-ar putea conduce la aspirația și la intenția corectă.

Din aceasta, vedem că există și o muncă imensă de procesare și purificare a dorințelor pentru a le aduce la dorințele corecte, autentice, care sunt numite Klipot, adică dorințe îndreptate spre sfințenie, vizând tocmai concepte spirituale. Când omul ajunge la astfel de dorințe, el intră în contact cu calitatea de Israel, nu încă în forma sa corectată, ci în forma Achoraim a sa (partea posterioară). Cu toate acestea, el aparține deja calității numite Israel.

Israel este cel care se simte necorectat, opus Creatorului, și din această stare începe să înțeleagă că echivalența de formă cu Creatorul trebuie să devină scopul său.

Cine nu se simte necorectat și are nevoie de corectare se numește neevreu (Goy). El nu are nevoie de Tora, adică de lumina corectării care îl întoarce pe om la sursă. El spune: „De ce avem nevoie de ea?” Și așa rămâne până când partea creației numită Israel se corectează și primește Tora, devenind astfel „o lumină pentru națiuni”.

Din Israel, Hisaron (deficiența) corectă se răspândește la toate celelalte dorințe, deoarece atunci este dezvăluită includerea reciprocă a tuturor dorințelor una în cealaltă. Drept urmare, aceste dorințe, numite națiunile lumii (Goyim), încep să dorească ceea ce le permite să ajungă la corectare – Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 202

Cum ajungem la dăruirea către Creator?

Putem ajunge la dăruirea către Creator prin mica societate pe care o construim. Dăruim prietenilor noștri, prietenii ne dăruiesc nouă și împreună formăm un grup. Așa cum, la sfârșitul corectăriii, sufletele noastre sunt conectate la nivel spiritual, tot așa încercăm să ne conectăm aici și să ne ridicăm cu adevărat la acea stare.

Procedând astfel, atragem lumina înconjurătoare (Or Makif) în această lume, și într-un fel, îl obligăm pe Creator să crească iluminarea, fie prin propria noastră atracție a luminii înconjurătoare, fie prin lumina care vine de la Creator într-un alt mod.

Cu toate acestea, doar dorința noastră de a atinge scopul creației neutralizează atitudinea aparent negativă a Creatorului față de lume. Apoi, Creatorul nu trebuie să trezească lumea la corectare prin suferință.

Nicio activitate bazată exclusiv pe relațiile directe dintre oameni nu va ajuta, adică dăruirea către alții fără nicio legătură cu Dumnezeirea. Orice formă de dăruire la nivelul la care o omul există în prezent, dacă este deconectată de Creator, este ineficientă. Trebuie să ne implicăm în dăruirea către ceilalți doar cu intenția de a ajunge la dăruirea către Creator.

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” trebuie conectat exclusiv la corectare. În articolul „Ultima generație”, Baal HaSulam explică faptul că acesta este motivul prăbușirii sistemelor precum cele din Rusia. Au luat idealul dăruirii către ceilalți și l-au detașat de Creator. Același lucru s-a întâmplat și în kibuțuri și alte societăți cooperative. Au separat idealul de rădăcina și scopul său spiritual, transformând dăruirea într-o valoare în sine. Acest lucru a dus la prăbușirea completă a acelor sisteme.

Cu alte cuvinte, dăruirea către ceilalți, atunci când este deconectată de dăruirea către Creator și de scopul creației, este nealiniată cu adevăratul scop, și în cele din urmă, duce la distrugere. Care este scopul corecției? Este o stare în care fiecare gând, acțiune și respirație este conectată la scopul creației. Orice este deconectat de acest scop nu are o existență adevărată și este considerat lipsit de viață. Cu toate acestea, atunci când ajungem la o stare în care totul în viața noastră este conectat la sfârșitul corectării, nimic nu ne limitează și atingem o formă de viață veșnică. Înțelepciunea Cabala este metoda de a învăța cum să atingi această stare.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin exil, ei [copiii lui Israel] vor simți nevoia de a fi doar într-o stare de dăruire, prin care vor fi răsplătiți cu Dvekut cu Creatorul. Astfel, suferința exilului îi va reforma (Rabaş, Articolul 27, 1986 „Creatorul şi Israel au plecat în exil”).

Am fost creați cu vase de primire, care sunt opuse Creatorului. Întrucât Creatorul dorește să ne aducă mai aproape de El conform legii echivalenței de formă, El ne este revelat doar în măsura în care noi devenim similari cu El. Prin urmare, omul este numit „Adam”, din cuvântul „Edomeh”, „Voi fi similar Creatorului”.

Atât timp cât dorințele unui om nu au fost corectate încă, deoarece el nu a atins starea de echivalență de formă, similaritatea calităților sale cu calitățile Creatorului, acele dorințe rămân opuse Creatorului. Totuși, chiar și cel care încă posedă calități opuse Creatorului, dar în același timp se străduiește să adere la El, este deja numit „Israel” („Yaşar-El”, direct către Creator).

Totuși, adevăratul „Israel” este gradul de echivalență de formă. Celui care îl atinge, Creatorul i Se revelează în mod corespunzător, iar aceasta semnifică faptul că amândoi au ieșit împreună din exil.

Așa cum omul iese din exil, adică din Kelim ale sale necorectate, tot așa și Creatorul iese din exil dezvăluindu-se acelui om în aceeași măsură. Dar, în măsura în care omul rămâne în exil în anumite dorințe sau chiar parțial în cadrul unora dintre ele, în aceeași măsură Creatorul îi rămâne ascuns.

Gradele de ascundere sau revelare a Creatorului față de noi sunt numite lumi (Olamot, din cuvântul „Alama”, ascundere). Creatorul este revelat doar în conformitate cu dorințele corectate ale omului. Aceasta determină unde se află omul pe scara spiritual, în raport cu Creatorul.

În total, omul posedă 620 de dorințe. Cu alte cuvinte, există 620 de acte de corectare care îl separă de Creator, 620 de corectări pe care trebuie să le împlinească pentru a-și corecta dorințele, a le împlini și prin urmare, a atinge adeziunea cu Creatorul. Prin urmare, omul iese din exil și – prin dobândirea dorinței de a ajunge în țara lui Israel (Ereţ Israel), așa cum este scris – intră în ea și locuiește acolo, adică în locul unde Creatorul locuiește întotdeauna.

În țara lui Israel trăiesc poporul numit „Yehudim” (evrei), care sunt în unitate (Yichud) cu Creatorul, un popor ale cărui dorințe sunt îndreptate exclusiv către Creator. În afara acelei țări locuiesc „națiunile lumii” ale căror dorințe sunt împrăștiate și dispersate printre tot felul de pofte și pasiuni pentru diverse plăceri.

Cu alte cuvinte, cele 620 de dorințe ale omului, care sunt îndreptate către sine însuși sunt numite „națiunile lumii”. În măsura în care el le corectează în dorințe de a dărui Creatorului, fiecare dintre ele îl transformă dintr-un neam (Goy) într-un Yehudi, adică devine un Ger (un convertit la iudaism). În acest fel, fiecare dorință corectată se ridică la gradul Creatorului.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26,, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→